CURSUL 12: BIOLOGIA RASPUNSULUI IMUN UMORAL - etapa efectoare

ANTICORPI- MOLECULE EFECTOARE AL RIU

 Definitie: proteine circulante care, in conditii fiziologice, sunt produse ca
raspuns la expunerea la o structura non-self (antigen) si recunosc in mod specific
acea structura.
 Terminologie:
 In urma separarii EF a proteinelor serice s-a constatat ca fractia γ
denumita gammaglobuline este constituita in cea mai mare parte din proteine cu
functii de aparare (imuno) si au structura globulinica => termenul Imunoglobuline.
 Termenul de Ac denumeste in mod specific Ig care au specificitate
pentru un anumit epitop.
 In mod curent ambii termeni sunt utilizati cu acelasi inteles.
 Sursa: Ac pot fi secretati de catre
 a. limfocitele B1
 b. celulele efectoare ale RIU: plasmocite/ LB cu memorie.
 Localizare:
 Atasate membranei LB
 Secretate: plasma,ser, lichide interstitiale , secretii
 Forme de Ig:
 secretata (circulanta) care indplineste functia de Ac
- are structura de glocoproteina (GP) si
- include oligozaharide intr-o proportie scazuta (3-13%); dintre acestea, galacoza (Gal)
si acidul sialic aflate in pozitia finala a secventei au un rol important in degradarea Ig
imbatranite: in urma pierderii ac sialic final este expusa Gal care este recunoscuta de
catre hepatocite → internalizarea moleculei Ig => degradare.
 atasata membranei, care indeplineste functia de recunoastere (BCR),
are o secventa constanta mai lunga care prezinta 2 portiuni: transmembranara &
citoplasmatica ce au fost descrise amanuntit anterior (c 11).

1
Imunologie curs 12-13 - Dr Roxana Sfrent-Cornateanu
  Carcteristici structurale generale -
In ciuda diversitatii lor, Ig au o structura de baza comuna care
 cuprinde 4 polipeptide ce alcatuiesc un monomer in forma literei Y
format din 2 lanturi H (heavy) si 2 lanturi L (light) legate intre ele prin punti
disulfidice (2S)
 Configuratie:
 monomerica: IgG, IgD, IgE
 polimerica: dimeri: IgA; tetrameri: IgA secretor; pentameri: IgM ; polimerii sunt
uniti prin intermediul lantului J =joininig
 Lantul J este o GP care se leaga covalent la cap C-terminal al lantului H si este
sintetizat de catre LB in timpul maturizarii
 Caracteristicile generale ale lanturilor H &L:
 sunt dispuse paralel intr-o structura helicoidala (2 spirale care se desfasoara una
in jurul celeilate, ambele din directia cap N-terminal→ cap C-terminal)
 sunt mentinute impreuna cu ajutorul legaturilor 2S intercatenare
 fiecare lant prezinta serii de secvente omoloage de aminoacizi (~ 110 fiecare)
numite domenii care sunt mentinute in conformatie spatiala 3D (bucle) cu ajutorul
legaturilor 2S intracatenare
 compozitia acestor domenii este diferita si, in functie de gradul lor de
variabilitate, ele pot fi:
- secvente variabile (notate cu V ) sau
- secvente constante (notate cu C)
 fiecare lant (L/H) prezinta, in paralel, incepand din capul N-terminal:
- o secventa variabila /supervariabila ce reprezinta domeniul variabil al lantului
L (VL), respectiv al lantului H (VH) urmata de
- cateva secvente constante (notate cu C) pe fiecare tip de lant (L/H), rezultand
domeniile CL/CH
 Ac care apartin unor specii diferite prezinta variatii in regiunile C dar si in
structurile framework ale regiunilor V. Aceste variatii pot aparea si in cadrul aceleiasi
specii, de ex. intre grupuri etnice si rasiale ca urmare a SNP din genele care codifica
domeniile CH si CL.

