IMUNOLOGIE -CURS 6-

Activarea limfocitelor T:
Activarea limfocitelor T reprezint momentul central al majoritailor rspunsurilor imune. Nu se realizeaz in orice ipostaz ci doar dac sunt indeplinite anumite condiii diferite in vivo faa de in vitro. Condiii de activare in vivo: Limfocitele T pot fi activate doar de ctre antigenele timodependente; Activarea limfocitelor T se realizeaza doar in organele limfoide periferice; ganglioni si splin in cadrul unei cooperari celulare la care este absolut necesar prezena i activarea APC. Antigenele care ptrund in organism sunt rapid opsonizate. Ca opsonine functioneaz fraciuni ale complementului, C3b si anticorpi IgG.

[1]

Antigenele timodependente activeaz limfocitele T dar nu direct prin contact antigene timodependente limfocite T pentru c limfocitul T nu este capabil sa capteze antigenul declanator pentru c nu are receptori de captare, deci nu exist receptori pentru CR (comlement) si IgG. Limfocitele T, spre deosebire de limfocitele B nu recunosc niciodat antigenul in stare nativ ci recunosc mici fragmente ale antigenului de principiu doar determinanii antigenici liniari care intr in constituia antigenelor timodependente si de principiu aceti determinani sunt poziionai mai ales in interiorul antigenului nativ (structuri ascunse interiorizate). Recunoaterea lor ar putea fi realizat doar ca urmare a prelucrrii antigenului nativ dar limfocitele T nu au acest capacitate de a procesa antigenul nativ. Este necesar pentru activarea limfocitelor T prezenta APC. APC sunt celule care au cele dou proprietai care nu exist la limfocitele T, adic sunt capabile s capteze si s prelucreze antigenul nativ. Celulele prezentatoare de antigen expun pe membrana lor in cantitai crescute ambele categorii de receptori de captare (CR i FCR). Antigenele sunt uor captate pe APC urmand endocitarea antigenului declanator care este prelucrat in anumite compartimente ale APC. Se formeaz numeroase fragmente mici numite epitopi (printre acetia sunt adui i determinai antigenici liniari), expui pe membrana APC in complexe cu molecula MHC. Sunt apoi prezentai pe suprafaa APC. Doar epitopii prezentai sunt recunoscuti de LT prin receptori de recunoatere antigenic TCR la care se asocieaz ulterior intreg complexul CD3. TCR este legat de epitopul prezentat i de moleculele prezentatoare ale antigenului. Are loc recunoaterea antigenic asociativ ce duce la activarea LT. Cooperarea si activarea care rezult pentru conducerea la un raspuns imun eficient trebuie s fie bidirectionale. Exist dou secvene de activare in sensuri diferite i cu funcii diferite: Activarea in sens anterograd. Se exercit APC LT. Se numete anterograd pentru c are loc in aceeai direcie cu prezentarea si respectiv recunoaterea antigenic. Conduce la activarea metabolica a LT. Activarea limfocitelor T in cadrul acestei cooperari este rezultatul transmiteri unor semnale activatoare pe dou ci distincte: Calea TCR-CD3: are loc in momentul recunoaterii epitopului prezentat ce duce la declanarea de semnale activatoare in TCR care ajung in profunzimea citoplasmei. Au ca rol activarea metabolic a limfocitelor T ce duce la stimularea diviziunilor celulare a acestora care crete foarte mult numarul de LT antigen specifice per clona. Toate limfocitele T astfel rezultate sunt celule active. Astfel se realizeaza activarea clonal si expansiunea clonal. Calea CD28 (secundar): CD28 este prezent pe suprafata LT, in special LTH si LTC; angajeaza legturi cu un contraligand pe suprafata APC; se numeste CD80 (in special pe APC profesionale). Cand se stabilesc legturi semnalele activarii CD28 sunt transmise in profunzimea citoplasmei. Acestea indeplinesc dou roluri: Contribuie major la activarea metabolic; Stimuleaz foarte mult diviziunile mitotice. Deasemenea contribuie la maturarea functional a LT prin intermediul unor gene pentru IL sau pentru citokine, in funcie de tipul de limfocite care particip. LTH gene pentru IL creste mult IL, LTC gene pentru citokine cu rol distructiv, La finalul transmiterii cele doua categorii de semnale duc la apariia a trei modificari: o Activarea conal o Expansiunea clonal o Maturarea clonal [2]

 Activarea in sens retrograd: Se exercita LT deja activat APC; Se numeste retrograd pentru ca se exercit in sens opus prezentrii si recunoaterii antigenului. La finalul secevenei retrograde are loc activarea complet a APC. Se realizeaz mai ales sub aciunea efectului stimulator al unor IL produse si eliberate de LT. Un rol foarte important il are IL4 ce stimuleaz sinteza si expresia pe membrana APC a moleculeor de MHC care duce la creterea prezentabilitaii antigenului in complex cu MHC iar APC stimuleaza si mai mult LT. Astfel are loc stimularea reciproc pana in momentul in care este atins i depait valoarea prag a declanrii rspunsului imun. Aceasta se realizeaz cand clona a suferit cele trei modificari: S-a activat in totalitate; S-a expansionat suficient de mult. S-a maturat. Raspunsul imun functioneaz pe baza legii totul sau nimic.

