Imunitatea innascuta (nespecifica)

Imunitatea este sistemul de structuri biologice si procese dintr-un organism cu rolul

de a-l proteja impotriva bolilor. Pentru a functiona corect sistemul imun trebuie sa detecteze o
larga varietate de agenti, de la virusuri pana la viermi paraziti si sa ii diferentieze de tesuturile
sanatoase ale propriului organism.

Patogenii pot evolua si se pot adapta rapid pentru a evita detectarea si neutralizarea de catre
sistemul imun, totusi s-au dezvoltat si multiple mecanisme de aparare care recunosc si
neutralizeaza patogenii. Chiar si organismele simple unicelulare cum sunt bacteriile poseda
sistem imun rudimentar, sub forma enzimelor care le protejeaza impotriva bacteriofagilor.
Alte mecanisme imune de baza au evoluat la eucariotele vechi si raman in descendentii lor
moderni, cum sunt plantele si insectele. Aceste mecanisme cuprind fagocitoza, peptidele
antimicrobiene denumite defensine si sistemul complement. (2)

Vertebratele, incluzand oamenii, au mecanisme de aparare mai complexe, precum capacitatea

de a se adapta in timp la recunoasterea patogenilor specifici mai eficient.

Sistemul imun innascut sau nespecific este prima linie de aparare a organismului si cuprinde
celule si mecanisme care apara gazda de infectia cu alte organisme intr-o maniera nespecifica.
Celulele sistemului imun innascut recunosc si raspund la patogeni intr-un mod generic si fata
de sistemul imun dobandit (regasit doar la vertebrate), nu confera imunitate de durata sau de
protectie gazdei. Sistemul imun innascut ofera aparare imediat impotriva infectiei si este
regasit la toate clasele de plante si viata animala. (1) (5)

Sistemul imun innascut este o strategie de aparare primitiva evolutiv si este sistemul
imunitar dominant regasit la plante, fungi, insecte si organisme primitive multicelulare.
Acesta actioneaza in piele, membranele mucoase, prin celulele PMN, sistemul complement si
un grup selectiv de celule care poseda capacitati citotoxice.

Anomaliile sale pot determina boli autoimune, inflamatorii si cancer. Imunodeficienta apare
cand imunitatea este mai putin activa decat normal, permitand aparitia si recurenta infectiilor
periculoase. (2)

Imunitatea in stadii
Sistemul imun protejeaza organismul de infectie printr-o aparare in stadii cu specificitate
crescuta. Barierele fizice previn patogeni precum bacteriile si virusurile sa intre in organism.
Daca un patogen trece de aceste bariere, sistemul imun innascut raspunde imediat dar
nespecific. Daca patogenii evadeaza de imunitatea innascuta, vertebratele poseda un al doilea
stadiu de protectie, sistemul imun dobandit sau adaptativ, care este activat de cel innascut.
Acum, imunitatea dobandita isi adapteaza raspunsul in timpul unei infectii pentru a-si
imbunatati recunoasterea patogenului.

Acest raspuns imbunatatit este apoi retinut dupa ce patogenul a fost eliminat, sub forma
memoriei imunologice, permitand imunitatii dobandite sa raspunda mai rapid si mai puternic
de fiecare data cand acest patogen este intalnit. (3)

Ambele tipuri de imunitate depind de capacitatea de a diferentia intre self si non-self.

Moleculele self sunt cele care apartin organismului propriu si pot fi diferentiate de alte
substante straine. Moleculele non-self sunt cele recunoscute de catre organism drept straine.
O clasa de molecule non-self sunt denumite antigene si sunt definite drept substante care se
leaga de receptori imuni specifici si determina un raspuns imun. (2)

Functiile majore ale imunitatii innascute

 recrutarea celulelor imune la locul infectiei prin producerea factorilor chimici

 activarea cascadei complement pentru a identifica bacteria, activarea celulelor si
promovarea curatarii celulelor moarte sau a complexelor anticorp
 identificarea si inlaturarea substantelor straine prezente in organe, tesuturi, sange si limfa,
de catre celulele albe specializate
 activarea sistemului imun dobandit prin prezentarea de antigen
 actioneaza ca o bariera fizica si chimica impotriva agentilor infectiosi. (4)

