Cursul 4 : Anticorpul

1. Definitie
2. Anticorpi sau Imunoglobuline
3. Structura
4. Izotipuri
5. Idiotipuri
6. Alotipuri
7. Papaina
8. Pepsina
9. Productia de anticorpi
10. Functiile anticorpilor
11. Aplicatii clinice
Definitie
Anticorpul: este o proteina care este produsa ca raspuns la stimularea produsa
de antigen si care reactioneaza specific cu acel antigen.
Anticorpii sunt imunoglobuline.
Anticorpii sunt sintetizati de limfocitele B si celulele plasmatice.
Izotipuri
Sunt doua izotipuri ale lanturilor usoare L (K sau
) bazate pe diferente structurale.
Tot pe diferente structurale se formeaza si cele 5
izotipuri ale lanturilor H grele (,,,,).
Cele 5 izotipuri sau clase de imunoglobuline sunt:
- IgA, IgD, IgE, IgG si IgM.
IgA si IgG se impart in 2 mai multe subclase
bazate pe diferente structuri ale regiunilor C ale
Izotipuri
IgA este abundent in secretii de pe suprafata mucoaselor. Are 2 subclase IgA1
si IgA2 care
contin diferente la nivelul regiunilor C ale lanturilor grele.
IgD este o molecula legata de membrana de pe suprafata celulelor B naive.
IgD impreuna cu
IgM actioneaza ca receptor pentru recunoasterea antigenului.
IgE este o clasa de anticorpi legata de membrana celulelor mast bazofile,
eozinofile de
care este legata printr-un receptor al fractiunii Fc. La contactul cu antigenul se
produce
degranularea si eliberarea mediatorilor inflamatiei. Acest proces are un rol in
initierea
inflamatiei acute si in reactiile alergice .
IgG este cea mai abundenta clasa de anticorpi din sange si tesutul din afara
mucoaselor. Are

rol in sistemul imun matur, adaptat si este singura clasa de anticorpi care
traverseaza
placenta si patrunde in circulatia fetala. Se imparte in 4 subclase IgG1, IgG2,
lgG3 si IgG4.
IgM este primul tip de anticorpi produsi intr-un raspuns imun; este initial
prezent in sange
ca pentamer a 4 molecule identice fiecare avand lanturile grele compuse din 5
domenii. IgM
se afla ca molecula unica pe suprafata celulelor B naive unde actioneaza ca un
receptor de
antigen (receptorul celulei B; BCR)

Regiunea hipervariabila
Atat lanturile grele H cat si lanturile usoare L au o regiune variabila care
are anumite regiuni in care secventa aminioacizilor este extrem de
variabila.
Aceste arii hipervariabile din regiunile variabile sunt denumite regiuni
determinante complementare (CDRs) deoarece sunt importante in
determinarea structurii locusului de legare al antigenului (paratop).
ALOTIPURI
Formele diferite ale unei gene pentru un locus particular care determina
compozitia aminoacizilor lanturilor H si L ale IgG pentru fiecare individ se
numesc alotipuri.
Exista anticorpi specifici de alotipuri care pot detecta diferentele de la
nivelul lanturilor grele si usoare intre indivizi.
Markerii alotipici au fost utilizati pentru a rezolva cazurile
medicolegale de paternitate si depistarea originii unor pete de sange.
Utilizarea lor este extrem de valoroasa in verificarea grefarii celulelor
B dupa transplantul medular.
IDIOTIPURI
Idiotipurile sunt determinanti antigenici unici (epitopi) prezenti la nivelul sau in
apropierea locului de legare a antigenului de pe lanturile H si L.
Anticorpii anti idiotip pot fi utilizati pentru a induce productia de anticorpi de
origine intr-un receptor neimunizat.
RECAP BITCHES : ISOTIPURI, ALOTIPURI & IDIOTIPURI
Izotipurile sunt definite ca diferentele antigenice de la nivelul regiunilor constante.
Alotipurile sunt caracteristici antigenice ale imunoglobulinelor care variaza de la
individ la individ.
Idiotipurile sunt determinatii antigenici formati de catre secventele specifice ale
aminoacizilor de la nivelul regiunilor hipervariabile.
PAPAINA
Papaina este o enzima proteolitica care
imparte moleculele IgG in 3 fragmente
proximal de regiunea balama.
PEPSINA
Pepsina este o enzima proteolitica care
cliveaza moleculele IgG la capatul carboxi
terminal al regiunii balama in apropierea
domeniului C2 .
EXCLUDEREA ALELICA
Fiecare celula B este capabila sa produca anticorpi de o anumita
specificitate.

