Biochimie cursul 7

Imuniglobuline

Sistemele haptenice presupun legarea la nivelul unei macromolecule a unei

componente de dimensiuni mici cu caracteristici polare in raport cu care se pot
biosintetiza anticorpi specifici indreptati impotriva restului polar care pot
reactiona ulterior atat in vivo cat si in vitro in vederea constituirii complexelor
imune.
Complexele imune rezultate pot fi de dimensiuni mari si pot avea tendinta
de depunere la nivelul jonctiunilor si pot determina dezvoltarea unor patologii sau
complexele imune rezultate pot fi implicate in degradarea unui tesut sau organ
daca macromolecula purtatoare apartine acestora.(boli autoimune)
Structura de baza a imunoglobulinelor
Toate imunoglobulinele au o structura de baza in care 2 lanturi grele(heavy)
sunt legate intre ele prin intermediul uneli legaturi disulfura (S-S) si respectiv sunt
legate de alte 2 lanturi usoare(light) tot prin intermediul cate unei legaturi
disulfura in ordinea ligh-heavy, heavy-light.

Se intalnesc 4 capete distincte la nivelul imunoglobulinelor amino terminale

si respectiv 4 capete carboxi terminale corespunzatoare celor 4 lanturi.
 Zona amino terminala(NH2) este delegarea antigenului (binding) in care
structura primara a lanturilor variaza dependent de structura antigenului in asa fel
incat antigenul este recunoscut de aceasta zona si interactioneaza cu zona de
legare a antigenului prin intermediul fortelor slabe care sunt reversibile
***il leg si il dezleg usor***
Zona carboxi(COOH) terminala nu este implicata in recunoasterea si
legarea antigenului. Prezinta pentru o specie data aceeasi structura primara, iar in
interactia antigen-anticorp are functie reglatoare(modulatoare). In asa fel incat
intre antigen si anticorp sa se realizeze o interactie de maxima intensitate.
***Aceasta zona este precum coada la pisica(daca a sarit, si-a rupt gatul)***
La nivelul zonei constante(carboxi terminal-COOH) sunt legate resturi
oligozaharidice care actioneaza in sistem lectinic.
Sistem lectinic: unul sau mai multe resturi monozaharidice din lantul
oligozaharidic este recunoscut sau legat de o alta macromolecula de natura
glicoproteica in vederea scoaterii imunoglobulinei sau a complexului
imunoglobulina-antigen din sistem.
De regula, lectinele se gasesc pe membranele macrofagelor si au rolul de a
receptiona complexele Ag-Ac in vederea internalizarii lor pentru distructie si astfel
scoaterii din circulatie a antigenului)
In zona mediana a structurii de baza(zona balama) exista in structura
primara un numar apreciabil de resturi de prolina (poseda un ciclu planar).
Aceasta zona balama este vulnerabila enzimelor proteolitice din mediu deoarece
structura nu este spatiala si exista probabilitatea foarte mare ca enzimele
proteolitice din mediu sa actioneze la acest nivel si astfel zona amino terminala
este rupta de zona constanta(carboxi terminala-COOH) => Din acest punct incepe
distructia macromoleculelor imunoglobulinelor
Zona balama are rolul principal de a glisa in jurul unui punct in asa fel incat
interactia de legare antigen cu antigenul sa fie maxim posibila (daca e antigen mic
trebuie sa se apropie, daca e antigen mare trebuie sa se departeze).
 Zona constanta fiind specifica speciei poate sa actioneze ca antigen in
organismul altei specii, si astfel cea de-a doua specie poate sa biosintetizeze
imunoglobulina anti-imunoglobulina.

Dependent de structura lantului greu(heavy) se cunosc pentru specia om 5

clase de imunoglobuline: IgG, IgA, IgM, IgD, IgE.
In raport cu structura lantului usor(light), se cunosc pentru specia om 2
tipuri : gamma si lambda .
In ceea ce priveste concentratia componentelor imunoglobulinice,
majoritar se intalnesc IgG si minoritar IgE.
Catene plasma [g/L]
• IgG γλ sau γk 8-16
• IgA αλ sau αk 1,4-4
• IgM μλ sau μk 0,5-2
• IgD δλ sau δk < 0,5
• IgE ελ sau εk < 0,001

