Imunoglobuline

Imunoglobulinele sunt glicoproteine prezente in plasma, lichide interstitiale si in secretii, care au

capacitatea de a recunoaste si de a se combina specific cu antigenul inductor al RIU. Sunt la fel ca
PRR(Pattern recognition receptors).

Diferenta intre Ig si PRR este uriasa: PRR recunosc PAMP/DAMP(non-self), pe cand

imunoglobulinele recunosc specific un anumit antigen. Diferenta este foarte mare!!

Momentul aparitiei anticorpilor -> Acest moment, pe de o parte e punctul final al unui RIU. Pe de
alta parte, aparitia de imunoglobuline poate fi debutul unui RIC.

Debut RIC => Celula opsonizata de Ig, recunoscuta usor si inducerea RIC ce va distruge celula
tinta.

Structura unei imunoglobuline(principiu)

Ceea ce frapeaza la toate Ig, indiferent de ce tip sunt, este simetria moleculara. Ig sunt structuri
simetrice cu simetrie axiala(dreapta-stanga).

Fiecare Ig e formata din 2 lanturi H(Heavy) si 2 lanturi L(Light) legate intre ele prin punti
disulfidice -> Confera rezistenta.

Aceasta simetrie de diverse tipuri(sus-jos, dreapta-stanga etc) este prezenta pentru toate
proteinele sintetizate in fiintele vii.

Aceasta simetrie nu este o simetrie liniara, ci una helicoidala. Paralelismul intre lanturile H si L
este unul helicoidal, fiecare lant fiind decalat fata de celalalt cu o jumatate de cerc(180o).

Aceasta dispozitie helicoidala, aceasta “elice” este o forma universala prezenta in toate
proteinele, iar imunoglobulinele sunt printre primele proteine la care s-a inteles acest lucru, iar aceasta
forma este helicoidala pe mai multe nivele(fiecare lant reprezinta o spirala – exista forte interne ce
determina lanturile polipeptidice sa devina structuri spiralate).

Moleculele de apa dicteaza aminoacizilor sa se aseze in spirala.

O alta particularitate structurala este unidirectionalitatea -> Structurile –NH2 si –COOH sunt
asezate in acelasi sens.

O molecula de imunoglobulina are descrise doua regiuni fundamentale(grupari de aminoacizi):

1. Primii 110 AA din fiecare lant(H si L) dinspre extremitatile –NH2 sunt AA caracterizati printr-o
hipervariabilitate, motiv pentru care, aici se genereaza segmentele variabile(V) si din lantul H, si
din lantul L; Segmentele variabile vor forma situsurile de legare antigenice.

Aici se organizeaza situsurile combinative pentru antigene(SCAg), aceste fragmente denumindu-

se si fragmente antigen binding(Fab).

Pe fiecare molecula de Ig se pot fixa doua antigene identice. Spre deosebire de TCR ce fixeaza
cate un singur epitop!!
 2. Celelalte secvente(de pe ambele lanturi) formeaza asa-numitele fragmente cristalizabile,
acestea fiind constante sau relativ-constante pentru toate tipurile de imunoglobuline. Numele de
cristalizabil vine de la structura foarte simetrica sugestiva pentru orice cristal din natura.

Imunoglobulinele G
Sunt deci considerate anticorpi prototip si au urmatoarele caracteristici generale:

- Au cele mai mari concentratii plasmatice normal intre 1-1,5g/dL raportat la proteinele totale(6-
8g)
- Reprezinta 75% din totalul Ig serice
- Se gasesc in concentratii egale atat in sange, cat si in tesuturi, interstitii, mai ales la portile de
intrare a antigenelor!!
- Au cea mai mare durata de viata dintre Ig, anume 3-4 saptamani, exceptia fiind subizotipul IgG3
cu durata de 5-7 zile.

Structura

Sunt intalnite numai sub forma monomerica, respectand regula 2 lanturi H si 2 lanturi L.

Lanturile H au fiecare aproximativ 450AA, lungime medie de cca 120A si o greutate de 40kDa.

Prin prezenta puntilor disulfidice, pe un lant se genereaza 4 domenii -> Desen mai jos:

Prima bucla este VH, apoi CH1, CH2 si CH3. La fel si pentru celalalt lant. Foarte important fiind
punctul de intersectie.