 Fiecare celula B poate produce un

lant greu si un lant usor asigurand
specificitatea unica.
Acest fapt este dat de
rearanjamentul genelor in
procesul denumit
excluderea alelica.

PRODUCTIA DE ANTICORPI
22 Curs 4 - Imunologie- Prof. Ileana Constantinescu
Productia de anticorpi are 4 faze distincte: faza de lag, faza de log, faza de
platou si faza de declin.
Eliberarea directa de IL-4

Productia de anticorpi monoclonali

FUNCTIILE EFECTORII ALE ANTICORPILOR

Odata ce anticorpul s-a legat la antigenul specific, in conditii de imunocompetenta
poate performa un numar de functii care contribuie la indeparta sau inactivarea
antigenului
Neutralizarea: anticorpii care se leaga de antigenele specifice, virale sau
bacteriene, previn posibilitatea infectarii celulelor gazdei
Activarea complementului: componentul C1q se leaga de portiunea Fc a IgG sau
IgM cand este legat de antigen. In aceasta situatie el devine activat initiind cascada
clasica a complementului. Acest fapt are cateva efecte cum sunt:
raspunsul inflamator, chemotaxis pentru fagocite, ceea ce duce la liza microorganismelor prin formarea complexului de atac al membranei.
Opsonizarea: anticorpii actioneaza ca opsonine, adica, sunt capabili de a creste
abilitatea fagocitelor de a ingera si distruge patogenii.
Citotoxicitatea mediata celular: aceasta proprietate implica folosirea anticorpilor in
distrugerea celulelor infectate sau patogenilor prea mari
pentru fagocitoza. Acest lucru are loc cand receptorii Fc ai celulelor NK sau
macrofagelor sunt activati de anticorpii cuplati cu antigenele specifice.
Ig G : Anticorpul principal in raspunsul imun secundar. Opsonizeaza bacterii
facandu-le mai usor de fagocitat. Fixeaza complementul care sporeste rata de

distrugere bacteriana. Neutralizeaza toxinele bacteriene si virusurile. Traverseaza

placenta.
IgA: secretor previne atasarea bacteriilor si virusurilor la membranele mucoase. Nu
fixeaza complementul.
Ig M : Este produs in raspunsul imun primar fata de antigen. Fixeaza complementul.
Nu strabate placenta. Receptor antigenic pe suprafata celulelor B.
Ig D: Se gaseste pe suprafata multor celule B dar si in ser. Rol incert.
Ig E: Mediaza hipersensibilitatea imediata prin eliberarea de mediatori din mastocite
si bazofile in momentul expunerii la antigen (alergen). Apara organismul fata de
infectiile parazitare eliberand enzimele din eozinofile. Nu fixeaza complementul.
Aplicatii clinice
Anticorpi anti ADN
Anticorpi anti receptori de acetilcolina
Anticorpi anti mitocondriali
Anticorpi anti membrana bazala glomerulara
Anticorpi anti neutrofile
Anticorpi anti nucleari
Anticorpi anti tiroglobulina
Anticorpi anti idiotipici
Anticorpi fixatori de complement
Anticorpi completi
Anticorpi incompleti
Anticorpi reactivi la rece
Anticorpi reactivi la cald
Anticorpi monoclonali OKT3
PRA anticorpi anti-HLA
Anticorpi policlonali
Anticorpi anti-VHC
Anticorpi anti-HBs
Toti acesti anticorpi au diferite semnificatii clinice in practica medicalaimunopatologie
Aplicatii Clinice
Anticorpii antinucleari (ANA), anticorpi directionati impotriva antigenelor
nucleare; ANA impotriva unei varietati de diferite antigene sunt aproape invariabil
gasite in lupusul eritematos sistemic si frecvent gasite in artrita reumatoida,
sclerodermia (scleroza sistemica), sindromul Sjogren si boala mixta de tesut
conjunctiv. ANA pot fi detectati prin colorare imunofluorescenta. Testele serologice
sunt de asemenea folosite pentru determinarea titrurilor de anticorpi impotriva
antigenelor specifice.
Anticorpi anti-Ro , anticorpi anti-SS-A.

