NOŢIUNI TERMINOLOGICE

Acordarea primului ajutor reprezintă „o stare de spirit, o atitudine orientată aspre acţiune şi un set
de acţiuni şi practici care urmăresc să prevină, să pregătească să ofere un răspuns la situaţiile de
urgenţă”(www.csid.ro/health/masuri-de-prim-ajutor/).

Primul ajutor ţine de informaţie, pregătire şi acţiune. Totuşi acestea nu sunt singurele
componente care asigură reuşita în acordarea primului ajutor, am adăuga rolul dimensiunii
psihologice intrinseci şi fundamentarea etică incontestabilă. Aşadar prin acordarea primului ajutor se
poate promova simţul solidarităţii, generozităţii şi altruismului care există în fiecare dintre noi şi dă o
nouă dimensiune spiritului de comunitate.

Scop

 Însuşirea corectă a tehnicilor e evaluare a principalilor parametrii fiziologici.

Obiective operaţionale

 După ce vor studia această unitate de curs, studenţii vor putea să:

 Evalueze un subiect prin măsurarea temperaturii, frecvenţei cardiace, frecvenţei respiratorii,

tensiunii arteriale.

 Însuşească valorile normale ale principalilor parametrii fiziologici.

 Să cunoască caracteristicile specifice fiecărui parametru măsurat.

 Temperatura

 Temperatura este rezultatul proceselor oxidative din organism, generatoare de căldură prin
dezintegrarea alimentelor energetice.

 Termoreglarea este funcţia organismului care menţine echilibrul între producerea de căldură
(termogeneză) şi pierderea de căldură (termoliză) pentru păstrarea valorilor constante
(homeotermie) de 36,7 - 37°C dimineaţa şi 37 – 37,3°C seara.

 Scopul măsurării temperaturii – descoperirea unor modificări patologice ale valorii

temperaturii corpului.

 Locul de măsurare: cavităţi semiînchise (axilă, plica inghinală, cavitatea bucală) sau cavităţi
închise (rect, vagin).

 Valoarea normală, fiziologică a temperaturii: 36 - 37°- afebrilă.

 Hipertermia se datorează fie unei creşteri a producerii de căldură, fie unei scăderi a pierderii
de căldură. De obicei este însoţită de cefalee, dureri musculare, accelerarea pulsului şi a
respiraţiei, congestia feţei, inapetenţă, sete, limbă saburală, oligurie cu urini concentrate şi o
stare generală alterată. Totalitatea acestor simptome formează sindromul febril.

 Hipotermia reprezintă scăderea temperaturii organismului sub 36°C. Starea de hipotermie

este determinată, fie de o ardere excesivă de căldură (prin expunere la frig), fie de o scădere
marcată a arderilor din organism şi deci a producerii de căldură. Unul sau toate simptomele

1
 următoare pot fi prezente: tremurături, amorţeală, somnolenţă, slăbiciune musculară,
incapacitatea victimei de a sesiza că temperatura întregului corp este scăzută.

 pulsul arterei femurale se măsoară în regiunea inghinală, la jumătatea distanţei între spina
iliacă antero-superioară şi pubis.

 pulsul arterei poplitee se măsoară în spaţiul popliteu, uşor spre partea medială.

 pulsul arterei pedioase se măsoară pe faţa dorsală a piciorului, deasupra primului spaţiu
intermetatarsian, pe traiectoria arterei.

