HORMONI

Hormonii sunt substanțe de natură organică, anorganică sau macromoleculară, care se

bioșintetizează în cantități foarte mici la nivelul unor celule specializate(țesuturi) în organismele
pluricelulare și au rol în stimularea, excitarea, inhibarea unor procese biochimice sau
fiziologice fiind implicați astfel in creșterea și diferențierea celulară, coordoarea și reglarea
unor functii celulare.
Hormonii împreună cu moleculele specifice șistemului nervos sunt molecule semnal(mesageri)
și astfel acestea sunt implicate în procesele de comunicare intercelulară și uneori și intracelulara.
Organismele monocelulare (bacteriile) posedă celule individuale, nu neceșită prezența
mesagerilor hormonali(deoarece sunt capabile să realizeze toate funcțiile la nivelul aceleiași
celule) și astfel la aceste nivele nu sunt bioșintetizați în genere mesagerii hormonali. Dupa
bioșinteză sunt transportați prin intermediul lichidelor biologice fie sub formă legată (de natură
hidrofobă) fie liberi (hidrofili). La nivelul celulelor receptoare trebuie să existe un receptor
membranar sau intracelular care să recunoască și să lege specific mesagerul hormonal în așa
mod încât în urma legării acestuia să se dezvolte la nivelul celulei un raspuns.

Unii hormoni, după șinteză și secreție neceșită vehicularea până la celula țintă.Vehicularea
hormonilor iniferent de natura hidrofil-hidrofobă se realizează prin intermdiul sângelui în cea
mai mare parte și mai puțin prin intermediul limfei, lichidului interstitial și LCR. Hormonii cu
caractere hidrofobe ( insolubili în lichidele biologice) nu pot fi transportați ca atare și din această
cauză sunt legați fie slab, fie chimic de componente cu caracter puternic hidrofile prezente în
lichidele biologice. În acest mod complexele rezultate hormon-transportor sunt solubile și pot
fi relativ ușor transportate până la țesuturile țintă. Acțiuea hormonilor la nivelul țesuturilor țintă
(indiferent de natura hidrofob-hidrofil) se realizează doar când hormonii sunt liberi și din această
cauză hormonii slab legați de transportori sunt ușor dezlegati de aceștia prin variația condțiilor de
mediu(pH,forță ionică) în timp ce hormonii legați covalent de transportori neceșită la nivelul
țesutului ținta prezența unei enzime care sa catalizeze ruperea legaturilor covalente hormoni-
transportori in vederea eliberarii hormonului.
Receptorii celulari sunt de natură majoritară glicoproteică și sunt proteine alosterice la
nivelul carora sunt prezente centrele alosterice(șitusurile) corespunzatoare care recunosc și
leaga specific molecula hormonului. Între receptorul celular și hormon se realizează mereu
interacții de natură slabă și specifică. Poziționarea receptorului celular hormonal în raport cu
membrana celulară e dependentă de caracterul hidrofil-hidrofob al hormonului. Hormonii
hidrofili posedă la nivelul membranelor receptorul hormonal înspre exteriorul acesteia, deoarece
membrana celulară are caracteristici hidrofobe și nu poate interacționa cu hormonul în vederea
realizării transferului transmembranar dinspre exterior înspre citoplasmă. Mereu la nivelul
membranelor celulare în urma receptării hormonilor hidrofili se biosintetizeaza pe membrana
celulară un compus de dimensiuni relativ mici numit mesager secund care are rolul de a
interveni la nivelul citoplasmei fie asupra unor enzime, fie asupra unor sisteme proteice în
vederea desfășurării unui proces biologic (raspuns celular ). Hormoii cu caractere hidrofobe
pot străbate membrana celulara (dublu lipidică) datorită asemănarilor și astfel depașesc bariera
membranară și pătrund la nivelul citoplasmei unde întalnesc receptorii specifici. În urma
interacției receptor hidrofob se pot desfășura procese biochimice citoplasmatice însă majoritar
sunt dezvoltae procesele biochimice nucleare.
La nivelul organelor vii concentrațiile circulante ale hormonilor sunt foarte mici,
apropiate de cele ale enzimelor, ceea ce determină ca între receptorii celulari și hormoni să se
relalizeze interacții specifice înalte. Pe lânga specificitate înaltă între cele 2 specii trebuie sa
existe și afinitate înaltă . În genere numarul receptorilor hormonali este limitat și din această
cauză gradul de saturare cu hormoni urmează o curba de tip hiperbolă echilateră de saturare în
care oricât ar crește concentrația hormonului, numărul de molecule fixate (gradul de saturare)
rămâne relativ constant. La nivelul lichidelor biologice pot exista molecule asemănătoare
structural cu cele are hormonilor și astfel aceste molecule(analogi structurali) pot acționa în
sensul interacției cu receptorii hormonali competitivi în raport cu hormonul. Răspunsul în urma
interacției cu analogii structurali poate fi de tip agonist sau antagonist. Hormonii după
biosinteză ,transport și interacție cu receptorii celulari sunt eliminați rapid și eficient din
organism. Eliminarea se poate realiza ca atare dacă hormonii sunt hidrofili deoarece sunt
eliminați pe cale renală, dacă sunt hidrofobi necesită derivatizare la nivel hepatocitar
(catabolizare) in vederea transformarii in produși hidrofili prin adăugarea moleculei inițiale de
hormon a unei grupări funcționale hidrofile . Dacă nici în urma derivatizării hormonii nu sunt
transformați în produși hidrofili aceștia se elimină pe cale biliară din organism(fecale).
Hormonii pot fi eliberați din organism prin intermediul salivei sau transpirației. Mereu în urma
interacției hormon receptor se desfașoară un efect principal alături de alte efecte secundare
ceea ce determină o atenție deosebită a acestor specii moleculare atunci când se găsesc în exces
sau in cantități insuficiente.
Mecanismele generale de acțiune ale hormonilor:
1. la nivelul membranelor celulare hormonii influențează permeabilitatea celeluleor în
raport cu unele compartimente din interiorul sau din exteriorul celululei; influențează
activitatea enzimatică a unor enzime membranare în urma cărora la nivelul membranelor
celulare se biosintetizează mediatorii secunzi care ulterior acționează în citoplasmă
similar cu hormonul;
2. Biosinteza proteinelor; Hormonii cu caracterisctici preponderent hidrofobe acționează la
nivelul nucleului, în special la nivelul biosintezei proteice conform codului genetic ,
hormonii tiroidieni și steroizi sunt implicati in bioșinteza ac nucleici și ARN mesager
implicat direct la niv ribozomilor(polizomilor) in bioșineza.
 3. activitatea asupra șistemelor enzimatice intracelulare ; in aceasta ipoteza hormonii act ca
și cofactorii moduland astfel prin int centrului alosteric activitatea enzimatica