2
Imunologie curs 12-13 - Dr Roxana Sfrent-Cornateanu
 ○ Lanturile H- particularitati:
- sunt codificate pe cromozomul 22
- exista in 5 variante/ tipuri notate cu γ/α/μ/δ/ε/ determinand clasificarea in
5 clase (izotipuri) diferite de Ig: IgG/ IgA/ IgM/ IgD/ IgE cu caracteristici structurale
si functionale diferite (vezi tabelele 2,3)
- domeniile lor sunt: de tip V (1 domeniu VH) si de tip C: 3/ 4, dupa cum urmeaza:
○ lanturile de tip γ,α,δ prezinta CH1, CH2, CH3
○ lanturile de tip μ,εprezinta CH1,CH2,CH3,CH4
- In plus, lanturile de tipγ (IgG) si cele de tipα (IgA) pot imbraca la randul lor
variante structurale determinate in special de numarul si pozitia puntilor 2S
intercatenare care leaga cele 2 lanturi H: γ 1/ γ 2/ γ 3/ γ 4 pentru IgG,
respectiv α 1 si α 2 pentru IgA: aceste variatii structurale influenteaza
caracteristicile functionale ale Ac ceea ce a permis identificarea si definirea
subclaselor de Ac: IgG: IgG1/ igG2/IgG3/IgG4 respectiv IgA1 & IgA2.
○ Lanturile L- particularitati:
- exista in 2 variante/ tipuri notate cu κsau λcare difera prin structura domeniilor
CL si pot determina si ele clase/izotipuri;
- o molecula de Ac poate contine fie 2 lanturi κidentice, fie 2 lanturiλ identice dar
niciodata o combinatie a acestora, ceea ce reprezinta o alta sursa de variabilitate a Ig
alaturi izotipurile datorate variabilitatii CH.
 Caracterisicile functionale ale componentelor structurale:
In urma proteolizei partiale cu papaina se obtin 3 fragmente ale moleculei de Ig care
au roluri functionale distincte:
 2 Fragmente antigen binding = Fab
-Localizare: cap N-terminal, deasupra 2S intercatenare dintre lanturie H (reprezinta
bratele Y)
-Functia: recunoastere a Ag => formeaza situsul de recunoastere al Ag (SRA) sau
situsul combinativ al Ag (SCA) (vezi curs 5). Acesta este format din prima secventa
variabila, hipervariabila de 110 aa localizata pe fiecare dintre cele 2 lanturi (H si L)
organizate in paratop respectiv CDR (complementary determining regions) (vezi curs
5). Aceste secvente sunt unice pentru fiecare lant ceea ce permite posibilitatea dea

3
Imunologie curs 12-13 - Dr Roxana Sfrent-Cornateanu
 lega o varieate imensa de DAg. Recunoasterea Ag realizata de Fab este caracterizata
de: specificitate, diversitate (ca urmare a recombinarilor genice a genelor
codificatoare pentru VH, VL carora li se adauga genele de tip J (joint) si D (diversity),
afinitate si aviditate (schema).
 Fragmentul cristalizabil=Fc
-Localizare: cap C-terminal, deasupra puntilor 2S dintre lanturile H ( reprezinta
portiunea comuna a Y); este constituit din domeniile C ale lanturilor H (care sunt
diferite: μ/γ/δ/ε/α) legate prin punti 2S intercatenare
- Functia: efectoare a Ac: are capacitatea de a se lega fie la receptorii Fc de de pe
suprafata celulelor imune (vezi tipuri de receptori Fc), fie la structuri proteice din
compozitia sistemului complement declansand etapa efectorie a RIU; se bazeaza pe
comutare izotipica.
 Regiunea “balama”:
- Localizare: intre Fc si Fab in zona in care cele 2 lanturi H se leaga prin punti 2S
intercatenare determinand o regiunea flexibila (“balama”).
-Functie: favorizeaza recunoasterea epitopilor liniari adaptand distanta dintre SRAg
 CLASIFICAREA ANTICORPILOR :
 IZOTIPURI:
In functie de structura CL ( lant tip κ sau λ) sau a CH, Ac pot fi clasificati in mai multe
izotipuri (clase): cele mai utilizate fiind izotipurile
- IgM- CH tipμ
- IgG- CH tipγ
- IgA- CH tipα
- IgE-CH tipε
- IgD-CH tipδ
Proprietatile diferitelor izotipuri sunt sintetizate tabelul 2.
 SUBIZOTIPURI
IgG si IgA prezinta variante de CH γ (γ1, γ2, γ3, γ4) , respectiv CHα(α1, α2)
generand SUBIZOTIPURI (subclase) de IgG (IgG1, IgG2, IgG3, IgG4), respctiv subclase IgA
( IgA1, IgA2) in functie de particularitatile strucurale (modul de interconectare a lanturilor
H si L, numarul si pozitia puntilor 2S dintre lanturile H precum si lungimea secventei de aa