Barierele anatomice

Factorii mecanici
Suprafetele epiteliale formeaza o bariera fizica foarte impermeabila fata de cei mai multi
agenti infectiosi, actionand ca prima linie de aparare impotriva organismelor invadatoare.
Descuamarea epiteliului ajuta de asemenea la inlaturarea bacteriilor si a altor agenti infectiosi
care au aderat la suprafetele epiteliale. In tractul gastrointestinal si respirator, miscarile
perstaltice sau ciliare ajuta la inlaturarea agentilor infectiosi. De asemenea, mucusul
inglobeaza patogenii, flora intestinala previne colonizarea bacteriilor patogene prin secretia de
substante toxice sau prin competitia cu bacteriile patogene pentru nutrienti sau atasarea la
suprafetele celulare. Actiunea de spalare a lacrimilor si salivei previne infectia ochilor si a
gurii. (5) (1)

Factorii chimici
Acizii grasi din transpiratie inhiba cresterea bacteriilor. Lizozimul si fosfolipazele regasite in
lacrimi, saliva si secretiile nazale pot distruge peretele celular al bacteriilor si destabiliza
membranele bacteriene. pH-ul scazut al transpiratiei si secretiilor gastrice previne cresterea
bacteriilor. Defensinele (proteine cu greutate moleculara mica) regasite in plamani si tractul
gastrointestinal au activitate antimicrobiana. Surfactantii din plaman actioneaza ca opsonine
(substante care promoveaza fagocitoza particulelor).

Factorii biologici
Flora normala a pielii si a tractului gastrointestinal poate preveni colonizarea bacteriilor
patogene prin secretia substantelor toxice sau prin competitia cu bacteriile patogene pentru
nutrienti sau atasarea la suprafetele celulare.

Barierele umorale fata de infectie

Barierele anatomice sunt foarte eficiente in prevenirea colonizarii tesuturilor de catre
microorganisme. Totusi, cand exista o distrugere a barierelor si apare o bresa, se poate
dezvolta infectia. Factorii umorali joaca un rol important in inflamatie. Acesti factori umorali
sunt regasiti in ser sau sunt formati la locul de infectie. (4)

Sistemul complement
Este mecanismul nespecific de aparare umorala major. Activat, acesta poate determina
cresterea permeabilitatii vasculare, recrutarea fagocitelor, liza si opsonizarea bacteriilor.
Sistemul de coagulare
In functie de severitatea lezarii tisulare, sistemul de coagulare poate sau nu fi activat. Unii
produsi ai acestui sistem contribuie la apararea nespecifica prin capacitatea lor de a creste
permeabilitatea vasculara si de a actiona ca agenti chemotactici pentru celulele fagocite. In
plus, unii produsi ai coagularii sunt direct antimicrobieni. De exemplu, beta-lisina, o proteina
produsa de trombocite in timpul coagularii poate liza bacteriile Gram pozitive prin actiunea de
detergent cationic. (6)

Lactoferina si transferina
Aceste proteine limiteaza cresterea bacteriana prin legarea fierului, nutrient esential pentru
bacterii.

Interferonii
Sunt proteine care limiteaza replicarea virala in celule.

Lizozimul
Este o enzima care distruge peretele celulei bacteriene.

Interleukina-1
IL-1 determina febra si producerea proteinelor de faza acuta, unele dintre acestea fiind
antimicrobiene prin capacitatea de a opsoniza bacteriile. (3)

Barierele celulare in fata infectiei

Toate celulele albe sangvine sunt cunoscute drept leucocite. Leucocitele sunt diferite de alte
celule ale corpului si nu sunt asociate cu un organ sau tesut; de aceea ele functioneaza
independent, ca organisme unicelulare. Leucocitele se pot misca liber si interactiona cu un
rest celular prins, particula straina sau microorganism invadator. Fata de alte multe celule din
corp, leucocitele nu se pot divide sau reproduce singure, ci sunt produsele celulelor stem
hematopoietice multipotente prezente in maduva osoasa. Leucocitele cuprind: celule natural
killer, mastocite, eozinofile, bazofile si fagocite, incluzand: macrofagele, neutrofilele si
celulele dendritice. Ele functioneaza alaturi de sistemul imun pentru a identifica si elimina
patogenii. (6)

Mastocitele
Sunt un tip de celule imunitare innascute care rezida in tesutul conjunctiv si membranele
mucoase. Sunt asociate strans cu apararea fata de patogeni si vindecarea ranilor, dar si cu
alergia si anafilaxia. Cand sunt activate, mastocitele elibereaza rapid granule caracteristice
bogate in histamina si heparina, alaturi de diferiti mediatori hormonali si chemokine sau
citokine chemotactice. Histamina produce vasodilatatie ducand la caracteristicele semne ale
inflamatiei si recruteaza neutrofile si macrofage. (4)

