Metode de explorare / diagnosticare

bazate pe factori fizici

ULTRASONOGRAFIA – TERMOGRAFIA

1
 Metode de explorare / diagnosticare bazate pe factori fizici

ULTRASONOGRAFIA - TERMOGRAFIA

ULTRASONOGRAFIA

ULTRASONOGRAFIA este o metoda importanta de investigatie

introdusa relativ recent in practica medicala. Se bazeaza pe utilizarea
ultrasunetelor care sunt reflectate sub forma de ecouri in functie de
proprietatile mecanice aletesuturilor solide si lichide, proportional cu
rezintenta la patrundere (impedanta a fiecarui organ).
Ecografia sau ultrasonografia este o procedura medicala de
diagnostic, care functioneaza pe baza
ultrasunetelor, undelor sonore de inalta
frecventa, pentru a crea imagini ale
unor regiuni din organism. Se utilizeaza
pentru diagnosticarea unor afectiuni,
pentru monitorizarea fatului in sarcina,
monitorizarea unor probleme de
sanatate sau ca tehnica de ghidaj in
timpul unor interventii chirurgicale.
Permite vizualizarea organelor, a
vaselor sangvine sau tesuturilor, fara
necesitatea unor incizii, fiind deci neinvaziva de cele mai multe ori. Nu
foloseste radiatii, fiind metoda cea mai utilizata pentru monitorizarea
dezvoltarii fatului pe durata sarcinii. Comparativ cu radiografia, tehnica
imagistica traditionala, in cazul ecografiei nu exista expunere la radiatii
ionizante.
Ultrasunetele sunt unde sonore imperceptibile cu urechea umana,
unde de inalta frecventa (frecventa mai mare de 18 000 Hz) care pot fi
emise si detectate de dispozitive speciale. In timpul acestei proceduri, un
transductor (sonda ecografica) transmite unde sonore in organism, iar
acestea vin in contact cu tesuturi, fluide si oase. Aceste unde sonore emit
vibratii care patrund in corp. Cand ajung in contact cu aceste tesuturi, in
functie de densitatea lor, undele transmit ecouri, care sunt preluate de
transductor si transformate in imagini, care sunt vizualizate pe ecran.
Frecventa vibratiilor este mai sus de frecventa sunetelor care pot fi
auzite cu urechea libera, de unde si prefixul de „ultra” in ultrasunete.

2
Aceste vibratii sunt atat de reduse incat nu pot fi auzite, simtite si nu au
efecte daunatoare.
Ultrasunetele sunt folosite in doua scopuri importante: pentru
realizarea de imagini sectionale si pentru masurarea vitezelor de curgere a
sangelui.
Tehnica imagistica ultrasonogarfica este numita ultrasonografie. Cel
mai uzual tip de tehnica de masurare a vitezei de curgere este numit
Doppler ultrasonic,iar metoda sonografie Doppler.
Ultrasunetele sunt unde mecanice, care au la baza oscilatiile
particulelor materiei. De aceea ele nu exita in vid si au o lungime de unda
peste 18 000 Hz. Cele mai utilizate game de frecvente se situeaza intre 2-
10MHz (1MHz = 1milion Hz).
Formarea ultrasunetelor - se bazeaza pe efectul piezoelectric:
daca la extremitatile unui cristal de cuart se aplica o diferenta de potential
electric acesta se deformeaza. Vibratiile mecanice ale cristalului de cuart,
la randul lor produc diferente de potential.
Ultrasunetele se formeaza si sunt receptionate la nivelul
transducerului. Initial se utiliza cristalul de cuart. Astazi in locul cristalului de
cuart sunt utlizate ceramici sintetice (zirconat de Pb, titanat de Ba) sau
mase plastice (florura de poliviniliden) care produc la o singura stimulare
numai 2-3 oscilatii, ceea ce permite o rezolutie mai buna a imaginii.
Transducerul are doua functii: de emitator de ultrasunete care sunt
pulsatorii. Un puls are durata de o μ/s si este transmis de 1000ori/s. In tipul
ramas 999/1000 transducerul actioneaza ca receptor.
Transducerul poate fi: liniar sau sectorial (mecanic, convex).
In functie de frecventa distingem transducer de 2, 3, 5, 6, 7, 10,
30MHz.
Usurinta cu care se propaga ultrasunetele printr-un tesut depinde de
masa particulei (care determina densitatea tesutului) si de fortele elastice
care leaga particulele intre ele. Viteza de propagare a ultrasunetelor prin
tesuturi este determinata de elasticitatea tesutului. Densitatea si
elasticitatea unui tesut detemina independenta acustica (rezistenta) Z=pxc,
p=densitate, c=viteza de propagare a sunetului prin tesut. Cu cat diferenta
de impedanta acustica este mai mare cu atat mai puternica va fi
reflectarea. Intre gaz si un tesut moale exista o diferenta de impedanta
acustica foarte mare. De aceea la aplicare transducerului pe piele este
necesara utilizarea unui gel pentru a elimina aerul care ar fi oprit
propagarea ultrasunetlor. La fel intre os si tesuturi moi impedanta acustica
este mare, oasele restrictionand utilizarea ultrasunetelor.

