Antigene si epitopi Partea II

Un antigen cand patrunde pentru prima data in organism este antigen nativ. Acesta este constituit din fragmente
diferite ca semnificatie imunologica, deci va avea zone neimportante imunologic care vor fi eliminate, dar si zone
importante, denumite determinanti antigenici sau epitopi. Astfel, antigenul nativ sufera un proces de prelucrare de
catre fagocite. Fagocitele participa si in imunitatea innascuta, dar prin aceasta prelucrare participa in imunitatea
adaptativa. Acestea vor preleva fragmentele cu cea mai mare semnificatie imunologica. Asta nu inseamna ca aceste
fragmente declanseaza raspuns imun. Doar epitopii efectori pot declansa raspuns imun. Epitopii reglatori pot si ei
declansa raspuns imun in anumite conditii, pe cand cei supresori inhiba raspunsul imun.
Recunoasterea este subinteleasa doar cand un epitop este recunoscut se poate activa functia imunologica. Regulile de
recunoastere sunt:
1.

2.

3.
4.

O singura clona de limfocite poate sa recunoasca printr-un receptor membranar un singur tip de antigen. Exista
1016 -1018 tipuri de antigene, deci aproximativ tot atatea tipuri de clone leucocitare. Pentru a putea exista atatea
clone este necesar ca numarul de celule dintr-o clona sa fie scazut in stare inactiva.
Recunoaster asociativa intrareceptoriala Limfocitele, mai ales cele de tip T, recunosc in acelasi timp si
epitopul si molecula MHC de care este atasat epitopul. Astfel receptorul respectiv se comporta respectand
dualitatea.
Limfocitele T pot recunoaste doar antigeni legati de MHC, pe cand cele B nu au nevoie de MHC.
Recunoastere asociativa interreceptoriala Legarea unui tip de receptor de un tip de epitop nu este suficienta
pentru declansarea raspunsului imun. Este necesara si legarea de coreceptori de acelasi epitop. Un limfocit isi
ia astfel masuri de precautie pentru a nu se activa inutil, fiind necesare semnale repetate inaintea activarii.

Clasificarea epitopilor
Dupa origine, un epitop poate fi endogen sau exogen. Un epitop endogen este un epitop care a tranzitat obligatoriu
proteazomul CPA (celula prezentatoare de antigen). Proteazomul distruge proteinele alterate. Dupa ce acestea au fost
scindate,rezulta epitopi care se leaga de MHC-I (pot fi intalnite doar in zona proteazomului). Un epitop este exogen dupa
ce a tranzitat fagolizozomul (a trecut de enzimele proteolitice ale acestuia) si apoi se leaga de MHC-II (pot fi gasite doar
la fagolizozomi). Exista si o prezentare incrucisata (epitopi endogeni pe MHC-II si exogeni pe MHC-I).
Dupa necesitatea de a implica limfocitele T in generarea unui raspun imun specific, antigenele din natura (atat
endogene cat si exogene) sunt in masura de 95% T-dependente si doar 5% sunt T-independente, adica pot fi captate
direct de limfocitele B si sa declanseze raspuns imun umoral. Dar, in cazul antigenelor T-independente, sunt secretate
doar IgM (se comporta ca un raspuns imun primar), deci nu pot fi secretate si IgG.
Cele 95% antigene T dependente vor fi prelucrate in CPA si expuse pe molecule MHC. Limfocitele T helper intervin cu
un receptor numit TCR (T-cell receptor). Epitopul recunoscut de limfocitele T este de dimensiunea unui oligopeptid cu
9-10 AA (aminoacizi) dispusi liniar (un fragment din structura primara a antigenului). Toti epitopii contin AA hidrofili si
hidrofobi. Molecula MHC fixeaza doar AA hidrofobi, iar TCR fixeaza AA hidrofili. Legatura MHC-TCR este slaba, noncovalenta.

Tipuri speciale de antigene

Mitogenele
Sunt niste antigene extrem de imunogene, care pot sa induca activare policlonala a leucocitelor. Un astfel de mitogen
poate sa stimuleze receptori de pe membrana bazofilelor, monocito-macrofagelor si de pe membrana mai multor clone
de limfocite T si B (activeaza limfocitele in mod nespecific). Determina aglutinarea receptorilor membranari. Exemple
sunt lipopolizaharidele din membrana bacteriilor Gram (-) si compusi vegetali de tipul lectinelor vegetale (ex.:
Concanavalina A sau Con-A). Toti acestia stimuleaza simultan mai multe clone si apare o suprastimulare atat a

imunitatii innascute cat si a celei adaptative, putandu-se ajunge astfel la stari de soc, prin descarcari enorme de citokine
si proteine de faza acuta, raspunsul inflamator fiind prea puternic pentru organism.
Superantigenele
Un superantigen este tot un mitogen dar el produce o stimulare policlonala doar a limfocitelor T. Este o proteine nonglicozilata, cu GM mica, care poate lega specifica TCR si nespecific molecula MHC. El poate activa simultan cel putin 20%
din clonele de limfocite T ale organismului. Posibilitatile de activare sunt:

Creeaza punti moleculare ce se leaga de TCR cat si de MHC-ul CPA nu este fagocitat inainte si astfel stimuleaza
atat limfocitul T cat si CPA, ce se activeaza
Se fixeaza direct pe membrana limfocitului T (pe resturi glucidice din compozitia acesteia) fara sa fie
recunoscut si astfel se trimit semnale activatoare pentru limfocitul T
Stabileste legaturi incrucisate intre receptorii leucocitari (cross-link) astfel sunt adunati multi receptori si
coreceptori pe o suprafata redusa, activand limfocitul

Toate acestea duc la o suprastimulare a LT. Dupa stimularea a cel putin 20% din numarul total de limfocite, se
instaleaza starea de soc. Exemple de superantigene sunt fragmentele de stafilococ auriu, streptococ hemolitic de tip A,
bacil difteric sau orice bacterie Gram (-). Fragmentele acestea pot fi superantigene pentru un individ si sa nu il afecteze
pe un altul.

Tipuri de raspuns imun

Primar la acest tip de raspuns imun participa limfocite naive, aflate la primul contact cu antigenul
Cu memorie participa limfocite aflate la un contact ulterior (cel putin al doilea) cu antigenul

Celulele participante la raspunsurile imune

CPA (celule prezentatoare de antigen) Pot fi profesionale sau neprofesionale. Furnizeaza complexe de
molecule MHC-I/II-epitop
Limfocitele B Limfocitul B este poate cea mai complexa celula a sistemului imun. Poate crea direct raspuns
imun umoral de tip primar fata de antigenele T-independente, generand IgM. De asemenea, poate declansa si
raspuns imun umoral fata de antigenele T-dependente, raspuns mediat prin IgG, IgM ,IgA sau IgE.
Limfocitele T helper (LTh) sunt de doua tipuri:
o Limfocite Th1 (CD8-pozitive) recunosc numai epitopi prezentati pe molecule MHC-I, activand
raspunsul imun celular (RIC)
o Limfocite Th2 (CD4-pozitive) recunosc numai epitopi prezentati pe molecule MHC-II, activand
raspunsul imun umoral (RIU)
Limfocitele T citotoxice (LTc) majoritatea sunt CD8 pozitive, dar ambele tipuri (CD8-pozitive/CD8-negative)
participa la RIC
Limfocitele T reglatorii sau supresoare (Ts sau Treg) sunt de trei tipuri:
o Ts propriu-zise
o Th3 Se afla la nivelul mucoasei tubului digestiv, pe care o protejeaza de antigene non-self nepatogene.
Realizeaza aceasta protectie prin sinteza si secretia de TGF- si IL-10, care determina producerea de
catre LB (limfocitele B) de IgA in cantitati mici. IgA este noninflamator, nu activeaza sistemul
complementului si are rol de opsonina doar in sensul ca faciliteaza fagocitoza.
o Th17 Are rol imunomodulator. Se gaseste in mod deosebit la nivelul barierelor epitelio-mucoase, nivel
la care stimuleaza productia de proteine antimicrobiene de catre celulele epiteliale.

Proprietatile care generaza imunogenitate

Gradul de non-self cu cat o structura este mai indepartata pe scara filogenetica, cu atat este mai imunogena
(exceptia o reprezinta structurile ce se regasesc la toate organismele vii, cum ar fi proteinele de soc caloric, care
sunt mai putin imunogene)
Dimensiunea moleculei cele mai imunogene sunt macromoleculele ce au peste 100 kDa, pe cand moleculele
sub 1 kDa nu sunt imunogene (exceptia o reprezinta insulina bovina - o molecula mica dar puternic imunogena
la om)
Complexitatea moleculara cu cat o structura contine mai multi AA aromatici, cu atat este mai imunogena
Tipul macromoleculei antigenice imunogenitatea scade in ordinea aceasta glicoproteine, polizaharide,
fosfolipide, peptide, polimeri sintetici
Doza si calea de patrundere cele mai imunogene sunt cele care patrund subcutanat sau intradermic, pe cand
administrarea intravenoasa de antigene declanseaza foarte rapid mecanisme supresoare
Particularitatile genetice individuale(capacitatea unui organism de a produce MHC si calitatea receptorilor
celulari)
Varsta si starea de sanatate a organismului primitor

Soarta antigenelor in organism

Opsonizare la poarta de intrare majoritatea antigenelor sunt opsonizate de receptorii solubili la poarta de
intrare, apoi fagocitate
Recunoastere direct de catre limfocitele B LB pot recunoaste:
o Antigene neopsonizate prin receptori BCR sau TLR
o Antigene opsonizate cu imunoglobuline IgG prin receptorul FcR
o Antigene opsonizate cu componente ale sistemului complement prin receptorul pentru C3b
In toate cele trei cazuri, se declanseaza un RIU primar sau secundar.
Recunoastere de catre CPA urmeaza prelucrarea in epitopi si prezentare pe MHC catre LTh, iar rezultatul este
un RIC sau un RIU sau un proces tolerogen