Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
4. Clasificarea Ag
-8 criterii;
1. capacitatea de a induce reacii imune si de a reaciona cu Ac sau TCR
2. mod de formare
3. originea
4. sursa Ag
5. grad de nrudire genetica
6. intensitatea rspunsului imun
7. necesitatea participrii LT
8. forma sub care apar
Antigene TD si TI
-antigene T dependente-pentru a induce Ac specifici, in cazul marii majoriti a
Ag este necesara cooperarea LB cu LTh
-antigene T independente-Ag capabile sa stimuleze LB in lipsa interaciunii cu
LT; nu genereaz LB cu memorie; sunt de 2 feluri: TI tip 1 si TI tip 2
- Xenoantigene, aloantigene, antigene de organ (organ-specifice) si antigene
dependente de stadiu evolutiv
Antigenele MHC
-molecule inalt antigenice, codificate de un grup de gene foarte polimorfe, strns
legate intre ele=complexul major de histocompatibilitate-MHC
-MHC valabil pentru toate speciile, iar MHC uman HLA (human lemkocyte
antigen)
-3 clase distincte: -Antigenele MHC clasa 1 - glicoproteine prezente pe
membrana tuturor celulelor nucleate din organism; reprezint antigenele clasice
de transplant
- Antigenele MHC clasa II - alctuite din doua lanuri
polipeptidice: lanul a si lanul ; sunt exprimate selectiv pe suprafaa celulelor
prezentatoare de Ag (APC): munocite, macrofage, celule dendritice, LB
- Antigenele MHC clasa III - nu sunt membranare; au
polimorfism redus; nu au rol in prezentarea antigenelor
Alte antigene
- antigene virale - componente proteice ale capsidei virale
- antigene bacteriene -"O somatice, "H" flagelare, "F" fimbriare, "K" de invelis,
"V" de suprafaa
- antigene parazitare
- antigene celulare - antigenele sistemului ABO -pe suprafaa hematiilor exista
doua antigene diferite - aglutinogen A si B; in ser exista anticorpi naturali IgM
care aglutineaz eritrocitele respective-aglutinina si
- antigenele sistemului Rh -85% din populaie Rh+
- alte antigene celulare - prezente pe limfocite, Mo/Mf,
granulocite, trombocite sau pe suprafaa diferitelor organe si esuturi
5. Superantigenele
-familie de molecule care stimuleaz un numr mare de LT
-unesc anumite portiuni variabile din lanul beta al TCR de moleculele MHC de
clasa II de pe APC , in domeniile externe fata de zonele lor de prezentare a
epitopilor
- exogene- exotoxine eliberate de unele serotipuri de S.aureu si de unele tulpini
de S.piogenes de gr A sau endogene
- alte toxine cu rol de superantigene: toxina dermatitei exfoliative, toxina sdr de
soc toxic, enterotoxine produse de C.perfringens
- S-Ag stimuleaz LT in forma sa integrala si se leag de alti AA, stimularea
interesnd un numr mai mare de limfocite dect cea indusa de un Ag obinuit
inducerea tolerantei : varstra (toleranta este mai usor de indus in animale le nounascute); calitatea antigenului (imunogenicitatea este invers proportionala cu
inducerea tolerantei) ; alti factori care actioneaza prin scaderea numarului si
functiei limfocitelor T-iradierea limfoida si administrarea de droguri citostatice
13. Imunitatea dobandita (def) + imunitatea activa
=capacitatea de raspuns imun fata de un antigen pe care o primeste un individ ; in
mod activ- prin stimulare directa a sistemului imun de catre antigenul respectiv si
in mod pasiv-datorita transferului de anticorpi (seroterapie) ca atare sau
transplancentar)
- imunitate activa : in mod normal la trecere prin infectie ; metode de vaccinare
vaccinulrile pot fi in functie de provenienta lor :bacteriene sau virale, cu virulenta
atenuata sau omorata , obtinute in mod natural sau prin inginerie genetica,
administrarea poate fi unica (o singura doza) sau cu rapeluri(revaccinari)
14. Imunitatea dobandita (def) + imunitatea pasiva
=capacitatea de raspuns imun fata de un antigen pe care o primeste un individ ; in
mod activ- prin stimulare directa a sistemului imun de catre antigenul respectiv si
