Centrul de excelență în Medicină şi Farmacie

Catedra,,Nursing”

Lecţie ştiinţifică

Aprecierea pulsului şi măsurarea

tensiunii arteriale

Chişinău
 Planul lecţiei:

1. Pulsul - definiţie, caracteristica lui, tehnica determinării

(scop, materiale necesare, pregătirea pacientului, aprecierea
pulsului, documentarea).
2. Tensiunea arterială-definiţie, tehnica determinării (scop,
materiale necesare, pregătirea pacientului, aprecierea tensiunii
arteriale, documentarea).

3. Intervenţiile asistentei medicale în hipertensiune şi

hipotensiune.
 Noţiunea de puls. Locurile de determinare a pulsului.
Pulsul-este o expansiune ritmică sincronă cu bătăile inimii şi se percepe cînd se
comprimă o arteră pe plan rezistent.
Locurile de determinare a pulsului:
-pe artera radială
-pe artera temporală
-pe artera carotidă
--pe artera femorală
-pe artera polpiteea
-în regiunea fontanelei mari la copii mici .
Formarea pulsului arterial:sincron cu sistolele ventriculare, pereţii arteriali
sînt destinşi ritmic prin volumul de singe expulzat din ventricolul sting şi aortă;
destinderea pereţilor arteriali şi propagă o dată coloana de sînge sub formă de
undă pulsativă.
Calităţile pulsului:
-frecvenţă(rapiditate)
-ritmicitate(regularitate)
-amplitudine(intensitate)
-volum(tensiune)
-celeritate pulsului reprezintă viteza de ridicare şi coborâre a undei pulsatile.
Ele depind de frecvenţa şi ritmicitatea inimii, debitul sistolic, elasticitatea
arterială, presiunea arterială.

1. Parametrii pulsului.Caracteristica lor.

Frecvenţa pulsului-Se stabileşte prin numărarea pulsaţiilor pe minut, cu
ajutorul secundamerului. Numărarea durează un minut, însă după o practică
oarecare timpul poate fi redus la ½ sau ¼ minut înmulţind rezultatul cu 2,
respectiv cu 4.
Frecvenţa pulsului la adultul sănătos este 60 – 80 bătăi pe minut. În condiţii
fiziologice, frecvenţa pulsului variază după sex, vârsta, înălţimea corpului, efort
fizic, emoţii, poziţia corpului, stări fiziologice. Pulsul la femei este cu 7 – 8 bătăi
mai frecvent decât la bărbaţi.
În funcţie de vârsta, frecvenţa pulsului variază în felul următor:
Categoria Nr. bătăilor (pe minut)
La nou – născut 130 – 140
La copilul mic 100 – 120
La 10 ani 90 – 100
La adult 60 – 80
De la 60 ani în sus 72 - 84
La persoanele înalte pulsul este ceva mai rar decât la cele scunde. În poziţia
culcat, pulsul este mai rar decât în poziţia șezând. În picioare este ceva mai
frecvent. Pulsul se accelerează în caz de efort fizic sau psihic, emoţii, tensiune
nervoasă, precum şi în cursul digestiei. În timpul somnului frecvenţa scade faţă
de acea din starea de veghe. Din acest motiv pulsul se va lua dimineaţa pe
nemânacate după deşteptare. Frecvenţa pulsului poate să crească (puls
tahicardic) sau să scadă (puls bradicardic).
Pulsul tahicardic poate fi determinat de cauze cardiace şi extracardiace,
numărul pulsaţiilor poate ajunge până la 150 – 200 pulsații pe minut şi chiar mai
mult. În unele cazuri pulsul este aşa de frecvent încât nu poate fi urmărit prin
palpare.
Pulsul bradicardic ca şi pulsul tahicardic, poate fi determinat de cauze cardiace
şi extracardiace. Numărul pulsaţiilor poate să scadă la 60 – 50 – 40 pe minut sa
şi mai puţin. În normă frecvenţa pulsului la un adult este de 60 – 80 pulsații pe
minut.

Ritmul pulsului-se determină după intervalul egal de timp între undele

pulsatile.Dacă undele pulsatile urmează una după alta la interval egale de timp-
se numeşte puls ritmic.
În caz contrar se constată pulsul neregulat numit aritmic.
Tensiunea pulsului poate fi dură sau moale. Ea este determinată de valoarea
forţei de contracţie a inimii. Aprecierea tensiunii pulsului se face prin aprecierea
forţei necesare pentru comprimarea arterei radiale.
 Pulsul dur – în cazul afecţiunilor însoţite de hipertrofia ventriculului stâng.
 Puls moale – când scade forţa de contracţie a inimii.
Amplitudinea pulsului-se determină după cantitatea de singe,care formează
unda pulsatilă şi depinde de volumul sistolic al inimii.În cazul unei amplitudini
suficiente a pulsului se palpează o undă pulsatilă înaltă;în cazul unei amplitudini
insuficiente-un puls slab.
Cînd undele sînt mici ele se disting greu. Pulsul abea perceptibil de numeşte
filiform.
Volumul pulsului-depinde de volumul de sînge propulsat în vase.Dacă volumul
de sînge propulsat în vase este în normă pulsul se numeşte plin.În caz de
hemoragie masivă,insuficienţă cardiovasculară împlerea pulsului se
micşorează.Un aşa fel de puls se numeşte gol.