3
 Ultrasunetele emise se propaga in mediul biologic. In corpul uman
propagarea ultrasunetelor se face liniar si sufera fenomene de reflexie,
refractie, dispersie si difractie.
De aemenea energia sonora este preluata de particulele din mediul
de propagere si reflectie-difuzie, astfel energia fascicolului incident se
pierde treptat prin absorbtie. Suma pierderilor de energie prin absorbtie,
difuzie determina atenuarea.
Intalnind in calea lor diferite interfete, ultrasunetele se reflecta sub
forma de ecouri. Acestea sunt receptionate de cristale, determina vibratii
ale acestuia si produc diferente de potential electric.
Informatia ecografica poate fi reprezentata in mai multe moduri:
Fiecare ecou care se intoarce la transductor genereaza un semnal
electric a cariu putere (amplitudine) este determinata de puterea ecoului.
Transformarea semnalului electric intr-o imagine ce apare pe un monitor se
bazeaza pe viteza relativ constanta de propagare a ultrasunetelor prin
tesuturi. Prin masurarea timpului de la transmisia ultrasonica si pana la
receptia ecoului poate fi estimata adancimea pana la care au patruns
ultrasunetele. Pe parcursul perioadei de "ascultare" care urmeza emisiei
fiecarui puls ultrasonic, se inregistreaza ecouri provenite de la adancimi
diferite. Datorita atenuarii ultrasunetelor in tesuturi, ecourile provenite de la
structurile cele mai indepartate vor fi cele mai slabe. Acest lucru este
compensat prin amplificarea semnalelor electrice generate de ecourile
intarziate. Cu cat ecoul ajunge mai tarziu cu atat este mai mare
amplificarea aplicata cu ajutorul asa numitor gainere, compensarea
castigului de timp sau controlul castigului de timp (TGC - time gain control).
Cea mai simpla afisare a ecourilor inregistrate este asa numita
afisare in mod A (modul amplitudine). In acest mod, ecourile provenite de
la diferite adancimi sunt prezentate ca varfuri pe o linie orizontala care
indica adancimea (sau timpul). Primul ecou inregistrat dupa transmiterea
pulsului ultrasonic este cel din stanga iar ecourile inregistrate mai tarziu se
gasesc in partea dreapta a liniei. Puterea ecoului determina amplitudinea
sau inaltimea fiecarui varf si de aici modul A. Modul A permite doar afisarea
unidimensionala a modificarilor de impedanta acustica dealungul
fascicolului de ultrasunete si este foarte putin utilizat.
Modului A i se pot atasa si o componenta dinamica utilizand un mod
alternativ, modul M (M - miscare) sau modul TM (miscare in timp). In cazul
acesta axa adancimii este orientata vertical pe monitor. Divresele ecouri nu
sunt prezentate ca variatii de-a lungul liniei ci mai repede ca puncte care au
stralucire (luminozitate) in functie de puterea ecoului. Aceste puncte
stralucitoare se deplaseaza pe ecran producand curbe luminoase care
4
indica schimbarea in timp a pozitiei structurilor reflectate. Curbele de pe
monitor sunt actualizate de fiecare data cand punctele ating extremitatea
din dreapta ale acestuia. Curbele din modul M ofera informatii foarte
detaliate despre comportamentul in miscare a structurilor reflectante de-a
lungul facicolului de ultrasunete, iar metoda a fost in mod deosebit folosita
in cardiologie pentru a arata modul de miscare ale valvelor cardiace.
In modul B (stralucire) ecourile sunt prezentate pe un ecran ca
puncte luminoase, stralucirea fiecariu punct fiind determinata de puterea
ecoului. Modul B ofera imagini bidimensionale in sectiune, ale anatomiei
omului.
In zilele de inceput ale ultrasonografiei piata era dominata de
scannere care produceau imagini statice. Astazi, acstea au fost inlociute cu
sannere in timp real. Traductorii utilizati pentru aceasta din urma au in
componenta elementele formate din cristale de dimensiuni mici, aranjate
fata in fata. Folosind diverse tehnici, un fascicol ingust de ultrasunete liniar
sau sectorial, scaneaza sau baleaza corpul pacientului, iar pentru fiecare
pozitie (linie de scanare) sunt inregistrate ecourile produse de fascicol. O
pozitie a liniei de scanare poate corespunde pozitiei unui singur element
format din cristale. Ecourile provenite de la toate liniile de scanare creaza o
imagine de forma dreptunghiulara sau sub forma de sector. Imaginea este
dinamica si poate arata fenomene cum sunt miscarile respiratorii, pulsatiile
vaselor, contractiile cardiace si miscarile fetale. Transductorul este
conectat la aparatul de ultrasunete printr-un cablu flexibil care permite
pozitionarea lui in orice pozitie.
Scannerele moderne utilizeaza tehnici digitale. Semnalele electrice
analogice care sunt generate in cristalul transductorului de catre ecouri
sunt digitalizate, fiind creata o matrice digitala a imaginii pe baza puterii
semnalului. La imaginea finala prezentata pe monitor, pixelii primesc tonuri
de gri in functie de numarul corespunzator in matricea digitala.

Sistemul Doppler

Masurarea vitezei de curgere a

sangelui folosind ultrasunetele se
bazeaza pe fenomenul general prin care
frecventa unei unde este dependenta de
viteza relativa dintre emitatorul si
receptorul acesteia. Acesta este efectul
Doppler care este aplicabil la orice fel de unda, atat electromagnetica
(lumina) cat si mecanica (ultrasunete).
5
 La sonografia Doppler a vaselor sangvine, in corp este transmis un
fascicol ingust de ultrasunete ce provine dintr-un traductor Doppler. Daca
fascicolul de ultrasunete intersecteaza un vas de sange sau cordul,
hematiile vor reflecta o mica parte din ultrasunete. Daca hematiile se
deplaseaza spre traductorul Doppler, ecourile reflectate vor avea o frcventa
mai inalta decat cele emise de traductor, iar atunci cand se deplaseaza in
sens contrar, frecventa va fi mai mica decat cea a ultrasunetelor emise.
In principiu exista doua modalitati de transmitere si receptie a
ultrasunetelor in aplicatiile Doppler: modul unda continua (CW) si modul
Doppler pulsator (PD). In cazul modului unda continua, traductorul Doppler
are duoa cristale separate, un cristal transmite continuu iar celalalt
receptioneaza continuu ecourile. Acest concept permite masurarea
vitezelor foarte mari. Vitezele sunt masurate simultan pentru o gama larga
de adancimi si nu este posibila masurarea selectiva a vitezelor de la o
anumita adancime prestabilita. In cazul modului Doppler pulsator unul si
acelasi cristal realizeaza atat transmisia cat si receptia ultrasunetelor.
Ultrasunetele sunt transmise sub forma de pulsuri, ecourile fiind inregistrate
in timpul de asteptare dintre doua pulsuri succesive. Intervalul de timp
dintre transmisia si receptia ecoului determina adancimea la care sunt
masurate vitezele de curgere ale unor volume foarte mici (volum esantion)
de-a lungul fascicolului de ultrasunete dat. Vitezele maxime ce pot fi
masurate sunt considerabil mai mici decat cele ce pot fi masurate in modul
unda continua.
Cele mai uzuale aparate Doppler utilizate sunt asa numitele
scannere duplex care combina ultrasonografia in timp real si sonografia
Doppler pulsatoare. La scanarea duplex directia fascicolului Doppler este
suprapusa pe imaginea in mod B iar dimensiunea si pozitia volumului
esantion de-a lungul fascicolului poate fi selectata cu ajutorul unor markeri
electronici. Atunci cand un cursor electronic este pozitionat manual, paralel
cu directia de curgere a sangelui se realizeaza masurarea automata a
unghiului Doppler si se afiseaza viteza reala de curgere. Daca se masoara
aria sectiunii poate fi calculata si debitul sangelui.
O dezvoltare ulterioara a scanarii duplex este Doppler-ul color. Pe o
imagine in timp real, in mod B, se suprapun culori pentru a indica prezenta
unui curent sangvin. Tesuturile stationare sunt afisate in tonuri de gri iar
vasele in culori (tonuri de albastru, rosu, galben, verde) in functie de viteza
medie relativa si directia de curgere. Imaginile codificate color ofera o
imagine de ansamblu foarte buna asupra diferitelor vase si directii de
curgere existente dar informatiile cantitative oferite cu ajutorul acestei
metode sunt mai putin precise decat din cele doua metode prezentate
6
anterior. Astfel Dopplerul color este intotdeauna combinat cu ecografia
Doppler pulsatoare iar imaginile color servesc ca un foarte bun ghid pentru
plasarea esantionului de volum pentru metoda Doppler pulsatoare.
Imagistica Doppler poate facilita depistarea si evaluarea:
• blocajelor cursului sangvin (cheaguri);
• ingrosarea vaselor de sange;
• tumori sau malformatii congenitale;
• reducerea sau absenta fluxului la anumite organe;
• curs sangvin anormal in diverse arii.