in mod pasiv-datorita transferului de anticorpi (seroterapie) ca atare sau
transplancentar)
- imunitatea pasiva : dobandita in mod natural prin transferul natural
transplancentar de la mama la fat ; in mod artificial prin inocularea de anticorpi
proveniti de la pacienti care au trecut prin infectie
15. Imunitatea dobandita (def) + imunitatea de protectie si antitumorala
=capacitatea de raspuns imun fata de un antigen pe care o primeste un individ ; in
mod activ- prin stimulare directa a sistemului imun de catre antigenul respectiv si
in mod pasiv-datorita transferului de anticorpi (seroterapie) ca atare sau
transplancentar)
- imunitatea de protectie : protejarea organismului de o anumita infectieimunitate de protectie specifica se reslizeaza fie ca urmare a trecerii prin boala
(ex. febra tifoida, scarlatina, rujeola), fie prin vaccinare ; nespecifica se realizeaza
prin participarea tuturor mecanismelornespecifice care contribuie la apararea unui
organism, acesta nu implica recunoasterea si dezvoltarea unui raspuns imun
specific
- imunitatea antitumorala : stare de imunitate specifica anumitor organisme,
caracterizata prin capacitatea de a opri dezvoltarea unui organism neoplazic ;
eficienta imuna antitumorala depinde de capacitatea sistemului mononuclear
-macrofagic ; suparavegherea imunologica-sistemul imunologic al organismului
detecteaza rapid celule proprii modificate malign, datorita noilor antigene aparute
20. Limfocitele B
activate dupa stimularea antigenica, prolifereaza si apoi se diferentiaza in:
plasmocite secretoare de anticorpi
limfocite B cu memorie la un nou contact cu antigenul, aceste celule se
activeaza rapid si se transforma in plasmocite care secreta Ig de mare afinitate
21. Limfocitele T clasificare, substituentii TH
receptorul pt Ag al acestei populatii limfocitare (TCR) recunoaste AG numai
daca ii este prezentat de molecule ale complexului major de histocompatibilitate
(MHC)
clasificarea LT se poate face pe baza naturii receptorului pt Ag (TCR), tipului de
molecule de histocompatibilitate necesar pt recunoasterea antigenului,
markerilor de membrana, functiei, etc.
2 clase: limfocitele T helper/inductoare (LTh) cu rol reglator si limfocitele T
citotoxice (LTc sau LTC) cu rol efector
celula precursoare, limfocitul Th 0 prin activare da nastere la 2 subseturi de LTh:
Th1- inductoare, inflamatorii, intervenind in imunitatea mediata celular prin
secretia unor citokine (limfokine) care produc activarea altor celule efectoare
(IL-2, TNF-, IFN-); Th2-actioneaza ca helper pentru sinteza de
imunoglobuline (imunitatea umorala) prin citokinele (limfokinele) IL-4, IL-5,
IL-6, IL-10, IL-13
29. BCR:
- sunt imunoglobuline sub forma de proteine integrale ale Mb, cu 3 segmente :
extracelular, transmembranar si intracitoplasmatic
- receptorii pt Ag pe suprafata LB sunt si markeri pt acestea
- recunoasterea Ag si fixarea lui conduce la eliberarea unor semnale activatoare
la interiorul LB => cascada de evenimente intracelulare => activarea LB =>
transformare blastica => proliferare si diferentiere in plasmocit => sinteza de Ac
specifici pentru Ag fixat initial
- structura BCR in functie de gradul de maturare a celulei:
IgM de membrana sau de suprafata (celula imatura)
IgM+IgD exprimate concomitent (celula matura) acompaniate de structuri
aditionale : Ig, Ig (CD79A, CD79B), CD19, CD20, CD21
30. Alti markeri si coreceptori ai LT
- se leaga de alte molecule exprimate pe celule imune, endoteliu, matrice
extracelulara
- transduc semnale biochimice stimulatoare la interiorul LT
- pot fi markeri pentru identificarea lineajului si subpopulatiilor LT
a. CB3 - formeaza cu TCR un complex multimolecular functional CD3 / TCR,
esential in activarea LT; se exprima pe LT mature functional
b. CD4 si CB8 -sunt coreceptori; glicoproteine.
-sunt implicati in restrictia de histocompatibilitate.
