Sunteți pe pagina 1din 3

TENSIUNEA ARTERIALA SI PULSUL

Ce este de fapt tensiunea arteriala? Tensiunea arteriala este redata de presiunea sangelui pe peretii arterelor. Aceasta tensiune depinde de mai multi factori: - De starea de hidratare a organismului (deshidratatii sunt hipotensivi, adica au tensiunea mai mica decat normalul); - De forta de contractie a inimii; - De elasticitatea peretilor arteriali (in hipercolesterolemie de exemplu colesterolul se depune in peretii arterelor si acestea isi pierd elasticitatea, devin rigide si produc cresterea tensiunii arteriale). - De gradul de filtrare renala, spre exemplu in insuficienta renala se produce hipertensiune fiindca organismul nu reuseste sa elimine intr-un ritm optim apa din organism. - De echilibrul unor hormini care activeaza musculatura din peretii arterelor si le contracta, producand cresterea tensiunii etc. - De gradul de vascozitate a sangelui; acesta depinde atat de hidratare dar si de elementele figurate (celulele) sanguine, spre exemplu sunt boli ca leucemia care cresc vascozitatea sangelui, dar si alte patologii. Ce reprezinta cele doua valori masurate? Se considera ca tensiunea arteriala prezinta un maxim si un minim, masurate in milimetri coloana de mercur (mmHg). Maximul tensiunii arteriale coincide cu momentul incordarii inimii, cand aceasta expulzeaza sangele in artere in timpul sistolei ventriculare (tensiunea sistolica), iar minimul este reprezentat de relaxarea cardiaca, atunci cand sangele patrunde in inima in timpul diastolei (tensiunea diastolica). Care sunt valorile normale ale tensiunii arteriale? La modul general se considera tensiunea normala cea de 120/80 mmHg, insa tensiunea poate varia in functie de varsta, de greutate (persoanele slabe pot fi hipotensive fara a suferi de vreo afectiune), de varsta (tensiunea creste odata cu varsta), de efortul fizic (sportivii au la repaus tensiune mai mica, ca efect de protejare pentru momentele de intens efort fizic), de rasa (unele rase umane au tensiunea mai mica sau mai mare), de momentul zilei (dimineata tensiunea este mai mica) etc. Cum se ia tensiunea arteriala? Tensiunea arteriala se masoara cu un tensiometru, un aparat care se monteaza de obicei la nivelul antebratului, dar se poate masura tensiunea si in alte zone ale corpului. Tensiometrul poate fi clasic (cu manometru) sau electronic (tensiometru digital). Masurarea tensiunii cu tensiometrul clasic Pentru a masura tensiunea cu un tensiometru clasic (cel gen garou cu manseta) puteti avea nevoie sau nu de inca o persoana, depinde de abilitatile voastre practice. Va asezati pe scaun langa o masa, astfel incat sa va puneti antebratul pe masa si nivelul acestuia sa fie undeva in dreptul inimii. Intindeti bratul si va palpati cu degetele de la cealalta mana fata anterioara a cotului, jumatatea dinspre corp (mana se tine intinsa cu palma in sus) pana cand simtiti pulsul arterei brahiale. Este important sa cautati atera fiindca s-au intalnit persoane cu variante anatomice. Memorati vizual unde ati simtit pulsul, spoi aplicati manseta in jurul bratului, deasupra cotului cu 5 cm. Aveti nevoie si de un stetoscop. Se umfla cu pompa atasata mansonul tensiometrului pana cand barometrul indica