Anticorpi

Anticorpii biosintetizati in organismele vertebratelor in majoritatea

cazurilor sunt heterogeni(policlonali). Biosintetizati in raport cu regiuni diferite ale
aceluiasi antigen sau biosintetizati in raport cu aceeasi zona din antigen dar prin
intermediul zonelor variabile diferite din imunoglobulina.
**Eu casatorit, recunosc sotia si o recunosc numai pe ea, sau ma pot duce
la gunoi si sa las sotia de o parte si sa iau alta sotie care seamana cu a mea dar
semana cu aia dar nespecific** pt un epitop se face 1 ig pt mai multi epitopi mai
multi ig
Anticorpii monoclonali se biosintetizeaza majoritar in vitro si presupun
interventia hibridizarii celulare. De regula in vitro se recolteaza celule sensibilizate
in raport cu un anumit epitop care impreuna cu o celula mielomatoasa
(canceroasa) constituie un hibridom (un hibrid) care este capabil sa biosintetizeze
rapid si la infint un singur tip imunoglobulinic ( structura identica) capabila sa
recunoasca si sa lege antigenul(sau epitopul) care i-a indus biosinteza.
IgG
IgG este imunaglobulina majoritara in raport cu celelalte ale organismului
(aproximativ 70%) si este implicata in raspunsul imun secundar(cronic) dupa
aproximativ 21 de zile de la stimularea antigenica, concentratia IgG atinge
maximul.
IgG este implicat in apararea imuna sistemica(generala) in rarpot cu
procariotele si virusurile ele actioneaza in faza cronica dupa ce in faza acuta
actioneaza IgM.
IgG este prezenta in circulatia sanguina si in unele lichide biologice in
special in laptele matern care dupa ce a fost transferat puiului mamiferului
realizeaza apararea imuna pasiva a acestuia.
IgG poseda o masa moleculara 150.000-160.000 daltoni(Da) si in raport cu
placenta primatelor poseda permeabilitate si astfel pot trece prin bariera
placentara trecand din sangele matern in sangele fetusului in asa fel incat la
nasterea puiului primatelor, concentratia circulanta a IgG este egala cu
concentratia circulanta din sangele fetal. La nivelul celorlaltor vertebrate nu se
realizeaza transferul transplacentar si astfel singura modalitate de supravietuire a
nou-nascutilor mamiferelor este preluarea IgG prin intermediul laptelui matern.
 IgM
IgM este imunoglobulina de tip macroglobulinic constituita din 5 structuri
de baza imunoglobulinice legate intre ele covalent prin intermediul zonei
constante in prezenta unui lant J (Joining) de natura polipeptidica.

Spre deosebire de IgG, IgM asigura apararea imuna sistemica in faza acuta
fiind prima bariera in calea bacteriilor si virusurilor. In urma stimularii antigenice,
se biosintetizeaza IgM care atinge concentratia maxima la aproximativ 7 zile si
asigura raspunsul imun primar.
Prin intermediul celor 5 structuri imunoglobulinice, IgM are capacitate
foarte mare de anihilare a antigenelor invadatoare in raport cu toate celelalte
imunoglobuline.(mai intai mergi cu infanteria, apoi cu artileria grea, mai intain
intra IgG apoi cand nu mai face fata, intervine IgM)
Chiar daca nu este imunoglobulina majoritara, IgM tinde sa anihileze pe cat
posibil antigenele invadatoare in asa fel incat in faza cronica(raspunsul imun
secundar) sa actioneze IgG.
Daca in actiunea celor 2 imunoglobuline IgM si IgG este depasita
capacitatea de aparare, se instaleaza fenomenul infectios in organism.
 IgA

IgA poseda o strucura asemanatoare cu cea de baza, daca este IgA(seric,

adica in circulatie). Daca se gaseste in secretii este IgAs(secretor) si poseda o
structura dimera(2 structuri de baza legate printr-un lant polipeptidic J in zona
constanta si un alt lant polipeptidic componenta secretorie CS in zona balama.

- IgAs
Daca IgA seric actioneaza sistemic si in raspunsul imun secundar
(asemanator cu IgG) , IgAs (secretor) actioneaza numai la nivelul secretiilor
( lacrimala, nazala , bucala, gastro-intestinala, vaginala, spermica).
IgAs este implicata in raspunsul imun primar(local). Asigura la nivelul unor
tesuturi sau lichide biologice apararea imuna. (de ex la conjunctivita se formeaza
IgAs, sau la nas mucozitatea, flegma)
Datorita faptului ca IgAs se gaseste in secretii unde exista concentratii mari
de enzime protolitice, exista pericolul ca aceasta structura sa fie distrusa
hidrolitic.
Din aceasta cauza, alaturi de componenta de legare (J) exista si
componenta (CS secretorie) care asigura zona balama in raport cu distructia
catalitica in prezenta apei din lichidele biologice.
 IgD
IgD prezinta o structura asemanatoare cu cea de baza, prezinta in schimb o
zona balama in care numarul de resturi prolinice este mult mai mare (zona
balama extinsa) si din aceasta cauza este vulnerabila in raport cu mediul. Ceea ce
determina ca si concentratia acestei imunoglobuline sa fie deosebit de mica in
raport cu IgG, IgM si IgA.
Zona constanta a IgD este puternic glicozilata (are resturi oligozaharidice) si
din aceasta cauza este recunoscuta relativ usor prin sistem lectinic de catre
macrofage si astfel este preluata din circulatie si degradata.
Chiar daca poseda concentratii foarte mici circulante, IgD este implicata in
recunoasterea si legarea antigenului specific, insa nesemnificativ cantitativ.
In schimb, IgD este implicata in procesul de modulare a raspunsului imun, si
in constituirea memoriei imunologice.
Pentru specia om, pentru anumiti indivizi, anumite antigene actioneaza ca
si alergeni, si induc instalarea unor stari patologice.
Memoria imunologica presupune ca in raport cu anumite antigene
invadatoare, dupa ce s-a dezvoltat procesul infectios, la nivelul organismului
uman se constituie celule de memorie (plasmocite) care sunt capabile ca la o
restimulare antigenica cu acelasi antigen sa biosintetizeze cantitati explozive de
imunoglobuline indreptate impotriva antigenului invadator pe care il anihileaza si
nu mai permite instalarea starii patologice.(de ex varicela, pojar, bolile copilariei).
IgE
IgE este imunoglobulina bionsintetizata in concentratiile cele mai mici in
organismul uman. Prezinta structura asemanatoare cu structura de baza, dar ca si
IgD este puternic glicozilata (capacitate mare de scoatere din sistem prin
intermediul lectinelor).
Ca si IgD, actiunea anticorpica a IgE este nesemnificativa cantitativ, in
schimb IgE este implicata in fenomelene alergice in care pentru anumiti indivizi ,
anumite antigene pot induce biosinteza excedentara de IgE.
 In genere, IgE este recunoscut de macrofage, iar dupa recunaostere si
legare la nivelul celulei se realizeaza liza membranara cu varsarea continutului
citoplasmatic mastocitar la nivelul tesuturilor.
Fiind in conditii normale in concentratii mici, in conditii normale nu se
observa niciun efect secundar. In schimb la persoanele alergice, biosinteza
excedentara de IgE determina liza membranara a unui numar foarte mare de
mastocite si aparitia la nivelul tesuturilor a unor efecte secundare(roseata,
lacrimare, congestie, urticarie, etc).
Mastocitele contin la nivel citoplasmatic histamina, kinine, citokine care
determina aparitia efectelor secundare la nivel local. Din aceasta cauza,
tratamentul in alergii presupune administrarea de medicamente antihistamice.