Primii 110AA formeaza domeniul variabil, celelalte sunt domenii constante, iar punctul de
intersectie dintre lanturile grele este ceea ce numim si pentru imunoglobuline, zona balama = zona de
maxima flexibilitatate a structurii, in jurul careia lanturile baleiaza in toate directille pentru cautarea
antigenului.

Zona balama se caracterizeaza printr-un numar mare de punti disulfidice(foarte importante

pentru particularitatile imunoglobulinelor). In functie de numarul si de dispunerea puntilor, se discuta la
ora actuala de 4 subizotipuri de IgG notate cu litere arabe IgG1,..,IgG4.

- Pentru IgG1 sunt 2 punti disulfidice, ambele fiind sub punctul de intersectie, intre acesta si
buclele CH2.
 - Pentru IgG2 sunt 4 punti, doua deasupra si doua sub.
- Pentru IgG3 sunt 15 punti, toate 15 fiind intre punctul de intersectie si buclele CH2.
- Pentru IgG4 sunt 2 punti, una deasupra si una sub punctul de intersectie.

Numarul de punti disulfidice influenteaza durata de viata!! IgG3 are 15 punti => Cele mai
susceptibile la atacul enzimatic => Cea mai mica durata de viata.

Lanturile L au caracteristici la jumatate fata de H -> 415 AA, lungime de 60A, iar greutatea
moleculara de 22-23kDa.

Prezinta doar 2 domenii(in loc de 4). Primul domeniu e plasat fata-in-fata cu primul domeniu al
lantului H numit VL. Al doilea este constant CL. Analog pentru celalalt lant.

AA din domeniile constante CL au o oarecare variabilitate ce permit clasificarea lanturilor L in doua

grupe majore – cam 2/3 din toate lanturile usoare ale Ig sunt de tip kappa, iar restul de 1/3 sunt de tip
lambda.

Dpdv functional, o molecula de IgG se caracterizeaza prin doua regiuni:

1. Zona buclelor variabile(Fab)

Domeniile CH1 nu sunt bine cunoscute dpdv al functiei.

2. Domeniile CH2 si CH3 formeaza fragmentul cristalizabil si care are doua functii fundamentale:
- Prin buclele CH2, IgG va activa cascada complementului pe cale clasica.

Atunci cand pe Fab s-a fixat cel putin un antigen, fixarea Ag a destabilizat brusc structura, iar aceasta
destabilizare e preluata si transmisa ondulator pana in domeniile CH2. Modificarea oscilatorie din CH2
impinge brusc un rest de 60AA din buclele CH2 in exteriorul catenei. Imediat din mediul din jur e
recrutata cu foarte mare viteza o singura proteina , anume componenta de recunoastere a cascadei
complementului C1q.

C1q atrage imediat din mediu prin frecventa de rezonanta C1R, care preia oscilatia si atrage imediat
C1S. C1R si C1S sunt enzime, pe cand C1q e proteina de recunoastere => Cascada complementului pe
calea clasica(de la Ag fixat pe Ac).

Tot in fragmentul cristalizabil se mai realizeaza o actiune prin CH3. Acestea sunt necesare pentru
atasarea FcGamaR(de pe fagocit).

Prin aceasta fixare pe receptorii FcGamaR se realizeaza indepartarea complexelor imune si fagocitoza
antigenelor.

Caracteristicile recunoasterii antigenice in situsul combinativ

Situsul combinativ ofera aceleasi surprize precum zonele de legare pe receptorul TCR. Cei 110AA
genereaza fix aceleasi plicaturi din TCR pentru Ig(plicaturi si pe lantul H, dar si pe lanntul L). Desen mai
jos:
 Doar AA din varful plicaturilor(8-15AA) participa la constituirea legaturilor directe cu antigenele.

Antigenul se fixeaza prin complementaritate structurala de tip “cheie in broasca”. Aceste regiuni
de varf se numesc tot regiuni de complementaritate ale antigenicitatii, Anume CDR1, CDR2, CDR3 pe
fiecare dintre cele doua lanturi.

Suma celor 6 CDR-uri constituie acea portiune pe care o numim Paratop din Ig => 24-45 AA pe
lantul H, respectiv 24-45 AA pe lantul L.

