ECOGRAFIA

 Ecografia este o metodă neinvazivă de explorare a corpului ce foloseşte ultrasunetele. În fizică,

termenul ultrasunet este folosit pentru sunetele cu o frecvenţă superioară pragului perceput de
urechea umană (20 kHz). În general, se folosesc ultrasunete cu frecvenţă fixă, de obicei între 2 şi
20 MHz

 Ecoul este un fenomen acustic ce constă în repetarea prin reflexie a sunetului emis de o

sursă și perceperea lui ca un sunet distinct în raport cu sunetul primar. Pentru ca sunetul
reflectat de un obstacol să fie perceput distinct, ca ecou, el trebuie să se întoarcă la
ureche după ce a încetat perceperea sunetului inițial.
 Ecourile undelor ultrasonore sunt adesea utilizate la localizarea corpurilor și la
determinarea poziției lor exacte, măsurând durata de reîntoarcere la sursă a ecoului,
metodă denumită ecolocație.
 În mediu acvatic procedeul se numește hidrolocație și măsurarea se face cu un aparat
denumit sonar. Pentru a împiedica descoperirea submarinelor în imersiune acestea sunt
acoperite cu plăci anecoide, destinate să absoarbă undele sonarului, în acest fel
reducând și deformând semnalul reflectat.

 Aceste ecouri sunt receptate, prelucrate si transformate in imagini alb - negru pe ecranele
monitoarelor.
 Când este lipit de corp, ecograful, pe care anterior se aplică un gel pentru a împiedica
formarea buzunarelor de aer, transductorul trimite ultrasunete în mod repetitiv în
organism, ascultând ecourile returnate de la țesuturi. Practic, acesta lucrează că un
emițător și receptor al sunetelor de înaltă frecvență. Ecourile returnate la transductor intra
în contact cu un disc piezoelectric, generând astfel un potențial electric.
 Imaginea ecografică se obține atunci când convertorul analog digital amplifică și
transformă impulsurile electrice generate de ecouri la nivelul cristalului piezoelectric al
transductorului în informație digitală. Imaginea se creează luând în calcul următorii
factori: amplitudinea, frecventa și timpul necesar semnalului de ultrasunete pentru a se
întoarce de la zona examinată la transductor, compoziția țesuturilor și tipul structurii prin
care sunetul călătorește.

Aceasta metoda imagistica a inlocuit o gama larga de alte tehnici scintigrafice sau
radiologice. Ecografiile se folosesc de mai mult de 50 de ani, devenind una dintre meteodele de
diagnostic cel mai frecvent folosite in medicina moderna.
Este o metodă de diagnostic medical ce permite vizualizarea muşchilor, tendoanelor,
articulaţiilor, vaselor, precum şi a organelor interne. Această metodă serveşte şi identificării diferitelor
leziuni sau patologii de la nivelul organelor vizualizate. Ecografia este folosită pentru vizualizarea
ţesuturilor moi ale corpului.
 - Structurile superficiale cum ar fi muschii, tendoanele pot fi vizualizate la o frecventa mai
mare
- Stucturile profunde, cum ar fi ficatul, rinichii folosesc frecvente mai mici

Pentru efectuarea examenului ecografic sunt disponibile multiple modele de sonde dupa
cum urmeaza:

 Sonde externe, care sunt plasate pe suprafata corporala a pacientului examinat, in aria
topografica a organului de interes.
 Sonde endocavitare, folosite pe cale interna, care se introduc fie pe cale vaginala pentru
realizarea unei ecografii endovaginale cu scopul explorarii micului bazin, fie pe cale
intrarectala pentru efectuarea unei ecografi endorectale cu scopul explorarii prostatei, fie
pe cale orala pentru efectuarea unei ecografii endoesofagiene sau transesofagiene cu
scopul explorarii cordului.
 Sondele miniaturizate, care se introduc in lumenul vaselor, permitand realizarea
ecografiilor intravasculare.