-se asociaza la complexul CD3/TCR pe LT mature: CD4 sau
CDS recunosc regiuni nepolimorfe din molecuia MHC.
c. CD4 -leaga molec MHC II; este prezent pe LTh
d. CD8 -leaga MHC I; este exprimat pe LT c/s
-functii: semnalizare; transducere a semnalului; creste adeziunea LTh la APC
(CD4) sau a LTc la celula tinta (CD8).
-normal : LT CD4 sunt 65%, CB8 sunt 35%, CB4/CD8: 2/1
Alti coreceptori ai LT
- roluri: transducerea semnalului, adeziune celulara, recunoastere Ag, activare,
proliferare, cooperari celulare, functie efectoare
a. CD28, CTLA-4 - costimulatori pt LT CD4+, CD8+; se cupleaza cu molecule
din familia B7 de pe APC; induc al 2-lea semnal (diferit de Ag), esential in
activarea LT
b. CD2 (LFA-2)
-marker pan-T (+cel NK) -glicoproteina; receptor E (rozete E)
-leaga LFA-3 (CD58) exprimat pe numeroase celule
-rol in adeziunea LT la APC, si a timoeitelor la epiteliul tirnic
-rol costimulator (cale alternativa de activare a LT); rol in tranductia semnalului
activator
-Ac Mo anti CD2 -> inhiba LTh si LTc
c. CD 45R -RA (cel naive) si RO (cel cu memorie); intervine in transducerea
semnalului; portiunea Cy are rol de tirozin fosfataza
d. CD 40L (gp 39)- ligandul lui CD40; transductor; in cooperarea LTact-LB
e. unele integrine : LFA-1, VLA-4,5,6 - rol in adeziunea celulara; costimulatori;
rol in transductia semnalelor
f. markerii pan-T : CD2, CD5, CD7
-CD5 H se exprima si pe un subset de LB
-implicat in boli antinornice; implicat in leucemii (limfocite B, LLC-B)
g. alti markeri
-pot depinde de starea functionala a celulei
-MHCI, MHCII, CR, IL2-R, CD71 (receptor pentru transferina)
31. FCR, CR (sistem pt complement), receptori pt citokine
FCR: - distributie celulara larga: PMN, Eoz, Baz, PI, eritrocite, Mo, DCF, celule
endoteliale etc.
-roluri Fc: fagocitoza, transport transmembranar, degranulare, eliberare de
mediatori toxici si SRO, ADCC
CR: - interactioneaza cu fragmente de C ;
- se exprima pe diferite celule
- rol in: -citotoxicitate mediate umorala; fagocitoza (opsonizare Cb,C4b);
eliminarea CI solubile(CR1 de pe E); eliberare de amine vasoactive; receptori
pentru virusuri
Receptori pt citokine
-leaga Ig polimerizate, care contin piesa J
-se exprima pe membrana celulelor epiteliale mucoase : intestin, canale
excretoare ale glandelor exocrine
-rolul in transportul acestor Ig
-R+Ig este internalizat in celula, transportat la celalalt pol celular, apoi eliberat
in lumen ; o parte din R este eliberat impreuna cu polii Ig reprezentand piesa
secretorie
35. Superfamilia Ig
-intervin in etapa a doua a adeziunii leucocitelor la endoteliul vascular
-sunt receptori pt agenti patogeni ; contribuie in metastazarea tumorilor
ICAM-1 (CD 54)
Se exprima pe celule hematopoietice si nehematoppietice, LT, LB, fibroblasts,
keratinocite, celule endoteliale
Exprimarea e stimulata de IL-1, TNF
Liganzi : LFA1, CR3
Rol in migrarea leucocitelor catre locul inflamatiei
ICAM-2 (CD 102)
Leaga LFA-1
Se exprima constitutiv pe endoteliul vascular (exclusiv)
ICAM-3 (CD 59)
Leaga LFA-1
Se exprima pe LT, timocite5 LB, monocite, granulocyte
LFA-2 (CD2) - se exprima pe LT, NK ; leaga LFA-3; amplifica de 4-30
ori semnalul activator obtinut prin stimularea TCR
LFA-3 (CD S3) - ligandul pentru CD2; exprimare celulara larga (inclusiv
E); rol in adeziunea celulara in cursul prezentarii Ag, si in distrugerea celulei
tinta
V-CAM-1 (CD106) . leaga VLA-4 - Molecula exprimata pe celule
endoteliale din centrii germinativi; rol in homing; rol in recircularea si emigrarea
prin HEV a Ly naive
N-CAM(CD56) - Homofilia (leaga tot CD56); exprimata pe NK si unele
