Sunteți pe pagina 1din 73

ANTICORPI

IMUNOLOGIE
DEFINITIE
STRUCTURA
FUNCTII
MECANISME

ANTICORP (IMUNOGLOBULINA)
PROTEINA PRODUSA DE SISTEMUL IMUN
CA RASPUNS LA PREZENTA UNUI ANTIGEN

ANTICORPI

INTRODUCERE SI DEFINITII

STRUCTURA

FUNCTII

APLICATII IN IMUNOPATOLOGIE

Cum putem recunoaste multipli


patogeni care ne inconjoara sau ataca

Raspunsul se afla in genele noastre

Macrofage atacand germeni

Un sistem imun sanatos


regleaza procesele de reparare
ale organismului uman si il
protejeaza impotriva infectiilor
si bolilor.

Anticorpi - definitie

Anticorpii ( cunoscuti ca imunoglobuline )


Ig sunt proteine gamma globulinice, se
gasesc in sange sau alte fluide si sunt
utilizate de sistemul imun pentru
identificarea si neutralizarea agentilor
recunoscuti ca non self cum sunt bacteriile
si virusii. Sunt constituiti din unitati
structurale de baza fiecare cu doua
lanturi grele si doua lanturi usoare
pentru a forma de exemplu monomeri cu
o singura unitate dimeri cu doua unitati
sau pentameri cu cinci unitati.

DEFINITIE

Imunoglobulinele sunt glicoproteine


transmembranare dotate cu activitate de
anticorpi deci sunt capabile de a se lega
specific de un determinant antigenic unic
sau epitop.
Sunt prezente in plasma, lichidele extra
vasculare si secretii.
Sunt produse de limfocitele B, secretate sub
descendentii lor plasmocitari. Un limfocit B
dat produce Ig ce nu poarta decat un singur
determinant antigenic.
Un adult poseda la un moment dat in jur de
1020 molecule de IG, cu mai mult de 109
specii moleculare diferite.

Printre functiile specifice anticorpilor,


imunoglobulinele sunt caracterizate prin
heterogenitatea lor extrem de mare:nu este
vorba de o specie moleculara omogena, facil
purificabila cum este albumina umana.
Din contra, ele formeaza o vasta familie ai
carei membri sunt dotati cu proprietati
biologice diverse precum si cea a functiei de
anticorpi.
Ig prezinta o dualitate structurala ce explica
dualitatea lor functionala: poseda doua
extremitati variabile identice si proprii fiecarei
Ig, si o portiune constanta ce defineste cele
cinci clase : IgG, IgA, IgM, IgD et IgE, in
ordinea descrescatoare a concentratiei serice.
Partile variabile reprezinta suportul activitatii
anticorpilor iar un Ig monomer poate lega doi
epitopi, in timp ce partea constanta este
suportul proprietatilor biologice a Ig.

IMUNOGLOBULINE

Toate Ig, in ciuda heterogeneitatii lor


extrem de mare sunt structurate pe o
baza comuna, simetrica, de IgG
monomr. Greutatea lor moleculara este
in jur de 150 kD. Contin toate 4 lanturi
polipeptidice grupate in doua perechi
identice de talie inegala:
Pe de o parte doua lanturi grele denumite H,

pentru "heavy", in jur de 50 kD, cu 450 pana


la 600 aminoacizi.
Pe de alta parte doua lanturi legere legere
denumite L, pentru "light", in jur de 25 kD,
cu 210 pana la 220 aminoacizi.

Recunoasterea epitopilor de
catre celulele B si T

CELULELE B SE DIFERENTIAZA IN CELULE


PLASMATICE SECRETORII DE ANTICORPI

Anticorp - structura

Anticorpi produsi de celulele B

Anticorpi proteine ce recunosc


antigenele specifice

O imunoglobulina este formata


din doua lanturi grele ( , , ,
ou ) si doua lanturi usoare (
ou )
25.000 kD

50.000 kD

Parte constanta
Fractiune cristalizabila:
Fc

Situs de legare a antigenului :Fab


(antigen binding)

Sa ne amintim ...
Raspunsul imun
este format din doua tipuri de aparari :
NON
SPECIFICA