 Ac. anti-SS-A, un anticorp antinuclear care apare in sindromul Sjogren i lupusul

eritematos sistemic. De asemenea se mai numeste Ac. anti-Ro.
Ac.anti-SS-B, un anticorp antinuclear care apare in sindromul Sjogren i lupusul
eritematos sistemic. De asemenea se mai numeste Ac. anti-La .
Anticorpii antithyroglobulina sunt anticorpi impotriva tireoglobulinei, prezenti in
proportie de 50-70% la pacientii cu tiroidita Hashimoto si la aproximativ o treime din
pacientii cu alte tipuri de tiroidita (Boala Graves si carcionom tiroidian)
Ac. Anti-tiroidieni, a se vedea Ac. Anti-microsomali si Ac. Anti-tireoglobulina.
Ac. Anti-idiotipici, Ac. anti-idiotip autologi care deprima raspunsul imun in multe
situatii experimentale; auto-Ac. anti-idiotip apar in anumite boli autoimune
Ac. autologi, Auto-Ac. derivati;
Aplicatii Clinice
Ac. bispecific, un ac. in care fiecare din cele doua situsuri de legare a antigenului
este specific pentru determinanti antigenici
separati. Este un ac. artificial produs in laborator, format prin reasocierea a jumatate
din moleculele a doi anticorpi de specificitate diferita pentru a forma un hibrid sau ac.
bispecifici cu situsuri de legare distincte. Mai este numit si Ac. hibrid.
Ac. de blocare, oricare ac. care, prin cu blocuri antigenice ale altei reactii
imunologice cu un antigen. La majoritatea pacientilor, imunoterapia
(hiposensibilizarea sau desensibilizarea) pentru afectiuni alergice induce IgG de
blocare a ac. Care pot lega alergenul si previn fixarea celulara a IgE, declansand
hipersensibilitate imediata; poate induce astfel toleranta imunologica partiala.Ac.
blocanti indreptati impotriva antigenelor specifice tumorale au sugerat un mecanism
care permite tumorii sa scape supravegherii sistemului imunitar. Ac. de blocare pot
preveni aglutinarea in teste serologice.
Ac.legati celular, orice anticorp legat la o suprafata celulara fie prin situsurile de
combinare de la suprafata celulei determinante antigenice sau de alte situsuri le
receptori specifici de suprafata celulara (receptori Fc, receptori IgE ).
Ac. reactivi la rece, anticorp de obicei IgM, dar ocazional IgG, care reactioneaza
mai eficient cu antigen la 37C decat la temperaturi mai scazute.
Ac. de fixare a complementului, ac. care activeaza complementul atunci cand
reactioneaza cu antigenul; IgM si IgG (de obicei ac. de fixare a complementului)
fixeaza complementul pe calea clasica, in timp ce IgA fixeaza complementul pe calea
alternativa.
Ac.complet, orice ac. capabil de aglutinare in solutie salina fiziologic. Numit, de
asemenea aglutinina salina. Comparativ cu Ac.incomplet de reactie incrucisata, unul
care se combina cu un antigen, altul decat cel care a indus productia sa.
Ac. citofilic, Ac. Citotropic.
Aplicatii Clinice
Ac. citotoxic, orice ac. specific directionat impotriva antigenilor celulari, care atunci
cand este legat la antigen, activeaza calea complementului sau activeaza celulele
killer, ducand la liza celulara.
Ac. citotropici, ac. care se leaga la celulele mastocitare si bazofile de receptorii
specifici; sunt intotdeauna din clasa IgE. In unele cazuri IgG, IgA, IgM de la o specie