LT; recunoaste cel CD56+ -> glioame
PE-CAM (CB31) Homofilia; se exprima pe trombocite, endoteliu, LT
-Superfamilia. Ig mai include: Ig, TCR, BCR, CD4, CD8, CD 19, domeniile V la
MKC
1)
2)
3)
a)
b)
c)
d)
e)
f)
-GM=150kD
-4 lanturi polipeptidice,identice 2 cate 2
-2 lanturi grele identice(50kD),notate H
-2 lanturi usoare identice(25kD),L
-leg. covalente(disulfidice,S-S)
-leg. necovalente
- punti disulfidice care leaga un lant greu de unul usor(H-L), si care leaga doua
lanturi grele(H-H)
- IgA2 are punti intracatenare si intre lanturi usoare L-L
- Molec a fost clivata,utilizand papaina,in 3 fragm aprox egale(50kD)
-2 fragm identice = Fab (antigen binding) - leaga Ag printr-o zona de
recunoastere = paratop sau situsul de combinare pt Ag
-al 3-lea fragm Fc(cristalizabil)-are fuctie efectoare: fixarea complementului,
traversarea barierei placentare pt protejarea pasiva a fatului, fixarea pe celule
prin receptori FcR
-atunci cand 2 molecule de IgE fixate pe mastocite sau bazofile sunt legate
inrucisat de Ag rezulta eliberarea unor substante vasoactive(His,serotonina)
rezulta fenomenele inflamatorii din alergii
-prin rec FceRII(CD23)de pe monocite,macroface rezulta IgE mediaza
reactiile citotoxice fata de paraziti si fagocitoza particulelor de catre monocite
-nu activeaza complementul
45. Ac monoclonali-def,comparatie cu Ac policlonali
Def:produsi care au fuzionat in vitro 2 tipuri de cellule somatice:cellule de
mielom + cellule fuzionate=hibridoame
-Ac monoclonali:-monospecifici; omogeni (clasa,subclasa de Ig); titruri inalte
(1:1000000); specificitate riguroasa (prin selectionare); sunt nemuritori,
calitati nelimitate; constanti; conc mari de Ig specifice (1-10mg/ml); se pot
produce cu Ag nepurificate (molecule,celule)
-Ac policlonali:-polispecifici;heterogen(clasa,subclasa de Ig);titruri mult mai
joase;au multi Ac contaminanti greu de indepartat;cantitati limitate,depind de
viata animalului imunizat;inconstanti,variabili de la un animal imunizat la
altul;conc mici de Ig specifice;sunt necesare Ag f purificate
46.Utilizarea Ac monoclonali
-pentru diagnostic:boli infectioase produse de bacterii, virusuri sau
protozoare: tipizarea rapida a microorganismelor din tesuturi, lichide biologice;
depistarea unor molecule circulante(HBs in hepatita B); hematologie:
tipizarea hematiilor din sistemele A,B,O,Rh; tipizarea populatiilor si
subpopulatiilor LT(CD4, CD8, CD3), LB(CD19, CD20), NK(CD56, CD57), a
precursoriilor;
diag.leucemiilor;medicina
interna:IM-ac
antimiozina;
tromboze-ac antitripsina; anatomie patologica:dg celulelor din tu primara; dg
naturii celulelor din metastaze; chirurgie: tipizarea HLA a donatorului si
primitorului in vederea transplantelor de organ; oncologie; laborator
-pt.tratament: inactivarea sau neutralizarea unor toxine;imunizarea pasiva in
unele infectii bacteriene sau virale;transplante medulare si inhibarea respingerii
grefelor; unele boli AI, in cancer, leucemii; vaccinare antiidiotip
-purificare: purificarea unor molecule utilizate in terapie; purificarea unor
populatii si subpopulatii celulare(cellule stem,limfocite).
47. Sistemul complement: Def,componente.
- este alcatuit din numeroase proteine plasmatice, produse de ficat si
mononucleare, care au diverse functii si sunt organizate in mai multe clase.
- principalele roluri ale C sunt:
a. liza microorganismelor patogene
b. opsonizarea bacteriilor
c. chemotactism pentru celule
d. clearance-ul complexelor imune
- fiecare component al C este desemnat prin litera C urmata de un nr (ex C3).