(a) (b)

(a)- Dinamica biosintezei anticorpilor după stimularea antigenică

(b)-Concentraţiile imunoglobulinelor la naştere şi după naşterea puiului de om
 Enzime

Catalizator= orice substanta sau orice amestec de substante care adaugat

in cantitati mici si foarte mici in raport cu reactantii au rolul de a creste viteza de
dezvoltare a procesului termodinamic posibil prin diminuarea energiei de
activare, la sfarsitul procesului chimic catalizator regasindu-se calitativ si
cantitativ.
Enzimele sunt catalizatori(biocatalizatori) specifici viului. Ele dpdv chimic
sunt glicoproteine. Toate reactiile din organismele vii se desfasoara fara exceptie
in prezenta enzimelor.
Denumirea enzimelor
-triviala(nesugestiva)
-prin intermediul sufixului aza care se adauga fie la numele reactantului
(substratului) fie la denumirea procesului
-sistematica conform EC(Ensime Comision)

Conform EC exista 6 clase de enzime

1.oxidoreductaze
2.transferaze
3.hidrolaze
4.liaze
5.izomeraze
6.ligaze

La nivelul organismelor vii exista aproximativ 3000 enzime dintre care doar
300 sunt studiate si toate sunt incluse in cele 6 clase de enzime.

Fiecare clasa de enzime contine subclase, subsublcase si doar ultimul

termen reprezinta denumirea corecta a speciei. Din aceasta cauza, in EC, fiecare
enzima este definita prin intermediul a 4 numere distincte despartite intre ele
prin intermediul unui punct.

Enzimele au capacitatea sa interactioneze specific (prin intermediul

interactiilor de natura slaba) cu substraturile lor. Fiind glicoproteine solubile in
lichidele biologice(rezulta ca au structura tertiara), enzimele poseda structural
ghemuri statistice, in care se deosebeste o zona centrala cu caracteristici
hidrofobe de dimensiuni mici, numita centru activ (situs).
 Centrul activ este constituit din cateva resturi de aminoacizi care spatial se
gasesc in apropiere (nu se gasesc in pozitii adiacente adica unul dupa altul)

La nivelul centrului activ enzimatic este recunoscut substratul specific

acestuia, care trebuie sa patrunda in zona centrala a ghemului statistic pentru a fi
recunoscut legat si transformat in produs de reactie de catre enzima.
 Enzimele reactioneaza intotdeauna cu substratul specific, formeaza in
sistem reversibil in complex ES care se transforma ireversibil in produsul de
reactie si enzima libera care este capabila sa reia ciclul catalitic (din aceasta cauza,
concentratia enzimei in raport cu concentratia substratului este deosebit de
mica=10^-6 -> 10^-7 mol/litru).
Enzima are capacitatea de a modifica structura substratului dupa
recunoasterea si legarea acestuia, ea refacandu-se calitativ si cantitativ in vederea
reluarii ciclului catalitic.
Actiunea enzimei asupra substratului poate sa fie strict specifica sau
relativa de grup.
**strict specific cand numai eu merg la acea doamna si o recunosc si o leg si
relativa de grup cand la grupul de femei ma gandesc ca as putea sa actionez la
anumite variante, ele semanand una cu cealalta**