ANTICORPI

IMUNOLOGIE DEFINITIE STRUCTURA FUNCTII MECANISME

ANTICORP (IMUNOGLOBULINA)
PROTEINA PRODUSA DE SISTEMUL IMUN CA RASPUNS LA PREZENTA UNUI ANTIGEN

ANTICORPI

INTRODUCERE SI DEFINITII
STRUCTURA FUNCTII APLICATII IN IMUNOPATOLOGIE

Cum putem recunoaste multipli patogeni care ne inconjoara sau ataca

Raspunsul se afla in genele noastre

Macrofage atacand germeni

Un sistem imun sanatos regleaza procesele de reparare ale organismului uman si il protejeaza impotriva infectiilor si bolilor.

Anticorpi - definitie

Anticorpii ( cunoscuti ca imunoglobuline ) Ig sunt proteine gamma globulinice, se gasesc in sange sau alte fluide si sunt utilizate de sistemul imun pentru identificarea si neutralizarea agentilor recunoscuti ca non self cum sunt bacteriile si virusii. Sunt constituiti din unitati structurale de baza fiecare cu doua lanturi grele si doua lanturi usoare pentru a forma de exemplu monomeri cu o singura unitate dimeri cu doua unitati sau pentameri cu cinci unitati.

DEFINITIE

Imunoglobulinele sunt glicoproteine transmembranare dotate cu activitate de anticorpi deci sunt capabile de a se lega specific de un determinant antigenic unic sau epitop. Sunt prezente in plasma, lichidele extra vasculare si secretii. Sunt produse de limfocitele B, secretate sub descendentii lor plasmocitari. Un limfocit B dat produce Ig ce nu poarta decat un singur determinant antigenic. Un adult poseda la un moment dat in jur de 10 20 molecule de IG, cu mai mult de 109 specii moleculare diferite.

Printre functiile specifice anticorpilor, imunoglobulinele sunt caracterizate prin heterogenitatea lor extrem de mare:nu este vorba de o specie moleculara omogena, facil purificabila cum este albumina umana. Din contra, ele formeaza o vasta familie ai carei membri sunt dotati cu proprietati biologice diverse precum si cea a functiei de anticorpi. Ig prezinta o dualitate structurala ce explica dualitatea lor functionala: poseda doua extremitati variabile identice si proprii fiecarei Ig, si o portiune constanta ce defineste cele cinci clase : IgG, IgA, IgM, IgD et IgE, in ordinea descrescatoare a concentratiei serice. Partile variabile reprezinta suportul activitatii anticorpilor iar un Ig monomer poate lega doi epitopi, in timp ce partea constanta este suportul proprietatilor biologice a Ig.

IMUNOGLOBULINE

Toate Ig, in ciuda heterogeneitatii lor extrem de mare sunt structurate pe o baza comuna, simetrica, de IgG monomr. Greutatea lor moleculara este in jur de 150 kD. Contin toate 4 lanturi polipeptidice grupate in doua perechi identice de talie inegala:
Pe de o parte doua lanturi grele denumite H, pentru

"heavy", in jur de 50 kD, cu 450 pana la 600 aminoacizi. Pe de alta parte doua lanturi legere legere denumite L, pentru "light", in jur de 25 kD, cu 210 pana la 220 aminoacizi.

Recunoasterea epitopilor de catre celulele B si T

CELULELE B SE DIFERENTIAZA IN CELULE PLASMATICE SECRETORII DE ANTICORPI

Anticorp - structura

Anticorpi produsi de celulele B

Anticorpi proteine ce recunosc antigenele specifice

O imunoglobulina este formata din doua lanturi grele (m, g, a, d ou e) si doua lanturi usoare (k ou l)

25.000 kD

50.000 kD

Parte constanta

Fractiune cristalizabila: Fc

Situs de legare a antigenului :Fab (antigen binding)

Sa ne amintim ...
Raspunsul imun este format din doua tipuri de aparari : NON SPECIFICA
PRIMA LINIE DE APARARE FAGOCITE PREZENTAREA ANTIGENULUI

