ANTICORPII.

RASPUNSUL IMUN
IMUNOGLOBULINELE
(ANTICORPII)
Ig prezint glicoproteine din fracia -globulinelor.
Se disting Ig membranare (BCR) i Ig solubile
(secretate) Ac ca atare.
Ac sunt molecule glicoproteice produse de
plasmocitele derivate din limfocitele B activate de
Ag. Ac circul n snge i ptrund n esuturi.
Sunt eficieni contra bacteriilor, toxinelor
microbiene i virusurilor n poziie extracelular.
Ac au proprietatea de a recunoate i a se
combina cu Ag complementar, att in vivo, ct i
in vitro.
STRUCTURA I PROPRIETILE Ig
UNITATEA DE STRUCTUR a Ig (monomerul)
este constituit din 2 lanuri glicoproteice (catene)
identice uoare L (Light) i 2 catene grele H
(Heavy), legate ntre ele prin puni disulfidice.
Exist 2 tipuri de catene L i , identice ntr-o
molecul de Ig.
Se disting 5 clase de lanuri H: , , , , , ce
corespund celor 5 clase (izotipuri) de Ig: Ig G, Ig
A, Ig M, Ig D, Ig E.
n componena lanurilor se disting regiuni variabile
V (aminoterminale) i regiuni constante C
(carboxilterminale). Catena L este constituita dintr-
un domeniu V si unul C, iar catena H contine un
domeniu V si 3-4 domenii C.
Fiecare regiune variabila V
H
si V
L
contine zone hipervariabile,
care formeaza o cavitate tridimensional - centrul activ
(paratopul) al moleculei de Ig. Centrul activ va reaciona
specific cu determinanta antigenic (epitopul) Ag
corespunztor, constituit din 5-7 AA sau 3-4 reziduuri
glucidice.
Fragmentul Ig care include catena L in totalitate si domeniul V
si primul domeniu C al catenei H reprezinta fragmentul Fab
(antigen binding) al moleculei de Ig.

Celelalte domenii C ale catenei H corespund fragmentului Fc
(cristalizabil). Este purttor de receptori i responsabil de
activitatea biologic a Ig:
- Transportul transplacentar al unor Ig (Ig G)
- Fixarea pe diferite celule (mastocite, bazofile, eozinofile,
fagocite, limfocite, etc.)
- Capacitatea de a fixa unele fractii ale complementului
- Capacitatea de fixare a proteinei A a stafilococilor
- Definete clasele i subclasele de Ig (specificitatea antigenic
a catenei H)
Monomerul de Ig este constituit din 2
fragmente Fab i unul Fc. ntre ele se afl
zona balama, responsabil de flexibilitatea
moleculei de Ig.
Numrul paratopilor determin valena Ig.
Ac cu 2 sau mai muli paratopi se numesc
Ac complei, cei cu un singur paratop Ac
incomplei.

