Vaccinologie

www.formaremedicala.
ro
Curs: Introducere in Vaccinologie

Lectia 1: Istoric, sistemul imun
Obiectivele lectiei: In aceasta lectie vor fi prezentate definitii, istoricul vaccinarii, importanta vaccinarii, functionarea sistemului imun si principii de actiune ale vaccinurilor.
Autori: Profesor Dr. Ioana Alina Anca - medic primar pediatru Dr. Daniela Stefanescu - medic specialist in medicina de familie, formator
SUMAR
Definitii Importanta vaccinarii Istoric Sistemul imun - Sistemul imun nespecific - Imunitatea specifica - Tipuri de imunitate specifica Mecanisme de actiune ale vaccinurilor
1
Drepturile de autor asupra acestui document apartin formatorilor. Este interzisa reproducerea totala sau partial fara acordul autorilor
www.formaremedicala.ro
Definitii
Importanta vaccinarii
Istoria pandemiilor de boli infectioase, demonstreaza fara echivoc ca vaccinarea este forma cea mai eficienta si mai ieftina interventie medicala, conceputa vreodata. Programele de vaccinare au imbunatatit starea de sanatate a populatiei intr-un mod fara precedent, salvand peste 20 de milioane de vieti in ultimele 2 decenii. In prezent 80% din copii planetei sunt vaccinati impotriva difteriei, tetanosului neonatal, tusei convulsive, poliomielitei si rujeolei. Progresele stiintifice majore din Imunologie si Biotehnologie au favorizat aparitia unor noi vaccinuri, mai performante si mai sigure.
2
Valoarea vaccinarii
Valoarea vaccinarii se manifesta pe mai multe planuri: are un impact la nivelul individului, o rezultanta pe plan social si o importanta componenta economica.
Pe plan individual
In fiecare an datorita vaccinarii se pot cuantifica urmatoarele efecte benefice:
3 milioane de decese sunt prevenite 400 milioane de vieti sunt salvate 750.000 copii sunt feriti de disabilitati
Progresele stiintifice majore din Imunologie si Biotehnologie au favorizat aparitia unor noi vaccinuri, mai performante si mai sigure.
3
Pe plan social
Vaccinarea este una dintre cele mai mari realizari in ceea ce priveste sanatatea publica la nivel mondial.
Programele de vaccinare au imbunatatit starea de sanatate a populatiei intr-un mod fara precedent, salvand peste 20 de milioane de vieti in
ultimele 2 decenii.
Peste 26 boli pot fi prevenite astazi prin vaccinare Prin vaccinare se obtine protectia imuna individuala dar si colectiva, herd immunity sau imunitatea de grup, prin limitarea circulatiei agentului patogen.
Pe plan economic
Istoria pandemiilor de boli infectioase, demonstreaza fara echivoc ca vaccinarea este forma
cea mai eficienta si mai ieftina de interventie medicala, conceputa vreodata.

Reduce dizabilitatile permanente Scade costurile unor tratamente scumpe Scade numarul de spitalizari Limiteaza efectele pe termen lung ale bolilor Reduce scaderea productivitatii si absenteismul
4
Istoricul vaccinurilor
De peste 2000 de ani omenirea e preocupata de prevenirea bolilor epidemice! Secolul III i.e.n. = variolizarea, practicata in India si China prin insuflarea in narine a unor prafuri obtinute dupa uscarea si pisarea pustulelor de la bolnavul de variola. 1718 = Lady Mary Wortley Montague, introduce si popularizeaza variolizarea in GB 1796 = Edwrd Jenner dezvolta vaccinul impotriva variolei 1885 = Pasteur dezvolta vaccinul antirabic 1889 = Victor Babes aplica seroprofilaxia antirabica in Romania 1979 = OMS, declara variola ca fiind eradicata 1970-1980 = sunt create vaccinurile polizaharidice (meningococie/pneumococice) 1986 = Primul vaccin uman recombinat produs prin inginerie genetica (antihepatitic B) 1998 = vaccinul antirotavirus 2006 = vaccinul anti-HPV
26 de boli sunt prevenibile astazi prin vaccinare
5
Sistemul imun
Agentul patogen este un microorganism sau macroorganism care determina aparitia unui
proces patologic. Exemple de agenti patogeni: microbi, virusuri, paraziti, prioni Pe suprafata patogenului se regasesc proteine specifice numite antigeni. Datorita configuratiei de suprafata, antigenele sunt recunoscute de organism ca straine, ca non-self.
Sistemul imun este format din totalitatea mecanismelor de aparare ale organismelor vii fata
de agentii patogeni. Acest rol de aparare este important pentru mentinerea sanatatii organismului, in cadrul raporturilor sale multiple cu mediul inconjurator, unde este supus continuu influentei factorilor externi.
Liniile de aparare ale sistemului imun