SPECIFICA
A DOUA LINIE DE APARARE LIMFOCITE DEPENDENTE DE ANTIGEN

PATOGENI FAGOCITATI

Imunoglobulinele apartin fractiunii g a proteinelor serice

Diversitatea anticorpilor
Structura de baza a anticorpilor (Imunoglobuline sau Ig)
Situs de legare a antigenului

Lant usor Lant greu

Regiune constanta

TIPURI DE VARIABILITATE
1. Variabilitate izotipica 2. Variabilitate alotipica

functionala

Personala

3. Variabilitate idiotipica

Recunoastere

1.VARIABILITATE IZOTIPICA
IgG
IgD IgM

IgG1, IgG2, IgG3, IgG4

IgE

IgA

IgA1, IgA2

EU, CE CLASA DE Ig SUNT?

SE POATE TRECE DE LA O CLASA LA ALTA PRIN COMUTAREA DE CLASA Ig SAU PRIN SWITCH

2.VARIABILITATE ALELICA
CONTROLE GENETIC
MICI DIFERENTE IN REGIUNEA C A LANTURILOR GRELE SI USOARE

Structura de baza a unui anticorp

Lant greu Situs de legare a antigenului

Lant usor

Legatura antigen - anticorp

Epitopul antigenului

Lant usor

Lant greu

Electroforeza serului

ANTICORPII
globulinele serice capabile s se lege specific de imunogenul/antigenul care a determinat sinteza lor, denumite din acest motiv imunoglobuline produsele Ag-specifice ale plasmocitelor provenite din maturarea limfocitelor B Ac sunt coninui n special n zona g (gamma) a globulinelor = imunoglobuline,(Ig) Exist 5 clase de imunoglobuline: IgG, IgM, IgA, IgD i IgE.

STRUCTURA IMUNOGLOBULINELOR
Format din 4 lanuri: - 2 lanuri grele H (heavy) - 2 lanuri uoare L (light) - Unite prin legturi disulfidice

STRUCTURA IMUNOGLOBULINELOR
Fiecare lan are:
- O regiune variabil N-terminal - 1 (lanul uor) sau mai multe (3-4) lanul greu

C-terminale

STRUCTURA IMUNOGLOBULINELOR
Dou lanuri grele identice, notate cu H Dou lanuri uoare identice, notate cu L Lanurile sunt legate ntre ele prin legturi covalente S-S (disulfidice) i necovalente

STRUCTURA IMUNOGLOBULINELOR
Lanuri: Greu i uor Legturi disulfidice Intercatenare Intracatenare Regiuni: Variabile i Constante V L & CL V H & CH Regiunea balama

Domenii:
-VL & CL -VH & CH1 - CH3 (sau CH4) Oligozaharide

Fragmentele Imunoglobulinelor : Relaii Structur/Funcie

Proteoliza cu papain: 3 fragmente aproximativ egale 2 Fab (antigen binding) Ag binding Valence = 1 Specificty determined by VH and VL Fc (cristalizabil) - Funcie efectoare Proteoliza cu pepsin: 1 fragment mare F(ab)2 plus fragmente mici peptidice pFc

Fragmentele Imunoglobulinelor : Relaii Structur/Funcie

Domeniile Ig
Domenii: - L Variabil (LV) + L Constant (LC) - H Variabil (HV) + H Constante (HC) Formate din: - Foie plisate - lpha helixuri - Legturi disulfidice

Domeniile Ig

Domeniul variabil (V) al lanurilor L i H conine zone hipervariabile (HV1-HV3) care determin complementaritatea (CDR1CDR3) constituie zona prin care se leag de determinantul Ag = epitop. Domeniile hipervariabile ale lanurilor grele i uoare formeaz mpreun situsul de combinare cu Ag sau paratopul anticorpului.

STRUCTURA IMUNOGLOBULINELOR

Fab - funcia de recunoatere specific Fc - efectoare

fixarea complementului, traversarea barierei placentare pentru protejarea pasiv a ftului, fixarea pe celule prin receptori FcR

Funciile imunoglobulinelor
a) funcia biologic de legare a antigenului, de decelare i recunoatere a acestuia, realizat de regiunile hipervariabile b) funciile biologice efectoare, ndeplinite de regiunile constante.