Ig G, Ig D i Ig E sunt monomeri, Ig A din ser
monomeri, din secretele mucoaselor dimeri,
Ig M sunt pentameri.
Proprietile claselor de Ig
Ig G (4 subclase IgG1, IgG2, IgG3, IgG4)
reprezint 75% din ansamblul Ig serice. Constanta
de sedimentare -7S, greutatea molecular-
150kDa. Sunt unicele Ig capabile s traverseze
bariera placentar. Fc al IgG are centre de fixare a
complementului (activarea C pe cale clasic), a
macrofagelor i neutrofilelor (rol n opsonizare), a
proteinei A a stafilococilor.
Perioada de semi-via 21 zile.
Manifest activitate opsonizant, neutralizant,
fixatoare de complement.
Ig M 5-6% din totalul Ig. Pentamer.
Constanta de sedimentare-19S, greutatea
molecular-900kDa.
Se distrug sub aciunea mercapto-etanolului
sau cisteinei.
Semi-viaa 5 zile.
Fixeaz si activeaz complementul pe cale
clasic. Nu traverseaz placenta, prezena
Ig M la nou-nscut denot infecie
intrauterin. Sunt primele care apar dup un
stimul antigenic primar i indic un proces
infecios acut.
Monomeri de IgM constituie BCR pe BL.
Ig A 15% din totalul Ig. CS -7S, GM 160 kDa.
Bogate n glucide. Se disting 2 subclase: IgA1
(93%) i IgA2 (7%). Semi-viaa 6 zile, nu
traverseaz placenta, nu activeaz complementul
pe cale clasic.
- Ig A serice (monomeri) 6% din totalul Ig serice.
Agregate de IgA pot activa complementul pe cale
alternativ.
- Ig A secretoare (sIg A) saliv, lacrimi, colostrum,
lapte, secreii gastro-intestinale, nazale, bronhice.
Dimer. Asigur protecia mucoaselor, blocnd
ataarea bacteriilor i virusurilor de receptorii
mucoaselor.
Ig D 0,2% din totalul Ig. CS 6,5S, GM 170
kDa. Semi-viaa 3 zile.
Rolul receptor pentru Ag (BCR) pe LB; posibil
particip la eliminarea limfocitelor B care produc
autoAc (Ac autoreactivi).
Ig E 0,002 - 0,01%, CS 7,9S, GM 185 kDa.
Semi-viaa 2-3 zile. Nu traverseaz placenta, nu
fixeaz complementul. Termolabile (inactivate la
56C n 30 min).
Se pot fixa pe suprafaa mastocitelor i bazofilelor,
determinnd degranularea lor cu eliberarea unor
amine vazo-active (consecina - oc anafilactic,
dereglri alergice). Eficiente n afeciuni parazitare
(opsonizarea helminilor i protozoarelor, tropism
pentru eozinofile) .
RSPUNSUL IMUN - RI
RI este un proces complex, indus de ptrunderea
unui Ag. Are loc n organele limfoide secundare i
prevede implicarea mai multor celule (CPA,
limfocite T, B, .a.) i substane solubile (citokine).
Consecinele unui rspuns imun:
- Imunitate (umoral, celular)
- Memorie imunologic
- Hipersensibilitate (imediat, tardiv)
- Toleran imunologic
- Paralizie imunologic
Anticorpii sunt efectorii principali ai
imunitii umorale, iar limfocitele Th1,
Tc i macrofagele activate ale imunitii
celulare.
Imunitatea umoral este eficace contra
bacteriilor non-invazive (extracelulare),
virusurilor in pozitie extracelulara i contra
toxinelor.
Imunitatea celular intervine n special contra
paraziilor intracelulari (bacterii, virusuri aflate
liber in citoplasma, bacterii facultativ
intracelulare) i celulelor proprii modificate
(tumorale)
Etapele unui rspuns imun

1. ntlnirea Ag cu CPA (are loc n funcie de poarta de intrare
a microorganismelor)
2. Recunoaterea specific a Ag. Se produce n organele
limfoide secundare fiind asigurat de limfocitele B i T
nave prin receptorii pentru Ag (BCR, TCR). BL pot
recunoate epitopi superficiali conformationali ai
moleculelor native de Ag. TL recunosc doar epitopi lineari
din Ag proteice prezentate de CPA in asociatie cu
moleculele CMH
3. Activarea, proliferarea i diferenierea T sau B limfocitelor
n celule efectoare i celule B sau T-memorie.
Coordonarea acestor procese este asigurat de contacte
celulare directe i de citokine, eliberate de diverse celule
4. Realizarea efectului (neutralizare, opsonizare, liz, etc). Se
produce la locul infeciei
IMUNITATEA UMORALA
(RASPUNSUL IMUN UMORAL )

Reprezint o form a imunitii achiziionate
asigurat de Ac.

Are funcia de a neutraliza i elimina microbii
extracelulari i toxinele microbiene.

Joaca un rol important in protectia contra microbilor ce
poseda capsule polizaharidice sau componente
lipidice.

In acest proces particip Ag, CPA, limfocitele T4, B.

Fazele rspunsului imun umoral:
I. Intalnirea Ag cu CPA (in special
limfocitele B). Are loc in organele limfoide
secundare.
- Dac Ag patrunde direct n snge,
intlnirea are loc n splin
- Dac Ag penetreaz prin tractul respirator
n amigdale i esutul limfoid asociat
bronhilor i mucoaselor
- Dac Ag penetreaz n tractul intestinal
plcile Peyer, foliculii solitari
- Dac Ag patrunde prin tegument
intlnirea are loc n esutul limfoid asociat
tegumentului.

- II. Recunoaterea epitopilor unui Ag de ctre receptorul
specific (BCR) de pe suprafaa B limfocitelor naive (selecia
clonala) i activarea lor.
- Limf B nave recunosc epitopii prin intermediul moleculelor de
Ig M i Ig D (BCR) de pe suprafata lor, capabile s lege epitopi
omologi cu forma complementara.


