M8 ULTRASONOGRAFIE

C1

Ecografia este o procedură imagistică care utilizează ultrasunete pentru a crea imagini
ale interiorului corpului. Se mai numește și sonografie sau ultrasonografie și nu implică
radiații, ci ultrasunete, care sunt unde sonore de înaltă frecvență. Această investigație este
non-invazivă și folosită pentru evaluarea diferitelor organe și structuri anatomice.
Deoarece ecografia foloseşte ultrasunetele, pacientul nu este expus la radiații.
Nu este necesară spitalizarea, iar examinarea durează 20-60 de minute, rezultatul fiind
primit, de cele mai multe ori, pe loc.
Recomandările pentru ecografie variază în funcție de scopul investigației. Este
recomandată în obstetrică pentru a monitoriza dezvoltarea fătului, în imagistica abdominală
pentru evaluarea organelor interne și în alte domenii medicale pentru diagnosticarea și
monitorizarea diferitelor condiții.
În funcție de scopul analizei, există trei categorii de ecografii:
-ecografia de screening, mai cunoscută fiind cea de sarcină (ecografia prenatală);
-ecografia de diagnostic;
-ghidaj ecografic pentru manevre intervenționale de diagnostic și tratament.
Ecografia este o metodă imagistică medicală sigură, non-invazivă, nu expune pacientul
la radiații, putând fi efectuată în cazul oricărei persoane.
Ecografia de sarcină
Ecografia de sarcină, cunoscută și sub denumirea de ecografie obstetricală sau
ecografie prenatală, este o procedură imagistică utilizată pentru a monitoriza dezvoltarea
fătului în uter dar și pentru a depista potențiale probleme ale acestuia, ale placentei, lichidului
amniotic, cordonului ombilical și ale uterului.
Procedura implică aplicarea unui gel pe abdomenul gravidei și folosirea unei sonde cu
ultrasunete care se mișcă pe suprafața pielii. Alternativ, în anumite situații, se poate utiliza o
sondă vaginală pentru a obține imagini mai detaliate în stadiile timpurii ale sarcinii.
Este o procedură non-invazivă, fără expunere la radiații, și este considerată sigură
pentru femeile însărcinate.
Aceasta are multiple scopuri:
 Confirmarea Sarcinii- pentru a confirma și data estimată a sarcinii.
 Monitorizarea dezvoltării fătului- pentru a evalua creșterea și dezvoltarea normală a
fătului.

1
  Detectarea anomaliilor- pentru a depista eventuale anomalii structurale sau
malformații ale fătului.
 Stabilirea sexului fatului-în unele cazuri, se poate identifica sexul fătului.
 Verificarea placentei și a lichidului amniotic- pentru a evalua sănătatea placentei și
cantitatea de lichid amniotic.
Ecografia de diagnostic
Ecografia de diagnostic este utilă în determinarea cauzelor unor simptome variate,
cum ar fi: dureri inexplicabile, senzație de presiune, de greață, a unor semne cum ar fi:
tumefacții, noduli palpabili, modificarea culorii unei regiuni sau a unor rezultate modificate
ale analizelor de sânge.
Tipuri de ecografie de diagnostic:
- ecografie abdominală;
- ecografie renală;
- ecografie mamară;
- ecografie Doppler;
- ecografie pelvină;
- ecografie transvaginală;
- ecografie tiroidiană;
- ecografie transrectală.
În majoritatea situațiilor, ecografia se efectuează prin aplicarea transductorului pe
suprafața pielii, dar în unele cazuri se introduce sonda în interiorul corpului (vagin sau rect).
Ghidaj ecografic pentru manevre intervenționale
Ghidajul ecografic pentru manevre intervenționale se referă la utilizarea ecografiei în
timp real pentru a asista și ghida proceduri medicale sau chirurgicale. Această abordare oferă
imagini în timp real, permițând medicilor să vizualizeze și să orienteze instrumentele în
timpul intervențiilor.
Aplicații ale Ghidajului Ecografic pentru Manevre Intervenționale:
Biopsii- în timpul prelevării de mostre de țesut pentru analize.
Intervenții Vasculare- plasarea catetelor sau a stenturilor în vasele de sânge sub ghidaj
ecografic.
Drenajul Lichidelor- asistarea în drenarea lichidelor acumulate în diferite cavități ale corpului.
Proceduri Musculoscheletice -ghidarea injecțiilor sau a altor intervenții în articulații sau
țesuturi musculare.

