2.

MĂSURAREA ŞI NOTAREA PULSULUI ( P sau AV)

Puls arterial – senzaţia de şoc percepută la palparea unei artere superficiale, comprimată
incomplet pe un plan rezistent.
Formarea pulsului arterial: sincron cu sistolele ventriculare, pereţii arteriali sunt destinşi ritmic prin
volumul de sânge expulzat din ventriculul stâng şi aortă; destinderea pereţilor arteriali se propagă o dată
cu coloana de sânge sub formă de undă pulsatilă.
Calităţile pulsului: frecvenţă (rapiditate); ritmicitate (regularitate); amplitudine (intensitate);
volum (tensiune); celeritate

Scop: obţinerea informaţiilor cu privire la starea anatomo-funcţională a inimii şi vaselor.

Materiale necesare: ceas cu secundar sau cronometru; creion, pix (culoare roşie); foaie de
temperatură, carneţel propriu.

Etape de execuţie:
a)Pregătirea bolnavului (psihică şi fizică):
- Se anunţă bolnavul că i se va măsura pulsul.
- Se explică bolnavului modul de măsurare (o stare emotivă îi poate modifica valoarea pulsului).
- Bolnavul este menţinut în stare de repaus fizic şi psihic 5-10 minute cu braţul sprijinit, pentru relaxarea
muşchilor antebraţului
 LOCURI DE MĂSURARE: carotidă, regiunea apicală (vârful inimii) radială/cubitală,
humerală, femurală, poplitee, tibială posterioară, pedioasă.

1
b)Executarea tehnicii:
Măsurarea în artera radială

Spălarea mâinilor.
- Se reperează şanţul radial pe extremitatea distală a antebraţului, în continuarea policelui.
- Se poziţionează degetele palpatoare pe traiectul arterei şi cu ajutorul policelui se îmbrăţişează antebraţul.
- Se exercită o uşoară presiune asupra peretelui arterial cu vârful degetelor (index, mediu şi inelar) de la
mâna dreaptă şi se percep zvâcniturile pline ale pulsului.

(index, mediu şi inelar

- Se numără zvâcniturile percepute urmărind secundarul cronometrului timp de un minut

2
c)Notarea cifrică în carnetul propriu:
- Se notează în carnetul propriu: numele şi prenumele bolnavului; salonul şi patul; data; va. Măs. (D-, S).
d)Notarea grafică (în foaia de temperatură a bolnavului):
- Pentru fiecare linie subţire orizontală a foii de temperatură se socotesc patru pulsaţii.
- Pe ordonată se notează frecvenţa (numărul zvâcniturilor pe minut) iar pe abscisă timpul când s-a
măsurat.
- Se notează un punct roşu la intersecţia frecvenţei şi a timpului.
- Se unesc punctele notate cu o linie roşie şi se obţine curba pulsului.
e)Reorganizarea locului de muncă: - Foaia de observaţie se aşază în dosarul salonului.
f)Interpretarea frecvenţei pulsului: - Frecvenţa pulsului variază fiziologic în funcţie de vârstă, emoţii, efort
etc.

VALORI NORMALE ALE FRECVENTEI PULSULUI ÎN FUNCŢIE DE VÂRSTĂ:

- la NN: 130-140 p/min - la Varstnic: 80-90 p/min
- la Adult: 60-80 p/min - la 10 ani: 90-100 p/min
- la Copilul mic: 100-120 p/min

Variaţii fiziologice ale frecvenţei pulsului în funcţie de efort/ emoţii:

- puls tahicardic (accelerat) în: ortostatism, efort fizic şi psihic, emoţii puternice, în cursul digestiei;
- puls bradicardic (rărit) în: decubit, stare de repaus, linişte psihică.

Variaţii patologice ale calităţilor pulsului:

 frecvenţa – puls tahicardic sau bradicardic;
 ritmicitatea – puls ritmic sau aritmic;
 amplitudinea – puls cu amplitudine mică, filiform sau puls cu amplitudine crescută;
 volum (tensiunea) – puls dur sau puls moale;
 celeritatea – puls săltăreţ (creştere rapidă a tensiunii urmată de o cădere bruscă) sau puls tard
(cădere lentă).

3
4