SPECIFICA

PRIMA LINIE DE APARARE


FAGOCITE
PREZENTAREA ANTIGENULUI

A DOUA LINIE DE APARARE


LIMFOCITE
DEPENDENTE DE ANTIGEN

PATOGENI FAGOCITATI

Imunoglobulinele
apartin fractiunii g a
proteinelor serice

Diversitatea anticorpilor

Structura de baza a anticorpilor (Imunoglobuline sa


la
i
b
a
Situs de legare a antigenu
i
r
va
e
n
u
i
g
e
R
Lant usor
Lant greu

Regiune constanta

TIPURI DE VARIABILITATE
1. Variabilitate izotipica

2. Variabilitate alotipica

functionala

Personala

3. Variabilitate idiotipica

Recunoastere

1.VARIABILITATE IZOTIPICA
IgG

IgD

IgM

IgG1, IgG2, IgG3, IgG4

IgE

IgA

IgA1, IgA2

SE POATE TRECE DE LA O CLASA LA ALTA PRIN


COMUTAREA DE CLASA Ig SAU PRIN SWITCH

EU, CE CLASA
DE Ig SUNT?

2.VARIABILITATE ALELICA
CONTROLE GENETIC
MICI DIFERENTE IN REGIUNEA C A LANTURILOR
GRELE SI USOARE

Structura de baza a unui


anticorp
Lant greu

Lant usor

Situs de legare
a antigenului

Legatura antigen - anticorp


Epitopul antigenului

Lant usor

Lant greu

Electroforeza serului

ANTICORPII
globulinele serice capabile s se lege specific de
imunogenul/antigenul care a determinat sinteza
lor, denumite din acest motiv imunoglobuline
produsele Ag-specifice ale plasmocitelor
provenite din maturarea limfocitelor B
Ac sunt coninui n special n zona (gamma) a
globulinelor = imunoglobuline,(Ig)
Exist 5 clase de imunoglobuline: IgG, IgM, IgA,
IgD i IgE.

STRUCTURA
IMUNOGLOBULINELOR
Format din 4 lanuri:
- 2 lanuri grele H (heavy)
- 2 lanuri uoare L (light)
- Unite prin legturi disulfidice

STRUCTURA
IMUNOGLOBULINELOR
Fiecare lan are:
- O regiune variabil

N-terminal
- 1 (lanul uor) sau
mai multe (3-4)
lanul greu Cterminale

STRUCTURA
IMUNOGLOBULINELOR

Dou lanuri grele identice, notate cu


H
Dou lanuri uoare identice, notate
cu L
Lanurile sunt legate ntre ele prin
legturi covalente S-S (disulfidice) i
necovalente

STRUCTURA IMUNOGLOBULINELOR
Lanuri:
Greu i uor
Legturi disulfidice
Intercatenare
Intracatenare
Regiuni:
Variabile i
Constante
VL & C L
V H & CH
Regiunea balama

Domenii:
-VL & CL
-VH & CH1 - CH3 (sau
CH4)
Oligozaharide

Fragmentele Imunoglobulinelor : Relaii


Structur/Funcie

Proteoliza cu papain:
3 fragmente aproximativ egale

2 Fab (antigen binding)


Ag binding
Valence = 1
Specificty determined by
VH and VL

Fc (cristalizabil)
- Funcie efectoare

Proteoliza cu pepsin:
1 fragment mare F(ab)2 plus
fragmente mici peptidice
pFc

Fragmentele Imunoglobulinelor :
Relaii Structur/Funcie

Domeniile Ig
Domenii:
- L Variabil (LV) +
L Constant (LC)
- H Variabil (HV) +
H Constante (HC)
Formate din:
- Foie plisate
- lpha helixuri
- Legturi disulfidice

Domeniile Ig

Domeniul variabil (V) al


lanurilor L i H conine
zone hipervariabile (HV1HV3) care determin
complementaritatea (CDR1CDR3) constituie zona
prin care se leag de
determinantul Ag = epitop.
Domeniile hipervariabile ale
lanurilor grele i uoare
formeaz mpreun situsul
de combinare cu Ag sau
paratopul anticorpului.

