COOPERAREA CELULARĂ ÎN

GENERAREA UNOR
RĂSPUNSURI IMUNE
 Cuprins
1. RĂSPUNSUL IMUN. DEFINIȚIE.
2. CARACTERISTICILE RI
3. CLASIFICAREA RI
4. RI UMORAL
5. RĂSPUNSUL IMUN CELULAR
6. REACȚIILE IMUNE
7. FAZELE RI ȘI COOPERAREA DINTRE CELULE
7.1. FAZA DE RECUNOAȘTERE
7.2. FAZA DE ACTIVARE
7.3. FAZA EFECTOARE
8. CONTROLUL RI
8.1. CRI PRIN SUPRESIE CLONALĂ
8.2. CRI PRIN AXUL HIPOTALAMO-HIPOFIZO-CORTICOSUPRARENALIAN
8.3. CRI PRIN SISTEMUL LT SUPRESOARE
9. CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
 1. Răspunsul imun. Definiție.
= totalitatea evenimentelor care au loc după
introducerea unui Ag și care constau în:
- activarea limfocitelor
- eliberarea de diverse molecule
- multiplicarea celulelor specifice
- producerea de limfocite T citotoxice sau de
anticorpi (Fig. 1) capabili să se fixeze pe
antigen și să îl elimine direct sau indirect.
După primul contact cu antigenul, sistemul
imun produce limfocite T și B de memorie,
capabile să reproducă un răspuns imun mai
rapid.

Fig. 1: Producerea de Ac
(https://es.123rf.com/photo_34910549_reacciones-inmunol%C3%B3gicas-del-organismo-
humano-.html)
 2. Caracteristicile RI:
a. Specificitatea. Se datorează existenței pe S L a
receptorilor pentru Ag ce sesizează diferențele între
agenții infecțioși.
b. Memoria imună. Expunerea repetată la același Ag
determină un RI specific mai rapid, mai intens și
mai adecvat.
 3. Clasificarea RI:
RI este mediat de două mecanisme interdependente:
- Imunitatea umorală – secreția de Ac de câtre LB
- Imunitatea celulară – manifestată prin intermediul LT
Fig. 2: Lobulul timic - schiţă

Limfocite

(http://www.histology.ro/Histology/Cursuri_Histologie_MG_an_II_files/Limfoid%20-%202018.pdf)
 4. RI umoral
= secreția de Ig (Ac) specifici ca urmare a stimulării antigenice a liniei limfocitare B.
- RI care apare după o primă expunere a unui organism la Ag se n. RI primar. Ac sunt inițial de tip IgM, iar apoi nivelul acestora scade
și apar Ac din clasa IgG.
- RI secundar se produce când același Ag se administrează după un interval de timp; acest RI pp cooperarea intercelulară între LT și
B, fără ajutorul altor celule.

Fig. 3: Dinamica răspunsului imun primar şi secundar.

Legenda: Nivelul total al Ig-lor
----------- Titrul IgM
_o_o_o_ Titrul IgG

 (https://www.bio.unibuc.ro/pdf/Masterat_2014/imunobiologie.pdf)
Fig. 4:

(https://www.romedic.ro/anafilaxia)
 5. Răspunsul imun celular
 este implicat în:
- eliminarea celulelor infectate cu microorganisme cu
habitat intracelular (virusuri, microbacterii,etc.);
- apărarea antitumorală (Fig. 5);
- rejecția grefelor.

Fig.5: Apărarea antitumorală

(.https://www.reginamaria.ro//)
 Categoriile mari de celule implicate în RIC:
- LTc
- celulele citotoxice MHC (complexul major de histocompatibilitate) – nespecifice (NK – natural
Killer și K). Ag care generează acest RI sunt timodependente.
După aprox. 5 zile de la primul contact cu Ag apar în sânge celulele T cu memorie care sunt
supuse unui proces de recirculație continuă (Fig.6). Ele însămânțează continuu țesutul limfatic,
conferindu-i memorie imună specifică. Un nou contact cu Ag induce proliferarea și diferenție
celulelor cu memorie spre celule efectoare, producând un RI în câteva ore.