- complexul C1 este alcatuit din 3 proteine diferite C1q. C1r, C1s. Formele
activate sunt marcate cu un asterix sau cu o linie orizontala situata deasupra
componentului. In cazul celorlalti componenti numerotati ai complementului
adaugarea unei litere mici desemneaza un fragment activ generat prin proteoliza
precursorului inactiv. Nomenclatura componentilor nu reflecta totdeauna ordinea
de activare in cascada enzimatica, ci ordinea in care au fost descoperite si
descrise.
- au fost descrise 3 cai de activare: calea clasica, calea lectinica, calea alternativa
- s-au descris 2 faze: -precoce - iau nastere 2 fragmente: fragmentul major si
fragmentul minor
-tardiva
48.Activarea clasica a C
-se realizeaza pe o suprafata macromoleculara si membanara
-cele 11 componente care participa la activarea C sunt organizate in 3 unitati
functionale:unitatea de recunoastere-complex C1 activat(c1q,c1r,c1s);unitatea de
activare(c4,c,2,c3);unitatea de atac aa mb sau MAC
49.Activarea alterna a C
-este det de subst cu structura f diferita,ca polizaharide,lipopolizaharide,de IgA
agregata sau de unele complexe Ag-Ac care nu activeaza calea clasica
-cele 2 cai de activare sunt legate prin componentul C3b
-in prezenta dif tipuri de suprafete si a unor activatori,cat si sub influenta
Mg,componentul C3b se combina cu factorul B C3bB,care in pz factorului D
este susceptibil de a se tramsforna in C3bBb
-C3bBb=C3 convertaza caii alternative-descompune molecule de C3si amplifica
procesul printr-un feedback pozitiv
50.Componente reglatoare ale C
-inhibitorul C1(C1INH)blocheaza proteoliza lui C2 si C4 de catre C1s* in calea
clasica
-inactivatorul C3b(C3bINA sau factorul I)inactiveaza C3b
fin: celulele T activate (mai ales cele CD4 ), NK, LAK (surse minore:
mastocite, neutrofile, keratinocitele)
- producerea si secretia este stimulate de alte citokine (IL-1, IL-2, IFN, GMCSF, M-CSF si insusi TNF)
- pe langa efectul antitumoral, TNF are si actiunea antivirala similara cu cea a
IFN si moduleaza productia de PAF, prostaglandine (PG), factori chemotactici,
alte interleuchine proinflamatorii (IL-1, 6, 8) producerea de leucotriene de catre
granulocite si induce exprimarea unor molecule de adeziune celulara (Eselectina, VCAM).
- TNF are si o actiune pirogena, fiind principalul responsabil al socului
endotoxic. TNF actioneaza similar si synergic cu IL-1, IL-6 si IFN, este cel
mai important mediator al inflamatiei, sporeste sinteza si eliberarea proteinelor
inflamatoare din ficat (proteina C-reactiva, amiloidul A seric, 1-glicoproteina
acida, fibrinogenul), activeaza macrofagele, coagularea, resorbtia oaselor,
stimuleaza limfocitele T activate, diferentierea si proliferarea limfocitelor B etc.
- TNF este prima citokina eliberata in cursul unei reactii inflamatoare.