4
Imunologie curs 12-13 - Dr Roxana Sfrent-Cornateanu
din zona balama) ce influenteaza functiile lor efectoare ( de ex. capacitatea de activarea
complementului pe calea clasica este mai mare la G3>G1>G2) ca si prin semnificatia lor
clinica (ex doar IgG1 si IgG4 pot recunoaste alergenele dar toate IgG1,2,3,4 pot traversa
placenta) si chiar durata durata lor de viata (tabel 3).
Tabel 2. PROPRIETATILE IZOTIPURILOR DE Ac

Tabel 3. PROPRIETATILE SUBIZOTIPURILOR DE IgG

 ALLOTIP, IDIOTIP, IDIOTOP

Moleculele de Ac prezinta o variabilitate nu numai in functie de izotip si subizotip ci
si in functie de allotip si idiotip.
 Subclasele de IgG si IgA prezinta si variante allotipice -variantele rezultate in
urma expresiei unor polimorfisme genice in genele ce codifica domeniile CH si/sau CL
(procesul de variatie alelica).

5
Imunologie curs 12-13 - Dr Roxana Sfrent-Cornateanu
 Allotipul este definit ca varianta (subclasa) de IgG sau IgA rezultata in urma unei
variatii alelice ce poate fi recunoscuta de catre un Ac. Au fost identificate alotipuri in
regiunea CH a subtipurilor IgG1, IgG3 ( γ1,γ3), respectiv IgA2 (α2) ce au fost
denumite alotipuri G1m, G3m respectiv A2m. De asemenea, au fost identificate
allotipuri pe CL al lantului κ determinand allotipuri tip Km.
Principalele forme alelice pentru IgG1 sunt:
- G1m3 (prezenta doar la caucazieni): corespunde la variatii alelice din secventa
apartinand CH1 cu Arg in pozitia 214;
- G1m17: variatii alelice in secventa din CH1 cu Lys in pozitia 214;
- G1m1: variatii alelice din secventa din CH3 cu Asp / Leu in pozitiile 356, respectiv
358.
 Termenul de idiotip denumeste Ac specifici care pot recunaste secventele
variabile si hipervariabile de la nivelul regiunii V (paratop/ CDR/ in unele cazuri, chiar
secvente de regiune variabilă in afara SRA ) care joaca rolul unor epitopi. Setul unic
de epitopi ai regiunii V reprezinta un idiotop.