(ac. heterocitotropic) poate sensibiliza tesuturi ale unei alte specii; de exemplu,
iepurele IgG poate sensibiliza pielea de porc pentru anafilaxie cutanata pasiva.
Ac. heteroclitic, ac. produs ca raspuns la imunizare cu un antigen, dar avand o
afinitate mai mare pentru un al doi-lea antigen care nu a fost prezent in timpul
imunizarii.
Ac. heterofili, ac. indreptat impotriva antigenilor heterofili. Aglutininele eritrocitare
heterofile ale oilor apar in serul pacientilor cu mononucleoza infectioasa (vezi testul
Paul-Bunnell). Numite de asemenea Ac.heterogenic.
Ac. hibrid, Ac. bispecific
Ac. imun, ac. indus prin imunizare sau incompatibilitate de transfuzie, spre
deosebire de ac.
naturali.
Ac. incomplet, 1. Ac. care se leaga de eritrocite sau bacterii, dar nu produce
aglutinare; Ac. neaglutinant este detectat testul antiglobulinei (Coombs). De exemplu,
ac. IgG anti-RH fac eritrocitele sa nu aglutineze in ser, in timp ce ac. IgM fac acest
lucru. 2. un fragment de ac. monovalent, de exemplu, fragment Fab.
Aplicatii Clinice
Ac. isofil, ac. impotriva antigenilor celulelor rosii din sange produsi de specii ale
celulelor de origine a celulelor rosii.
Ac. mitocondrial, Ac.antimitocondrial.
Ac.monoclonal, ac.omogeni chimici si imunologici produsi de hibridoame, utilizati
ca reactivi in
radioimunitate, ELISA si teste de imunofluorescenta; de asemenea, utilizat in
imunoterapia cancerului.
Ac. natural, Anticorpii prezeni n serul indivizilor normali n absena aparent a
oricrui contact cu antigenul specific, probabil indus prin expunere la antigeni cu
reactivitate ncruciat. Acesta poate rezulta din expunerea necunoscut natural
antigeni, de exemplu, produse alimentare sau flora bacterian.
Ac. de neutralizare, - neutralizare virala, sub neutralizare.
Ac. monoclonal OKT3, un anticorp monoclonal de oarece ndreptat mpotriva
limfocitelor T3 i folosite pentru a preveni sau trata respingerea dup transplantul de
organ.
Ac.panel-reactive(PRA), 1. anticorpul preexistent anti-HLA n serul unui potenial
beneficiar de alogref care reacioneaz cu antigenul specific ntr-un panou de
leucocite (vezi cutarea anticorpilor, sub screening). Un procent mai mare de PRA
indic un risc mai mare de a aveacrossmatch pozitiv.
2. procentul de astfel de anticorpi n serul primitorului.
Ac.policlonal, ac. produs de mai mult de o clona de ac. ce sintetizeaza celule
plasmatice (limfocite B); ac. care nu este monoclonal, de exemplu, cea produsa prin
imunizarea unui animal.
Aplicatii Clinice
Ac.Prausnitz-Kiistner, ac. IgE citotropic responsabil pentru anafilaxia cutanata;

 Ac. protector, ac. responsabil pentru imunitatea la un agent infectios observat in

imunitatea pasiva.
Ac. Rh, dirijeaza spre antigenul Rh uman. In mod normal nu sunt prezenti, dar pot fi
produsi atunci cand persoane Rh-negative primesc sange Rh-pozitiv prin transfuzie
sau atunci cand o persoana Rh- negativa este insarcinata cu un fat Rh-pozitiv.
Ac. de sensibilizare, un termen vag, aplicat la anticorpi care sunt atasati la celulele
organismului si care "sensibilizeaza" celule sau le face susceptibile la distrugere prin
apararea organismului uman.
Ac. coloidal tiroidian, ac. la antigenele coloidului tiroidian, cum ar fi tireoglobulina
sa Ca2: intalnit in boala Hashimoto
Ac. de deplasare TSH (TDA), imunoglobuline de inhibare a legarii TSH.
Ac. reactivi la cald, ac., de obicei IgG dar ocazional si IgM sau IgA, care
reactioneaza mai eficient cu antigenul la 37C decat la temperaturi mai scazute.
Toti acesti anticorpi cauzeaza afectiuni medicale = Imunopatologie