Tipuri de ecografii Doppler:

 Ecografie de sarcina + Doppler cordon ombilical + parametri biofetali;

 Ecografie Doppler de sistem porto-splenic;
 Ecografie Doppler de artere renale;
 Ecografie Doppler de artere carotide + vertebrale;
 Ecografie Doppler de artere (membre superioare, membre
inferioare);
 Ecografie Doppler de vene (membre superioare, membre inferioare);
 Ecografie Doppler de aorta si artere splahnice;
 Ecocardiografie (mod M + 2D + Doppler + Doppler tisular).

Echipamentul ecografic

Echipamentul ecografic, comparativ cu alte

dispozitive medicale, nu este foarte complex,
este relativ de dimensiuni reduse, usor de
utilizat. Un echipament de ecografie are
urmatoarele componente principale:
- Unitatea centrala (CPU) – contine mai
multe elemente, printre care receptorul, o
componenta care regleaza emisia ultrasunetelor
(permite si schimbarea de catre operator a
amplitudinii, frecventei, duratei pulsurilor emise
de sonda), generatorul de unde, procesorul de
semnal digital, dispozitivul de conectare a
sondelor, tastatura pentru introducerea de date si notite si preluarea
masuratorilor, dar si dispozitivul de stocare a datelor si conexiunea cu

7
imprimanta; dispune de algoritmi pentru a calcula datele si contine sursa de
putere electrica pentru el insusi si pentru sonde;
- Monitorul (display) – afiseaza imaginile in timp real, dupa ce
acestea au fost obtinute prin analiza datelor preluate de la sonda;
- Sondele ecografice (transductor) – este componenta
responsabila de generarea si receptia ultrasunetelor; sondele ecografice au
dimensiuni variate, in functie de zona din corp analizata, si sunt conectate
printr-un fir de unitatea centrala ultrasonografica, ce este conectata la
monitor.

Tipuri de sonde ecografice

Componenta esentiala a ecografului este sonda ecografica sau

transductorul. Aceasta produce undele sonore si le preia ecourile. Are la
baza fenomulul numit efect piezoelectric,
descoperit in 1880 de catre fratii Pierre si Jacques
Curie. Sonda contine cristale piezoelectrice
(contin titanat de zirconiu, care are capacitatea de
a genera semnal electric in urma unei presiuni
mecanice), iar efectul face ca acestea sa vibreze
rapid si sa trimita unde sonore cand un curent
electric este aplicat asupra lor.
Acelasi efect sta si la baza faptului ca aceste
cristale emit curenti electrici cand undele sonore
reflectate din ecograf revin ca ecou. Sondele
folosesc material absorbant de sunet pentru a nu
reflecta din nou ecourile si dispun de lentile
acustice pentru a tinti si directiona undele sonore.
Sondele se clasifica in functie de aranjarea cristalelor piezoelectrice,
care duc la obtinerea de imagini diferite:
• Sondele lineare (regiunea care vine in contact cu pielea este plata)
produc frecvente mai inalte si genereaza imagini de rezolutie mai mare dar
nu penetreaza profund tesutul. Suprafata de contant este relativ redusa si
se foloseste pentru analiza structurilor superficiale (tiroida, san, scrot, ochi,
musculatura si structuri scheletale, tendoane sau vase sangvine periferice).
• Sondele convexe (regiunea care vine in contact cu suprafata este
convexa) penetreaza mai profund tesutul si au o amprenta mai mare
(unghi mai mare de vizualizare) pentru a capta structuri mai mari. Sunt
utilitate pentru vizualizarea structurilor intra-abdominale si pentru
persoanele obeze, dar si in ecografiile transvaginale sau transrectale.
8
• Sondele sectoriale sunt utilizate pentru ecocardiografii sau ecografiile in
regiunea inimii, dar si pentru ecografii transesofagiene, cerebrale sau
abdominale; au amprenta redusa dar camp vizual amplu.
• Alte tipuri de sonde speciale includ sondele Doppler (masoara fluxul
sangvin si viteza sunetelor in sange), sondele endocavitare (examinari
interne) care cuprind sondele endovaginale, endorectale sau endocavitare
pentru interventii laparoscopice), dar si sonde transesofagiene.

Rolul gelului

In investigatia ecografica, pe piele se aplica un gel, care face

contactul dintre tegument si transductor. Gelul ultrasonografic are rolul de a
preveni frictiunea si faciliteaza miscarea sondei pe piele. De asemenea,
sustine transmiterea undelor sonore. Undele ultrasonice nu circula in aer,
iar gelul permite ca acestea sa fie transmise de la sonda catre piele.
Gelul este de fapt un mediu conductiv care permite realizarea
legaturii dintre piele si sonda, facand ca undele sa se transmita direct. In
general gelul contine polipropilen glicol, apa si ocazional colorant, care nu
are rol de utilitate, doar de aspect. De cele mai multe ori gelul este
transparent si dens (lipicios).