Antigenele T-independente (polizaharide,
LPZ, lipide) la fixarea lor pe BCR
activeaza direct limfocitul B (BL se
comporta ca o celula imunocompetenta).
La interactiunea BCR/Ag T-dependent (proteine), limf B naiv se
comporta ca o CPA (inglobarea Ag, degradarea lui,
selectarea peptidelor antigenice si prezentarea pe
suprafata celulara a complexului peptid/CMH II pentru a fi
recunoscute de limf T CD4).
Primul semnal activator reprezinta interactiunea BCR cu epitopul
Ag corespunzator. Semnale secundare intervin ulterior
(ex.:fixarea pe limf B a fraciei C3d a complementului). Astfel
limf B naiv este activat, fiind capabil sa produc cantitati mari
de molecule CMH II, molecule co-stimulatoare i receptori
pentru citokinele produse de limf Th.
III. Proliferarea limfocitelor B activate si
diferentierea lor
Dup activarea limf B de un Ag T-
independent urmeaza proliferarea lui intr-o
clona de celule identice (expansiunea
clonala) i diferenierea n plasmocite,
care vor sintetiza si secreta Ac din clasa
(izotipul) Ig M, memoria imunologica
lipseste.

Dac limfocitul B a fost activat de un Ag T-
dependent, stimularea proliferrii se va produce
numai prin interaciunea dintre limfocitul B activat
si limfocitul Th activat de acelai Ag. Limf B i limf
T au aceeai specificitate antigenic, doar ca LB
recunoate epitopi nativi (conformationali), iar L Th
recunoate fragmente peptidice ale acestui Ag.
Producerea limf Th are loc de asemenea n
organele limfoide secundare (zonele timo-
dependente cortexul parafolicular, zona
interfoliculara), unde limfocitele TCD4 naive
interacioneaz cu peptidul antigenic de pe CPA,
urmnd activarea, proliferarea i diferenierea lor
n limf efectoare (Th1, Th2), productoare de
citokine.
Th migreaz spre foliculii limfoizi, la bordura crora
are loc ntlnirea lor cu limf B activat de Ag.

Complexul TCR/CD4 de pe limf Th
recunoate complexul peptid/CMH II de pe
limf B activat.
Ulterior se formeaza alte legaturi co-
stimulatoare (B7/CD28, CD40/CD40L).
Astfel limf Th stimulate devin capabile sa
secrete citokine, care vor actiona asupra
limfocitului B activat.
Overview of T cell activation by antigen-presenting cells:
B cells (B)


Aceste citokine induc proliferarea limf B
activate, stimuleaza diferentierea lor in
plasmocite secretoare de Ac Ig M cu
paratopul (centrul activ) identic cu BCR
de pe limf B (2000 Ac/sec sintetizate de
un plasmocit).

Sub influena citokinelor produse de limf
Th unele LB pot s se diferenieze n
plasmocite secretoare de Ig din alte clase
(comutaie izotipic): IFN IgG1, IgG3;
IL-4 Ig G4, IgE; TGF - IgA.

Plasmocitele rmn n organele limfoide
periferice, iar Ac secretai ptrund n circulaia
sangvin. Unele plasmocite migreaz spre
mduva osoas, continund s produc Ac mult
timp (luni, ani), chiar dup eliminarea Ag.
In caz de infectie a mucoaselor, plasmocitele se
vor afla la nivelul mucoaselor (n Lamina
propria), producand Ac (sIg A) care vor fi
transportati la suprafata mucoaselor.
O parte din LB activate se transform n celule
memorie. Limf B memorie nu secret Ac, ele
circul prin snge i supravieuiesc mai multe
luni sau ani fiind gata sa reacioneze la o
ptrundere repetat a Ag.

IV. Efectul interaciunii dintre Ag i Ac in vivo
Depinde de natura Ag i de tipul de Ac i se poate
manifesta prin:

- Opsonizarea bacteriilor i intensificarea fagocitozei
- Activarea complementului pe cale clasic determinnd
citoliz (inclusiv bacterioliz) sau opsonizare
- Neutralizarea toxinelor, enzimelor
- Inhibiia adeziunii bacteriilor, virusurilor (IgA)
- Neutralizarea virusurilor extracelulare
- Imobilizarea bacteriilor si protozoarelor
- Citotoxicitatea mediat celular anticorp-dependent
(celulele acoperite de Ac sunt distruse de celulele K)

