IMUNOLOGIE -CURS 9Imunoglobuline

Imunoglobulinele sunt glicoproteine prezente in plasm, lichid extravascular, secreii, si sunt molecule dotate cu proprietai de anticorpi; au capacitatea de a interactiona specific cu antigenele inductoare ale rspunsului imun. Anticorpii sunt implicati in orice tip de raspuns imun: In finalizarea RIU; In declansarea RIC; anticorpii se comporta ca niste opsonine si favorizeaza foarte mult fagocitarea si endocitarea antigenelor corpusculate faa de care poate fi declansat RIC.

Structura de principiu a anticorpilor / imunoglobulinelor: Toi anticorpii au o structur de baz format din asocierea a dou perechi de lanuri diferite. O pereche de lanuri grele: lant H; lanturi lungi sau foarte lungi alcatuite dintr-un numar foarte mare de aminoacizi, cu greutate molecular mare, asociate intre ele prin punti disulfurice. O pereche de lanuri uoare: lant L; lanuri scurte alctuite dintr-un numar mic de aminoacizi, greutate molecular mica, identice intre ele, asociate la lantul H prin puni disulfurice. De asemenea in strctura antigenului intra un monomer de Ig. Luate impreuna au trei caractere comune: 1. Sunt lanturi unidirectionale: au capatul NH2 intr-o directie si capatul COOH in directia opus.

[1]

2. Sunt lanturi paralele intre ele: paralelismul nu este niciodata liniar ci este de obicei helicoidal (prin spiralare); deci orice lan se infaoara in jurul lanului cu care se asocieaz prin puni disulfurice. Lantul L executa o hemisppira pe 180o in jurul lanturilor H la care se asocieaza prin punti disulfurice. Lantul H se spiraleaza reciproc unul in jurul celuilalt pe 180O, asociate prin punti disulfurice. Molecula are conformatie spatiala globuloas. 3. Ambele lanturi, H si L sunt constituite din dou categorii distincte de secvene de aminoacizi. Secvenele NH2 terminale ale lanturilor H si L corespund primilor 110 aminoacizi i se caracterizeaza prin polimorfism structural foarte bine pronunat de la molecul la molecul. Sunt secvene variabile. Poriunile variabile sunt poziionate faa in faa si se asocieaza dou cate doua intre ele si constituie mici cavitai. Acestea reprezinta situsurile combinative pentru antigen. In acesta cavitate pot fi accommodate mici structuri antigenice prezentate la suprafata antigenelor N indiferent daca AgN sunt corpusculate sau solubile; de aceea se numesc determinanti antigenici conformationali. Cele doua situsuri combinative au ca particularitai faptul ca sunt identice structural intre ele astfel prin ambele situsuri este recunoscut un singur tip de determinant antigenic conformational. Ig sunt anticorpi monospecifici: Prezinta secvente constante sau aproape constante; secventele constante ale lantului L au aceeai structur indiferent de tipul da anticorp. Secventa constant a lantului H are aceeasi structur doar in cadrul aceleiai clase da anticorpi. In funcie de secvena constant a lantului H exista 5 clase de anticorpi: IgM, IgG, IgD, IgA, IgE. O singur clon de LB poate produce orice tip de anticorp in functie de tipul de IL produs de LTh participante in cadrul cooperrii celulare. IL conduc la sinteza anumitor izotipuri de anticorpi prin activarea mecanismului de switch. Fiecare clas asocieaz un singur tip de situs combinativ pentru antigen Anticorpii produi de o singura clon sunt anticorpi diversificati izotipic, cu specificitatea absolut clonotipica. Functii: 1. Situsul combinativ antigenic este responsabil de recunoasterea antigenica. 2. Restul structurii anticorpului (partea constanta a lanturilor L si H) este responsabila de funciile biologice ale anticorpilor: activarea complementului, medierea fagocitozei, transferul transplacentar al anticorpilor.

IgG:
Caractere generale: Sunt anticorpi forme monomere asocierea celor doua perechi de lanturi. Prezinta concentratii mari in raport cu restul izotipurilor de anticorpi; reprezinta 75% din totalul anticorpilor circulatori/ plasmatici. Concentratia variaz intre 1000 si 1500 mg/dl. Sunt distribuii in cantitai aproape egale intre sectorul intra si extravascular; au o structura relativ simpl ce le permite traversarea usoar a endoteliilor vasulare.