 FUNCTIILE EFECTORII ALE ANTICORPILOR

In urma recunoasterii specifice a Ag, Ac actioneaza impotriva patogenilor si a
toxinelor lor prin mecanisme directe (neutralizarea, opsonizarea, citotoxicitatea
celulara Ac-mediata) si indirecte ( activarea complementului) ce duc, in final, la
indepartarea, inactivarea si/sau distrugerea lor
 Neutralizarea este procesul prin care Ac, in urma cuplarii cu Ag specific de
orgine bacteriana sau virala, impiedica infectarea sau raspandirea infectiei in celulele
gazdei. In urma recunoasterii lor specifice de catre Ac, toxinele vor fi neutralizate
fiind impiedicate sa se lege la receptorii celulelor gazdei prevenind astfel dereglari
functionale ale organismului.
 Opsonizarea este procesul prin care este amplificata capacitatea fagocitelor de a
distruge patogenii prin captarea mediata prin receptorii de tip FcγR ce leaga
complexele Ag-Ac.
 Citotoxicitatea celulara Ac- mediata (Antibody-dependent cellular cytotoxicity,
ADCC) este procesul prin care sunt distruse celulele infectate marcate cu Ac (in
special subtipurile IgG1 si IgG3) de catre celulele care prezinta pe suprafata lor
6
Imunologie curs 12-13 - Dr Roxana Sfrent-Cornateanu
 receptori capabili sa ii recunoasca , de principiu-FcγR. Pe leucocitele umane exista 3
tipuri de receptori tip FcγR (schema):
- FcγRI (CD64)- receptorul cu cea mai inalta afinitate;
- FcγRII (CD32 cu 3 variante: a,b,c;
- FcγIII (CD16 cu 2 variante: a, b.
Celulele efectoare ale ADCC, in principal NK (prin CD16) dar si monocitele,
macrofagele recunosc Fc a IgG atasat celulei infectate ceea ce declanseaza
distrugerea acesteia prin liza enzimatica sau prin inducerea apoptozei.
 Eliminarea helmintilor Ac-mediata este procesul prin care sunt distrusi si
eliminati helmintii - viermi intestinali rezistenti la actiunea celulelor II (fagocitoza/
microbicide). Structuri superficiale ale helmintilor pot determina productia de Ac (in
principal IgE) de care se vor lega. Receptorii de tip FcεRI cu afinitate inalta exprimati
pe suprafata Eo si mastocitelor locale vor recunoaste Fc apartinand IgE legate la
structurile helmintice ceea ce va duce la degranularea lor si eliberarea mediatorilor
ce vor distruge (prin enzimele litice eozinofilice) si vor elimina (prin mediatorii
mastocitari ce contribuie la cresterea motilitatii intestinale) parazitii intestinali.
 Activarea complementului se poate face de catre Ac (IgG, IgM) pe calea clasica
ceea ce duce la distrugerea patogenului prrin liza osmotica si la amplificarea
inflamatiei si fagocitozei (vezi cursul 10).

 DINAMICA RASPUNSULUI IMUN UMORAL DECLANSAT DE Ag -Tdependente

La prima intalnire dintre Ag complet (imunogen) T-dependent si SI are loc un raspunsul
imun primar (RIU I) in care LB naive sunt stimulate de catre Ag si, dupa activare, se
transforma in plasmocite si celule B cu memorie (celulele efectorii ale RIU) capabile sa
produca Ac specifici fata de Ag declansator (vezi grafic).
 Dinamica RIU I este caracterizata de urmatoarele etape
- perioada de latenta -etapa de recunoastere a Ag de catre SI care dureaza 1-3
zile in care nu exista Ac specifici pentru Ag declanastor
- perioada de cresterea concentratiei de Ac- corespunde etapei de activare L (T&
B) in care are loc expansiunea clonala si diferentierea limfocitelor si dureaza
aproximativ 7-14zile .