56. Interferonii
- = proteine sau glicoproteine cu activitate antivirala, imunomodulatoare,
antitumorala secretate de diferita pop cel infectate viral
- dupa str molec : - tip 1 sau IFN si INF - secretati de leucocite si fibroblaste,
rezist. la ph acid ; au efecte antivirale si neoplazice
- tip 2 sau IFN - secretat de LT si cel NK ; au efecte
imunomodulatoare
- secretia indusa de microorganisme
- efecte imunologice : - asupra monocite/ macrofage : crestere numerica, creste
capacitatea de a distruge si detoxifia unele subst toxice
asupra LT : rol stimulator= manifestare crescuta a molec codif de MHC
rol inhibitor asupra Th2 si citokine secretate de acest subset
asupra NK : activeaza, cresc capacitatea litica
stimuleaza proliferarea LB activate; au efect antiproliferativ celular
asupra IgA secretorii: regleaza expr comp S
57. Hormonii timici
- comp extrase din stroma timica cele mai bine studiate : timozina fractiunea 5 si
timopeptida si derivatii sintetici ai acesteia
- polipeptidele active la teste biologice= timozine
- fractiunile incative=polipeptide
Activitatea in vivo : -inducere maturarii pro-timocitelor in LT
-inducerea expr markerilor de suprafata ai LT
-intensificarea maturarii si functiei limfocitelor
Activitatea in vitro: -stimularea producerii de cytokine de LT
-stimularea producerii de Ac de cel splenice ale an
splenectomizate
-stimularea maturarii LB din stadii precoce de diferentiere
-cresterea sintezei si a conc de AMP si GMP cclic din
limfocite si cel splenice
- afectiuni in care terapia cu hormoni s-a dovedit eficienta : hepatite cu virusuri
B, C; herpes simplex, infectii cu HIV , rujeola, varicela, gripa, febra tifoida,
bruceloza, cancere, alergii, imunodeficiente
58. Faza de recunoastere a antigenului
-consta in legarea Ag strain la receptorii (specifici pentru acest Ag) limfocitelor
mature urmata de activarea acestor limfocite= faza de inductie a reactiei fata de
agentii nocivi
-celulele care raspund in cursul fazei de inductie sunt LT si LB antigen specifice
-LB exprima pe suprafata mIg care leaga moleculele straine, proteine,
polizaharide, lipide
-LT exprima receptori TCR care recunosc doar scurte secvente peptidice din Ag
proteice
-"de ce unirea receptorului cu epitopii proprii nu produce activarea
limfocitelor?"-> modelul celor doua semnale: pentru activarea limfocitelor sunt
necesare doua semnale stimulatoare-primul e generat de unirea cu Ag specific, iar
al doilea co-siimulator, este furnizat de celulele accesorii si de celulele helper;
interactiunea numai cu Ag (primul semnal) duce la paralizia functionala a
limfocitului= anergie, iar la al doilea semnal costimulator,concomitent cu prlmul,
se produce activarea
-semnalele co-stimulatoare sunt generate de liganzi de pe suprafata celulelor
prezentatoare de Ag care interactoneaza cu receptori complementari de pe LT
-calea de co-stimulare in cazul LT-interactiunea dintre o proteina din familia B7(l
si 2) de pe AFC, liganzii specifciide pe limfocit -CD23 sau CTLA-4
59. Faza de activare
-consta dintr-o succesiune de evenimente induse in urma recunoasterii spcifice a
Ag de catre limfocite
-celulele activate sufera doua modificari:
1.proliferarea=>clone de limfocite Ag-specifice>amplificarea raspunsurilor de
protectie
2.diferentierea->celule efectoare-> elimina Ag
Celule cu memorie
- raspund la reexpunerea la Ag
-activarea celulelor T si B urmata de proliferarea si diferentierea lor = imunitatea
adaptativa
-LB se diferentiaza in celule producatoare de Ac, plasmocite, iar Ac secretati
leaga Ag si declanseaza mecanismele de eliminare a lor
-unele LT se diferentiaza in celule care activeaaa LB (Th2)
-altc LT stimuleaza fagocitele pentru ca sa omoare microbii intracelulari (Thl)
-Tc lizeaza direct celulele care produc Ag straine
-interactiunea receptorilor cu Ag poate induce fie activarea limfocitelor (Ag
straine), fie lipsa de raspuns (Ag proprii)
60. Faza efectoare a RI
-reprezinta stadiul in care limfocitele, anterior activate specific, indeplinesc
functiile care duc la eliminarea Ag
-limfocitele din aceasta faza=celule efectoare
-in aceasta faza actioneaza atat mecanisme celulare (citotoxicitate directa si
fagocitoza) cat si cele umorale (Ac si citokinele)
-liza celulelor infectate se realizeaza fie prin modalitati extracelulare (LTc, NK,
