IMUNOLOGIE -CURS 10-

Sistemul complementului:
Reprezinta un sistem multifactorial enzimatic format din aproximativ 25-30 elemente care in cadrul RIU joca rolul unui mecanism auxiliar efector ce indeplineste doua functii: 1. Definitiveaza actiunea anticorpului asupra antigenului. 2. Recunoastere imunologica nespecifica structurii nonself. Cele doua functii pot fi executate separat sau impreuna. 1. Unica functie a anticorpului este recunoasterea antigenului inductor fara ca aceasta recunoastere sa aiba un efect decisiv asupra antigenului. Prin efect decisiv asupra antigenului intelegem: Distrugerea antigenului daca acesta are o structura complexa ( asa cum este cazul antigenelor corpusculate; bacterii, virusuri, celule tumorale etc. Exemplu: determinantii antigenici conformationali prezenti la suprafata bacteriilor sunt rapide recunoscuti de anticorpi si se constituie complexe imune membranare formate pe suprafata bacteriei; are loc opsonizarea. Se realizeaza si activarea componentei C1q a complementului ce duce la declansarea cascadei complementului pe calea clasica. Astfel se formeaza MAC (membrane attack complex) ce se organizaeza sub forma de mici structuri tubuliforme, extrem de numeroase care perforeaza membrana bacteriana ducand la crearea de largi comunicari intre mediul extracelular si intracelular. Are loc alterarea grava a gradientelor ionice de o parte si de alta a membranei ce duce la patrunderea rapida a Na si H2O in celula. Se realizeaza o hiperhidratare supraacuta ce dulce la ruperea membranei bacteriene.

[1]

 Indepartarea antigenului (mai ales in cazul antigenelor cu structura simpla; antigene solubile) Antigenul solubil declanseaza un RIU si apar anticorpi antigen specifici ce sunt lansati in toata circulatia. Ei difuzeaza extravascular in tot organismul si ajunsi la nivelul tesutului antigenic are loc recunoasterea antigenului prezent local si se constituie complexe imune solubile acestea se organizeaza sub forma de retele sau plase. Ele pot fixa in ochiurile lor diverse substante solubile printre care componenta C3b prezente in orice tesut in concentratii mici sau foarte mici ca urmare a functionarii caii alterne a complementului. Are loc clivarea complementului in fragmentele C3a (fragmentul mic) si C3b (fragmentul mare). Are loc suprasaturarea complexelor imune formate cu componenta C3b si indepartarea acestora de catre macrofage ce exprima receptori capabili sa angajeze legaturi cu componenta C3b (R=CR). Endocitarea complexele imune de catre macrofage dulce la distrugerea totala a acestora in sectorul lizozomal. Are loc si distrugerea antigenului aflat in componenta complexelor imune. Antigenele solubile nu sunt indepartate ca atare niciodata, doar sub forma de complexe imune in doua etape (indepartarea Ag si distructia sa). 2. Se realizeaza pe baza proprietatii componentei C3b realizata asa numai pe membrana noself si niciodata de membrane self deoarece acestea sunt protejate anticomplemet. Ca urmare a functionarii permanente si cu intensitate foarte mica a caii alterne a complementului se genereaza continu cantitati mici de C3b. C3b are ca particularitati: nu ramane niciodata in faza fluida, are tendinta crescuta de a se atasata de membranele celulare; vine in contact cu membranele self si nonself ( pe nonself se poate depozita pentru ca nu sunt protejate anticomplement, astfel are loc invelirea sau opsonizarea particulei prin C3b). Opsonizarea prin C3b este echivalenta cu o recunoastere imunologica nespecifica pentru ca se realizeaza in egala masura indiferent ce determinant antigenic de suprafata este prezent

[2]

Cele doua functii se pot exercita si impreuna in cadrul aceluiasi raspuns imun. In etapa de initiere a RIU complementul are rol important in captarea antigenului de catre APC; C3b opsonizeaza particulele respective si favorizeaza captatea lor de catre APC. In etapa de cooperare a RIU complementul nu participa. In etapa de terminare a RIU are loc generarea de anticorpi specifici ce duce la recunoasterea structurii antigenice de suprafata a acestor bacterii si opsonoizarea lor prin anticorpi. Are loc activarea caii clasice a complementului si aparitia complexelor MAC ce duce la liza osmotica a particulei. Particularitati functionale ale sistemului complement (SC). 1. Complementul functioneaza pe principiul cascadei. 2. Activarea factorilor complementului se realizeaza printr-un proces de proteoliza limitata. Factorul activat este clivat in doua fragmente. Unul dintre fragmente nu poate sa fie enzima activa.

3. Toate reactiile complementului se desfasoara strict pe membranele acceptatoare de complement.

[3]

4. Enzimele depozitate isi pot comuta specificitatea de substrat, aceasta comutare este esentiala deoarece ea permite functionarea complementului cu un numar redus de enzime. Ca urmare a contactulu cu Yb, Xb sufera modificari conformationale si nu mai actioneaza asupra Y ci asupra unui nou substrat, factorul Z pe care il clivaeaza in Za si Zb. Zb nu ramane fluid ci formeaza complexul XbYbZb. Organizarea de ansamblu a sistemului complement Evenimentul central este reprezentat de conversia C3 in C3b ce are loc sub actiunea unor complexe enzimatice C3 convertaze generate pe doua cai diferite. 1. Calea clasica a complementului declansata ca urmare a recunoasterii imunologice specifice realizata de catre anticorpi care recunosc determinantul antigenic conformational prezent la suprafata membranei celulare. 2. Calea alterna a complementului are la baza recunoasterea imunologica nespecifica realizata prin opsonizarea membranei nonself de catre C3b. Cele doua cai duc la aparitia unor cantitati crescute de C3b care duce la activarea factorilor din secventa terminala (C5, C6, C7, C8, C9) care duc la formare de MAC ce se insera sub forma de structuri tubuliforme si duc la moarte celulara. Calea clasica a complementului are functie doar episodica si functioneaza cu o intensitatate crescuta. Calea alterna a complementuli functioneaza permanent cu o intensitate scazuta, amplificandu-se ca urmare a prezentei de structuri noself interstitiale.

[4]