7
Imunologie curs 12-13 - Dr Roxana Sfrent-Cornateanu
 - faza de platou, ce corespunde etapei de eliminare a Ag este caracterizata de o
mentinere relativ constanta a concentratiei de Ac liberi datorata echilibrarii
productiei cu consumul lor (formarea de complexe imune Ag-Ac).
- perioada de reducere a concentratiei de Ac ca urmare a eliminarii Ag si incetarii
stimularii Ag.
Dupa eliminarea patogenului din organism, celulele efectoare produse ca urmare a
stimularii antigenice (cu exceptia limfocitelor B cu memorie specifice Ag declansator)
vor suferi un proces de apoptoza (etapa de contractie a RI), sistemul imun revenind
la starea sa initiala (homeostazie).
Ac secretati in cadrul RIU primar sunt, in marea lor majoritate, de tip IgM si au o
afinitate mai redusa.
RIU primar este caracterizat printr-o dinamica mai lenta si o magnitudine mai redusa
comparativ cu RIU secundar.
Raspunsul imun secundar este declansat de orice noua expunere la acelasi Ag.
Celulele efectoare principale sunt limfocitele cu memorie care au proprietatea de a
se activa mai rapid. In timp foarte scurt (maximum in 3 zile) LB cu memorie pot
produce Ac protectori de tip IgG cu afinitate si aviditate crescuta. RIU secundar
poate fi declansat, in principiu, doar de Ag proteice.
 Caracteristicile functionale ale limfocitelor cu memorie (LM):
- nu reactioneaza imediat dupa transformare (RI primar), deci sunt
“rezervate” pentru re-infectii (RIU secundar)
- recunosc Ag care a declansat activarea si transformarea lor initiala ori de cate
ori il intalnesc (RI secundar).
- se reactiveaza rapid intr-un RI secundar, ceea ce duce la proliferare rapida si
activare intr-un timp scurt comparativ cu limfocitele naive. Limfocitele B cu memorie,
in timpul activarii, sufera rearanjari genice (comutare izotipica, hipermutatii
somatice) ce permit producerea unor Ac cu eficacitate crescuta, prin modificarea
functiilor efectorii si capacitatii de legare a Ag:
-in urma comutarii izotipice se obtin Ac ce apartin altor clase/subclase (IgG, IgA
si chiar IgE) capabile sa declanseze mai multe tipuri de mecanisme efectoare ale Ac
(neutralizare, ADCC, protectie mucoase )

8
Imunologie curs 12-13 - Dr Roxana Sfrent-Cornateanu
 -in urma hipermutatiilor somatice au loc rearanjari genice ce permit sinteza unor
Ac cu afinitate crescuta; mutatiile implicate in cresterea afinitatii determina in
celulele B cu memorie si cresterea ratei de proliferare a acestora ceea ce duce,
intr-un final, dupa expuneri repetate la un anumit epitop, la o productie crescuta de
Ac cu eficacitate mare.

 VACCINAREA
 Principiul fundamental al vaccinarii se bazeaza pe memoria imunologica care
consta in obtinerea unei imunizari artificiale, active, prin administrarea unui
agent infectios (omorat sau viu atenuat) sau a unei parti a acestuia ce va duce la
declansarea unui RI primar ce va implica si formrea unor limfocite cu memorie
(T&B).
Ac pot preveni infectia prin proprietatile lor de neutralizare si eliminare a microbilor
inainte ca acestia sa ajunga sa invadeze organismul-gazda.
 Compozitia vaccinurilor include, in principiu, una sau mai multe structuri
antigenice capabile sa declanseze un RI, conservanti si adjuvanti (ex adjuvant
Freund, gel Al(OH)3) care au rolul de a amplifica productia de Ac.
In functie de tipul structurii antigenice declansatoare, vaccinurile pot contine
- virus viu atenuat- ex vaccinul oral antipoliovirus (se produc IgA neutralizanti
de la nivelul mucoaselor)
- virus inactivat, purificat- ex vaccin antigripal (IgG neutralizanti)
-toxine inactivate (toxoid)- ex vaccin anti-difetric, anti-tetanos (IgG
neutralizanti )
- conjugate compuse din structuri polizaharidice (din capsula bacteriana)
atasate la o proteina carrier - ex vaccin anti-Haemophilus (IgG cu rol
opsonizant si de activatori de complement)
- subunitati obtinute prin recombinare genica- ex vaccin anti-hepatita B (IgG
neutralizanti: )
 Conservantii sunt compusi non-toxici, utilizati pentru a mentine produsul steril
(impiedica contaminarea, in special in vaccinurile multidoza) si stabil (ex fenolul).
 Adjuvantii sunt compusi chimici care au rolul de a amplifica RI (productia de Ac)
fara a avea proprietati antigenice; modalitatile prin care amplifica RI includ
9
Imunologie curs 12-13 - Dr Roxana Sfrent-Cornateanu
 stimularea prezentarii Ag de catre CD, cresterea expresiei moleculelor
co-stimulatorii (CD80/CD86) si a secretiei CK de catre LT; frecvent au fost
utilizate sarurile de aluminium.