Funcia de legare a Ag
Se produce la nivelul situsului de combinare al Ac, fixarea lui se face prin legturi necovalente: legturi de hidrogen, fore electrostatice, van der Waals i interaciuni hidrofobe. Prin interaciunea Ag-Ac se formeaz complexe imune (CI) care:

a) Sunt solubile b) Precipit, dac Ac i Ag sunt cel puin bivaleni i formeaz o reea; c) Produc aglutinarea, atunci cnd Ag sunt particule mari, de ex. eritrocite (hemaglutinare) sau bacterii; d) Produc neutralizarea Ag, n cazul toxinelor i al virusurilor

Situsul de combinare al Ac i legarea lui de Ag

Clasele i subclasele de Ig
Clase:

Subclase :

IgG Lanurile grele gama (g) IgM - Lanurile grele miu () IgA - Lanurile grele alpha (a) IgD - Lanurile grele delta (d) IgE - Lanurile grele epsilon (e)

Lanuri uoare :

IgG1-IgG4 lanurile grele gama1-gama4 IgA1-IgA2 lanurile grele alpha 1-alfa4 Kappa (k) Lambda (l) lambda 1-4

Imunoglobulinele G

Proprieti: majoritatea imunoglobulinelor din ser structura de monomer (7S) majoritatea Ig din spaiile extravasculare fixeaz complementul (IgG4) Se leag de receptorii Fc

- fagocitoz opsonizare - celule NK - ADCC

constituie anticorpii protectori avnd rol n neutralizarea toxinelor bacteriene, opsonizarea microbilor ! IgG este singura care poate traversa bariera placentar i de aceea exercit protecia antiinfecioas la ft i aprarea la nou nscut

Imunoglobulinele M
Structur: Pentamer (19S), greutate molecular mare (macroglobulina din ser) Extra domeniu (CH4) Lan J Proprieti: Al treilea din Ig serice ca mrime Sintetizat primul de ft i LB Este prima clas de imunoglobuline produs de limfocitele B i principala clas care apare n rspunsul imun primar Ea poate fi secretat n mucoase Volumul nu-i permite trecerea n spaiile extravasculare sau transplacentar Fixeaz complementul

Fixarea C1 de ctre Ac IgG i IgM

Absena activrii

Activare

Imunoglobulinele A

Au dou forme moleculare diferite: seric i secretorie. Se gsesc n secreii sero-mucoase: saliv, mucus bronic, mucus intestinal, colostru i lapte, lacrimi Joac un rol principal n aprarea mucoaselor prin:
neutralizarea unor toxine, glutinarea microorganismelor (bacterii,

ciuperci) modificarea aderenei anumitor germeni, mpiedecnd astfel penetrarea lor n snge, prin epiteliul mucoaselor

Imunoglobulinele A

Structur : A doua ca i concentraie n ser, sub form de monomer. Este sintetizat de limfocitele B - plasmocite n secreii Ig secretorie major (imunitatea mucoaselor i local n lacrimi, saliv, secreiile gastrice i pulmonare - mai ales de plasmocitele din plcile Peyer) sub form de dimer (sIgA)

Dimer (11S) Lanul J Componenta/piesa secretorie

Nu fixeaz complementul (excepie IgA agregat) Complexele Ag-IgA pot activa pe cale alternativ complementul Se leag de receptorii Fc de pe unele celule

Organizarea in domenii

Originea componentei secretorii a sIgA

Componenta secretorie receptorul pentru IgA al celulelor epiteliale

Are un rol esenial n transportarea IgA din snge n lumenul glandelor exocrine: salivare, pancreatice, bilio-digestive, mamare, mucoasele cilor respiratorii, colului i trompelor uterine Confer rezistena la digestia proteolitic