Caracteristicile frecvenţei cardiace:

 la adultul sănătos, în repaus pulsul este de 60 – 80 b/min.;

 la femei este mai rapid cu 8 – 10 b/min.;

 la nou-născut variază de la 130 – 140 b/min.;

 la vârstnici ajunge la 90 – 95 b/min.;

 frecvenţa cardiacă variază după sex, vârstă, înălţimea corpului, tipul de efort, stare
emoţională, poziţia corpului, temperatura corpului, a mediului ambiant, etc.;

 la persoanele înalte pulsul este mai rar decât la cele scunde;

 frecvenţa cardiacă creşte la schimbarea poziţiei corpului din decubit dorsal în şezând şi apoi
în stând;

 frecvenţa cardiacă se accelerează în cazul unui efort fizic sau psihic mai intens;

 frecvenţa cardiacă creşte în cursul digestiei şi scade în timpul somnului;

 Creşterea frecvenţei cardiace peste 80 b/min se numeşte tahicardie, numărul pulsaţiilor

putând ajunge la 150 – 200 b/min şi chiar mai mult. Tahicardia poate apărea şi în urma unei
afecţiuni cardiace.

 Scăderea frecvenţei cardiace sub 60 b/min se numeşte bradicardie care de asemenea poate
avea drept cauză o afecţiune cardiacă.

 În cazul sportivilor antrenaţi întâlnim deseori bradicardie de repaus cu valori între 50 – 60

b/min fără a fi considerate valori normale.

Caracteristici:

 la bărbaţi, frecvenţa respiratorie normală este de 16 resp/min;

 la femei este de 18 – 20 resp./min.;

 la nou născut între 40 – 50 resp./min.;

 activitatea musculară necesită un efort mai mare de oxigen şi provoacă creşterea frecvenţei
respiratorii;

 în timpul somnului frecvenţa respiratorie scade sub cea din timpul stării de veghe;

 frecvenţa respiratorie creşte în paralel cu creşterea temperaturii mediului ambiant;

 în mod normal există un raport de 4:1 între frecvenţa cardiacă şi cea respiratorie.

2
  Creşterea valorii frecvenţei respiratorii peste limita normală se numeşte tahipnee.

 Scăderea valorii frecvenţei cardiace sub limita normală se numeşte bradipnee.

 Numărătoarea frecvenţei cardiace se face timp de un min. fără ştirea subiectului, deoarece
acesta îşi poate modifica voluntar ritmul respirator.

Tensiunea arterială

 Tensiunea arterială reprezintă presiunea pe care o exercită sângele asupra pereţilor arteriali
şi este determinată de următorii factorii: debitul cardiac, forţa de contracţie a inimii,
elasticitatea şi calibrul vaselor, vâscozitatea sângelui.

 În practica curentă din ţara noastră se folosesc rezultatele studiului OMS, care consideră
normale valorile TA sistolice între 110 – 140 mmHg, iar TA diastolică 60 – 90 mmHg.

 Pentru măsurarea TA se foloseşte metoda ascultatorie a lui Korotkoff, care foloseşte ca

mijloace de determinare un tensiometru şi un stetoscop.

 Pentru asigurarea corectitudinii valorilor TA, trebuie respectate câteva norme de bază:

 înainte de determinarea TA pacientul trebuie să păstreze cel puţin 5 min. de repaus.

Determinarea se va face în decubit dorsal sau şezând;

 înainte de determinarea TA, subiectul nu trebuie să fi consumat cafea cu cel puţin 2

ore înainte, să nu consume anterior alte stimulente adrenergice exogene şi să nu
fumeze cu minimum 15 min. anterior măsurării;

 trebuie să se asigure subiectului condiţii de efort fizic şi psihic;

 Condiţii tehnice ce trebuie respectate:

 grosimea manşetei tensiometrului trebuie să acopere 2/3 din lungimea

braţului;

 manometrul tensiometrului trebuie calibrat la fiecare 6 luni, sau de câte ori

este nevoie;

 de fiecare dată se fac minim 2 determinări la intervale de câteva minute;

 se determină tensiunea la ambele braţe, iar dacă TA diferă se foloseşte

braţul cu TA mai mare;

 dacă TA este mare, în special sub vârsta de 30 ani, se determină TA şi la

membrele inferioare prin oscilometrie, pentru a face diagnosticul diferenţial.

 Tehnica de măsurare