Mcanismul de activare a LT:

1. Etapa antigen independent: stabilirea de legturi intre APC si LT prin receptorii de adeziune intercelulara APC-LT legarea prin cuplurile de adeziune intercelular. Cuplul de linia unu: CD2 prezente pe LT angajeaza legaturi cu un contraligand LFA3 (prezent pe membrana APC). Afinitatea reciproca CD2-LFA3 este extrem de mare si apar doua consecinte: legarea este ferm i se constituie un numar imens de asemenea cupluri intre membranele celor doua celule. Cuplul de linia doi: LFA1 prezinta pe membrana LT si un contraligand (expus pe APC); ICAM. Afinitatea ICAM-LFA1 este mai redus rezultand 3 consecine; legturile apar mai tarziu; sunt instabile o anumit perioada de timp, numarul de legaturi este mai mic.

[3]

Indiferent daca antigenul este recunoscut contactul are loc intre APC si LT, cooperarea apare doar atunci cand antigenul este recunoscut. Prin acest contact LT realizeaza supravegerea imunologica a APC. LT stabilesc contacte cu APC si cauta daca prezinta sau nu antigen specific. Rol: aceasta etapa favorizez prezentarea i recunoasterea antigenic. Moleculele MHC cu epitop vin in contact cu TCR (la TCR se asocieaza CD3 care este alcatuit din trei lanturi scurte si doua lanturi lungi asociate prin punti disulfurice extramembranare. Deasemenea vin in contact cu CD45, cu CD4 (LTH), CD8 (LTC), recunosc domeniul monomorf al MHC si vin in contact cu PTK (protein-tirozin-kinaza) P56. Tirozina din pozitia 505 realizeaza controlul activitatii PTK. Activarea limfocitelor T este rezultatul transmiterii a doua tipuri de semnale: [4]

 Pe calea CD4-CD8 si domeniile monomorfe MHC semnale transmise CD4-CD8 factor inhibitor transmis ctre citoplasma are aces la PTR si modific conformaia PTR care aduc la suprafa tirozina din pozitita 505. Se autofosforileaz (preia si leaga un fosfat din citoplasma) ducand la inhibarea si incativarea PTK. Are rol de mecanism de protecie prin care este inhibat activitatea limfocitelor T in situatia in care moleculele MHC de pe APC sunt nude (goale) (se evita reactia LT fata de APC) sau incarcate cu un alt epitop decat cel recunoscut (se evita activarea la intamplare a LT). Daca MHC sunt recunoscute cu antigeni specifici semnal 2 activator prin toate lanturile CD3 pana la zeta zeta doua cai diferite: 1) Calea scurta (CD45); 2) Calea lunga (de-a lungul lanturilor zeta zeta); Calea scurta duce la activarea CD45 ce functioneaza ca o PTP (protein tirozin fosfataza) formeaza un cuplu cu PTK. CD45 preia fosfatul de pe PTK (y505) si se incarca cu el PTK devine activa fosforileaza diverse substrate ativeaza foarte multe enzime citoplasmatice ativeaza metabolica limfocitele T. Calea lunga semnalul este transmis catre profunzime favorizeaza fixarea la lantul zeta primeste indirect semnale activatoare preia fosfatul de pe CD45 si il trimite catre PLC (fosfolipaza C), care se fosforileaza multiplu are loc activarea cascadei fosfatidil inozitolilor IP3/DAG IP3 (substanta hidrosolubila): difuzeaza larg in toata citoplasma ajungand la nivelul REN care prezinta receptori pentru IP3. Activarea REN eliberarea Ca2+ in citoplasma hipercalcitie se activeaza calcineurina (o fosfataza calmodulin dependenta) influenteaza unele functii nucleare activeaza factorul transcriptional NFAT. NFAT este un factor al LT activate; este de natura polipeptidica, prezent in citoplasma LT, insa cand LT sunt in stare de repaus NFAT este inhibat. NFAT este activ sub actiunea calcineurinei. Trece usor din citoplasma in nucleu. Rolul sau este de a activa genele pentru IL (care au receptori pentru IL); DAG: liposolubil; ramane la nivelul membranei, activeaza PKC care influenteaza indirect unele functii nucleare prin intermediul unui factor transcriptional, NFKB (acesta este prezent permanent in citoplasma LB dar este inactiv pentru ca este cuplat cu un inhibitor proteic); se activeaaza prin fosforilare de catre PKC. NFKB liber in nucleu stimuleaza gena pentru IL2. Stimularea diviziunilor celulare se datoreaza stimularii kinazelor ciclin dependente (CDK) ce activeaza cele doua puncte de control ale ciclului mitotic: G1 S CDK stimulat prin semnal de la CD28 care activeazaa o cascada NAPK (proteinele K activatoare ale mitozelor). G2M CDK stimulat prin semnale provenite de la CD3-TCR.

Consecintele morfofunctionale ale activarii LT: LT pot trece din starea G0 a ciclului mitotic daca sunt stimulate antigenic eficient: G1 SG2; Celulele care au trecut in interfaza isi modifica aspectul morfologic celule micilimfoblasti T (aspect de celule mari, usor neregulate, citoplasma foarte abundenta inconjoara nucleul de jur imprejur. In citoplasma sunt prezente mitocondrii in numar foarte mare.) RER IL, CK proteine Are loc expresia receptorilor de recunoastere antigenica (TCR; CD3) si celulele devin mai capabile sa recunoascca antigenul; are loc si expresia de receptori de adeziune;

[5]

Majoritatea celulelor care rezulta se numescc LT efectorii (LTH, LTC); stiu sa produca citokine si o mica parte devin LT cu memorie; nu mai revin niciodata in G0; raman intr-o etapa intermediara intre G0 si G1 celule preactivate; la un nou contact cu antigenul aceste celule il recunosc foarte rapid.

[6]