2. Tehnica aprecierii pulsului.

Scop: obţinerea de informaţii privind starea anatomo-funcţională a inimii şi
vaselor.
Utilaj necesar:pix de culoare roşie,foaie de temperatură,ceas sau cronometru.
Locul determinării pulsului: pulsul poate fi apreciat pe orice arteră accesibilă
palpaţiei care poate fi comprimată pe un plan osos.
În practica curentă, pulsul se apreciază la nivelul arterei radiale din care motiv,
în limbajul cotidian, prin puls se înţelege – pulsul arterei radiale.
Pregătirea bolnavului:
 Psihică
-se anunţă bolnavul că i se va măsura pulsul
-se explică bolnavului modul de măsurare,o stare emotivă creată de necunoscut
îi poate modifica valoarea pulsului
-bolnavul se menţine în stare de repaos fizic şi psihic 5-10 min cu braţul
sprijinit,pentru relaxarea muşchilor antebraţului.
 Fizică
Aprecierea pulsului
 Pulsul se determină pe ambele mîini.
 În caz dacă pulsul este identic pe ambele mîini,palparea lui va fi
continuată pe o singură mînă.
 Mîina bolnavului trebuie să fie culcată liber,muşchii şi tendoanele să nu
fie încordate pentru a nu stingheri palparea.
 Mîinele bolnavului se cuprind în aşa fel,încît degetul mare al persoanei
care îl examinează să fie aplicat pe partea ulnară a antebraţului,iar
celelalte degete să palpeze artera radială.
 Palpînd cu cele trei degete,artera se apasă moderat înspre partea internă o
osului radial.
 Artera se va apăsa uşor,deoarece sub presiunea degetelor unda pulsatilă
poate să dispară.
 Pulsul se măsoară timp de un minut.

4.Noţiunea de tensiune arterială.

Tensiune arterială – presiunea exercitată de singele circulant asupra pereţilor
arteriali.
Tensiunea arterială depinde de :
 debitul cardiac,
 forţa de contracţie a inimii,
 elasticitatea şi calibrul vaselor,
 vîscozitatea sîngelui.
Valoarea tensiunii arteriale
 Valoarea cea mai înaltă a TA se înregistrează în timpul sistolei se numește
maximală sau sistolică.
Valoarea cea mai joasă a TA se înregistrează în timpul diastolei se numește
minimală sau diastolică.
Cunoaşterea raportului dintre tensiunea maximă şi minimă este de asemenea
foarte importantă. Diferenţa dintre tensiunea sistolică (maximă) şi cea diastolică
(minimă) poartă numele de tensiune diferenţială.
Ex: TA dif.= TA max.–TA min.
TA dif 140-80=60 mmHg
Tensiunea arterială se urcă în cursul eforturilor fizice, după mese abundente,
în timpul emoţiilor. În timpul activităţii în camere supraîncălzite sau în cursul
zilelor călduroase TA poate să scadă. La frig, dimpotrivă datorită
vasoconstricţiei generalizate, tensiunea arterială poată să crească. Nivelul de TA
variază în dependență de sex, vârstă, precum şi activităţilor zilnice.
 Mărirea valorilor tensiunii arteriale mai sus de limitele normei se numeşte
hipertonie.
 Scăderea valorilor tensiunii arteriale mai jos de limitele normei se numeşte
hipotonie.