Principiul de functionare al unui echipament de ecografie

Transductorul ecografic emite unde sonore de inalta frecventa care

nu pot fi auzite, iar cand acestea lovesc diferite regiuni ale corpului,
creeaza ecouri pe care ulterior le preia si le transforma in imagini dinamice.
Imaginile sunt afisate pe un monitor in timp real in timpul ecografiei.
Ultrasunetele circula liber prin fluide si tesuturi moi. In schimb,
acestea sunt reflectate ca ecouri cand lovesc o suprafata mai solida
(densa). De exemplu, circula liber in sange, dar cand „lovesc” valva
cardiaca, apare ca ecou. Fiecare punct de pe imaginea ecografica
reprezinta echivalentul unei regiuni din zona analizata.
Unele unde sunt reflectate mai repede decat altele, de unde diferente
de nuanta in imagini. Dispozitivul central calculeaza automat distanta dintre
sonda si tesut sau organ (marginile) cu ajutorul parametrilor ca
amplitudinea zgomotului, frecventa, viteza sunetului in tesut (5.005 ft/s sau
1.540 m/s) si timpul necesar pentru ca semnalul ultrasonografic sa se
intoarca din aria unde pacientul a fost examinat, precum si tipul structurii
corpului si compozitia tesutului traversat de unde. Dispozitivul afiseaza

9
distantele si intensitatile ecourilor pe ecran, formand imagini
bidimensionale sau tridimensionale.
La ecografele obisnuite, milioane de pulsuri si ecouri sunt trimise si
primite intr-o secunda. Prin miscarea sondei pe suprafata pielii si prin
vizualizarea din unghiuri diferite se obtin imagini variate.
In ecografia Doppler, se masoara directia si viteza celulelor sangine
pe masura ce se deplaseaza prin vase. Miscarea acestor celule produce
modificari in inaltimea undelor sonore reflectate (efectul Doppler).
Computerul colecteaza si proceseaza sunetele si creeaza grafice sau
imagini color care reprezinta fluxul sangvin. In cazul ecografiilor 3D sau 4D,
calitatea imaginilor este imbunatatita si cu ajutorul algoritmilor.

Tipuri de ecografie:

- Ecocardiografia - tehnica imagistica

cu ultrasunete, destinata explorarii
inimii. Aceasta permite evaluarea
structurii si functiei cordului, precum si
depistarea bolilor cardiace. Nu necesita
pregatire prealabila.

- Ecografia articulatiilor - Aceasta metoda de investigare face posibila

identificarea patologiilor articulatiilor soldului la copii din primul an de viata.
Efectuarea la timp a ultrasunetului articulatiilor soldului va permite
identificarea problemei, inceperea tratamentul in etapele incipiente ale bolii
- si obtinerea celor mai bune rezultate cu confort maxim pentru mama si
copil. Aceasta investigatie este recomandata in primele 2-3 luni de viata, cu
o monitorizare dinamica ulterioara la necesitate. Aceasta metoda de
examinare ecografica face posibila detectarea prezentei nucleelor de
osificare, care apar la varsta de 3-6 luni. Absenta nucleului de osificare in 6
luni si peste - este o incalcare a formarii osoase. Aceasta informatie extrem
de importanta ii permite pediatrilor si neonatologilor sa aleaga tactica
potrivita de tratament si sa monitorizeze dezvoltarea copilului. Investigarea
altor articulatii, cum ar fi genunchiul, umarul, cotul, incheietura mainii si
articulatiile mainii, glezna si piciorul, se realizeaza atat la adulti, cat si la
copii. Metoda de investigare este foarte informativa, cu posibilitatea de a
efectua teste functionale, permite evidentierea modificarilor inflamatorii,
metabolice, de varsta, posttraumatice.

10
- Ecografia cordului fatului -
metoda de diagnostic care permite
evaluarea structurii si functiei
cordului, cu scopul de a depista
anomaliile ce pot fi extrem de
importante pentru sanatatea fatului.
Nu necesita pregatire prealabila, iar
termenul minim pentru efectuare
este de 21-22 saptamani de sarcina.

- Ecografia duplex a vaselor brahiocefalice (extracraniene)

Avantajul acestei ecografii este combinatia dintre ecografia bidimensionala,
cu aspect spectral a fluxului sangvin si ecografia doppler color. Aceasta
metoda diagnosticarea in timp real a starii vasului sangvin si peretiilor lui,
depistarea placilor ateromatoase si evaluarea hemodinamicii fluxului
sangvin. Astfel avem posibilitatea sa alegem tactica de tratament ulterioara
conservativa sau chirurgicala. Nu necesita pregatire prealabila.

- Ecografia glandei tiroide (doppler color)

Aceasta investigatie ne permite sa evaluam
marimea, structura, prezenta nodulilor si
tumorilor glandei tiroide, starii glandei
paratiroidiene, evaluarea adenopatiilor
regionale. De asemenea, include evaluarea
desenului vascular. Nu necesita pregatire
prealabila.

- Ecografia glandei mamare (2D in scara gri + duplex vascular)

Se utilizeaza pentru investigarea structurii si desenului vascular al glandei
mamare, pentru depistarea caracterului formatiunilor nodulare conform
clasificarii BI-RADS, confirmarea datelor clinice si mamografice. Nu
necesita pregatire prealabila.

- Ecografia organelor abdominale (organe abdominale + rinichi)

Ecografia organelor abdominale permite determinarea dimensiunilor si
structurii organelor interne (ficatului, pancreasului, vezicei biliare, splinei si
rinichilor), pentru evidentierea si depistarea unor modificari sau patologii.
Se efectueaza pe nemancate sau peste 3-4 ore dupa masa. Daca
investigatia include si ecografia transabdominala a organelor bazinului mic,
atunci aceasta cuprinde si investigarea vezicii urinare si a prostatei la
11
barbati, iar la femei - a vezicii urinare, uterului si ovarelor. Vezica urinara
trebuie sa fie plina. Ecografia organelor bazinului mic la femei se poate
realiza si transvaginal, oferind o informatie mai detaliata si mai exacta
despre organele genitale interne. Aceasta metoda nu necesita pregatire
prealabila.

- Ecografia tesuturilor moi

Examinarea ecografica a tesuturilor moi este una dintre metodele cele mai
informative pentru diagnosticarea diferitelor formatiuni patologice sau
tumorale pe corp, cum ar fi hemangioamele, lipoamele, precum si
traumele, si procesele inflamatorii. Acest tip de scanare cu ultrasunete este
folosit pentru a verifica starea de sanatate a gatului, fetei, abdomenului si a
altor parti ale corpului. Deasemenea cu ajutorul acestei investigatii se
efectueaza evaluarea: stratului cutanat si subcutanat, tesutului adipos,
ganglionilor limfatici superficiali, herniilor inghinale si femurale, muschilor,
permitandu-ne sa evaluam structuri ce se afla la o adancime de pana la 4-
5 cm. Aceasta metoda permite examinarea tesuturilor traumate. Nu
necesita pregatire.