 Mijloace de evitare a RIU

RIU, prin productia de Ac, protejeaza organismul impotriva bacteriilor extracelulare,
a virusurilor (doar in etapa lor extacelulara de evolutie) si a parazitilor (in principal
protozoare).
Patogenii dezvolta permanent mijloace de evitare a RIU, in principal prin variatia
antigenica: de ex aparitia unor noi tulpini virale gripale ca urmare a recombinarilor
genice fie prin drift genetic (-rezultat din acumularea unor mici mutatii in timpul
replicarii) ori shift genetic- rezultat in urma recombinarilor dintre tulpini microbiene
diferite ce duc la aparitia unor forme mai virulente decat tulpinile originale), ce le
permite supravietuirea in lipsa recunoasterii lor de catre Ac ( ex. rhinovirus,
Salmonella enterica, Strep. Pneumoniae care prezinta mai multe serotipuri ). Astfel
se explica de ce in populatie se poate obtine imunitate activa prin vaccinare doar
fata de unele serotipuri ale aceluiasi patogen si este ncesara vaccinarea frecventa
(anuala) pentru patogenii care dezvolta frecvent noi serotipuri (ex virusurile gripale).
Cele mai de succes imunizari sunt obtinute pentru patogenii cu un singur serotip - ex
virusul rujeolei sau virusul urlian). O alta forma de modificare a Ag de suprafata
impiedicand astfel recunoasterea Ag este si modificarea periodica a Ag de suprafata
ca urmare a exprimarii selective ale unor copii ale genelor ce le codifica (ex Neisseria
gonorrhoeae, Trypanosoma brucei).
Alt mijloc dezvoltat de patogeni prin care se impiedica recunoasterea Ag pentru a
ocoli declanasarea RI este si cel al “camuflajului”prin
- formarea unor capsule polizaharidice rezistente la atasarea fragmentelor C3b
impiedicand opsonizarea si activarea C’pe calea alterna (ex Streptoccocus
pneumoniae) precum si
- acoperirea cu molecule similare cu ale gazdei, inclusiv molecule MHC- ex
Schistosoma

10
Imunologie curs 12-13 - Dr Roxana Sfrent-Cornateanu
 - invadarea unor celule incapabile sa semnalizeze infectia: ex hematiile, celule
anucleate, nu pot exprima pe suprafata lor nici MHC I, II, nici DAMPs; atunci cand
sunt infectate cu Plasmodium, prezenta acestuia nu este detectata de catre
limfocitele CD4+/ CD8+.

TIPURI DE ANTICORPI CU SEMNIFICATII CLINICE

 Alloanticorpi: Ac specific fata d un anumit alloantigen (Ag celulele sau tisulare
prezente la anumiti indivizi ai unei specii si care sunt recunoscuti ca fiind non-self in
cazul unei allogrefe)
 Alloantiserum: serul ce contine alloanticorpi proveniti de la un individ care a fost
expus anterior la un alloantigen
 Ac anti-alototip: Ac produsi de către un individ ca răspuns la expunerea la un
alototip non-self.
 Ac anti-idiotipic: acel Ac care recunoaste unele secvente de la nivelul CDR-urilor
sau ale paratopului unui alt Ac.
 Anticorpi anti-Rh: Ac specifici pentru Ag Rh uman (proteina D) exprimati pe
suprafata hematiilor umane (detalii in cap RHS citotoxice)
 Anticorpi monoclonali: Ac produsi in laborator de hibridoame ( linii celulare
obtinute prin fuziunea unui LB normal cu o linie de LB tumorale) caracterizati de o
specificitate inalta pentru o anumita secventa antigenica (epitop) si utilizati fie ca
reactivi de laborator (in scop diagnostic, si in cercetare) fie in scop terapeutic
(tratamente biologice ce recunosc o anumita molecula dovedita a fi implicata in
patogeneza unei boli) (detalii in cap boli autoimune).
 Ac policlonali: Ac produsi de mai multe clone de LB ( ex. Ac produsi ca urmare a
stimularii anienice intr-un proces infectios)
 Autoanticorpi: Ac specifici produsi de catre un organsm impotriva structurilor
proprii (self); pot determina afectarea sau distrugerea celulelor si/sau tesuturilor cu
efecte localizate sau sistemice in afectiunile autoimune. (detalii in capitolul boli
autoimune)