Barierele mecanice si fiziologice Sunt compuse din piele, mucoase, saliva, sucul gastric, enzimele intestinale Sistemul imun nespecific Este sistemul de aparare prezent la majoritatea organismelor vii, inca de la inceputul existentei organismului (imunitate innascuta, mostenita). Nu se modifica in decursul vietii. Actioneaza prin mecanisme care apara gazda de infectia cu alte organisme, in mod nespecific. Aceasta inseamna ca celulele sistemului imunitar innascut sunt capabile sa recunoasca si sa reactioneze la agentii patogeni in mod general, fara a conferi o imunitate protectoare sau de lunga durata gazdei. Sistemul imun specific Este dobandit in timpul vietii, dupa ce organismul a venit deja in prealabil in contact cu agentul patogen. Acest mecanism specific de aparare este orientat spre un anumit agent patogen, care este identificat prin antigeni specifici, iar pentru distrugerea agentului fiind elaborati anticorpi.
6
Sistemul imun nespecific

Daca un microorganism trece de stratul protector al barierelor anatomice, el intalneste mecanismele de aparare nespecifice innascute, umorale si celulare, prezente in lipsa unui contact anterior cu agentul infectios respectiv. Actiunile sistemului imun nespecific sunt: Marcarea patogenul ca non self Facilitarea accesului la patogenul din sange si la celulele infectate deja cu patogen Distrugerea patogenului din sange si celulele infectate de patogen
Sistemul imun nespecific presupune:

Sistemul complement Complementul este un sistem seric de 25 de proteine serice si enzime care in mod normal se afla in stare inactiva dar se activeaza in cascada sub actiunea unui trigger.
Principalele functii ale complementului sunt: declansarea inflamatiei: activarea complementului aduce dupa sine declansarea reactiei inflamatorii prin produsii intermediari, rezultati pe parcursul activarii. opsonizarea: complementul activat se leaga de antigeni sau complexe imune, favorizandu-le aderenta si fagocitoza. citoliza: celulele pe care s-a fixat complementul si care in mod fiziologic sunt celule straine organismului, sunt lizate sub actiunea complexului de atac al membranei.
7

Procesul inflamator Inflamatia acuta este un mecanism de aparare antiifectios rapid, care tinde sa localizeze infectia si sa previna diseminarea ei. Manifestarile locale ale inflamatiei sunt eritemul (rubor), caldura (calor), durerea (dolor) si edemul (tumor).
In cadrul inflamatiei se produc: Activarea celulelor PMN (PoliMorfoNeutrofile) Chemotaxia - atragerea PMN catre patogen prin intermediul: factorilor chemotactici, produsilor obtinuti prin degranularea mastocitelor, produsilor intermediari eliberati de catre sistemul complement in urma activarii Diapedeza celulele PMN vor parasi capilarul si se vor indrepta catre patogen
Aspectele inflamatiei sunt: Dilatarea capilarelor pentru a permite un flux crescut de sange la locul infectiei Permeabilizarea membranei capilarelor (pentru a permite accesul catre celulele infectate) Febra (cu rolul de a distruge proteinele si enzimele agentilor patogeni, care sunt sensibile la temperatura)
8

Raspunsul umoral
Patogenul marcat ca non self este recunoscut si distrus. Procesul prin care este distrus se numeste fagocitoza. Fagocitele sunt de mai multe tipuri: Celulele PMN (PoliMorfoNeutrofilele) sunt prezente in sange. In cadrul procesului inflamator au fost activate, atrase si au ajuns langa patogen, pe care il vor distruge prin fagocitoza. Patogenul adera la PMN prin opsonizare, este inglobat de catre acestea si digerat sub actiunea enzimelor lizozomale. Celulele Macrofage ajung mai tarziu la Patogen, dupa ce se vor activa din randul monicitelor sub actiunea unor substante ca, de pilda, C3b si g-interferon. Macrofagele au, pe langa rolul de a distruge prin fagocitoza celulele afectate de patogen si cel de a initia raspunsul imun. In urma digestiei, dupa prelucrarea antigenului, catre limfocitele Th.