Fagocitele
Termenul de fagocite inseamna „celule care mananca”. Ele sunt celule imunitare innascute
care incorporeaza prin fagocitoza patogenii sau particulele. In interiorul celulei patogenul este
continut intr-un endosom care se uneste cu un lizozom. Lizozomul contine enzime si acizi
care omoara si digera organismul. In general fagocitele patruleaza corpul in cautarea de
patogeni, dar pot reactiona si la un grup de semnale moleculare inalt specializate produse de
alte celule, denumite citokine. Fagocitele sistemului imun cuprind:
 macrofagele
 neutrofilele
 celulele dendritice. (5) (2)
Macrofagele
Macrofagele sunt leucocite fagocite care pot iesi in afara sistemului vascular prin peretii
capilarelor si intra in zonele dintre celule in urmarirea patogenilor. In tesuturi, macrofagele
organ specifice sunt diferentiate de fagocitele sangelui denumite monocite. Macrofagele sunt
cele mai eficiente fagocite si pot fagocita un numar substantial de bacterii sau alte celule si
microbi. (6)

Neutrofilele
Neutrofilele alaturi de eozinofile si bazofile sunt cunoscute drept granulocite datorita
prezentei granulelor in citoplasma lor sau ca polimorfonucleare PMN datorita nucleilor lobati.
Granulele neutrofilelor contin diferite substante toxice care omoara sau inhiba cresterea
bacteriilor sau a fungilor. Similar macrofagelor, neutrofilele ataca patogenii prin activarea
oxigenului reactiv. (4)

Celulele dentritice
Celulele dendritice sunt fagocite prezente in tesuturile care sunt in contact cu mediul extern,
mai ales pielea (unde sunt denumite celule Langherhans) si mucoasele nasului, plamanilor,
stomacului si intestinelor. Sunt denumite dupa asemanarea cu dendritele neuronale, dar
celulele dendritice nu sunt conectate in niciun fel cu sistemul nervos. Ele fac legatura intre
tesuturile corpului si sistemele imunitare innascut si dobandit, prin prezentarea de antigene
celulelor T, un tip celular cheie al imunitatii dobandite. (3) (5)

Bazofilele si eozinofilele
Acestea sunt celule similare neutrofilelor. Cand sunt activate de intalnirea cu un patogen,
bazofilele elibereaza histamina importanta in apararea impotriva parazitilor si in dezvoltarea
reactiilor alergice. Dupa activare, eozinofilele secreta o gama de proteine toxice si radicali
liberi foarte eficienti in distrugerea bacteriilor si a parazitilor, dar responsabili si de lezarea
tesuturilor.

Celulele natural killer

Celulele NK sunt un component al imunitatii innascute care nu ataca direct microbii,
distrugand mai degraba celulele compromise ale gazdei, cum sunt celulele tumorale sau
infectate viral, recunoscandu-le prin lipsa self-ului. (6)

Inflamatia
Inflamatia este unul din primele raspunsuri ale sistemului imun la infectie si iritatie.
Inflamatia este stimulata de factori chimici eliberati de celulele lezate si servesc la stabilirea
unei bariere fizice impotriva raspandirii infectiei si la promovorea vindecarii tesuturilor
distruse dupa curatarea patogenilor.

Procesul inflamatiei acute este initiat de celulele deja prezente in toate tesuturile, majoritatea
macrofage rezidente, celule dendritice, histiocite, celule Kupffer si mastocite. Aceste celule
prezinta receptori pe suprafata sau la interior, care recunosc moleculele impartite de patogeni
dar diferentiabile de moleculele gazdei. La debutul infectiei, arsurii sau a altor leziuni, aceste
celule sufera activare si elibereaza mediatori inflamatori responsabili pentru semnele clinice
de infectie. (3) (1)

Factorii chimici produsi in timpul inflamatiei (histamina, bradikinina, serotonina, leucotriene

si prostaglandine) sensibilizeaza receptorii durerii, determina vasodilatatie locala si atrag
fagocitele, in special neutrofilele. Neutrofilele declanseaza apoi alte parti ale sistemului imun
prin eliberarea factorilor care atrag si alte leucocite si limfocite. Citokinele produse de
macrofage si alte celule ale sistemului imun innascut mediaza raspunsul inflamator. Aceste
citokine cuprind: TNF, HMGB1 si IL-1.