Tot domeniul are 110AA. Din acestia doar 1/5 reprezinta zona de legare. Restul constituie
regiunile Framework(rol de sustinere).

Acest paratop, datorita dispunerii AA realizeaza ceea ce noi numim Specificitatea legarii
antigenice. Aceasta specificitate depinde de 3 factori esentiali:

1. Numarul de AA din fiecare CDR

2. Tipul AA(aromatici/nonaromatici)
3. Pozitionarea in spatiu(configurarea spatiala) a AA din cele 6 CDR-uri fata de structura spatiala a
antigenului

Din acest motiv este aproape imposibil sa se greseasca antigenul daca anticorpul e corect sintetizat.
Un singur situs combinativ poate teoretic sa recunoasca un singur tip de antigen.

Plicaturarea din situsul combinativ genereaza doua efecte esentiale:

1. Prin AA din cele 6 CDR-uri constituite, situsul combinativ functioneaza ca paratop, adica
functioneaza ca anticorp.
2. Plicaturarea catenei pozitioneaza la distante mai mici decat distanta de interactiune atomica
diversi aminoacizi, ceea ce genereaza constituirea unor legaturi intre gruparile polare cu aparitia
unor oligopeptide.

Aceste oligopeptide sunt unice in combinatiile lor pentru un anumit situs combinativ si se numesc
Idiotopi.

Totalitatea idiotopilor dintr-un situs combinativ formeaza idiotipul unei proteine(Ig). Prin idiotip,
structura respectiva e unica si poate fi considerata un antigen self.

Acest idiotip are rol esential in doua situatii:

1. In conditii normale, pe idiotip se va inhiba productia de imunoglobuline.

 2. In conditiile ruperii tolerantei imunologice, idiotipul poate sa devina structura non-self fata de
care se sintetizeaza autoanticorpi - In aceasta situatie apar autoanticorpi fata de anticorpi!
(intalnit in PAR, Lupus).

Idiotipul nu este specific doar imunoglobulinelor, ci este o caracteristica a fiecarei proteine din
organism!!

Situsul combinativ este simultan o structura de recunoastere antigenica si o structura cu o inalta

antigenicitate.

Receptorii pentru imunoglobulinele G

Se numesc generic FcGamaR. Acestia sunt de 3 tipuri:

1. I(CD64)
2. II(CD32)
3. III(CD16)

FcGamaR I(CD64) sunt receptori de inalta afinitate pentru IgG! Recunosc concentratii mici, leaga
rapid si selectiv IgG. S-a observat ca fixarea pe FcGamaR nu e identica pentru izotipurile IgG1..4. Cea mai
inalta afinitate este la IgG3 > IgG1 > IgG2 > IgG4.

Ca si localizare, receptorii FcGamaR1 sunt distribuiti pe membranele macrofagelor, neutrofilelor,

celulelor NK si pe celule dendritice.

Dpdv structural, un astfel de receptor(CD64) are 3 lanturi de AA:

- Un lant de legare la IgG ce se va fixa pe domeniile CH3(din IgG). Acesta este foarte scurt
intracelular(fiind mai lung extracelular), motiv pentru care mai are nevoie de lanturi de
transductie, anume:
- Doua lanturi gama de transductie ce patrund adanc in citosol ce activeaza cascade enzimatice cu
urmatoarele rezultate

-> Activarea enzimelor lizozomale si activarea productiei de ROS si N(azot). Mai ales pe macrofage si
neutrofile; Alt raspuns este dat de activarea perforinelor si granzimelor(structuri de citotoxicitate
celulara caracteristice celulelor NK).

Toate aceste mecanisme declanseaza un fenomen numit citotoxicitate celulara anticorp-

dependenta. Fenomen tip “strutzocamila” fiind un RIC generat printr-un RIU.

FcGamaR II(CD32) sunt receptori de afinitate scazuta => Nevoie de concentratii mari de Ig(apar la
sfarsitul RIU). Localizati pe macrofage, granulocite, sincitiotrofoblaste(placenta), membranele
plasmocitelor.

Structura consta intr-un singur lant, care prin segmentul extracelular se fixeaza pe buclele CH3 din
IgG, iar prin cel intracelular are rol de transductie, activand astfel aceleasi mecanisme de ADCC, asa cum
faceau si receptorii FcGamaR1.