Raspunsul celular
Celulele corpului uman infectate de agentii patogeni emit semnale chimice care atrag leucocitele de tip celule NK (Natural Killer) Celulele NK (Natural Killer) sunt limfocite citotoxice naturale care exista deja la nastere. Ele nu sunt fagocite, dar pot ataca si distruge in mod nespecific celule infectate cu virusuri sau chiar celule tumorale. Mecanism de actiune: In contact cu celulele infectate, celulele NK secreta o perforina. Aceasta polimerizeaza pe membrana celulei tinta si formeaza aici canale ce distrug integritatea acesteia. Celula tinta moare prin apoptoza.
9
Imunitatea specifica
Definitia si caracteristicile imunitatii specifice:
Caracteristicile imunitatii specfice
10
Raspunsul imun specific

Aparitia unor substante straine organismului Patogeni - este receptionata de sistemul imun care: discrimineaza selful de non-self; raspunde prin efectori umorali si celulari care vor elimina ceea ce este strain organismului, mentinand astfel individualitatea si integritatea acestuia; memoreaza acest raspuns.
11

Anticorpi sunt efectorii imunitatii umorale
Anticorpii sunt prezenti in ser, in secreii si in receptorul pentru antigen cnd anticorpul se constituie ca parte componenta a membranei celulare a limfocitelor (BCR pentru limfocitul B si TCR pentru limfocitul T).

Formarea raspunsului imun specific
Va amintiti ca celulele macrofage distrug patogenul si in cursul acestui proces aduc pe suprafata lor exterioara antigenii, devenind celule prezentatoare de antigeni. Ele prezinta pe suprafata lor epitropii antigenelor straine pt a fi recunoscute de celulele imuno competente, initiind reactia imuna. Limfocitele din maduva osoasa se maturizeaza formand Limfocitele T care se clasifica functional si dupa tipul receptorilor (CD4 sau CD8) in doua clase majore:
12

Rolul limfocitelor T
Celulele Thelper naive, nemarcate, sunt disponibile in sange. Prin cuplarea cu celulele prezentatoare de antigen ele sunt activate si marcate si produc anticorpi specifici acestor antigeni. Anticorpii specifici si receptorii limfocitelor T, nu recunosc microbii integral, ci doar unii epitropi, adica resturi de carbohidrati sau de aminoacizi. Prin marcare celulele T se transforma in 2 populatii:
13

Rolul limfocitelor B
Ca raspuns al activarii celulelor TH2, se produc 2 populatii de celule B:
- Plasmocite B - Limfocite B cu memorie
Plasmocitele B sunt activate rapid

de celulele Th2 si produc imediat anticorpi specifici similari celor disponibili pe suprafata celulelor Th2. Celulele B Plasmatice au anticorpii localizati IN INTERIOR. Acesti anticorpi sunt eliberati in preajma Patogenului.
Limfocitele B cu memorie care asigura imunitatea pe termen lung si sunt disponibile pe toata durata vietii omului! Ele au antigenii disponibilo pe suprafata exterioara si testeaza patogenii care patrund in corp. In cazul in care in viitor acelasi Patogen patrunde in corp, celulele B cu memorie il recunosc si se cloneaza rapid pentru a-l anihila.
14

Raspunsul imun umoral (RIU) Raspunsul umoral este responsabil de distrugerea patogenilor din sange, care nu au infectat inca alte celule ale corpului. Acest atac se realizeaza prin producerea unor anticorpi specifici care se combina cu antigenii de pe suprafata patogenului, blocheaza capacitatea acestuiade a infecta alte celule si activeaza celulele. Plasmocitele B elibereaza anticorpii specifici antigenului care a determinat formarea lor in preajma patogenului Anticorpii sunt prezenti in ser, in secretii si in receptorul pentru antigen cand anticorpul se constituie ca parte componenta a membranei celulare a limfocitelor (BCR pentru limfocitul B si TCR pentru limfocitul T).