5.Tehnica măsurării tensiunei arteriale

Scop:descoperirea modificărilor morfofuncţionale ale inimii şi vaselor.
Indicaţii: este o examinare obligatorie pentru toţi bolnavii.
Utilajul necesar:tonometru,fonendoscop,foaia de temperatură,, tampoane de
vată, alcool etilic de 700, pix roşu şi albastru.
Tehnica efectuării:
 asistentul medical îşi spală şi dezinfectează mâinile
 se verifică funcţionarea aparatelor de măsurat
 se pregăteşte bolnavul psihologic
 Bolnavul se află într-o poziţie culcată sau şezîndă.
 Mîna celui examinat trebuie să fie aşezată comod cu palma în sus,dreaptă.
 se lasă să se relaxeze 10 – 15 min
 pacientul să nu vadă gradaţiile de pe manometru
 Manşeta se aplică pe braţul dezgolit al mînii stîngi cu 3-5 cm mai sus de
plica cotului,nu prea strîns,în aşa fel,încît între manşeta şi pielea mînii să
poată trece numai un deget.
 Se uneşte manometrul cu manşeta.Acul manometrului trebuie să fie la
cifra zero.
 Se palpează pulsul pe artera humerală.În plica cotului se aplică
fonendoscopul.
  Se închide ventilul balonului şi se pompează aer în manşetă pînă cînd este
presiune în manşetă,după indicaţiile manometrului nu va depăşi
aproximativ cu 30 mmHg acel nivel,cînd dispare pulsaţia arterei radiale.
 Se deschide ventilul şi încet,treptat se va coborî tensiunea din manşetă.În
acelaş timp cu fonendoscopul se ascultă tonurile arterei humerale.
 La apariţia zgomotelor se înregistrează nivelul presiunii sistolice.
 Momentul dispariţiei zgomotelor la artera humerală corespunde nivelului
presiunii diastolice.
 Cifrele se înregistrează în formă de fracţie de exemplu 120/70
mmHg.Prima cifră indică presiunea sistolică, iar cifra a doua ne indică
presiunea diastolică.
 Datele primite se înregistrează în foaia de temperatură,în formă de
coloniţă.
Graniţa superioară corespunde presiunii sistolice,iar graniţa inferioară
corespunde presiunii diastolice.Datele se înregistrează albastru.

6.Înregistrarea pulsului şi tensiunei arteriale în foaia de

temperatură
Înregistrarea pulsului şi tensiunei arteriale se efectuează în foaia de observaţie.
Foaia de temperatură se fixează în foaia de observaţie unde este indicată familia
bolnavului,data şi timpul înregistrării.
În foaia de temperatură se înregistrează graphic datele despre schimbarea
temperaturii(scara,,T’’),frecvenţa pulsului(scara,,P’’),datele tensiunii arteriale
(scara,,TA’’).
Datele despre ritmul,viteza,tensiunea,amplitudinea şi împlerea pulsului se
înregistrează de către medic în foaia de observaţii, iar frecvenţa pulsului
seînregistrează în foaia de temperatură la (scara,,P’’)de către asistenta medicală.
Punctele primite se unesc,formînd o curbă.
Valoarea unui pătrăţel pînă la o sută este egal cu 2,iar mai sus se egalează cu 4.
Se notează pulsul cu creion roşu.
Tensiunea arteriară se notează în foaia de temperatură grafic sub formă de
coloniţă cu culoarea albastră haşurat.Tensiunea arterială maximă corespunde
laturii de sus a dreptunghiului,tensiunea arterială minimă latura de jos a
dreptunghiului.

7.Particularităţile pulsului şi tensiunei arteriale în

dependenţă de vîrstă,sex,dezvoltare fizică.
Frecvenţa pulsului variază fiziologic după vîrstă,emoţii,efort etc.
Variaţii fiziologice ale frecvenţei pulsului:
-Puls tahicardic (accelerat) în ortostatism,efort fizic şi psihic,emoţii puternice
în cursul digestiei.
 -Pulsul bradicardic (rărit)în decubit,stare de repaus,linişte psihică.
Pulsul la copii mici este mai rapid la nou născuţi 140-160 b/min, Iar tensiunea
arterială este mai scăzută.
Devierile fiziologice ale TA.
Efortul fizic,emoţiile provoacă ridicarea TA.Dimineaţa şi în timpul somnului
TA este mai scăzută,seara mai ridicată.După alimentaţie presiunea sistolică se
măreşte,iar presiunea deastolică scade.
Ridicarea TA mai sus de limitele normei se numeşte hipertonie.
Scăderea TA mai jos de limitele normei se numeşte hipotonie.

Valorile normale în funcţie de vîrstă ale TA

Vîrsta ani T.A. maximală mmHg T.A.minimală mmHg
1-3 75-90 50-60
4-11 90-100 50-65
12-15 110-120 60-75
20-50 115-140 75-90
Peste 50 150 90