CLAȘIFICAREA HORMONILOR

Clașificarea dupa natura chimica a acestora e dificila in schimb dependent de locul de

bioșinteza și locul de actiune acestia se pot clașifica relativ usor :
- hormoni autocrini (sunt bioșint la niv unei cel și poseda recept la aceeași celula)
-hormonii paracrini(se bioșint la niv unei cel și poseda recept cel la niv tuturor cel din tesunt cu
exceptia celei bioșintetizatoare)
-hormoni endocrini (se bioșit la niv unor cel specializare sunt transportati pprin nt lich biologice
catre tesuturile tinta unde se gasesc recept cel corespunzatori)
Pentru șistemul hormonal endocrin hipotalamusul e centrul reglarii in timp ce hipofiza e
glanda supraordonanta. - pluricelulare: celule diferenţiate:
comunicare continuă – mesageri;
molecule semnal: șistemul nervos;
șistemul hormonal;
hormoni (molecule semnal) – acţiuni:
stimulatoare;
Hormonii influenţează:
- creşterea și diferenţierea celulară
- reglarea şi coordonarea unor funcţii
- aceeaşi celulă sau alta.

excitatoare;
inhibitoare.
Hormonii:
șinteză și secreţie;
vehiculare la celula ţintă (lq.biologice):
sânge; limfă; lichid cefalorahidian;
lichid interstiţial.
Hormonii:
liberi (hidrofili);
legaţi – α; β-globuline (hidrofobi):
slab;
legaţi puternic – neceșită activare Ez.
Receptori hormonali:
- specifici - complementaritate;
- proteine alosterice - șitus;
- interacţie hormon – șitus: slabă; reverșibilă; specifică
Saturare cu hormon a receptorilor hormonali
Concentraţie mică / afinitate;
/ specificitate;
Contracarare conc. mici.
Analogii structurali hormonali:
agonist: declanşarea unui răspuns celular;
antagonist.
Intenșitatea răspunsului celular:
numărul receptorilor;
gradul de ocupare;
invers proporţional cu concentraţia sanguină
(desenșibilizare a ţesuturilor).
Eliminarea:
ca atare;
catabolizarea hepatică;
urină, fecale,
 transpiraţie, salivă.
Efecte: principal; secundare.
Mecanisme generale de acţiune:
- membrana celulară:
permeabilitate;
enzime membranare – Proteine G (GTP-aze): adenilatciclaza activare /
șinteză cAMP
ACTH; LH; TSH; vasopreșina; ocitocina;
insulina, glucagonul;
- bioșinteza proteinelor:
activarea șintezei mRNA (steroizi, tiroidieni);
- șistemelor enzimatice intracelulare:
fixarea pe centrul alosteric.