Imunoglobulinele D

Se gsesc n ser n cantitate foarte redus Structura: monomer cu o pies terminal - coada Rolul IgD seric este necunoscut- nu activeaz complementul, nu se fixeaz pe celulele fagocitare Sunt uor proteolizate n snge mpreun cu IgM este co-exprimat pe limfocitele B mature, difereniate, unde constituie receptorul lor pentru antigen (BCR)

Imunoglobulinele E

Structur: Monomer Extra domeniu (CH4) n ser n cantiti extrem de mici se leag de mastocite i bazofile (citofilie) fr s necesite prezena Ag punerea lor n eviden se poate realiza doar prin metode radio-imunologice sau imuno-enzimatice Concentraia IgE crete ns semnificativ n parazitoze (infecii cu helmini - ascaridoz, echinococcoz) se leag de receptorii Fc ai eozinofilelor Nu fixeaz complementul

n bolile alergice (astm alergic, coriza de fn, anafilaxie, eczeme atopice)

Funcia efectoare
reprezint poriunea de manipulare a anticorpului i este dependent de izotipul de Ig Funcie Activarea clasic a C Activarea C alternativ Transfer placentar Legare de macrofage i alte fagocite Legare de mastocite i bazofile Secreie exocrin Structura lanul H Valena de legare IgG IgG IgG IgG IgM IgA IgA IgD 1 2 3 4 1 2
++ _ ++ + + _ _ 1 2 + _ + _ _ _ 2 2 ++ + _ ++ + _ _ 3 2 _ _ -/+ -/+ _ _ 4 2 ++ + _ _ _ _ _ 10 _ + _ _ _ + a1 _ _ _ _ _ + a2 _ _ _ _ _ _ 2

Ig
_ _ _ +

++ + + 2

2 sau 4

Originea enormei diversiti a anticorpilor

Numrul de segmente de gene funcionale la nivelul locilor Ig umane Segmente de gene multiple Lan uor Lan greu

k
40
0 5

l
30
0 4
1,9 x 106 Aprox. 3 x 107 Aprox. 5 x 1013

H
40
25 6

V (Variabil)
D (Diversitate) J (Joining -unire) Nr. perechi de gene V Diversitate joncional Diversitate total

Inseria enzimatic de noi AA (TdT) Mutaii somatice

Diferenele dintre Ig evideniate de Ac

Izotipuri clase, lanuri H, subclase, tipuri de Ac Alotipuri polimorfism genetic, diferene alelice ntre indivizii aceleiai specii Idiotipuri diferene ale regiunilor V dintre diveri Ac, fa de zona de legare a epitopului (paratop). Imagine n oglind = mimeaz Ag.

Utilizarea anticorpilor

Anticorpii monoclonali

Utilizarea anticorpilor monoclonali

Diagnostic.
Boli infecioase produse de bacterii, virusuri sau protozoare:
Tipizarea rapid a microorganismelor din esuturi, lichide biologice;. Depistarea unor molecule circulante (de ex. HBs n hepatita B); Izolarea i caracterizarea antigenelor bacteriene i virale, a deviaiilor antigenice;

Hematologie:
Tipizarea hematiilor din sistemele A,B,O; Rh; Ii etc; Tipizarea populaiilor i subpopulaiilor limfocitare T (CD4, CD8, CD3 etc), B (CD19, CD20, mIg etc), NK (CD56, CD57), precursorilor etc; Diagnosticul leucemiilor.

Medicin intern: infarct miocardic Ac anti-miozin; tromboze Ac antitripsin etc.

Anatomie patologic: d44 (carcinom, limfom, sarcom, melanom) i/sau

din metastaze, originea lor. Chirurgie: tipizarea HLA a donatorului i primitorului n vederea transplantelor de organ; Oncologie: diagnosticul tumorilor in vivo prin radioscintigrafie. Laborator: diverse metode imunologice de dozare (RIA, ELISA) pentru: hormoni, enzime, proteine, factori ai coagulrii, medicamente (digoxina).