Raspunsul imun celular (RIC)
Raspunsul celular este responsabil de recunoasterea si distrugerea celulelor deja infectatecu patogen. Acest raspuns este mediat de limfocitele Tc care formeaza receptori corespunzatori celulelor prezentatoare de antigen. Limfocitul T citotoxic este activat si se multiplica (proliferarea in organele limfatice secundare a clonei de limfocite care prezinta receptori specifici pentru Ag care a declansat raspunsul imun) Limfocitul T citotoxic distruge celula afectata de patogen
- limfocitele T citotoxice se leaga de celulele infectate si elibereaza perforinele (1) - perforina strapunge membrana plasmatica a celulelor infectate care se golesc de citoplasma si mor (2)
15
Raspunsul imun secundar
Procesele imunogenetice descrise mai sus se petrec atunci cand organismul vine in contact pentru prima oara cu un antigen timodependent si ele sunt desemnate ca raspuns imunologic primar. Asa cum s-a vazut, pe langa celulele si moleculele efectoare iau nastere limfocitele cu memorie care sunt limfocite cu viata lunga. La o noua intalnire cu antigenul, receptorii pentru antigen se gasesc in concentratie mai mare decat la prima intalnire. Ca urmare probabilitatea intalnirii partenerilor de reactie potriviti creste, reactia imunogenetica decurgand mai rapid.
Raspunsul imun umoral (RIU) secundar

La urmatoarele contacte cu acelasi antigen, raspunsul umoral se concretizeaza prin producerea rapida de anticorpi in special de clasa G. In acest proces de sinteza de anticorpi, intervin LTh2 si IL-4, cu inhibarea sintezei de IgM si stimularea celei de tip IgG (IgA sau IgE) Durata producerii de IgG este mare prin mentinerea limfocitelor B si Th cu memorie activate si expansionate pe perioade lungi de timp si prin durata lor de viata crescuta
16
Raspunsul imun celular (RIC) secundar

Are loc intratisular, in principal fiind implicat limfocitul T cu memorie Limfocitele t cu memorie au capacitatea de a recunoaste - focarele indiferent de specificitatea antigenica, pe baza aderarii la endoteliul vascular plat - acel focar care contine antigenul specific pentru care au fost progrmate si cu care s-au intalnit anterior Traficul si recircularea LT cu memorie sunt predominant intratisulare
Tipuri de imunitate specifica

Exista doua tipuri de imunitate, fiecare prezentand doua subtipuri :
17
Imunitatea specifica naturala

Dobandita pasiv prin transferul anticorpilor materni
transplacentar la fat (IgG) prin colostru si laptele matern(IgA)
Dobandita activ prin elaborare de anticorpi in cursul infectiei efective cu virusuri sau bacterii, gazde imunocompetente
la
Imunitatea specifica artificiala

Dobandita activ
prin sinteza de anticorpi in urma administrarii de vaccinuri. vaccinurile contin agenti patogeni morti sau atenuati, parti din microorganisme sau versiuni realizate prin inginerie genetica. Vaccinurile permit crearea unor celule cu memorie, specifice pentru un anume antigen
Dobandita pasiv
prin inocularea de preparate biologice ce contin anticorpi(seruri imune, imunoglobuline, gamma-globuline) specifici in cadrul: - seroterapiei - seroprofilaxiei bolilor infecto-contagioase imunitatea se instaleaza rapid dupa administrarea preparatului, cu durata limitata, maxim 3 saptamani dupa ce anticorpii exogeni sunt eliminati, organismul redevine receptiv la infectie este utilizata pentru tratamentul rabiei, al muscaturilor de sarpe, al botulismului, etc. 18
Mecanisme de actiune ale vaccinurilor
Prin vaccinare se stimulteaza imunitatea specifica prin mecanisme de tip Antigen-Anticorp.
Raspunsul imun primar vaccinal

In cadrul vaccinarii se disting trei perioade:
19
Raspunsul imun secundar vaccinal