STRUCTURA
IMUNOGLOBULINELOR

Fab - funcia de recunoatere


specific
Fc - efectoare
fixarea complementului,
traversarea barierei placentare pentru
protejarea pasiv a ftului,
fixarea pe celule prin receptori FcR

Funciile
imunoglobulinelor
a) funcia biologic de legare a
antigenului, de decelare i
recunoatere a acestuia, realizat de
regiunile hipervariabile
b) funciile biologice efectoare,
ndeplinite de regiunile constante.

Funcia de legare a Ag
Se produce la nivelul situsului de combinare al
Ac, fixarea lui se face prin legturi necovalente:
legturi de hidrogen, fore electrostatice, van der
Waals i interaciuni hidrofobe.
Prin interaciunea Ag-Ac se formeaz complexe
imune (CI) care:

a) Sunt solubile
b) Precipit, dac Ac i Ag sunt cel puin bivaleni i
formeaz o reea;
c) Produc aglutinarea, atunci cnd Ag sunt particule mari, de
ex. eritrocite (hemaglutinare) sau bacterii;
d) Produc neutralizarea Ag, n cazul toxinelor i al virusurilor

Situsul de combinare al Ac i legarea lui de


Ag

Clasele i subclasele de Ig
Clase:

IgG Lanurile grele gama ()


IgM - Lanurile grele miu ()
IgA - Lanurile grele alpha ()
IgD - Lanurile grele delta ()
IgE - Lanurile grele epsilon ()

Subclase :
IgG1-IgG4 lanurile grele gama1-gama4
IgA1-IgA2 lanurile grele alpha 1-alfa4

Lanuri uoare :
Kappa ()
Lambda () lambda 1-4

Imunoglobulinele G

Proprieti:
majoritatea imunoglobulinelor din ser structura de monomer (7S)
majoritatea Ig din spaiile extravasculare
fixeaz complementul (IgG4)
Se leag de receptorii Fc

- fagocitoz opsonizare
- celule NK - ADCC

constituie anticorpii protectori avnd rol n neutralizarea toxinelor


bacteriene, opsonizarea microbilor
! IgG este singura care poate traversa bariera placentar i de aceea
exercit protecia antiinfecioas la ft i aprarea la nou nscut

Imunoglobulinele M
Structur:
Pentamer (19S), greutate
molecular mare (macroglobulina
din ser)
Extra domeniu (CH4)
Lan J
Proprieti:
Al treilea din Ig serice ca mrime
Sintetizat primul de ft i LB
Este prima clas de
imunoglobuline produs de
limfocitele B i principala clas
care apare n rspunsul imun
primar
Ea poate fi secretat n mucoase
Volumul nu-i permite trecerea n
spaiile extravasculare sau
transplacentar
Fixeaz complementul

Fixarea C1 de ctre Ac IgG i IgM

Absena activrii

Activare

Imunoglobulinele A
Au dou forme moleculare diferite: seric i
secretorie.
Se gsesc n secreii sero-mucoase: saliv,
mucus bronic, mucus intestinal, colostru i
lapte, lacrimi
Joac un rol principal n aprarea mucoaselor
prin:

neutralizarea unor toxine,


glutinarea microorganismelor (bacterii,

ciuperci)
modificarea aderenei anumitor germeni, mpiedecnd
astfel penetrarea lor n snge, prin epiteliul
mucoaselor

Imunoglobulinele A

Structur :
A doua ca i concentraie n ser, sub form de monomer. Este sintetizat de limfocitele B plasmocite
n secreii Ig secretorie major (imunitatea mucoaselor i local n lacrimi, saliv,
secreiile gastrice i pulmonare - mai ales de plasmocitele din plcile Peyer) sub form de
dimer (sIgA)

Dimer (11S)
Lanul J
Componenta/piesa secretorie

Nu fixeaz complementul (excepie IgA agregat)


Complexele Ag-IgA pot activa pe cale alternativ complementul
Se leag de receptorii Fc de pe unele celule

Organizarea in domenii

Originea componentei secretorii a


sIgA

Componenta secretorie receptorul pentru IgA al celulelor


epiteliale

Are un rol esenial n transportarea IgA din snge n lumenul


glandelor exocrine: salivare, pancreatice, bilio-digestive, mamare,
mucoasele cilor respiratorii, colului i trompelor uterine
Confer rezistena la digestia proteolitic