[2]

 Concentratia crete in lichidul interstitial ceea ce prezinta un avantaj pentru ca pot indeplini eficient functia de recunoastere a antigenilor ce patrund din mediu in tesuturi. Au durata de viat foarte lung (3-4 saptamani); Structura: Lanturi H : caractere fizico- chimice: constituit din aproximativ 450 aminoacizi; au lungimi in jur de 110-130Ao. au GM=45 KDa. Excepie doar IgG3 care au lanturile H mult mai lungi. Acestea nu sunt liniare ele fiind constituite din bucle sau domenii si rezult ca urmare a formrii de puni disulfurice intracatenare. Prezint patru bucle sau domenii delimitate de patru punti disulfurice fiecare indeplinind o funcie diferit. o Prima bucla este intotdeauna in exterior o Cand molecula trece p partea opusa incepe bucla a doua; o Lanturile H se infasoara intre ele trece pe partea opusa si apar buclele trei si patru.

[3]

B1: secvente identice intre ele dar variabile de la molecula la molecula, notat cu VH B2, B3, B4: domenii constante notate cu CH. Lanuri usoare/ L : aproximativ 214 aa; lungimi mai mici de 60 Ao; GM aproximativ 22 KDa; nu sunt liniare, sunt organizate in bucle sau domenii ce sunt create de apte punti disulfurice. Exist doua puni disulfurice doua bucle B1 in interiorul moleculei. Intersect. Cu lantul H lantul L asociat la lantul H prin puni disulfurice. Lantul L pe exterior B2 in afara moleculei. Domeniul NH2 terminal: este polimorf variabilitate foarte mare de la molecula la molecula. Identice intre ele. Domeniile variabile ale lantului L (VL) Domeniul COOH terminal: are o structura constanta; pot exista mici variatii structurale ce pot interesa 2/3 aminoacizi si in functie de aceasta variatie pot exista doua categorii de lanturi: si k. Brate Ac = Fab (fragment); Corp Ac= Fc. Protiunea din lantul H intre CH1 si CH2 se numeste zona balama in jurul punctului de intersectie a lanturilor H= zona din lanturile H doatata cu maxim de flexibilitate important pentru ca favorizaza mecanismul de reccunoastere antigenica. In aceasta portiune lanturile H si L se asocieaza prin punti disulfurice in functie de numarul lor se imart IgG in diverse subtipuri. 1. IgG1doua punti disulfurice intalnite la punctul de intersectie si la nivelul capatului CH2. 2. IgG24 punti disulfurice in zona balama pozitionate doua cate doua in amonte si in aval. 3. IgG3 exista 15 punti disulfurice situate intre punctele de intersectie si CH2. In cazul IgG3 lanturile H sunt mult mai lungi. 4. IgG4 exista doua punti disulfurice situate de o parte si de alta a punctelor de intersecctie in amonte si in aval. 2 este conditionata durata de viata a anticorpilor. Cu cat creste numarul puntilor disulfurice cu atat creste durata de viata. cu cat cresterea numarul puntilor disulfurice anticorpii devin mai perisabili deci pot suferi atacul litic cu ocazia procesul inflamator ce insoteste orice tip de raspuns imun. IgG3 nu are durata de viata lunga (710 zile). A. Functia FAB: recunoasterea antigenica; B. Functia FC: de a media functii biologice.

Structura si functia situsului combinativ al antigenului:

Cavitate de dimensiuni mici (30/10/6 Ao);Rezulta din plicaturarea VH si VL ce permite acomodarea si stabilirea de cotacte cu antigenul prin complemetaritate. Plicaturare= rezulta existenta puntilor disulfurice intradomeniu. exista trei punti disulfurice si creeaza trei plicaturi. In cadrul VH, VL exista doua categorii de secvente peptidice: 1. Secevente peptidice ce particcipa la ccontactul cu antigenul. Situate in varful intern al plicaturii, prezinta un numar reddus de aminoacizi 8-15, protruzioneaza in interiorul cavitatii si angajeaza legaturi cu determinantii antigenici prin potrivire de forma ( complementare). Se numesc CDR (regiuni determinante ale complementaritatii) sase CDR. 2. restul secventlor secvente FR (framework regions); [4]

suma tuturor CDR= paratop= substratul situsului combinativ antigenic ce este direct responsabil de recunoasterea antigenului. specificitatea absoluta a recunoasterii antigenului este ese data de faptul ca un singur paratrop recunoaste un singur determinant antigenic depinde de numarul sii natura aminoacizilor ce intra in constitutia fiecarui CDR si de orientarea in spatiu a acestor CDR.