In plus, pe langa ADCC, tot prin acesti receptori se realizeaza transferul transplacentar al
anticorpilor(imunitatea pasiva a nou-nascutului) si tot prin acesti receptori, in plasmocite se
semnalizeaza oprirea productiei de imunoglobuline.
 FcGamaR III(CD16) sunt prezenti doar pe limfocitele NK si au afinitate scazuta pentru IgG.

Structural sunt 4 lanturi, doua de legare pe CH3 si doua de transductie de tip gama. Rezultatul
stimularii => Perforine si granzime din celulele NK => tot ADCC.

Particularitatile izotipurilor de IgG

- IgG1 sunt cele mai numeroase, concentratia fiind de cca 900mg/dL. Acestea activeaza foarte
puternic complementul si traverseaza si placenta(pe langa rolurile de legare antigenica).
- IgG2 au 300mg/dL. Activeaza slab complementul si cele mai multe surse spun ca nu traverseaza
placenta.
- IgG3 au 100mg/dL. Activeaza puternic complementul, dar nu traverseaza placenta.
- IgG4 au 50mg/dL. Nu activeaza complementul, au traversare indoielnica a placentei.

Imunoglobulinele G sunt specifice RIU secundare fata de antigene T-dependente si sinteza lor
este activata in genomul plasmocitelor dupa ce plasmocitul a fost activat prin IL4(secretat de Th2).

IL4 activeaza un mecanism “ciudat” in genomul plasmocitului, anume mecanismul de switch

izotipic prin care se blocheaza citirea genelor pentru IgM si debuteaza citirea pentru IgG.

IMUNOGLOBULINELE M

Prin simetrie cu Ig G, concentratia sanguina este mult mai mica (120-130 mg/dl) si sunt
distribuite predominant intravascular, mult mai putin inafara vasului, datorita dimensiunilor foarte mari
(pentameri). Durata de viata este si ea mult mai mica (7-10 zile) deoarece, fiind pentameri, o astfel de
macromolecula presupune lanturi grele care se intersecteaza in 5 monomeri, iar in zonele punctelor de
intersectie se afla puntile disulfurice, care pe de o parte solidarizeaza, iar pe cealalta dau durata de viata
scurta. Astfel, exista 5 puncte de intersectie, fiind un numar de punti mult mai mare decat in cazul Ig G,
deci riscul de atac enzimatic (litic) este mult mai mare, scazand durata de viata.

 Structura:
Un monomer de Ig M are aceeasi organizare ca si Ig G (2 lanturi H si 2 lanturi L) doar ca lanturile
grele au 5 bucle, spre deosebire de Ig G unde sunt 4. Una dintre bucle, cea dinspre gruparea -NH3, este
variabila si celelalte 4 bucle sunt constante. Acesti monomeri se organizeaza cate 5 pe o proteina mare
care are 980 kDa, numita PIESA DE JONCTIUNE. El pluteste in circulatie si din cauza dimensiiunilor ii este
greu sa paraseasca vasul.

 Functie:
Ig M sunt primii anticopri care apar. Embrionul produce Ig M din S5. Ig M sunt intalnite si la
vertebratele primitive (forma mai veche de structura imuna care a suferit modificari). Ca si functie
propriu zisa in organismul uman, Ig M sunt anticorpi pentru doua raspunsuri imune umorale. In primul
rand sunt Ac pentru RIU si I si II fata de Ag T independente. In al doilea rand sunt Ac pentru RIU I fata de
Ag T dependente. Atunci cand intra prima data un Ag si epitopii lui vor fi prezentati de catre APC-uri
catre LTh si acestea sunt in statiu Thp, care cand s-a activat prima data trece in Th0 si este capabil sa
produca doar IL2. Cand LB aflat in stadiul de limfoblast este stimulat de IL2, trece in plasmocit care poate
sintetiza doar Ig M. Este ca si cum IL2 trimite in genomul limfoblastului doar informatia pentru productia
de Ig M.

Alte functii pentru Ig M

 Sunt Ac aglutinanti. Ei se aseaza pe diferite structuri si aglutineaza.