Hipertensiune/hipotensiune
Hipertensiunea arterială (HTA) reprezintă o creştere permanentă a tensiunii
arteriale şi apare atunci cînd tensiunea arterială depaşeşte 150/90 mmHg.
HTA este de doua tipuri:
- hipertensiune arterială primară, căreia nu i se cunoaşte cauza apariţiei;
- hipertensiune arterială secundară, se manifestă secundar altei boli
(hipertiroidie, boli renale, boli ale inimii…).
Tratarea bolii duce la vindecarea hipertensiunii secundare.Vîrsta medie de
apariţie a HTA primare este de 40 de ani.
Cauzele aparitiei HTA includ:
 Obezitatea (apare cînd greutatea depaşeşte cu 20% greutatea normală în
funcţie de înălţime şi sex);
 Fumatul;
 Consumul de alcool;
 Stresul;
 concentraţia crescută de grăsimi din sînge, în special Colesterol;
 Sedentarismul;
 Rasa (HTA este mai frecventă la negri faţă de albi);
 Vîrsta (riscul de apariţie creşte odată cu vîrsta întrucat vasele de sînge
devin mai rigide pe masură ce înaintăm în vîrstă);
  Sexul (pană la vîrsta de 50 de ani bărbaţii sunt mai afectaţi de HTA, dupa
50 de ani femeile ajung la menopauză şi cantitatea hormonilor protectori
scade, moment în care HTA apare mai frecvent la femei). Pentru toate
vîrstele şi pentru toate rasele, femeile cu hipertensiune evoluează mai bine
decît bărbaţii.
 Factorul familial (dacă în familie există cazuri de HTA, şansele faţă de
această boală sunt crescute);
 De asemenea, HTA poate sa apară şi în timpul gravidităţii.

Simptomele hipertensiunii arteriale

De multe ori HTA poate fi asimptomatică, atunci cînd nu se sesizează nici un
discomfort în modul de viaţă, nici modificări în realizarea activităţilor zilnice.
Cel mai important simptom al HTA este cefaleea fronto-occipitala. Este o
durere sîcîitoare, care cuprinde fruntea şi se îintinde pînă în zona cefei. Apare
dimineaţa şi poate dispărea spontan după cîteva ore.
Simptomele HTA, resimţite pe termen lung, cuprind:
 Ameţeli;
 Vertij (senzaţie de lipsă de echilibru în spaţiu);
 Durere în piept;
 Transpiraţii;
 Tulburari de vedere (vedere în ceaţă, neclară, uneori "steluţe verzi");
 Ţiuituri în urechi;
 Confuzie;
 Dispnee; (constientizarea respiraţiei);
 Palpitaţii (constientizarea bătailor inimii).
Asistenţa medicală în hipertensiune arterială:
1.Învaţă pacientul să întrerupă consumul de tutun, alcool;
2. Învaţă pacientul să aibă alimentaţie bogată în fructe, zarzavaturi.Regimul
igieno-dietetic are un rol major în scăderea şi menţinerea tensiunii arteriale în
limite normale. Scăderea şi atingerea unei greutăţi optime poate vindeca
HTA;
3.Învaţă pacientul să reducă grăsimile şi clorura de sodiu din alimentaţie;
4.Administrează medicaţia prescrisă:diuretice, vasodilatatoare,
hipotensoare.
5.Urmăreşte efectul medicamentelor;
6.Supraveghează parametrii vitali: Ps, T.A.

Hipotensiunea arterială desemnează o valoare scazută a tensiunii arteriale (mai

puţin de 90/60).
Cauza hipotensiunii nu este întotdeauna cunoscută.
Hipotensiunea poate fi asociată cu urmatoarele condiţii:
 Sarcina;
 Hipotiroidism, hipertiroidism, diabetul şi nivelul scăzut al glicemiei
sangvine (hipoglicemie);
 Supradozajul medicamentelor antihipertensive;
 Insuficienţa cardiacă;
 Aritmiile cardiace (ritmurile cardiace anormale);
 Extenuarea datorată căldurii ;
 Afecţiuni hepatice.
Simptomele hipotensiunii arteriale:
 Ameţeala;
 Tulburări de echilibru;
 Tulburări de vedere cu vedere înceţoşată şi întunecată;
 Slăbiciune;
 Fatigabilitate;
 Tulburari cognitive;
 Greaţă;
 Disconfort resimţit la nivelul capului sau gîtului;
 Tegumente reci şi umede,
 Cefalee;
 Leşin.
Asistenţa medicală în hipotensiune arterială:
1. Recomandă consumul unei diete bogate în sare;
2. Recomandă consumul din abundenţă a lichidelor, minim opt pahare pe zi;
3. Recomandă efectuarea în mod regulat a activităţilor fizice pentru a
întreţine un flux sangvin tisular adecvat;
4. Nu este recomandată expunerea la duşuri fierbinţi;
5. În cazul în care este tolerată, se recomandă consumul de cafea dimineaţa;
6. Pentru a evita hipotensiunea postprandială, se recomandă ca pacientul să
manînce mai puţin şi mai des şi să se odihnească după mese.
7. Administrează medicaţia prescrisă;
8. Urmăreşte efectul medicamentelor;
9. Supraveghează parametrii vitali: Ps, T.A.
 Bibliografie:

1. Borundel C. ,Medicina internă pentru cadre medii Ed. BIC ALL , București
2000
2. Manual standarde/protocoale a deprinderilor practice, Chişinău, 2008
3. Carol Mozes,Tehnica îngrijirii bolnavilor,Editura medicală,Bucureşti, 2007
4. Lucreţia Titircă,Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţi
medicali,Editura Viaţa medicală românească,1997.