Imunoglobulinele D

Se gsesc n ser n cantitate foarte redus


Structura: monomer cu o pies terminal - coada
Rolul IgD seric este necunoscut- nu activeaz complementul, nu
se fixeaz pe celulele fagocitare
Sunt uor proteolizate n snge
mpreun cu IgM este co-exprimat pe limfocitele B mature,
difereniate, unde constituie receptorul lor pentru antigen
(BCR)

Imunoglobulinele E

Structur:
Monomer
Extra domeniu (CH4)
n ser n cantiti extrem de mici se leag de mastocite i bazofile (citofilie) fr s necesite prezena Ag
punerea lor n eviden se poate realiza doar prin metode radio-imunologice sau imuno-enzimatice
Concentraia IgE crete ns semnificativ

n bolile alergice (astm alergic, coriza de fn, anafilaxie, eczeme atopice)

n parazitoze (infecii cu helmini - ascaridoz, echinococcoz) se leag de receptorii Fc ai


eozinofilelor
Nu fixeaz complementul

Funcia efectoare

reprezint poriunea de manipulare a anticorpului i este dependent


de izotipul de Ig
Funcie

IgG IgG IgG


1
2
3

Activarea clasic a ++
C

Ig IgM IgA IgA IgD


G
1
2
4

Ig
E

++
+

++
+

++
+

++

-/+

Legare de
macrofage i alte
fagocite

-/+

Legare de mastocite
i bazofile

++
+

Secreie exocrin

Structura lanul H

Activarea C
alternativ
Transfer placentar

Originea enormei diversiti a anticorpilor


Numrul de segmente de gene funcionale la nivelul
locilor Ig umane
Segmente de
gene multiple

Lan uor

Lan greu

40

30

40

D (Diversitate)

25

J (Joining -unire)

V (Variabil)

Nr. perechi de
gene V

1,9 x 106

Diversitate
joncional

Aprox. 3 x 107

Diversitate
total

Aprox. 5 x 1013

Inseria enzimatic de noi AA (TdT)


Mutaii somatice

Diferenele dintre Ig evideniate de Ac


Izotipuri clase, lanuri
H, subclase, tipuri
de Ac
Alotipuri polimorfism
genetic, diferene
alelice ntre
indivizii aceleiai
specii
Idiotipuri diferene
ale regiunilor V
dintre diveri Ac,
fa de zona de
legare a epitopului
(paratop).
Imagine n oglind
= mimeaz Ag.

Utilizarea
anticorpilor

Anticorpii monoclonali

Utilizarea anticorpilor
monoclonali
Diagnostic.

Boli infecioase produse de bacterii, virusuri sau protozoare:


Tipizarea rapid a microorganismelor din esuturi, lichide biologice;.
Depistarea unor molecule circulante (de ex. HBs n hepatita B);
Izolarea i caracterizarea antigenelor bacteriene i virale, a deviaiilor
antigenice;

Hematologie:
Tipizarea hematiilor din sistemele A,B,O; Rh; Ii etc;
Tipizarea populaiilor i subpopulaiilor limfocitare T (CD4, CD8, CD3
etc), B (CD19, CD20, mIg etc), NK (CD56, CD57), precursorilor etc;
Diagnosticul leucemiilor.

Medicin intern: infarct miocardic Ac anti-miozin; tromboze Ac antitripsin etc.

Anatomie patologic: d44 (carcinom, limfom, sarcom, melanom) i/sau


din metastaze, originea lor.
Chirurgie: tipizarea HLA a donatorului i primitorului n vederea
transplantelor de organ;
Oncologie: diagnosticul tumorilor in vivo prin radioscintigrafie.
Laborator: diverse metode imunologice de dozare (RIA, ELISA) pentru:
hormoni, enzime, proteine, factori ai coagulrii, medicamente (digoxina).