 Sunt cei mai puternici activatori ai complementului, pentru ca activeaza C1q atat prin CH2 cat si
prin CH3 (fata de Ig G care activeaza doar prin 2 CH2, Ig M are pe fiecare monomer 2 CH2 si
2CH3, deci 20 de domenii de activare)

! NU traverseaza placenta (este voluminoasa)

IMUNOGLOBULINELE A

Sunt specifice pentru RIU II in mucoase. Se regasesc in organism sub doua forme:

1. O forma in secretii. In acest caz sunt MONOMERI. Exista in toate secretiile dar in special in saliva,
lacrimi si laptele matern. Prezenta in lapte, face ca Ig A sa transfere imunitatea pasiva de la
mama la nou-nascut, fiind alaturi de Ig G anticorpi pentru imunitatea pasiva
2. Exista forma serica, in DIMERI.

 Sinteza:
Fiind RIU II, vorbim despre LTh2 care actioneaza, acestea fiind capabile sa sintetizeze IL5. IL5 este
cea care stimueaza RIU II in mucoase (va informatiza plasmocitul sa produca Ig A prin comutare
izotipica). Plasmocitul opreste productia de Ig M si porneste porductia de Ig A., realizandu-se astfel
switch-ul.

IMUNOGLOBULINELE E

Sunt Ac specifici RIU II fata de paraziti si in reactiile alergice. Ig E, ca si structura, au tot o bucla
variabila si 4 constante (seamana cu Ig M din acest punct de vedere) dar au si o particularitate: sunt
anticorpi citofili. Daca ceilalti anticorpi roiesc in sange, spatiile interstitiale, secretii, Ig E se fixeaza de
membrana, dar aceasta trebuie sa prezinte R pentru Ig E -> FcεR.
Cele mai dotate celule cu R IgE sunt mastocitele si bazofilele. Ig E se fixeaza pe celule imediat
cum sunt produse si raman asa pana cand in organism intra un alergen sau antigen parazitar care se va
lega de IgE. Fixarea Ag va induce, prin semnalizare, degranularea mastocitelor si bazofilelor.

IMUNOGLOBULINELE D

Ig D nu prea sunt prezente in secretii, spatiile interstitiale sau sange. Concentratiile sunt infime
deoarece in conditii normale, Ig D raman inclavate in membrana plasmocitelor sub forma de BCR. Ele
trec ocazional in sange (se mai rupe un R), numai ca in patologie exista tumori maligne care pornesc din
plasmocit (PLASMOCITOAME) care pot secreta in cantitati uriase structuri de Ig D care nu au rol de
protective (nu sunt anticorpi). Structurile astea se depun si altereaza functiile celulare.
PARALELA INTRE RIU I SI RIU II

Pentru RIU I exista 3 caracteristici:

1. Se produc Ig M. De ce? Pentru ca la prima cooperare cu un APC LTh vor fi de tip Thp. In urma
acestei activari (prin contact cu APC) trec in Th0 care poate produce IL2, iar IL2 cand
bombardeaza un plasmocit, trimite semnale de sinteza IgM
2. Concentratiile de IgM in sange sunt moderat crescute. De ce? Pentru ca la primul contact
antigenic, atat clonele de LTh cat si LB nu sunt suficient expansionate. Prima expansiune clonala
este redusa.
3. Durata de hiperimunoglobulinemie M (cresterii concentratiei serice IgM) este limitata in timp.
De ce? Pentru ca IgM au o durata scurta de viata si pe de alta parte, LB (plasmocitele) dupa
primul contact au o memorie imunologica de scurta durata si nu pot mentine productia mult
timp.

Pentru RIU II exista 3 caracteristici in opozitie:

1. Se formeaza Ig G (sau Ig A in functie de localizare). De ce Ig G? Pentru ca la cooperarea cu APC

vin Th2, care sunt capabile sa produca mai multe citokine, inclusive IL4. Aceasta stimuleaza
plasmocitul sa produca switch de la Ig M la Ig G sau Ig A
2. Concentratiile sunt mult mai mari pentru ca expansiunea clonala este realizata de mai multe ori
atat pentru LTh cat si pentru LB si deja vorbim acum despre clone cu memorie imunologica
(produc cantitati mari si mai repede de Ig)
3. Durata in care raman crescute concentratiile este mult mai mult intretinuta in timp. De ce?
Pentru ca Ig G traiesc mai mult, iar LB care le produc sunt celule cu memorie prin mai multe
contacte Ag, deci mentin mai mult timp productia.