150 (170 pentru hipertensivi) mmHg, apoi aplicati ferm stetoscopul unde ati simtit pulsul arterial la cot. Dati apoi drumul incet la rotita care are ca scop eliberarea aerului din manseta, astfel incat acul barometrului sa se miste lent, nu bruscat. La un moment dat veti auzi un prim bum in stetoscop care coincide cu o variate brusca si scurta a acului barometrului. Urmeaza altebum-uri, pana cand la un moment dat acestea nu se mai aud. Primul bum coincide cu presiunea sistolica, de exemplu acesta poate sa fie auzit cand acul barometrului indica 110mmHg. Ultimul bum cioncide cu tensiunea diastolica si poate fi de exemplu la 80mmHg. Astfel tensiunea masurata este de 110/80 mmHg. Masurarea tensiunii cu un tensiometru digital Tensiometrele digitale sunt mai sensibile dar pot fi folosite de orice persoana fara a fi nevoie de prezenta unei persoane cu pregatire medicala. Folosirea acestui tensiometru se face strict dupa indicatiile de utilizare care insotesc aparatul. Se recomanda masurarea in fiecare dimineata si seara a tensiunii arteriale (TA), dar si in momentele in care va simtiti rau este obligatoriu ca pana ajungeti la medic sau (mai grav chemati salvarea) sa incercati sa va masurati tensiunea arteriala si sa retineti valorile pentru a le spune ulterior medicului. Pulsul arterial este o manifestare periferic a activitii mecanice a inimii, constnd ntr-o und expansiv periodic, sincron cu ejecia ventricular, perceput la palparea unei artere pe esutul dur subiacent.
EXAMINAREA PULSULUI ARTERIAL

Se realizeaz prin palparea diferitelor artere accesibile: carotid, brahial, radial, femural, poplitee, tibial posterioar, pedioas. n practica medical se apreciaz de regul (cel mai frecvent) pulsul radial. Palparea pulsului radial trebuie fcut n acelai timp la ambele artere radiale, urmrind dac unda de pus are n cele dou puncte aceeai amplitudine i survine simultan; n acest sens se vorbete de simetria i sincronismul undei de puls.

NREGISTRAREA GRAFIC A PULSULUI ARTERIAL

Se realizeaz cu dispozitive mecanice (Marey) sau prin pletismografie fotoelectric; traseul obinut poart numele de sfigmogram. nregistrarea se poate face la nivelul unei artere apropiate de inim (sfigmograma central), sau la nivelul unei artere periferice (sfigmograma periferic). Aspectele morfologice ale sfigmogramei centrale sunt descrise la capitolul referitor la explorrile mecanocardiografice cardiovasculare.

CALITILE PULSULUI ARTERIAL

Se apreciaz n mod subiectiv prin palpare, sau n mod obiectiv prin analiza sfigmogramei. Semiologia pulsului distinge cinci caliti fundamentale: Frecvena se apreciaz numrnd pulsaiile timp de un minut; cu rare excepii este egal cu frecvena contraciilor cardiace, fiind cuprins ntre 60-90/min. Creterea frecvenei se numete tahicardie (puls frequentus), iar scderea, bradicardie (puls rarus).

Ritmul se refer la intervalul dintre dou pulsaii succesive; un interval constant caracterizeaz un puls regulat (puls regularis) sau ritmic, iar modificarea intervalului caracterizeaz un puls neregulat (puls iregularis) sau aritmic. Aritmia poate fi intermitent cnd pe un fond de ritm regulat intervin unele neregulariti izolate (exemplu extrasistole), sau absolut (exemplu fibrilaia atrial). Viteza indic rapiditatea cu care apare i dispare unda pulsatil arterial. Pulsul celer este considerat atunci cnd unda pulsatil apare i dispare cu rapiditate. Pulsul tardus este un puls care se palpeaz un timp mai ndelungat, deoarece distensia arterei se face cu ntrziere. Amplitudinea se refer la mrimea undei de puls. Se distinge astfel un puls amplu (puls magnus), care izbete cu for degetul i un puls mic (puls parvus), slab perceptibil. Tensiunea se apreciaz dup fora necesar pentru a comprima artera i a obine dispariia pulsului. Din acest punct de vedere se distinge un puls dur (puls durus), greu comprimabil i un puls moale (puls mollis), uor depresibil.

Frecventa pulsului la copii: - nou-nascuti - 130-140 batai/minut - copii intre 1 si 5 ani - intre 100 si 120 batai/minut - copii intre 5 si 10 ani - intre 90 si 100 batai/minut -la adult -intre 60 si 80 batai/minut -la varstnic peste 80 -90 batai/minut ASPECTE PATOLOGICE ALE PULSULUI ARTERIAL -tahicardie =cresterea frecventei pulsului -bradicardie =scaderea frecventei pulsului -puls filiform =cu volum foarte redus abea perceptibil -puls asimetric =volum diferit al pulsului la artere simetrice -puls aritmic =pause inegale intre pulsatii -puls dicrot =se percep doua pulsatii,una putermica si alta slaba,urmata de pauza