- Ecografia duplex a sistemului portal

Este o metoda de baza pentru diagnosticarea hipertensiunei portale. Ne
permite sa evaluam starea si hemodinamica venei portei si ramificatilor ei,
a venei splenice, cat si dimensiunile ficatului si splinei si evalurea sunturilor
porto-cave. De asemenea, permite depistarea lichidului liber in cavitatea
abdominala. Investigatia se efectueaza obligatoriu pe nemancate si
necesita pregatire speciala: timp de 1-2 zile se administreaza medicamente
ce diminueaza balonarile si medicaminte ce contin fermente. Este necesar
de exclus din alimentatie produsele ce provoaca balonari asa ca: fructele si
legume crude, varza, fasolea, apa carbogazoasa.

- Ecografia duplex a vaselor (brahiocefalice, arterelor si venelor mainilor

si picioarelor, abdomenului) este o examinare imagistica care determina
starea vaselor sangvine – lumenului si peretilor lor si apreciaza aspectul
spectral a fluxului sangvin.
* Zonele examinate se acopera cu un gel conductor, iar sonda se
deplaseaza in exterior pe traseul vaselor sangvine – la nivelul picioarelor,
abdomenului, mainilor, gatului.
* Examinarea nu necesita nicio pregatire daca este efectuata la vasele
membrelor superioare, inferioare sau brahiocefalice.

12
* Pentru ecografia duplex in zona abdominala se tine regim (fara lapte,
boboase, legume si fructe crude), timp de cateva zile inainte de investigatie
pentru evitarea gazelor intestinale. Pentru unii pacientii este necesar de
administrat medicamente ce diminueaza balonarile si medicamente ce
contin fermente.
* Medicul ofera rezultatul dupa finisarea examinarii. Contraindicatii nu
exista.

- Investigatiile ecografice in sarcina

Screening-ul prenatal in sarcina este o evaluare a sarcinii prin teste
ecografice si biochimice ale sangelui pentru depistarea anomaliilor fetale si
patologiilor cromozomiale.

* In trimestrul I de sarcina ecografia se efectueaza la 11-13 saptamani

si 5 zile amenoree (se evalueaza lungimea cranio-caudala, translucenta
nucala, oasele nazale, evaluarea Doppler a ductului venos, vezica urinara,
ecogenitatea intestinala si altele) si screening-ul biochimic reprezentat de
dublul test (prin care se masoara valorile unor proteine de sarcina PAPP-A
si FREE BHCG in sangele matern). Aceste valori corelate cu translucenta
nucala si cu factorii materni pot depista pana la 95 % din cazurile cu
Sindrom Down.
* In trimestrul II de sarcina se efectueaza screening ecografic si
screening biochimic, reprezentat de Triplu Test: test de sange, care
masoara valorile alfa-fetoproteinei, estriolului neconjugat si BHCG in
sangele matern in perioada de 15-21 saptamani (optim 16-17 saptamani de
sarcina). Nivelurile acestor elemente pot depista sindromul Down in 60-70
% din cazuri si defectele de tub neural. Ecografia screening in trimestrul II
(18-22 saptamani de sarcina) depisteaza malformatiile fetale, dimensiunile
fatului, starea placentei, lichidului amniotic.

13
* In trimestrul III de sarcina (28-32 saptamani de sarcina) ecografia se
efectueaza pentru evaluarea lichidului amniotic, starii placentei,
malformatiilor fetale, dimensiunile fatului, starii functionale a fatului.

Pregatirea pentru ecografie

Pasii inainte de o ecografie depind de organul sau regiunea vizata. E

indicat sa porti haine lejere, care sa nu fie foarte stramte pe corp.
Recomandarile generale cuprind:
• Sa se consume apa si sa nu se urineze inainte de ecografie – de obicei
pentru ecografiile fetale si pentru cele pelvine si renale;
• Evitarea consumului alimentar cu pana la 12 ore inainte de ecografie –
pentru ecografiile abdominale, inclusiv pentru ficat si vezica biliara.
Alimentele nedigerate pot bloca undele sonore, facand dificil pentru medic
sa obtina o imagine clara.
• In cazul copiilor, inainte de o ecografie abdominala acestia nu trebuie sa
manance cu 2 ore inainte (0-2 ani), cu 3 ore inante (3-4 ani) sau cu 4 ore
inainte pentru copiii mai mari de 4 ani. In cazul celei pelvine, cu 90 minute
inainte de ecografie, copilul trebuie sa incerce sa bea 2 pahare de lichide
fara sa urineze. Copilul nu trebuie fortat, prevenind aparitia durerilor din
cauza abtinerii de la a urina.
• Daca se urmeaza un tratament medicamentos, acesta trebuie administrat
doar cu apa.
• In ziua precedenta si ziua investigatiei sa nu se consume alimente greu
de digerat, alimente cu continut ridicat de grasimi, produse dulci, fructe
care fermenteaza usor sau alimente care ar putea cauza balonare si sa se
evite guma de mestecat.
In cazul ecografiei tiroidiene, scrotale, vasculara, mamare, testiculare, de
prostata, vaginala – nu este necesara o pregatire prealabila.

Examinarea ecografica

Pacientul este pozitionat pe o

masa, intins pe spate. Se indeparteaza
local acele obiecte vestimentare care
acopera zona ce urmeaza a fi investigata.
Se poate recomanda indepartarea unor
bijuterii.
Se aplica gel ecografic pe piele. In
functie de regiunea examinata, medicul
14
poate solicita schimbarea pozitiei pentru a avea acces mai eficient la
zonele ce urmeaza a fi examinate.
Sonda este miscata si usor presata pe piele in regiunea respectiva.
Imaginile sunt preluate prin miscare sondei in diverse regiuni, din unghiuri
variate, pentru o analiza cat mai detaliata. Dupa preluarea imaginilor si
masuratorilor, datele sunt stocate automat si se pot realiza copii printate
ale imaginilor.
Dupa procedura, se indeparteaza gelul de pe piele cu un servetel si
nu sunt indicatii speciale, pacientul putand sa efectueze fara niciun fel de
probleme activitatile obisnuite.