Utilizarea anticorpilor monoclonali

Tratament: inactivarea sau neutralizarea unor toxine; imunizarea pasiv n unele infecii bacteriene sau virale

Purificare: purificarea unor molecule utilizate n terapie (IFN, hormoni

(tetanos, rabie); n transplante medulare i inhibarea respingerii grefelor; unele boli auto-imune; n cancer i leucemii, sub form de imunoconjugate (prin cuplarea AcMo cu citostatice, toxine sau izotopi radioactivi); vaccinare cu Ac anti-idiotip.

etc); purificarea unor populaii i subpopulaii celulare (celule stem, limfocite etc)

Anticorpii reprezinta mediatori ai imunitatii umorale, tintele fiind extracelulare. Actioneaza in trei moduri diferite:
neutralizarea microorganismelor si a toxinelor

acestora, opsonizarea ce faciliteaza ingestia de catre celulele fagocitare ( fagocite) activarea complementului ce conduce la opsonizare si uneori la liza microorganismelor.

UTILIZAREA ANTICORPILOR
1.

2.

SUBSTITUTIE IMUNA PE TERMEN LUNG DEFICIT CONGENITAL DE IMUNOGLOBULINE

AGAMA-GLOBULINEMIE SAU HIPO g- GLOBULINEMIE, SINDROMUL IMUNODEFICIENTEI COMBINATE (SCID), DEFICIT IZOLAT DE IgA ET IgG etc;

IMUNODEFICIENTE SECUNDARE SAU CASTIGATE :

HIPO - g - GLOBULINEMIE TRANZITORIE AL NOULUI NASCUT PREMATUR,LINFECTIA CU HIV, HIPO- g -GLOBULINEMIE IN MALADIILE LIMFOPROLIFERATIVE CU RISC INALT DE INFECTII, INFECTII SEPTICE DUPA ARSURI

UTILIZAREA ANTICORPILOR
2. PROFILACTIC (IMUNIZARE PASIVE) SAU TERAPEUTICA E

(SERUM HIPERIMUNES) : INFECTII VIRALE (HEPATITE B, RUBEOLA, VARICELA) INFECTII BACTERIENE (DIFTERIE, TETANUS), ANTI-TOXINES, IMPOTRIVA TOXINELOR PRODUSE DE ANIMALE PROFILAXIA DECESULUI FETAL SAU BOALA HEMOLITICA LA NOU NASCUT Rh+ CU MAMA CU Rh - (ADMINISTRAREA g -GLOBULINES ANTI-D CU EFECT IMUNOSUPRESOR).

UTILIZAREA ANTICORPILOR
3. IMUNODEPRESII ADMINISTRARE DE IMUNOGLOBULINE INTRAVENOS IN CANTITATI MARI (-GLOBULINE) CE INHIBA SAU SUPRIMA PRODUCEREA DE ANTICORPI. BOLI AUTOIMUNE : PURPURA TROMOCITOPENICA AUTOIMUNA (IDIOPATICA), NEUTROPENIE AUTOIMUNA,ANEMIE AUTOIMUNA, NEUTROPENIE AUTOIMUNE, ARTRITA REUMATOIDA JUVENILA, POLIARTRITA REUMATOIDA, DERMATOMIOZITE ALERGII ADMINISTRARE IgG4.

Anticorpii monoclonali sunt anticorpi care recunosc un singur tip de epitop al unui antigen dat. Acesti anticorpi sunt prin definitie cu aceiasi structura identici si sunt produsi de o singura clona de plasmocite Anticorpii monoclonali sunt foarte mult utilizati in biologie si in medecina, si pot fi utilizati ca metode de diagnostic si in scop terapeutic. Anticorpii monoclonali utilizati ca medicamente au sufixul terminat in "mab", acronimul de "monoclonal antibody" cum este rituximab. Pot fi de asemenea utilizati in teste de sarcina disponobile comercial. Sunt de asemenea utilizati in multiple domenii de cercetare cum sunt citometria in flux, sau western blots . Sunt utilizati in laboratorul de imuno hematologie pentru depistarea reactiilor pozitive.

Genomica Functionala

Microarray

bioanalizor

Tissue array RT-PCR RNA interference