2
 Pregătire
Pacientul și zona de intervenție sunt pregătite, iar medicul aplică un gel pentru ultrasunete
pentru a facilita transmiterea undelor sonore.
Imagistica în Timp Real
Medicul utilizează o sondă cu ultrasunete pentru a crea imagini în timp real și pentru a ghida
instrumentele în timpul procedurii.Realizarea Manevrelor
În funcție de intervenție, medicul efectuează manevrele necesare, având întreaga procedură
sub control vizual continuu.
Avantaje
Precizie - imaginile în timp real permit o orientare precisă a instrumentelor.
Non-invazivitate - ghidajul ecografic reduce necesitatea unor intervenții mai invazive.
Beneficii
metoda de diagnostic rapida
Metodă de diagnostic rapidă, simplă, non-invazivă şi nedureroasă, exceptând cazurile în care
există o afecţiune inflamatorie sau o sensibilitate a regiunii de examinat, condiții în care poate
apărea o senzaţie de disconfort.
Ecograful
Ecograful este un echipament care utilizează ultrasunetele pentru a genera imagini în
secțiune în interiorul corpului uman(sau animal). Este un echipament dedicat pentru
transmisia și recepția ultrasunetelor și modificarea, măsurarea și stocarea imaginilor obținute
cu ajutorul acestora.
Ecograful utilizează principiul ecolocației folosit de lilieci, balene și delfini. Același
principiu este folosit și de către hidrolocator sau SONAR(SOund Navigation and Ranging).
Cercetarea pentru dezvoltarea acestor echipamente a început la sfârșitul anilor `40,
fiind bazată pe sonarul utilizat pentru detectarea submarinelor germane în timpul celui de-al
doilea război mondial, însă progrese semnificative s-au înregistrat de abia în anii `70.
Aparatul cu ultrasunete transmite impulsuri de înaltă frecvență cu ajutorul unui
traductor.
Undele sonore se propagă în corp și lovesc o graniță între țesuturi(de exemplu, între
țesutul fluid și moale, între țesuturi moi și os).
Unele dintre undele sonore se reflectă înapoi la traductor, în timp ce altele se propagă
mai departe până ajung la o altă limită și se reflectă.
Undele reflectate sunt culese de traductor și transmise la ecograf.

3
 Aparatul calculează distanța de la sondă la țesut sau organ(limitele), folosind viteza
sunetului în țesut(1540m/s) și durata de ântoarcere a fiecărui ecou. Aparatul afișază distanțele
și intensitățile ecourilor pe ecran, prin formarea unei imagini bidimensionale.
Ultrasunetele sunt sunete cu frecvența mai mate de 20.000 Hz. În ecografie gama de
frecvenșă se situează între 2MHz și 20MHz.
Sunetele sunt vibrații mecanice, au nevoie de un mediu în care să se propage, iar
viteza lor depinde de densitatea mediului în care se propagă.
Undele sonore reprezintă variaţii de presiune, care determină mişcarea particulelor
mediului respectiv în jurul poziţiei de echilibru. Grafic, unda poate fi reprezentată sub forma
unei curbe sinusoide, alcătuită dintr-o oscilaţie pozitivă urmată de una negativă.
Mărimile ce caracterizează undele sonore sunt:
a. Amplitudinea (A) reprezintă deplasarea maximă a particulei întrun sens sau altul
faţă de poziţia de echilibru.
b. Perioada (T) reprezintă timpul necesar particulei pentru a efectua o oscilaţie
completă şi de a reveni la poziţia iniţială de echilibru.
c. Lungimea de undă ( λ ) reprezintă distanţa parcursă de unda sonoră pe durata
perioadei.
d. Frecvenţa (F) reprezintă numărul de oscilaţii complete pe unitatea de timp
(secundă). Unitatea de măsură pentru frecvenţă este HERTZ (Hz). 1 Hz = 1 oscilaţie /
secundă.
În funcţie de frecvenţă, undele sonore se împart în:
- infrasunete = 0 - 16 Hz - sunete audibile = 16 Hz - 18 KHz
- ultrasunete (US) = 18 KHz - 150 MHz
- hipersunete = peste 150 MHz
Limita superioară a domeniului sunetelor audibile variază între specii, iar la om,
variază odată cu vârsta.
e. Viteza (c) sunetului reprezintă distanţa parcursă de undă în unitatea de timp şi se
măsoară în metri/secundă. Relaţia cu ceilalţi parametri ai undei sonore este dată de formula:
c=F x λ, (1) unde F reprezintă frecvenţa şi λ = lungimea de undă.
Viteza de propagare a sunetului într-un mediu omogen este constantă la o temperatură
dată şi depinde de caracteristicile mediului, respectiv de elasticitatea şi densitatea acestuia.
Deoarece viteza sunetelor într-un anumit mediu este constantă, frecvenţa şi lungimea de undă
a sunetelor străbătând acel mediu se vor afla în relaţie de inversă proporţionalitate. Ca atare,
cu cât frecvenţa unui sunet este mai mare, cu atât λ este mai mică.