Fig. 6: Circulația limfocitelor T cu memorie

(http://www.scritub.com/biologie/SISTEMUL-CELULAR-IMUNOCOMPETEN11298.php)
 6. Reacțiile imune
= ansamblul fenomenelor rezultate din
perturbarea proceselor imune, cu apariția unui
RI capabil să producă leziuni organismului
gazdă.
- prin caracterul lor sistemic, pot determina leziuni la
nivelul tuturor aparatelor și sistemelor organismului,
iar când reacția este foarte intensă → moartea
individului.
 7. Fazele RI și cooperarea dintre celule
RI pot fi împărțite în trei faze:
7.1. Faza de recunoaștere (calea aferentă) – legarea Ag străin la R L mature
și activarea acestor L ( LB – celule ale I umorale, LT – I celulară).
• În organele limfoide secundare au loc principalele evenimente ale RI:
- Întâlnirea cu Ag
- Recunoașterea Ag
- Activarea L
- Dezvoltarea (amplificare) RI
- Discriminarea (self sau nonself)
- Reglarea RI
 CELULELE PREZENTATOARE DE Ag (APC, Fig. 7) sunt specializate în capturarea Ag, prezentarea lui L și declanșarea unor
semnale care favorizează activarea L.
Categorii de APC:
- profesioniste: macrofagele, celulele dendritice și LB;
- ocazionale: PMN (polimorfonucleare - neutrofilele), celulele endoteliale
Funcțiile APC:
- captează și scindează microorganismele și/sau moleculele de Ag în peptide antigenice, de mărime adecvată pentru a putea
reacționa cu LT;
- conduc acești epitopi pe S lor, menținându-i la acest nivel mult timp și îi transportă în organele limfoide secundare (splina,
ganglionii limfatici, alte ț. limfoide) pentru a deveni accesibile L care le traversează.

Fig. 7: Celulele prezentatoare de antigen (CPA)

http://www.scritub.com/biologie/SISTEMUL-CELULAR-IMUNOCOMPETEN11298.php
 7.2. Faza de activare din RI constă dintr-o succesiune
de evenimente induse în urma recunoașterii specifice a Ag
de câtre L. Ca răspuns la legarea Ag, toate aceste celule
activate suferă două modificări majore:
a. Proliferarea – care duce la formarea unor clone de L Ag
specifice și, ca urmare, la amplificarea răspunsurilor de
protecție;
b. Diferențierea descendenților L stimulate de Ag în celule
efectoare, care au funcția de eliminare a Ag, fie în celule cu
memorie, care supraviețuiesc și sunt gata să răspundă la
reexpunere la Ag.
7.3. Faza efectoare , L anterior activate specific, îndeplinesc funcțiile care duc la eliminarea Ag.

Declanșarea activității funcționale limfocitare (Fig. 8) se produce în momentul întâlnirii și legării TCR de
Ag specific-MHC, fără a mai fi necesare semnale co-stimulatoare și implică interacțiuni celulare care conduc fie
la distrugerea celulei țintă infectată, fie la activarea ei. LTc ucid celulele țintă cu agenți patogeni în citoplasmă,
pe când L CD4 Th1 produc activarea macrofagelor pentru a putea distruge patogenii intracelulari, iar cele Th2
activează LB pentru a produce anticorpi destinați distrugerii patogenilor extracelulari.

Fig. 8: Declanșarea activității funcționale limfocitare

https://en.wikipedia.org/wiki/Antigen-presenting_cell
- activarea celulelor efectoare se
produce la nivelul zonelor
inflamatoare (excepție LB), prin
intermediul unor molecule
membranare și prin eliberarea
unor mediatori solubili - citokine
(Fig. 9) – care acționează direct
asupra celulei țintă, căreia îi
modifică comportamentul.
- citokinele acționează local
(efect paracrin) și la distanță Fig. 9: Eliberarea de citkine
(https://ro.pinterest.com/)