Inflamatia este caracterizata de urmatoarele semne si simptome:

 eritem
 aldura locala
 tumefiere
 durere
 posibila disfunctie a organelor sau tesuturilor implicate. (1)

Sistemul complement
Sistemul complement este o cascada biochimica a sistemului imun care ajuta sau
complementeaza capacitatea anticorpilor de a curata sau marca patogenii pentru distrugere de
catre alte celule. Cascada este formata din multiple proteine plasmatice sintetizate in ficat.

Aceste proteine lucreaza impreuna pentru:

 declansarea recrutarii celulelor inflamatorii
 marcarea patogeniilor pentru distrugerea de catre alte celule prin opsonizare sau coafarea
suprafetei patogenului
 formarea de gauri in membrana patogenului ducand la citoliza si moartea patogenului
 curatarea corpului de complexele neutralizate antigen-anticorp. (6) (2)

Tehnici microbiene de evitare a imunitatii innascute

Celulele imunitatii innascute previn eficient cresterea libera a bacteriilor in corp; totusi, multi
patogeni au dezvoltat mecanisme care le permit sa evite imunitatea innascuta. Strategiile de
evaziune cuprind replicarea intracelulara (Mycobacterium tuberculosis) sau o capsula
protectiva care previne liza prin complement si fagocite (Salmonella). Unele specii
bacteriene evita sistemul imun prin afectarea receptorilor folositi de fagocite pentru a
incorpora bacteriile sau prin imitarea celulelor gazdei pentru a nu fi recunoscute de catre
sistemul imun ca fiind straine (Bacteroides). Staphylococcus aureus inhiba capacitatea
fagocitelor de a raspunde la semnalele chemokinelor. Alte organisme precum M.
tuberculosis, B. anthracis si S. pyogenes folosesc mecanisme care distrug direct fagocitele.
Bacteriile si fungii pot forma biofilme complexe pentru a se proteja fata de celulele si
proteinele sistemului imun.

Virusurile pot evita apararea imuna innascuta prin producerea de molecule care interfera cu
calea interferonului. (7)

Defectele imunitatii innascute

Bolile primare prin imunodeficienta sunt conditii in care una sau mai multe din
componentele imunitatii nespecifice lipseste sau nu functioneaza adecvat. Majoritatea
imunodeficientelor primare sunt genetice si sunt diagnosticate la copiii sub un an, desi
formele mai usoare pot ramane nerecunoscute pana in perioada de adult. Aproximativ 1 din
500 de indivizi se naste cu o imunodeficienta primara.
 Imunodeficientele primare sunt rare si asociate cu probleme cutanate:
 displazia ectodermica hipohidrotica
 deficitul IRAK-4, deficitul MyD88
 sindromul WHIM (veruci, hipogamaglobulinemie, infectii, mielokathexis)
 epidermodisplazia veruciforma
 encefalita cu herpex simplex
 candidoza mucocutanata cronica
 tripanosomiaza.

Defectele congenitale ale numarului sau functiei fagocitelor caracterizeaza ambele sisteme
imune (innascut si adaptativ):
 neutropenia congenitala severa, sindromul Kostmann
 neutropenia cu malformatii cardiace si urogenitale
 boala depozitarii de glicogen tip 1b, bolile granulomatoase cronice
 neutropenia ciclica, sindromul Diamond, deficientele lanturilor beta1 IL-23 si IL-12
 neutropenia X-linkata, deficienta P14, deficienta receptorului INF gama
 deficienta tip 1, 2, 3 a adeziunii leucocitelor, deficienta STAT 1
 sindromul imunodeficientei neutrofile, proteinoza alveolara
 deficienta beta-actinei, sindromul Papillon-Lefevre. (7) (6)

Deficientele complementului sunt rezultatul lipsei oricarei proteine din grupul

complementului. Ele pot predispune la infectii dar si la conditii autoimune.

Tratamentul imunodeficientelor primare depinde mai ales de natura anomaliei. Acestea pot
varia de la terapia de inlocuire a imunoglobulinelor in deficitele de anticorpi
(imunoglobulina G intravenoasa sau imunoglobulina subcutanata) pana la transplantarea
celulelor stem hematopoietice. Reducerea expunerii la patogeni poate fi recomandata, iar in
multe situatii este indicata antibioterapia profilactica. (7)