Ecografia este dureroasa?

Ecografia este de obicei complet nedureroasa. Se poate simti un usor
disconfort cand sonda este presata pe piele, de obicei daca pacientul
prezinta dureri sau daca vezica este plina. De cele mai multe ori este
resimtita doar o usoara presiune, nu durere. Ecografiile interne, care
presupun introducerea sondei in organism, (ca cea esofagiana sau
transvaginala), pot produce un minim de disconfort. In cazul ecografiei
Doppler pot fi auzite sunetele date de pulsul cardiac.
De ce trebuie sa fie vezica plina?
Vezica si regiunile din jur sunt dificil de analizat cand este goala,
astfel ca pentru o examinare completa, se recomanda consumul de lichide
si evitarea urinarii inainte de ecografie. Cand este plina, vezica actioneaza
ca o fereastra si permite obtinerea de imagini mai clare si pentru alte
organe pelvine.
Pot sa apara efecte adverse sau complicatii?
Nu sunt riscuri sau complicate asociate ecografiei. Se recomanda sa
ii comunici medicului daca ai anumite alergii sau daca suferi de anumite
boli care ar putea influenta procedura sau rezultatele. Comunica-i
medicului daca esti diabetic, daca suferi de alergii, daca urmezi un anumit
tratament sau daca ai suferit recent o interventie chirurgicala. In cazul
ecografiei interne, trebuie sa informezi medicul daca esti alergic la latex,
pentru ca sonda sa fie acoperita cu un invelis fara latex.
De ce este gelul ecografic rece?
Gelul ecografic nu poate fi incalzit pentru ca incalzirea lor poate
actiona ca incubator pentru bacterii. Mentinerea gelului rece reduce riscul
ca bacteriile sa treaca la pacient.
Cat dureaza ecografia?
De obicei o ecografie dureaza 15-40 minute, in functie de regiunile
examinate.
15
 Cum se interpreteaza rezultatele?
Medicul analizeaza imaginile pentru detectarea anomaliilor. Daca
sunt depistate anumite probleme, se pot indica ulterior alte investigatii, ca
CT, RMN sau biopsii. Ecografia confera cam la fel de multe informatii ca
radiografia, dar are avantajul ca nu expune organismul la radiatii. Imaginile
preluate de sonda sunt afisate pe un ecran in tonuri de alb-negru.
Fluidele, care nu reflecta multe unde sonore, apar in negru pe ecran,
oasele reflecta cele mai multe unde si apar albe. Cu cat obiectul atins de
ultrasunete este mai dens, cu atat mai multe ultrasunete sunt reflectate.
Acest ecou reflectat dicteaza tonul imaginii, cu variatii de tonuri de gri in
functie de densitati.
Beneficii
• Este in general o procedura neinvaziva, nedureroasa.
• Este sigura pentru pacient si nu foloseste radiatii ionizante.
• Ofera o vedere de ansamblu a tesuturilor moi, ceea ce nu este posibil la
radiografie.
• Este tehnica preferata pentru monitorizarea sarcinii, sigura pentru
pacienta si copil.
• Confera imagini in timp real.
• Este o investigatie relativ ieftina si rapida.
• Este bine tolerata de organism, fara necesitate unor pregatiri speciale.
Riscuri
Ecografia este o investigatie sigura si care nu prezinta riscuri pentru
pacient.
Singurul risc, care este minor, este ca energia ultrasunetelor are
potentialul de a produce efecte biologice, mai exact poate incalzi usor
tesuturile, poate produce mici bule de gaz in fluidele corpului sau tesuturi,
dar de obicei dupa expunere prelungita.
Desi este sigura in sarcina, se recomanda limitarea lor si efectuarea
doar la recomandarea medicului si in scop medical, pentru ca efectele pe
termen lung nu se cunosc. In cazul ecografiilor 3D, 4D sau HD, expunerea
la ultrasunete este mult mai mare pentru fat si poate favoriza incalzirea
tesuturilor fatului.
Singurele ingrijorari ale ecografiei in sarcina vizeaza ecografiile
frecvente, fara indicatii medicale, doar pentru obtinerea de imagini din
ratiuni personale sau emotionale ale parintilor, cu expunerea inutila a
fatului la ultrasunete.
Ultrasunetele sunt periculoase pentru sanatate?
Nu sunt date care sa arata ca ultasunetele sunt daunatoare. Desi
ultrasunetele sunt considerate sigure si cu riscuri minime, riscul poate
16
creste odata cu expunerea prelungita ne-necesara la energia
ultrasunetelor, sau cand este efectuata de personal necalificat sau slab
calificat. Nu sunt cunoscute efecte adverse ale ecografiei.
Cate ecografii pot efectua pe an?
Desi ecografiile nu prezinta in general riscuri, se recomanda
efectuarea lor doar la recomandarea medicului si cand exista un fundament
medical concret, mai ales in timpul sarcinii.
Limitarile ecografiei
Desi o provedura extrem de utila, are unele limitari. Una ar fi ca
undele sonore nu traverseaza bine aerul si osul, astfel ca sunt ineficiente
pentru anumite regiuni care au gaze sau sunt acoperite de os. Pentru astfel
de regiuni sunt mai indicate radiografiile, CT sau RMN.
Prezenta aerului intre sonda si organul vizat afecteaza ecografia.
Acuratetea investigatiei depinde de competentele medicului care
efectueaza ecografia, dar si de calitatea dispozitivului medical.
Anumiti factori pot interfera cu rezultatele ecografice, cum ar fi:
• obezitatea severa
• alimentele din stomac
• bariul (un lichid ce trebuie inghitit pentru anumite teste care ajuta medicul
sa vizualizeze mai bine stomacul si tractul gastrointestinal) ramase in
intestine din urma unei proceduri recente cu bariu
• gazele intestinale in exces

Ecografia abdominala

Ecografia abdominala sau ultrasonografia abdominala este o metoda

de examinare imagistica a organelor abdominale cu ultrasunete. Este o
tehnica neinvaziva si rapida, considerata o explorare de rutina si se
foloseste in special pentru evaluarea si diagnosticarea organelor
parenchimatoase (ficat, splina, rinichi, pancreas), a veziculei biliare si a
vezicii urinare, precum si a organelor genitale interne masculine sau
feminine.
Aparatul functioneaza pe
principiul radarului. Sonda care
se aplica pe corpul pacientului
trimite ultrasunete catre organul
analizat, iar apoi recepteaza o
parte din semnalul reflectat.

