Biserica "Pogorârea Sfântului Duh" din Horodniceni 

este o biserică ctitorită de marele vistiernic

Mateiaș în jurul anului 1539 în satul Horodniceni din județul Suceava, aflat la o distanță de 16 km
sud-vest de municipiul Suceava. Această construcție se încadrează în seria de clădiri bisericești
construite în stilul epocii lui Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546), având și elemente noi.

Biserica din Horodniceni a fost construită în anul 1539 de către marele vistiernic Mateiaș. Lăcașul de
cult a fost ridicat în satul Horodniceni, aflat la o distanță de 16 km de orașul Suceava și a fost sfințit
la data de 8 noiembrie 7047 (1539), "în zilele lui chir Teofan, mitropolit al Sucevei". [2]
Cercetările arheologice efectuate între anii 1998-2001 au scos la iveală faptul că biserica ctitorită de
vistiernicul Mateiaș este prima construcție ridicată în zonă, pe un teren ce nu conține și alte vestigii
arheologice. Edificiul a avut inițial ziduri despărțitoare între pridvor și pronaos și între pronaos și
naos, acestea fiind demantelate ulterior. Porțiunile de zid păstrate în fundație aveau câte o fractură
plasată aproximativ la mijloc, aceasta putând fi cauza demolării zidurilor.

Petru Rareş l-a cunoscut pe Pan Mateiaş în lungul său exil (1504-1527). Viitorul domnitor a
fost impresionat de cunoştinţele sale vaste din diferite domenii. Acesta a fost şi motivul
ridicării lui Pan Mateiaş la înalte demnităţi în statul moldovean.
Pe Pan Mateiaş îl întâlnim în centrul tuturor acţiunilor externe ale lui Petru Rareş. Aceste
acţiuni sau direcţii ale politicii statului moldovean condus de Petru Rareş vizau recuperarea
Pocuţiei de la Polonia, pierdută de Bogdan al III-lea (1504-1517), supunerea Transilvaniei,
în condiţiile luptelor pentru tronul Ungariei, în urma dezastrului de la Mohacs, scoaterea
Ţării Moldovei de sub suzeranitatea Imperiului Otoman.
Pentru credinţa, demnitatea şi devotamentul de care a dat dovadă în anii domniei sale,
Petru Rareş i-a permis lui Pan Mateiaş ridicarea a două aşezăminte religioase cu turlă, fapt
nemaiîntâlnit până la acea dată, şi anume: biserica din cadrul Mănăstirii Coşula (judeţul
Botoşani), la 1535, şi Biserica „Pogorârea Sfântului Duh” din Horodnicenii Sucevei, în 1539.
Biserica "Pogorârea Sfântului Duh" din Horodniceni are o formă de navă (corabie), cu altarul în
formă de semicerc. Soclul este din piatră cu profil masiv.
Ancadramentul de piatră sculptată al portalului vestic este bogat ornamentat și exprimă pătrunderea
în Moldova a influențelor Renașterii. [13]
În interior, biserica este împărțită în pridvor, pronaos, naos și altar. Între pridvor și pronaos, ca și
între pronaos și naos, au existat perete despărțitoare care a fost înlăturate ulterior.

În urma cercetărilor arheologice din anii 1998 – 2001 au fost descoperite șapte
morminte în pronaosul bisericii, majoritatea fără obiecte de inventar. Unul dintre
morminte este de reînhumare, aici găsindu-se o monedă de 10 para, emisă în anul
1764 – 1765 de sultanul Mustafa al III-lea (1757 – 1774) și o rochie de mătase.