Tipuri de ecografii
1. Ecografie clasică este folosită pentru examinarea organelor din abdomen şi pelvis.
Cu ajutorul acestei metode neinvazive, se pot preciza prezenţa, respectiv absenţa de
lichid din cavitatea abdominală, eventuale afecţiuni ale pancreasului, ficatului,
splinei, rinichilor, depistarea litiazei sau a inflamaţiei colecistului, dar se poate
efectua şi vizualizarea uterului
2. Ecografie 3D este o tehnică medicală ce foloseşte ultrasunete, utilizată adesea în
obstetrică-ginecologie (în timpul sarcinii).
3. Ecografie 4D este similară cu cea 3D, singura diferenţă fiind asociată timpului: cea
4D permite o imagine tridimensională în timp real, datorită întârzierii asociate cu
imaginea construită pe calculator, ca în cazul ecografiei 3D clasice
4. Ecografia 5D FRV (Feto Realistic View) este o tehnologie de randare a imaginilor care
furnizează mult mai multe informații decât cele disponibile prin tehnologiile 3D/4D,
permițând afișarea unor imagini mult mai detaliate ale fătului
5. Ecografia Doppler poate detecta si permite vizualizarea fluxului vaselor de
sange accesibile. Astfel, ultrasunetele sunt dirijate de reflectantul aflat in
miscare si se intorc la emitorsub forma de ecouri cu frecvente diferite de cea
initiala. Acest principiu este folosit pentru observarea circulatiei sangvine,
diferentierea venelor de artere, depistarea obstructiilor vasculare sau
monitorizarea circulatiei sanguine cardiace. Ecografia Doppler se poate
efectua si color, iar introducerea in practica medicala a acesteia, in mod
continuu sau in mod pulsatil a reprezentat o realizare importanta.
6. Ecografia fetală permite monitorizarea dezvoltării fătului, fiind cea mai sigură
metodă de a depista eventuale malformaţii, dar şi de a obţine informaţii despre făt.
Ecografia poate fi efectuată începând cu săptămâna a 5-a de sarcină.
7. Ecografia transesofagiană
 8. Ecografia transvaginală este o metodă de investigaţie ce presupune introducerea
unei sonde ecografice în vagin şi permite vizulizarea uterului, ovarelor,
endometrului, dar şi identificarea cicatricelor uterine, polipilor endometriali,
fibroamelor uterine, cât şi a cancerelor uterine
9. Ecografia transrectală permite evidenţierea modificărilor prostatei,

+afectiuni
+ultrasunete
 Unitatea centrală.
 - receptorul reprezentând un sistem multicanal de preluare și amplificare a semnalelor
electronice de mică amplitudine de la nivelul cristalelor piezo – electrice și de filtrare a
acestora înainte de intrarea în procesor;
 - sincronizatorul principal responsabil pentru asigurarea riguroasă a timpilor de emisie și
de recepție a ultrasunetelor;
 - generatorul de unde – controlează secvență de activare a cristalelor electrice (unele se
activează individual, altele în grupuri) și modulează amplitudinea impulsurilor electrice
(în funcție de aceasta se obține o intensitate mai mare sau mai mica a vibrației
cristalului piezo – electric);
 - procesorul de semnal digital – blocul care controlează funcționarea ecografului având
funcția de conversie a semnalulului analog în digital, transformarea semnalelor digitale
cu ajutorul transformărilor Fourrier ceea ce permite realizarea unei rate mari de
succesiune a imaginilor (de peste 25 de cadre/secundă), generarea și stocarea imaginilor
într – o memorie dedicată, pentru a permite prelucrarea ulterioară, generarea de
semnale de comandă și fluxuri de date către modulurile Doppler (pulsat, docificat color,
continuu) pentru obținerea imaginii în formele respective;
 - conectorul sondei (sondelor) reprezentând un sistem de legătură complex dintre sonda
și ecograf responsabil pentru transmisia semnalului electronic înspre sonda/receptor și
pentru recunoașterea automată a tipul de sonda (echipamentele mici au 1 – 2 astfel de
conectoare; echipamentele mari au 4 conectoare care pot să fie preselectate de la
nivelul tastaturii);
 Tastatura;
 Monitorul (display – ul) constituie elementul de reprezentare a informației ecografice în
format specific. Aspectul sau este dreptunghiular, la o dimensiune variabilă, în funcție
de echipament. Pe laturile monitorului, se dispun difuzoare, pentru analiza acustică a
semnalulului Doppler, în cazul echipamentelor care au această funcție.
 Transductorul este piesa esențială a ecografului, responsabilă pentru generarea de
ultrasunete și recepția de ecouri. Prezintă suprafață activă de forma dreptunghiulară
(este folosit pentru explorarea cordului prin spațiile intercostale), cablul de legătură și
conectorul (de culoare neagră, prin care se face conexiunea transductorului la ecograf.
La nivelul transductorului se realizează conversia semnalului electric în vibrație și invers.
Acest fenomen se datorează cristalelor piezo – electrice care intră în alcătuirea
transductorului. Piesa principală a transductorului este cristalul piezo – electric care prin
expunere la diferențe de potențial electric rezonează generând ultrasunete. Între cristal
și suprafață activa se afla lentilă care focalizează fasciculul de ultrasunete.

 Avantajele utilizării ecografului:

 Este o metodă neinvazivă;
 Este o metodă nedureroasă;
 Este o metodă rapidă pentru vizualizarea diferitelor organe
 Nu este o metodă iradiantă, spre deosebire de alte tehnici imagistice precum radiografia,
computer tomografia, scintigrafia
 În cazul fluidului intraperitoneal, incizia ghidată ecografic este o modalitate sigură şi rapidă
de a determina dacă fluidul este sânge, puroi, bilă, amilază sau conţinut gastric
 Nu necesită o pregătire specială a pacientului
 Nu necesită internarea pacientului.