LAK, macrofage,complement),fie intracelulare in cazul neutrofilelor si
monocitelor/macrofagelor
-unele celule efectoare actioneaza direct specific-Tc, sau nespecific-NX, LAK,
macrofagele activate, PMN; altele prin intermediul ADCC
-activarea celulelor efectoare se produce la nivelul zonelor inflamatorii prin
intermediul unor molecule membranale si prin eliberare de mediatori solubilicitokine-care actioneaza direct asupra celulei tinta; altele actioneaza si la distanta
-cele trei categorii de LT cu functii efectoare:
-LT citotoxice (CD8) distrug celulele care prezinta fragmentele antigenice ale
unor agenti patogeni din citoplasma
-LT inflamatoare (CD4) de dp Thl sau Ti-care recunosc fragrnentele de Ag
expuse la suprafata celulei tinta de MHC II, activeaza macrofagele, peutru a
distruge eficient patogenii intracelulari
-LT helper (CD4) de tip Th2 sau TH-activeaza celulele B ajutandu-le sa se
diferentieze si sa secrete Ig efectoare ale imunitatii umorale
4.Anomalii de embriogeneza
67.Cauzele ID secundare+def. ID
Def. imunodef.secundara=apar ca rezultat direct al unei cauze cunoscute ca:
-infectii,neoplazii,malnutritie si chimioterapie
- Cauze: 1.Dupa infectii virale ( virusul rubeolei,rujeolei,herpes virus,
citomegalo virus,hepatite virale)
2.Post transfuzional; 3.Deficit nutritional
4.Prin utilizare indelungata a drogurilor
5.alcoolism
6.radioterapie
7.terapie imuno supresoare
8.boli renale cronice ce necesita dializa;
9.neoplazii
10.sida=sindromul de imunodeficienta dobandita
68.Clasificarea ID primare
1.Deficit imun predominant umoral (limfocite B)
2.Deficit imun predominant celular (limfocite T)
3.Imunodeficiente combinate celulare T si B
4.Deficit imun prin lipsa sau alterarea functiei fagocitare
5.Defict al sistemului complement
69.Criterii de diagnostic al deficitului imun
A.Criterii majore:-frecventa crescuta a infectiilor, severitatea infectiilor, aparitia
unor complicatii sau manifestari neasteptate, raspunsul incomplet la tratamentremisiuni partiale
B.Criterii care fac posibila asocierea cu starile de imunodeficienta mai ales
congenitale:-ataxia,
nanism
dizarmonic,
albinism
partial,tetania,
trombocitopenie izolata
C.Criterii de diagnostic moderate:-eruptii cutana, diaree cronica, intarziere in
crestere, abcese sau osteomielita recurenta, prez. Unor elemente de
autoimunitate, hepatosplenomegalie
70.Cauzele imundeficientei castigate:
1.Secundare=consecinta unor boli: malnutritie(boala mizeriei,detentie
indelungata); infectii (virale, bacteriene cronice, fungice, parazitare); tumori
maligne (leucemii acute si cronice, limfoame ,mieloame, cancere avansate,etc)
1.
2.
3.
4.
5.
6.
1.
2.
3.
4.
71. Diagnosticul ID
- Simptomatologia nespecifica
- Teste de laborator standard
- Metode de evaluare ale imunitatii celulare-compartiment afectat cel mai
frecvent si cel mai sever
numarul total de limfocite
teste cutanate de hipersensibilitate : evidentierea imunitatii specifice fata de un
antigen de rapel
raspunsul limfocitar la :mitogeni, antigene si/sau celule allogene-evaluarea
functionala a limfocitelor T
procentajele si numarul absolut al populatiilor si subpopulatiilor limfocitare : LT,
LB, celule NK, antigene de activare, molecule de adeziune
producerea de citokine si receptori
testarea unor enzime si proteine-evidentiaza imunodeficientele congenitale
Fagocitele - numar total si diferentiat ; -functia: testul nitro-BT, capacitatea
bactericida, testarea chemotaxiei si opsonizarii, moleculele de adeziune
Complementul : complementul total hemolitic, nivelul C3,C4,C1-INH
Functia anticorpilor : nivelul imunoglobulinelor, raspunsul specific cu
anticorpi :
izohemaglutininele,
anticorpi
antitetanici,
antidifterici,
antipneumococi, anti H. Influenzae
72. Principalele vaccinuri utilizate in practica; inducerea imunitatii active
dobandite
-vaccinurile in functie de provenienta lor pot fi:
bacteriene sau virale; cu virulenta atenuata sau omorate; obtinute in mod natural
sau prin inginerie genetica; administrarea poate fi unica sau cu rapeluri
Utilizare generala in colectivitati: trivaccin (DTP) antipolio, rujeola, urlian
Vaccin des utilizat: BCG, Rubeola, Gripa
Calatori in tari subdezvoltate: holera, febra tifoida, febra galbena
Persoane cu risc profesional: hepatita B, rabie