Utilizarea anticorpilor
monoclonali
Tratament:

inactivarea sau neutralizarea unor toxine;


imunizarea pasiv n unele infecii bacteriene sau virale

(tetanos, rabie);
n transplante medulare i inhibarea respingerii grefelor;
unele boli auto-imune;
n cancer i leucemii, sub form de imunoconjugate (prin
cuplarea AcMo cu citostatice, toxine sau izotopi
radioactivi);
vaccinare cu Ac anti-idiotip.

Purificare:
purificarea unor molecule utilizate n terapie (IFN, hormoni

etc);
purificarea unor populaii i subpopulaii celulare (celule
stem, limfocite etc)

Anticorpii reprezinta mediatori ai imunitatii


umorale, tintele fiind extracelulare.
Actioneaza in trei moduri diferite:

neutralizarea microorganismelor si a toxinelor

acestora,
opsonizarea ce faciliteaza ingestia de catre celulele
fagocitare ( fagocite)
activarea complementului ce conduce la
opsonizare si uneori la liza microorganismelor.

UTILIZAREA ANTICORPILOR
SUBSTITUTIE IMUNA PE TERMEN LUNG
2. DEFICIT CONGENITAL DE IMUNOGLOBULINE
1.

AGAMA-GLOBULINEMIE SAU HIPO - GLOBULINEMIE,


SINDROMUL IMUNODEFICIENTEI COMBINATE (SCID), DEFICIT
IZOLAT DE IgA ET IgG etc;

IMUNODEFICIENTE SECUNDARE SAU


CASTIGATE :
HIPO - - GLOBULINEMIE TRANZITORIE AL NOULUI NASCUT
PREMATUR,LINFECTIA CU HIV, HIPO- -GLOBULINEMIE IN
MALADIILE LIMFOPROLIFERATIVE CU RISC INALT DE
INFECTII, INFECTII SEPTICE DUPA ARSURI

UTILIZAREA ANTICORPILOR
2. PROFILACTIC (IMUNIZARE PASIVE) SAU

TERAPEUTICA E (SERUM HIPERIMUNES) :


INFECTII VIRALE (HEPATITE B, RUBEOLA,
VARICELA)
INFECTII BACTERIENE (DIFTERIE, TETANUS),
ANTI-TOXINES, IMPOTRIVA TOXINELOR PRODUSE
DE ANIMALE
PROFILAXIA DECESULUI FETAL SAU BOALA
HEMOLITICA LA NOU NASCUT Rh+ CU MAMA CU
Rh - (ADMINISTRAREA -GLOBULINES ANTI-D CU
EFECT IMUNOSUPRESOR).

UTILIZAREA ANTICORPILOR
3. IMUNODEPRESII
ADMINISTRARE DE IMUNOGLOBULINE INTRAVENOS IN
CANTITATI MARI (-GLOBULINE) CE INHIBA SAU
SUPRIMA PRODUCEREA DE ANTICORPI.

BOLI AUTOIMUNE : PURPURA TROMOCITOPENICA


AUTOIMUNA (IDIOPATICA), NEUTROPENIE
AUTOIMUNA,ANEMIE AUTOIMUNA, NEUTROPENIE
AUTOIMUNE, ARTRITA REUMATOIDA JUVENILA,
POLIARTRITA REUMATOIDA, DERMATOMIOZITE

ALERGII ADMINISTRARE IgG4.

Anticorpii monoclonali sunt


anticorpi care recunosc un singur
tip de epitop al unui antigen dat.
Acesti anticorpi sunt prin
definitie cu aceiasi structura
identici si sunt produsi de o
singura clona de plasmocite
Anticorpii monoclonali sunt foarte
mult utilizati in biologie si in
medecina, si pot fi utilizati ca metode
de diagnostic si in scop terapeutic.
Anticorpii monoclonali utilizati ca
medicamente au sufixul terminat in
"mab", acronimul de "monoclonal
antibody" cum este rituximab. Pot fi
de asemenea utilizati in teste de
sarcina disponobile comercial. Sunt
de asemenea utilizati in multiple
domenii de cercetare cum sunt
citometria in flux, sau western blots .
Sunt utilizati in laboratorul de imuno
hematologie pentru depistarea
reactiilor pozitive.

Genomica Functionala

Microarray

bioanalizor

Tissue array
RT-PCR