(efect endocrin), influențând SN,

ficatul (sinteza hepatică a unor
proteine), măduva osoasă
(hematopoieza), ț. muscular etc.
 Categorii de LT cu funcții efectoare (Fig. 10):
- LT citotoxice (CD8) distrug celulele care prezintă fragmentele antigenice (legate de MHC de clasa I) ale unor agenți patogeni din
citoplasmă (citosol), mai ales virusuri.
- LT inflamatoare (CD4) de tip Th1 sau Ti (inductoare), care recunosc fragmentele de Ag expuse la S celulei țintă de MHC de
clasa II (după degradarea suferită în veziculele citoplasmatice), activează macrofagele pentru a putea distruge eficient
patogenii intracelulari, precum și alte tipuri de celule nespecifice implicate în răspunsul inflamator: NK, neutrofile,
eozinofile, mastocite.
- LT helper (CD4) de tip Th2 sau TH au același mecanism de recunoaștere, dar activează celulele B ajutându-le să se
diferențieze și să secrete imunoglobulinele efectoate ale imunității umorale. În plus, intervin în recrutarea, diferențierea și
stimularea funcțiilor leucocitare, în special ale eozinofilelor și bazofilelor/mastocitelor.

Fig 10: Categorii de LT cu funcții efectoare

(https://vdocumente.com/curs-3-fiziopatologia-imunitatii-i.html)
 8. Controlul RI:
8.1. CRI prin supresie clonală
- distrugerea clonelor de LT autoreactive în timus, în
perioada perinatală (proces numit toleranța înnăscută
centrală)
- fenomenul prin care se induce toleranța față de
moleculele MHC proprii se numește selecția pozitivă a
LT imature. Ea se face prin prezentarea spre LT imature
a moleculelor MHC self.
 selecția pozitivă cuprinde trei posibilități:
- sunt distruse LT care nu recunosc MHC;
- sunt distruse LT care recunosc MHC și
reacționează față de ele;
- sunt conservate LT care recunosc MHC, dar nu
reacționează față de ele.

Fenomenul prin care se induce toleranța față de Ag

proprii – selecție negativă a LT imature.
8.2. CRI prin axul
hipotalamo-hipofizo-
corticosuprarenalian, cu
efect supresor asupra RI,
prin eliberarea
glucocorticoizilor
Obs: Condițiile de stress
scad capabitatea de Fig. 11. Factorii de stress
/)
(https://www.mindful.org/9-ways-mindfulness-reduces-stress

apărare imună (Fig. 11)

 8.3. CRI prin sistemul LT supresoare
- LTS Ag-specifice , eliberează niște factori supresori (TSF)
care inhibă RIU și RIC
- LTS idiotip-specifice – TSF care inhibă RIU
 9. Concluzii

- Sistemul imun are proprietatea de a distinge Ag “self” (proprii)

de cele “non-self” (străine), manifestând „toleranță” față de Ag
“self” și declanșând mecanismele imunologice specifice de
apărare pentru eliminarea Ag „nonself”
- Ag = moleculă sau complex molecular care reacționează cu Ac,
BCR sau TCR prin intermediul epitopului (determinantului antigenic)
- LB sunt dependente de măduva osoasă, iar LT - timus dependente
 Bibliografie

Grigore Mihăescu (2001), IMUNOLOGIE ȘI IMUNOCHIMIE, Editura Universități din București

Maria Prisecaru, Ionuț Stoica (2017), IMUNOLOGIE GENERALĂ ȘI CLINICĂ, Bacău: Editura „Alma Mater”, p.157-188
PATRICK S. ADN LARKIN M. J.(1995) - Immunological and molecular aspects of bacterial virulence, J. Wiley & Sons
ZWILLING B. S., EISENSTEIN T. K.(1994) – Macrophage- Pathogen Interactions, New York, Basel, Hong Kong.
https://www.daciaplant.ro/articole/imunitatea/, 16.01.2020
https://vdocumente.com/curs-3-fiziopatologia-imunitatii-i.html, 16.01.2020
http://www.scritub.com/biologie/SISTEMUL-CELULAR-IMUNOCOMPETEN11298.php, 16.01.2020
https://www.bio.unibuc.ro/pdf/Masterat_2014/imunobiologie.pdf, 16.01.2020
http://www.histology.ro/Histology/Cursuri_Histologie_MG_an_II_files/Limfoid%20-%202018.pdf, 16.01.2020