11
Imunologie curs 12-13 - Dr Roxana Sfrent-Cornateanu
IMUNOPATOLOGIE
IMUNODEFICIENTE
 Termenul de imunodeficiente (ID) se refera la defectele inregistrate la nivelul
unuia sau mai multor componente ale sistemului imun care duc la boli, adesea
severe, de multe ori fatale, ca urmare a incapacitatii organismului de a face fata
infectiilor.
 Clasificare ID:
 Dupa tipul de dobandire:
 ID congenitale (mostenite ) sau primare:
- se datoreaza unor defecte genetice
- debuteaza de obicei precoce, in copilarie, dar pot fi dg chiar si mai tarziu in
functie de severitate.
- caracteristica clinica comuna: susceptibilitate crescuta la infectii
 ID dobandite sau secundare
- sunt consecinte ale unor conditii specifice sau alte unor boli primare:
1. Deficiente nutritionale: malnutritie, etilism
2. Conditii iatrogene:
a) Impacteaza direct functionarea SI: radioterapia, splenectomia,
imunosupresive (chimioterapice)
b) Medicamente: anticonvulsivantele (pot fi asociate cu deficit IgA);
anestezice utilizate in anestezia generala; antiiflamatorii
steroidiene;
3. Boli infectioase: cu virusurile HIV, citomegalovirus, Epstein-Barr, rujeolei,
rubeolei, gripei;
4. Boli hematologice: anemia apastica, leucemii, boala grefa-vs-gazda;
5. Boli renale: sindrom nefrotic, insuficienta renala, uremia
6. Boli endocrine: diabetul zaharat
7. Boli gastro-intestinale: insuficienta hepatica, hepatita, limfangiectazia
intesinala, enteropatia cu pierdere de proteine
 ID primare (IDP) pot fi clasificate in functie de componentele SI afectate in:
 ID datorate afectarii imunitatii innascute, ex defecte la nivelul:
- sistemului complement
12
Imunologie curs 12-13 - Dr Roxana Sfrent-Cornateanu
 - fagocitelor
- moleculelor de adeziune
 ID datorate afectarii imunitati specifice: ex defecte la nivelul
- celulelor stem
- celulelor T
- celulelor B si Ig
In cele ce urmeaza, vor fi prezentate exemple de IDP care afecteaza in principal
productia de anticorpi. Acestea pot fi clasificate, (tabel 1) ca fiind datorate unor
1. Deficiente in producerea de Ac (inclusiv defecte de switch izotipic)
2. Defecte de functionare comune ale celulelor B&T
3. Asociate unor Sd clinice bine definite

Tip de ID Boala: transmiterea- gena IgG IgA IgE IgM

primara

Aγglobulinemia X-linkată (“ ↓ ↓ ↓ ↓
B. Bruton”): TAR XL-BTK

Deficitul selectiv de IgA: N ↓/0 N N

TAR, TAD; n gene
IDP dep de Ig
IDP datorate
Sd. Hiper IgE: TAD-STAT3; N N ↑ N
defecte ale
TAR- DOCK8
LB & Ig
ID comuna variabila (CVID): n ↓ ↓ (+/-) ↓
forme, n gene