La inocularea celei de-a doua doze
- nivelul maxim de anticorpi este atins in cateva zile - faza de crestere este exponentiala si mult mai rapida - faza de descrestere este mult mai prelungita - anticorpii vor persista timp mai indelungat in ser, uneori indefinit - memoria imunologice persista mult timp, chiar daca nivelul seric de anticorpi a scazut sub pragul de detectie Memoria imunologica depinde de calitatea, cantitatea antigenului inoculat si ritmul administarilor Amplitudinea crescuta si rapiditatea raspunsului secundar sau a unor rapeluri ulterioare sunt posibile datorita memoriei imunologice. Limfocitele B de memorie au pe suprafata lor receptori pentru antigene cu afinitate mai mare pentru antigen, si dupa contactul cu acesta prolifereaza foarte repede transformandu-se in plasmocite producatoare de IgG specifice. Nu se stie precis daca si receptorii pentru antigen ai limfocitelor T au afinitate mai mare pentru antigen decat in raspunsul primar, dar s-a constatat ca raspunsul secundar se produce la o stimulare cu cantitati mai mici de antigen.
20
Referinte
1. http://www.justmed.eu 2. http://microbio.ucoz.com 3. http://www.scribd.com 4. http://ebooks.unibuc.ro/biologie/mihaiescu 5. http://www.cdc.gov/vaccines 6. http://en.wikipedia.org/wiki/Vaccination 7. http://www.vaccineorb.com/news/understanding-modern-vaccines-vaccine-immunology 8. http://www.niaid.nih.gov/topics/vaccines/documents/undvacc.pdf 9. http://www.immuneweb.com 10. http://www.prevent.org 11. http://www.who.int/immunization/policy 12. http://www.vaccinnet.ro/ 13. http://www.health.gov.nl.ca 14. General Recommendations on Immunization - Recommendations of the Advisory Committee on Immunization Practices (ACIP) - Recommendations and Reports / Vol. 60 / No. 2 January 28, 2011 15. General Recommendations on Immunization CDC - Pink Book 12ed. aprilie 2011 16. Understanding Modern Vaccines - 2010 Elsevier B.V. vol.I - Geert Leroux-Roels, Paolo Bonanni, Terapong Tantawichien, Fred Zepp 17. Principle of Vaccinology - Tehran University of Medical Sciences - Farshid fayyaz Jahani MD. MPH. Specialist in Infectious Disease & Tropical Medicine - Elham Ahmadnezhad MD. MPH. PhD Student of Epidemiology 18. Pediatru.ro Vaccinuri Anul IV. Nr. 11. Sept 2008 19. Vaccinuri si Vaccinari in Practica Medicala Maria Irina Brumboiu; Ioan Stelian Bocsan Ed. Medicala Univ. Iuliu Hatieganu 2005 20. Ghid de Vaccinari Asociatia de Medicina pentru Sanatate Publica - Daniela Pitigoi; Constantin Ciufecu; Alexandru Rafila - Bucuresti 2005 21. Ghid Practic de Vaccinari pentru Medicii de Familie editia a II-a Daniela Pitigoi; Constantin Ciufecu Ed. National 2007 Lectia 2 21
www.formaremedicala.ro 22. Introduction la vaccinologie clinique - Odile Launay - Centre dInvestigation Clinique de vaccinologie Cochin-Pasteur Hpital Cochin, Paris 23. http://www.who.int/immunization/policy 24. http:// www.immunise.health.gov.au - The Australian Immunisation Handbook 25. http://www.fiziologie.ro Fiziologia sistemului imun Dr. Ina Stefanescu 2007 Catedra de Fiziologie NC Paulescu, UMF Carol Davila Bucuresti 26. http://www.cantacuzino.ro - Imunologie Dr. Anda Baicus - Institutul National de CercetareDezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie Cantacuzino (i.n.c.d.m.i.) 27. Saptamana Europeana a Vaccinarii (European Immunization Week -EIW) - 23 -30 aprilie 2011 28. Saptamana Europeana a Vaccinrii - 21-27 aprilie 2012 29. Intrebari si probleme legate de vaccinuri - Prof. Dr. Florea Iordachescu Spitalul Clinic de Urgenta pentru Copii M.S. Curie, Bucuresti - REVISTA ROMANA DE PEDIATRIE VOL. LVIII, NR. 1, AN 2009 30. Anafilaxia Socul anafialctic Timisoara 2004 - Cursul National de Ghiduri si Protocoale in ATI Prof. Dr. Aurel Mogoseanu 31. Metodologia de Supraveghere a Reactiilor Adverse Post-Vaccinale Indezirabile RAPI (HG 589/2007 - actualizata la data de 15/11/2010) 32. Advances in Vaccinology vol. 2 /2008 Editorial Board Members: Prof. David J. Weber, MD, MPH Professor of Medicine, Pediatrics and Epidemiology, Schools of Medicine and Public Health Unuversity of North Carolina, Asociate Chief of Staff University of North Carolina Health Care, Chapel Hill. NC - USA Associate Professor Lance C Jennings QSO, MSc, PhD Canterbury Health laboratories & Pathology Departement University of Otago Christchurch- New Zealand Professor Fred N. Were, MD, PhD, Departement of Pediatrics and Child Health, University of Nairobi, Kenyalta National Hospital- Kenya Professor Fred Zepp, MD, Childerns Hospital Johannes Gutenberg University Mainz Germany Dirk Poelaert, MD, Global medical Affairs, GSK Biologicals, Rixensart- Belgium Bernard Benninghoff, PhD, Global Medical Affairs, GSK Biologicals Rixensart- Belgium
22
www.formaremedicala.ro 33. Advances in Vaccinology vol.3/2009 Editorial Board Members: Prof. David J. Weber, MD, MPH Professor of Medicine, Pediatrics and Epidemiology, Schools of Medicine and Public Health Unuversity of North Carolina, Asociate Chief of Staff University of North Carolina Health Care, Chapel Hill. NC - USA Associate Professor Lance C Jennings QSO, MSc, PhD Canterbury Health laboratories & Pathology Departement University of Otago Christchurch- New Zealand Professor Fred N. Were, MD, PhD, Departement of Pediatrics and Child Health, University of Nairobi, Kenyalta National Hospital- Kenya Professor Fred Zepp, MD, Childerns Hospital Johannes Gutenberg University Mainz- Germany Dirk Poelaert, MD, Global medical Affairs, GSK Biologicals, Rixensart- Belgium Bernard Benninghoff, PhD, Global Medical Affairs, GSK Biologicals Rixensart - Belgium 34. Advances in Vaccinology vol. 4/2010 Editorial Board Members: Prof. David J. Weber, MD, MPH Professor of Medicine, Pediatrics and Epidemiology, Schools of Medicine and Public Health Unuversity of North Carolina, Asociate Chief of Staff University of North Carolina Health Care, Chapel Hill. NC - USA Associate Professor Lance C Jennings QSO, MSc, PhD Canterbury Health laboratories & Pathology Departement University of Otago Christchurch - New Zealand Professor Fred N. Were, MD, PhD, Departement of Pediatrics and Child Health, University of Nairobi, Kenyalta National Hospital - Kenya Professor Fred Zepp, MD, Childerns Hospital Johannes Gutenberg University Mainz - Germany Dirk Poelaert, MD, Global medical Affairs, GSK Biologicals, Rixensart - Belgium Bernard Benninghoff, PhD, Global Medical Affairs, GSK Biologicals Rixensart - Belgium 35. Ghid de Imunizari H. Hof; G. Geginat; R. Fleck; B. Wallacher Ed. FarmaMedia 2011
23