K Plicaturarea are doua efecte: 1. Favorizeaza net recunoasterea antigenica. 2. Poate in anumite cazuri sa transforme situsul combinativ antigenic dintr-o structura de recunoastere antigenica intr-o structura antigenica prezentatoare. (AcAg). Exista cazuri in care doua sau mai multe CDR se intampla sa fie in contact direct astfel incat sa rezulte o secventa de aminoacizi ce poate fi unica, nemaintalnita in organism secventa se comporta ca noi structuri antigenice. Aceste structuri antigenice se numesc IDIOTOPI= componenta antigenica a situsului combinativ antigenic. Pot exista in interiorul cavitatii sau la exterior ( rezulta din alaturarea varfurilor externe al e plicaturilor). Situsul combinativ antigenic poate avea doua caracteristici: o situsul ccombinativ este o structura de recunoastere antigenica; o in cazuri particulare situsul combinativ antigenic este o structura antigenica in sine. in cazul in care idiotopii sunt structuri intens imunogene , raspunsul imun nu este unic ci repetitiv. RI pot avea doar doua cicluri pana cand apar anticorpii anti idiotopi.

[5]

Ac-Id+ str Ag apare al doilea RIU formare de anticorpi cu situs combinativ antigenic aemanator cu conformatia Ag inductor Ac anti Id= copia interna a Ac aparitai are rol important in retrocontrolul RIU Fragmentul FC: activarea cascadei complementului pe calea clasica CH2. pot activa complementul doar in momentul in care anticorpul a recunoscut structura antigenica (situsurile combinative antigenice sunt plline). Apar modificari conformationale in lanturile H exteriorizarea unei secvente de aminoacizi capabile sa activeze complementul. Domeniul Ch3 responsabil de atasarea anticorpilor dupa ce au recunoscut antigenul pe suprafata macro/microfage favorizeaza fagocitarea. Atasarea anticorpului prin receptori membranari = FCR I (CD64); FCR II (CD32); FCR III (CD16); FCR I: receptori de inalta afinitate pentru IgG; se regasesc pe suprafata monocitelor si macrofagelor si a granulocitelor. FCR II: receptori de medie afinitate; se gasesc pe membrana microfagelor si a macrofagelor si a sincitiotrofoblastilor. Mediaza transferul imunoglobuline mama fat. FCR III: receptori de medie afinitate; se gaseste pe suprafata celulelor NK. Particularitai functionale ale subizotipurilor de IgG: IgG1: 200 mg/dl; buni activatori ai complementului; singurii care traverseaza placenta. IgG2: 300 mg/dl; slabi activatori complementului. IgG3: 100 mg/dl; ce mai buni activatori ai complementului. IgG4: 50 mg/dl; nu activeaza complementul. IgM: anticorpi forme pentamere; concentratii in genral sczute (120-130mg/dl); durata de viata scazuta (7-10 zile); distribuiti predominant intratisular ( nu traverseza endoteliul); Structura: lanturi H mai lungi pentru ca prezinta inca un domeniu constant (CH4) CH4 ca CH3 poate media atasarea anticorpilor. Caracteristici pentru RIU primare. Sinteza lor este favorizata de IL2. Caracteristicile Riu: 1. RIU primare: participa doar IgM; concentratia acestora este moderata sau crescuta; durata hiper IgM este limitata in timp: se formeaza IgM pentru ca la cooperarea cu APC participa doar LTH care produc doar IL2 ( nu activeaza mecanismul switch). la primul contact cu antigenul clonele LB si LTH nu sunt suficient expansionate. Pentru ca la primul contact clonele nu sunt suficient expansionate si nu exista inca LTH si LB cu memorie. 2. RIU secundare : Participa doar IgG si concentratiile acestora cresc foarte mult iar durata hiper IgG este de lunga durata. la contacte repetitive cu antigen la cooperarea cu APC participa LTH2 care produc IL4 (activeaza mecanismul de switch). la contacte repetitive clonele LTH si LB sunt deja expansionate. Contacte repetitive clone expansionate si clone cu memorie imunologica [6]