Defecte de swi Sd HiperIgM#: TARXL- CD40L ↓ ↓ ↓ N/↑

tch izotopic

IDP datorate ID combin. ID Combinata Severa (S *frecv ↓ *frecv *frecv *frecv

CELULELOR T& B CID):TAR*-RAG1&/RAG2; ↓ ↓ ↓
STEM TAR-XL:IL2Rγ

Sd.Wiskott-Aldrich (WAS): frecv ↑ frecv ↑ frecv

ID asoc. TAR-XL-WAS gena ↑
Sd bine definit
e Sd Ataxie-telangiectazie: ↓ (frecv frecv↓ frecv↓ ↑
TAR-ATM subcls)

LEGENDA: TAR= Transmitere Autozomal Dominanta; TAR-XL= TAR X- linkata; BTK: Bruton
agammaglobuinemia Tyrosin kinase; STAT3= Signal Transducer and Activator of Transcription 3;
RAG1 (2)= Recombination Activating Gene 1 (2); ATM= ataxia telangiectasia mutated; #- exista
mai multe variante; * variatiile imunogramei se ref la var TAR-RAG1/RAG2
13
Imunologie curs 12-13 - Dr Roxana Sfrent-Cornateanu
 Principii de diagnostic:
In algoritmul de investigare/diagnosticare al ID, suspiciunea deboala este sugerata
mai putin de prezenta unor semne clinice specifice ( cu exceptia sindroamelor clinice
de ID bine definite) cat mai ales in prezenta unui istoric sugestiv (asociat /nu cu AHC);
in etapa urmatoare, prin testele de screening se urmareste confirmarea deficitului
imunologic, si apoi, prin testarile imunologice specifice, de precizie se poate
identifica ID.

 Istoric

- infectii bacteriene, virale repetate/ persistente care nu raspund conform

asteptarilor la antibioterapie corecta, in special la nivelul tractului respirator / infectii
cu patogeni oportunisti/neobisnuiti (fungice)

- in familia pacientului exista decese la varsta mica prin infectie

 Teste de laborator:

- screening: HLG, imunograma (IgG, IgA, IgM, IgE, inclusiv subclase IgG si IgE
specifice), testarea Ac functionali (Ac impotriva Ag specifice dupa vaccinare, ex Ac
anti-tetanos), testarea Ac “naturali” (izohemaglutinine A, B, Rh, hemaglutininele IgM,
ASLO); C3, C4, C1-inhibitor esteraza.

- imunologice suplimentare: subseturi limfocite (citometrie de flux/Imunofenotipare),

teste de proliferare limfocitara

 Principii de tratament:

1. asigurarea functionarii optime a sistemului imun prin substitutia produsului

deficitar (imunoglobuline IV)/ substitutia structurii imune (transplant medular de la
donatori identici HLA/ corectia deficitelor genice prin terapie genica

2. prevenirea complicatiilor infectioase imediate si la distanta prin preventia si

tratamentul infectiilor acute si cronice

BIBLIOGRAFIE:
1. Abbas, Abul K., Andrew H. Lichtman, and Shiv Pillai. 2015. Cellular and molecular immunology. 8th ed. Philadelphia, PA:
Elsevier Saunders.
2. Abbas, Abul K., Andrew H. Lichtman, and Shiv Pillai. 2016. Basic immunology functions and disorders of the immune system.
5th ed. St. Louis: Elsevier.
3. Bara Constantin. Esentialul in imunologie. 2002. ed ALL.
4. Doan T, Melvold R, Viselli S, Waltenbaugh C. Lippincott Illustrated Reviews: Immunology. 2012. Ed. Wolters Kluwer Health
5. http://edubolirare.ro/
6. http://www.ipopi.org/
7. https://primaryimmune.org/about-primary-immunodeficiencies/specific-disease-types/
8. https://www.PhRMA/ph-rma-vaccinefactbook2013.

14
Imunologie curs 12-13 - Dr Roxana Sfrent-Cornateanu
9. Al-Herz W, Bousfiha A, Casanova J-L, et al. Primary immunodeficiency diseases: an update on the classification from the
International Union of Immunological Societies Expert Committee for Primary Immunodeficiency. Front. Immunol. 2014 5:162.
doi: 10.3389/fimmu.2014.00162

15
Imunologie curs 12-13 - Dr Roxana Sfrent-Cornateanu