Rspunsul umoral primar la primul contact cu Ag

I faz de laten dureaz 4-7 zile, pn la apariia
primilor Ac. In acest timp are loc recunoaterea,
procesarea Ag, diferenierea T,B limfocitelor
II faz logaritmic Titrul Ac crete, atingnd max n
a 10-15 zi. Iniial are loc producerea Ig M, peste 4-5
zile - IgG sau alte izotipuri de Ig (prin comutatie de
clasa sub influenta citokinelor produse de Th).
III faz de producere maxim a Ac Durata variaz
n funcie de Ag
IV faz de diminuare a titrului de Ac (declin) n
cazul Ag proteice dureaza sptmni, Ag
polizaharidice luni, Ag virale ani)
Raspunsul imun primar induce formarea celulelor B
memorie.
Rspunsul umoral secundar (la un
contact repetat cu acelai Ag).
Este asigurat de LB-memorie
- Perioad de laten scurt (ore)
- Ascensiune rapid a titrului Ac
- Titru maxim de Ac meninut o durat mai
mare
- Afinitate crescut a Ac fa de Ag
- Producerea anticorpilor Ig G.

Serul sangvin obinut de la un organism
imunizat cu un Ag conine o mare varietate
de molecule de Ac, produi de diferite
clone de LB. Acetia sunt Ac policlonali.
Ac monoclonali sunt absolut identici. Se
obin prin fuzionarea LB cu o celul
tumoral. Hibridomul obinut se multiplic
ca o celul tumoral i secret Ac
omogeni, identici cu BCR. Servesc la
detectarea receptorilor de pe suprafaa
celulelor, tratament etc.
IMUNITATEA CELULAR - IC
(RASPUNSUL IMUN CELULAR )


Rolul IC este de a elimina microbii care
pot supravieui n vacuole fagocitare
sau n citoplasma celulelor infectate.
Acest tip de imunitate este asigurat
de limfocitele T.


Exista 2 tipuri de reactii imune celulare,
concepute pentru eliminarea microbilor
intracelulari:
1. Limfocitele T CD4 prin intermediul
citokinelor activeaza fagocitele pentru ca ele
sa distruga microbii ce se afla in fagosome
2. Limfocitele T CD8 prin contact direct distrug
orice celula ce contine microorganisme
(bacterii, virusuri) in citoplasma, eliminand
astfel rezervorul infectiei
DEZVOLTAREA RSPUNSULUI IMUN CELULAR
I etapa Captarea i procesarea Ag proteice
Procesul are loc la porile de intrare ale Ag.
CPA profesioniste (macrofage, celule dendritice)
capteaza Ag (ex.: celule infectate cu virus sau cu
bacterii intracelulare aflate n vezicule).
Dupa fragmentarea i procesarea antigenelor
proteice n fagosome sau/i proteasome, peptidele
vor fi asociate cu moleculele CMH i expuse pe
suprafata CPA (peste 250.000 complexe per celula).
Aceeai CPA poate prezenta concomitent peptide
antigenice provenite din citoplasma (n complex cu
CMH I) sau din vacuole (n complex cu CMH II)
CPA cu limfa sunt transportate in ganglionii limfatici,
unde ele vor fi capabile sa prezinte Ag limfocitelor T
nave.