Vaccinologie

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Vaccinologie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

www.formaremedicala.

Curs: Introducere in Vaccinologie

cea mai eficienta si mai ieftina de interventie medicala, conceputa vreodata.

26 de boli sunt prevenibile astazi prin vaccinare

Liniile de aparare ale sistemului imun

Sistemul imun nespecific

Sistemul imun nespecific presupune:

Sistemul imun nespecific

Sistemul imun nespecific

Sistemul imun nespecific

Sistemul imun nespecific

Caracteristicile imunitatii specfice

Raspunsul imun specific

Raspunsul imun specific

Raspunsul imun specific

Raspunsul imun specific

Raspunsul imun specific

Raspunsul imun specific

- Plasmocite B - Limfocite B cu memorie

Plasmocitele B sunt activate rapid

Raspunsul imun specific

Raspunsul imun specific

Raspunsul imun secundar

Raspunsul imun umoral (RIU) secundar

Raspunsul imun celular (RIC) secundar

Tipuri de imunitate specifica

Imunitatea specifica naturala

Imunitatea specifica artificiala

Mecanisme de actiune ale vaccinurilor

Prin vaccinare se stimulteaza imunitatea specifica prin mecanisme de tip Antigen-Anticorp.

Raspunsul imun primar vaccinal

Raspunsul imun secundar vaccinal

S-ar putea să vă placă și