4
 Vitezele de propagare a sunetului în diferite medii întâlnite în corpul omenesc sunt:
(m/s) aer - 331 apă – 1430
ţesut adipos - 1450
creier - 1540
ficat - 1550
rinichi - 1560
sânge - 1570
muşchi - 1580
os - 4080 x x - variabil dupã timpul anatomic și gradul de mineralizare a osului
Se remarcă faptul cã viteza de propagare a sunetului în toate ţesuturile moi ale
organismului uman are o valoare de aproximativ 1500 m/s, cu foarte mici variaţii.
f. Energia acustică. Sursa acustică generează o cantitate de energie, care determină
oscilaţiile particulelor şi care se transmite odată cu unda. Energia se măsoară în jouli (J).
g. Puterea acustică (sau fluxul de energie acustică) reprezintă cantitatea de energie care
trece în unitatea de timp printr-o suprafaţă dată a mediului de propagare. Unitatea de măsură
este joule/secundă (J x s-1) sau watt (W).
h. Intensitatea acustică reprezintã fluxul de energie pe unitatea de suprafaţă şi se
mãsoară în W/cm2.
Generarea ultrasunetelor.
Efectul piezoelectric: Ultrasunetele utilizate în diagnosticul ecografic sunt generate de
efectul piezoelectric care constă în apariţia unei diferenţe de potenţial electric între cele două
suprafeţe ale unui cristal de cuarţ, atunci când acesta este supus unei deformări mecanice.
Fenomenul se produce şi în sens invers: un cristal de cuarţ supus unei diferenţe de potenţial va
suferi o deformare mecanică. Aceastã deformare generează ultrasunetele.
Efectul Doppler: Efectul Doppler a fost descris de CHRISTIAN JOHANN
DOPPLER în 1842. El poate fi definit după cum urmează:
- dacă o sursă sonoră este staţionară faţă de un receptor, λ şi frecvenţa sunetului
recepţionat vor fi constante;
- dacă sursa sonoră se apropie de receptor, λ scade şi frecvenţa sunetului recepţionat
creşte;
- dacă sursa sonoră se îndepărtează de receptor, λ creşte şi frecvenţa scade.
În aer atenuarea sunetelor este mai mare și de aceea nu se pot face examinări
ecografice la organele care conțin aer: plămâni, stomac.

5
 Deoarece atenuarea sunetelor este mai mare în aer pe piele se aplică un gel care poate
ajuta propagarea ultrasunetelor mai departe în corp, cu atenuare minimă(gelul=mediu
conductor acustic sau gel de transmisie). Gelul este o soluție pe bază de apă.
Modul de formare al imaginilor ecografice
1.Traductorul(sau transductorul) emite un puls de ultrasunete
2.Traductorul oprește emisia și începe să asculte reflecțiile de ultrasunete de la țesuturi
3.Se formează imaginea ecografică. Ciclul de emisie/recepție se reia. Imaginea se obține de la
pulsurile ultrasonice care se întorc în corp
*Ecograful poate emite, recepționa și procesa mii de impulsuri de ultrasunete pe secundă
Scopul sistemelor ecografice
Parametrul cel mai important după care este evaluat un ecograf este ”calitatea”
imaginilor obținute - ”calitate” denumită rezoluție.
În imagistica medicală termenul de rezoluție definește numărul sau cantitatea de detalii
pe care le oferă o imagine sau o metodă. În ecografie imaginea este numită imagine
ecografică sau sonogramă.
Permite examinarea în timp real al structurilor anatomice din corp, inclusiv cele în
mișcare foarte rapidă-inima.