II etapa Recunoasterea epitopilor Ag de
catre TCR al LT naiv si activarea lui
TCR si coreceptorii CD4 si CD8 de pe limfocitele
T nave recunosc complexul format din antigene
peptidice si CMH de pe suprafata CPA (ex. CPA
care au captat celule infectate cu virus). Aceasta
recunoastere constituie primul semnal de activare
a limfocitelor T.
Activarea completa a limfocitelor T depinde de
recunoasterea moleculelor de costimulare de pe
CPA profesioniste de catre receptorii de pe
limfocitele T(ex. B7/CD28, CD40/CD40L).
In unele infectii virale activarea limfocitelor T CD8
necesita activarea concomitenta a limfocitelor T
CD4.
III etapa Proliferarea limfocitelor T (expansiunea
clonala) si diferentierea lor
Dupa activare, limfocitele T, in particular T CD4,
secreta rapid (2h) mai multe citokine (in special IL-2)
si exprima receptori pentru IL-2. In consecinta, IL-2
produsa de un TL se leaga de receptorul aceluiasi
TL, stimuland proliferarea lui.
Limfocitele T CD8 produc cantitati mici de IL-2 si
pentru proliferare necesita colaborarea cu limfocitele
T CD4 activate in apropiere, care produc IL-2.
Proliferarea ncepe la 2 zile de la activarea
limfocitelor i se produce rapid (peste o sptmn
dup infectare pn la 10-20% din toate limf din OLP
pot fi specifice pentru un Ag. N 1:10
6
).
Paralel cu proliferarea are loc si diferentierea
limfocitelor T nave in limfocite/celule efectoare, cu
functia de eradicare a infectiei.
Limfocitele T CD8 activate se diferentiaza in celule
efectoare Tc, capabile sa omoare celulele infectate
sau celulele tumorale care exprima antigenul.
Limfocitele T CD4 activate se diferentiaza in limfocite
efectoare Th, producatoare de citokine. Profilul
citokinelor este determinat de semnalele primite de
limfocitele T CD4 nave la interactiunea cu CPA.
Astfel, macrofagele si celulele dendritice raspund la
prezenta bacteriilor si virusurilor fagocitate producand
citokina IL-12, care favorizeaza diferentierea
limfocitelor T CD4 in subpopulatia Th1.
Celulele efectoare prsesc organele
limfoide periferice i migreaz spre tesutul
infectat, unde, recunoscnd Ag, vor fi
capabile sa elimine infecia.
Unele limfocite T se difereniaz n
limfocite T memorie, cu durat de via
lung, inactive funcional, dar gata s
reacioneze rapid la o nou expoziie la
acelasi microb (rspuns celular secundar)

IV. Mecanismele efectoare ale imunitatii
celulare (realizarea efectului IC)
Limfocitele efectoare Tc actioneaza
distrugand direct celulele infectate.
Citotoxicitatea este rezultatul contactului
specific direct dintre clona de LTc i inta
lor (celule infectate cu virus sau bacterii
intracelulare, celule tumorale). Celulele
infectate prezint pe suprafaa sa peptide
antigenice asociate cu moleculele CMH I,
fiind recunoscute de ctre TCR i CD8 de
pe limf Tc.
Reacia citotoxic ncepe printr-un contact
membranar dintre Tc i celula-int. Apoi
limfocitele Tc elibereaz perforine care se
insereaz n membrana celulei-int,
formnd pori. Paralel, limf Tc secret
enzime (granzime) care penetreaz n
citoplasma celulei prin pori, inducnd
apoptoza ei.


Limfocitele Th1 stimuleaza inglobarea si
distrugerea microbilor de catre fagocite, un
element esential al imunitatii celulare.
Mecanisme:
1. Th1 produc citokine, in special IFN-, care este un
activator puternic al macrofagelor, stimuland
capacitatea lor de a distruge patogeni intracelulari.
2. Macrofagele activate secreta citokine (TNF si IL-1)
si chimiokine, care recruteaza neutrofilele,
monocitele si limfocitele T efectoare in locul
infectiei
3. De asemenea, IFN- activeaza limfocitele B,
stimuland producerea opsoninelor, care
favorizeaza ingestia microbilor de catre fagocite.

Memorie imunologica Capacitatea
sistemului imun de a elabora raspuns mai
rapid, mai intens si mai eficace la intalniri
repetate cu acelasi Ag.
Toleranta absenta raspunsului imun la
antigene proprii (self). Este determinata de
inactivarea si eliminarea limfocitelor
autoreactive in procesul de maturizare a
limfocitelor T si B.
CITOKINELE
Citokinele sunt molecule care permit diferitor
celule s comunice ntre ele n producerea
unei reacii.
Citokinele reunesc un grup heterogen de
molecule: interleukine (IL), limfokine,
monokine, interferoni (IFN), factori de
stimulare a coloniilor (CSF), factori de
necroz a tumorilor (TNF), etc.
Citokinele permit celulelor Sistemului Imun
s se multiplice i s se diferenieze (ex.:
IL-2 este un factor de cretere al TL, iar
IL-4 stimuleaz BL i diferenierea lor n
plasmocite productoare de Ig E)
Citokinele sunt glicoproteine care
acioneaz asupra celulelor prin
intermediul receptorilor membranari, care
nu sunt ntotdeauna activi. Expresia lor
poate fi indus de o alt citokin (ex.: IL-1
induce receptorul pentru IL-2 pe T i BL)
Receptorii citokinelor sunt prezente
i pe alte celule ale organismului.
Astfel ele ar putea servi la
comunicarea ntre Sistemul Imun i
alte sisteme ale organismului, ca
SNC i sistemul endocrin.