17
Semnalul care se intoarce este analizat si transformat in imaginea vizibila
pe monitor.

Ecografia Abdominala poate evidentia:

• anevrisme
• forma, densitatea si structura ficatului
• mase tumorale hepatice
• ciroza hepatica
• steatoza hepatica
• forma si dimensiunea rinichilor
• calculi biliari ( litiaza biliara ) , colecistita sau conducte biliare blocate de o
piatra
• formatiuni tumorale renale
• chisturi
• leziuni, sange sau lichid prezent in cavitatea abdominala ( ascita )
• diferite tumori

Ecografia abdominala necesita o pregatire speciala prealabila si

anume:
Ultima masa cu cel putin 8 ore inainte
• datorita faptului ca ecografia se realizeaza pe principiul trimiterii de
ultrasunete de catre aparat, si apoi captariiecourilelor ultrasunetelor
folosind efectul piezoelectric ultrasunetelor, ce se intorc dinspre organul
examinat, acest proces este ingreunat de meteorism abdominal (balonare),
asa ca de obicei se recomanda efectuarea acesteia pe nemancate, insa nu
este neaparat obligatoriu acest lucru;
• cel putin se limiteaza alimentele care pot balona cu o zi inainte de
programarea ecografica
• fructe, legume (ce fermenteaza)
Nu se consuma alimente cu un continut ridicat de grasimi in seara de
dinaintea ecografiei
• pentru ecografia de ficat, colecist, splina si pancreas
Nu trebuie sa se urineze inainte de ecografia abdominala
• vizualizarea pelvisului este usurata cu o vezica urinara plina
Daca s-a urinat de dimineata, este recomandat sa se consume 3-4
cani de lichid inainte de ecografie si sa nu se urineze deloc.

Ecografia abdominala este indicata pentru vizualizarea

organelor interne din cavitatea abdominala:
• rinichi
18
• ficat
• vezica biliara
• pancreas
• splina
• intestine
• apendice
• aorta abdominala sau alte vase de sange din abdomen

Este indicata in cazul pacientilor pentru stabilirea diagnosticului

pentru anumite probleme ca:
• dureri sau distensie abdominala;
• functie anormala a ficatului;
• marirea in volum a unui organ;
• pietre la vezica biliara sau rinichi;
• anevrism de aorta.

TERMOGRAFIA

TERMOGRAFIA este o metoda de investigatie imagistica neinvaziva,

fara efecte secundare si fara contraindicatii pentru pacient. Spre deosebire
de alte metode de investigatie imagistica, termografia medicala este
complet lipsita de riscuri pentru pacient si pentru medicul termografist.
Termografia (termoviziunea)
este masurarea campului termic prin
inregistrarea radiatiilorinfrarosii si
vizualizarea distributiei de
temperatura pe suprafetele
observate. Termoviziunea esteo
metoda nedistructiva si non-contact
utila pentru depistarea defectelor in
timpul operariisistemelor industriale,
fara intreruperea procesului
tehnologic. Metoda de masurare
atemperaturii de la distanta - termografia (termoviziunea) - a aparut ca o
aplicatie a unor tehnicimilitare in domeniul vietii civile (tehnica, stiinta,
medicina) dupa mijlocul anilor 50.Activitatile de conservare a energiei,
incluzand utilizarea optima a resurselor energeticeprimare si secundare,
constituie cele mai urgente si eficiente masuri in dezvoltarea unei
economiisanatoase. Aceste activitati necesita obtinerea unor informatii
corecte asupra performantelorenergetice ale echipamentelor, instalatiilor si
19
utilajelor. Informatiile sunt obtinute prin realizareaunor bilanturi sau analize
energetice cu suport stiintific si tehnic, pe baza datelor culese lainspectarea
obiectivelor respective. Sistemele astfel optimizate pot obtine un certificat
energeticce atesta functionarea eficienta.Echipamentele industriale in care
procesele tehnologice impun nivele termice mai inalte inraport cu mediul
inconjurator prezinta pierderi energetice care depind de topologia
instalatiilor,precum si de calitatea si starea izolatiei acestora.Evaluarea
acestor pierderi de energie, care reduc randamentul sistemelor,
implicacunoasterea distributiei termice a tuturor componentelor acestora.
Aceasta se realizeaza cuajutorul sistemului de termografie care
vizualizeaza distributia temperaturii pe suprafataechipamentelor, prin
masurarea radiatiilor IR (infrarosii).

TERMOGRAFIA MEDICALA

La nivelul pielii se proiecteaza radiatiile termice infrarosii emise de

tesuturi si organe. Ele pot fi captate printr-un sistem optic, transformate in
semnale elecrice si amplificate electronic. In continuare se realizeaza
transferul semnalului electric in lumina care se inregistreaza pe ecranul
fluoroscopic sau pe un film polaroid.
Portiunile calde produc imagini albe iar cele reci, negre.
Termografia este foarte utila in dermatologie, vasculopatii,
exploararea tumorilor maligne, procese reumatismale.

Cum functioneaza termograful medical?

Aparatul folosit in aceste investigatii are o functionare oarecum

asemanatoare unui aparat
de fotografiat clasic, cu
deosebirea ca imaginile
captate de acesta se afla in
spectrul de radiatie
luminoasa infrarosie.
Radiatia infrarosie exista in
mod natural insa nu este
vizibila ochiului uman, in
cazul pacientilor investigati
ea fiind emisa chiar de
catre caldura corpului
pacientului.
20
 Fiind deosebit de sensibil la diferentele de temperatura ale diverselor
parti ale corpului, termograful acest aparat poate sa puna in evidenta zone
cu temperatura usor modificata, temperatura care din punct de vedere
medical poate sa fie rezultatul unui proces inflamator sau de alta natura.
Pe baza informatiilor pe care le furnizeaza termograful, medicul care
efectueaza investigatia imagistica poate sa puna un diagnostic cu o
acuratete comparabila cu cea furnizata si de celelalte aparate de imagistica
medicala folosite in prezent, insa la un cost mult mai redus decat acestea.