Mecanismul hormonal de activare prin intermediul cAMP

Medierea hormonală a lipolizei triacilglicerolilor
Feromoni: bioșinteză, secreţie, recepţie, acţiune hormonală.
Clașificarea hormonilor
- peptidici și polipeptidici;
- steroizi și derivaţi ai acizilor grași;
- derivaţi ai aminoacizilor.
Autocrini Paracrini
Endocrini

Hipotalamus: centrul reglării nervoase;

Hipofiza - glanda supraordonantă: H. bioșintetizaţi induc bioșinteza altor
hormoni.
Hormoni peptidici și polipeptidici;

Somatotropina Prolactina
Corticotropina umană Tireotrop
Gonadotropi Stimulator al foliculilor
Luteotropi Gonadotropina corionică
Vasopreșina și ocitocina Insulina
 Glucagonul Somatostatina
Secretinele Colecistokininele
Gastrinele Paratiroidian
Calcitonina Renina
Endorfinele
Somatotropina (GH)

Acţiune: creştere postnatală organism;

Procese metabolice:
- intenșificare bioșinteză proteine;
- antagonist/insulină inhibă glicoliza; stimulează gluconeogeneza
hepatică;
- creşte retenţia ionilor: Ca, Mg, fosfat;
- accelerare β-oxidare;
- favorizează mobilizarea TG (lipoliza);
- creştere concentraţie acizilor grași plasmatici.
Gigantism / Nanism.
Acromegalia.
Prolactina
control iniţiere / întreţinere lactaţie;
variaţii diurne (Hmax. în somn);
antagonist / estrogeni, progesteni;
inhibiţie secreţie: hipotalamus, dopamina;
stimulare secreţie: Ile, His;

Hormonul tireotrop (TSH)

bioșinteză: hipofiza anterioară.
stimulare: secreţie hormoni tiroidieni ioduraţi;
creştere masă glandulară;
glicogenoliza.
Prolactina
control iniţiere / întreţinere lactaţie;
variaţii diurne (Hmax. în somn);
antagonist / estrogeni, progesteni;
inhibiţie secreţie: hipotalamus, dopamina;
stimulare secreţie: Ile, His;

Hormonul tireotrop (TSH)

bioșinteză: hipofiza anterioară.
stimulare: secreţie hormoni tiroidieni ioduraţi;
creştere masă glandulară;
 glicogenoliza.
Corticotropina umană (ACTH)
Bioșinteză: adenohipofiză;
Structură: origine ancestrală comună (FSH, LH, hCG)
dimeră (α identică; β specificitate);
Rol: stimulare corticosuprarenale / glucocorticoizi;
bioșinteză H.steroizi;
hiperglicemiant (gluconeogeneză);
stimulare lipogeneză;

Hormoni gonadotropi
Rol: control creştere, dezvoltare glande sexuale fără deosebire de sexe.
TSH stimulează secreţia (FSH-folitrop, LH-luteotrop, hCG-gonadotropina corionică).
Insulina
Structură:
51 resturi AA / 2 catene distincte A și B / (- S – S – );
Agregate în prezenţa: Zn, Mn, Mg;
Forma activă (circulantă): monomer;
Forma inactivă (pancreas): hexamer;
Reglare secreţie: /Gluc./;
Inhibitor secreţie: somatostatina;
T1/2: 3-5 min.;
Inactivare: proteoliză;
reducere – S – S – / GSH;
Receptor insulinic: toate ţesuturile
Rol:
Depozitare excedent compuși: proteine, lipide, glicogen
Hipoglicemiant (ardere, glicogen);
Antigluconeogeneză;
Stimularea proliferării celulare;
Permeabilitate membranară;
Hiperglicemia;
Cetonemia;
Diabet.
Glucagon
Stimulare secreţie: glucoză; catecolamine
Acţiune antagonică insulinei.
Hormonul polipeptidic paratiroidian (PTH)
Homeostazia calciului;
Mobilizarea Ca din oase;
Favorizează absorbţie IS Ca;
Inhibare resorbţie fosfat la nivel renal;
Antagonic / calcitonina;

Calcitonina
Bioșinteza tiroidiană;
Rol:
hipocalcemiant;
diminuare resorbţie Ca din oase;
creşte eliminare urinară Ca, fosfaţi;
Hormoni derivaţi ai aminoacizilor
Hormoni tiroidieni ioduraţi
Bioșinteză: tiroglobulină (α-globulină); J2
tetraiodotironina (tiroxina-T4); triiodotironina-T3
H2O2 + 2I - + 2H + I2 + 2H2O
Control prin feed-back negativ:
tirotropina hipofizară (TSH);
hormonul eliberator al tireotropinei (TRH);
hormonii tiroidieni circulanţi.
Rol:
Control metabolism oxidativ
Diminuare rezerve energetice
Reglarea funcţiei tiroidiene
boala Basedow:
secreţia excedentară T3 și T4;
hipocolesterolemie;
oboseală;
pierdere greutate;
transpiraţie exceșivă;
nervozitate exagerată.
Factori favorizanţi: transformare exceșivă I2 în I-

Tioureei (a); tiouracilului (b)

Catecolamine
Medulosuprarenale

Adrenalina:
predomină în teamă (hormonul apărării pașive);
vasodilatator;
 activator: gluconeogeneză, glicogenoliză, lipoliză;
Noradrenalina:
predomină în furie (hormonul apărării active);
vasoconstrictor;
Receptori:
α – specifici adrenalină, noradrenalină
β – specifici adrenalină.
Hormoni steroizi și derivaţi ai acizilor grași
glucocorticoizi (corticosuprarenali)
Aldosteronul
Cortizolul
Hormonii steroizi sexuali
Progesteronul
Estrogenii
Testosteronul şi androsteronul
Eicosanoide.