Termografia ca metoda de diagnostic medical

Cu ajutorul termografului medical se pot diagnostica peste 150 de

boli, cele mai frecvente utilizari fiind pentru bolile osteoarticulare
(coxartroza gonartroza, hernie de disc, spondiloze, afectiuni ale coloanei
vertebrale), boli ale tiroidei (hipertiroidismul, hipotiroidismul, cancer de
tiroida), tumori canceroase in diverse stadii de evolutie (cancer de san,
tiroida, etc), alte boli inflamatorii.
Recomandari pentru pacientii programati la scanarea termografica
Inaintea unei sedinte de scanare termografica pacientii trebuie sa respecte
cateva cerinte minime, pentru a nu vicia rezultatul investigatiei:
Cu o seara inainte se poate face baie sau dus, dar nu si in dimineata
in care are loc scanarea (deoarece prin aceasta se modifica temperatura
organismului si vom avea un rezultat eronat)
Cu 24 de ore inainte de scanare nu se va aplica pe corp nici un fel de
unguent, crema sau lotiune
• Cu 24 de ore inainte nu se consuma alcool, cafea si nu se fumeaza
• Cu 24 de ore inainte de scanare nu se face masaj
• Este indicat sa nu se manance cu 6 ore inainte de efectuarea
termografiei
• Daca se face tratament pentru HTA (hipertensiune arteriala) sau
orice alta afectiune, sa nu se intrerupa!
• Daca este vorba de scanarea sanului, este indicat ca doamnele sau
domnisoarele sa fie intre ziua 10 si 15 a ciclului menstrual, numarate de la
prima zi a ciclului
• Din momentul in care se ajunge in centrul medical, trebuie sa se
astepte cca. 30 minute pentru acomodarea corpului la temperatura din
interior
• In sala de asteptare se recomanda sa nu se stea cu spatele lipit de
scaun sau perete, deoarece si in aceasta situatie se poate modifica
temperatura corpului si se poate obtine un rezultat eronat
21
• Se recomanda ca orice bijuterie sa fie lasata acasa

Desfasurarea unei sedinte de scanare termografica

Scanarea termografica presupune captarea unor imagini de la

distanta, fara ca pacientul sa fie atins cu nici un obiect in timpul preluarii
imaginilor. Se face mai intai o scanare generala, urmarindu-se depistarea
tuturor afectiunilor posibile. Din anumita zone evidentiate de termograf se
preiau imagini care vor fi mai apoi analizate. Dupa toate acestea, se face
interpretarea tuturor termogramelor obtinute in timpul scanarii si se trage o
concluzie, stabilindu-se diagnosticul final.

TERMOGRAFIA – ANALIZA CU TERMOCAMERA

Provenienta termocamerei
Este un fapt cunoscut pentru multi dintre noi, ca in corp se produce
in continuu caldura, fiind emise radiatii electromagnetice infrarosii. Este
caracteristic pentru un
organism viu faptul ca
toate procesele fiziologice
– miscare, boala etc. -
sunt insotite de modificari
de temperatura specifice.
Partile de corp dureroase,
inflamate, tumorale, cele
uzate sau cu tulburari de
functionare produc
caldura in corpul nostru
altfel decat tesuturile care functioneaza normal.
Instrumentul termocamera este rezultatul cercetarilor efectuate de
NASA si industria de armament americana. Camera a fost dezvoltata initial
in scopuri de tehnica militara, insa utilizarea sa a fost raspandita in
numeroase domenii. De exemplu, termocamera este utilizata pentru
evaluarea emisiei de caldura a cladirilor sau, in perioada de epidemii,
bolnavii cu febra sunt filtrati in aeroporturi cu ajutorul termocamerei.
Aplicarea ei medicala actuala este posibila datorita unui software special,
precum si gradului mare de sensibilitate a camerelor dezvoltate in acest
scop.
Energia termica emisa de corp poate fi sesizata de termocamera, ca
metoda de analiza moderna, si vizualizata sub forma unor imagini cu
22
diferite culori. Cu ajutorul acestui software computerizat poate fi obtinuta o
harta termica colorata semnificativa.
CTI (Computerised Thermal Imaging) este prescurtarea acceptata pe
plan mondial a analizei, una dintre cele mai moderne metode de tehnica
medicala, care este rezultatul unei activitati de cercetare internationala de
douazeci de ani.
Prin masurarea cu termocamera a diferentelor termoenergetice
minime in diferite locuri, devine posibila identificarea proceselor patologice
in organism, astfel modificarile organice sau functionale pot fi detectate si
prevenite inca inaintea aparitiei simptomelor.
Termografia este metoda de analiza a prezentului si a viitorului.
Poate sa ofere informatii exacte asupra proceselor care au loc in
organism, numeroaselor anomalii asimptomatice, zonelor inflamate,
focarelor, tulburarilor circulatorii, modificarilor articulatorii, precum si
anumitor suspiciuni legate de boli tumorale. Emisia de caldura a majoritatii
tesuturilor inflamatorii, celulelor tumorale in crestere este intensa, in timp ce
productia de caldura a celulelor atrofice, cicatrizate, cu tulburari functionale
este redusa.
Termografia monitorizeaza procesele fiziologice din organism.
Datorita sensibilitatii sale, semnaleaza aparitia proceselor patologice in
stadiu foarte precoce, permitand astfel prevenirea formarii unor boli.
Prin identificarea din timp a modificarilor, putem fi atentionati asupra
eventualelor probleme inca inaintea analizelor de rutina obisnuite.

DESFASURAREA ANALIZEI

In cadrul termografiei, corpul sau partea de corp afectata este

fotografiata din mai multe directii. In mod evident, in astfel de cazuri nu
vorbim despre fotografii traditionale. Camerafotografiaza razele infrarosii,
care nu pot fi vazute cu ochiul liber.
La ce se poate folosi imaginea termografica?
Analiza starii generale si filtrare preliminara:
• Filtrarea preliminara a anumitor boli gastrointestinale
• Analiza sistemului osos si muscular (articulatii, tendoane, oase)
• Filtrarea preliminara a anumitor tumori sau unor stari pretumorale
• Filtrarea preliminara a anumitor afectiuni neurologice
• dureri de spate cronice
• leziunile discului intervertebral si nervilor coloanei
• Deficientele functionale ale sistemului nervosvegetativ
• filtrarea preliminara a motivelor migrenei
23
• Afectiuni circulatorii
• boli venoase profunde
• vasoconstrictie
• tromboza
• inflamatii venoase
• Probleme stomatologice
• Cercetarea focarelor
• Examinarea si filtrarea preliminara a sanilor
• Anumite boli dermatologice
• Localizarea leziunilor sportive

24