PRINCIPII FIZICE FUNDAMENTALE

ÎN ULTRASONOGRAFIE

Prof. Dr. Tofolean Ioan Tiberiu

Departament Gastroenterologie, SCJU
Constanta
Universitatea Ovidius
O scurta istorie a ultrasunetelor
1794 - Lazaro Spallanzani
(“Opus coli di fisica”),
analizeaza mecanismele de
baza ale orientarii spatiale a
liliecilor
1880 - Galton creeaza si
produce aparatul capabil sa
emita unde sonore la
frecventa de 40.000 Hz
- Pierre si Jacques Curie –
efectul piezoelectric
Lazaro Spallanzani (1729 - 1799)
O scurta istorie a ultrasunetelor

1928 – Paul Langevin

demonstreaza efectul
distructiv al US cu
intensitate inalta asupra
tesuturilor biologice
O scurta istorie a ultrasunetelor

1937 - fratii Dussik

incearca sa vizualizeze
cu ajutorul US camerele
cerebrale, dar undele nu
au putut penetra
structurile osoase
O scurta istorie a ultrasunetelor
1940 - H. Gohr si Th. Wedekind, revista Klinische
Wochenschrift – potentialul diagnostic al US
Utilizari ale US in scop terapeutic in ulcerul gastric
(stanga) si artrita (dreapta)
O scurta istorie a ultrasunetelor

1955 – John Reid si John

Wild – primul
echipament de explorare
in modul A folosind
abordul endorectal si
endovaginal
O scurta istorie a ultrasunetelor
1960 – tehnica unidimensionala – detectarea batailor
cordului fetal
1963 – tehnica bidimensionala – masurarea
diametrului sacului gestational
1972 – Kratochwill, echipamente ce furnizeaza imagini
tridimensionale (3D)
1975 – codificarea color – permite evaluarea curgerilor
sanguine
O scurta istorie a ultrasunetelor
GENERALITĂŢI
Ultrasunetele - vibraţii mecanice cu frecvenţă inaltă
( 20.000 Hz) ce nu pot fi auzite de urechea umană.
GENERALITĂŢI

Urechea umana percepe sunetele cu frecventa intre

20 si 20.000 de Hz

Ecografia foloseste ultrasunete cu frecventa între

1 si 50 MHz
Proprietăţile ultrasunetelor
amplitudine (A);
perioadă (T) – este măsurată în secunde;
lungime de undă () –se măsoară în unităţi metrice;
frecvenţă (F) – se măsoară în herţi, după numele fizicianului
Heinrich Hertz (1857-1894). Un Hertz (Hz) = 1 oscilaţie/secundă;
viteza de propagare a ultrasunetelor (c) –se măsoară în m/s.
C depinde de mediul străbătut de US şi este constantă în mediul
respectiv, dar invers proportionala cu densitatea mediului. S-a
constatat o valoare medie de 1.540 m/s a vitezei de propagare a
US în ţesuturile moi, cu mici deviaţii de la aceasta, dependente
de organ.
Proprietăţile ultrasunetelor
Unitatea de masura pentru frecventa – Hertz
Această denumire a fost stabilită la Conferința Generală de
Măsuri și Greutăți din 1960 în cinstea fizicianului german
Heinrich Hertz. Intre anii 1887-1889, pe baza unui sir de
experiente celebre, el a demonstrat existenta undelor
electromagnetice prezise de Teoria lui Maxwell, confirmand
definitiv teoria actiunii prin contiguitate. In decursul
experimentelor sale, a descoperit si Efectul fotoelectric. In
cinstea sa, undele electromagnetice se numesc si unde
herziene, iar unitatea de frecventa s-a numit Hertz (Hz).
Pînă atunci se folosea unitatea de cicli pe secundă.
Proprietăţile ultrasunetelor

1Hz
1.000 Hz=1 kHz
1.000.000 Hz= 1MHz
1.000 kHz=1 MHz
Proprietăţile ultrasunetelor
C=F
MEDIU Viteza US
 
Aer 330
Cu cât
Ţesut pulmonar 1.160
Ţesut adipos 1.470
densitatea
Apă 1.480 unui ţesut este
Ficat 1.550 mai mare, cu
Sânge 1.570 atât va fi mai
Muşchi 1.580
mare c
Os 4.100
străbătând
acest ţesut.
Proprietăţile ultrasunetelor
Străbătând mediile biologice US suferă fenomene de
1. reflexie,
2. refracţie,
3. dispersie,
4. difuzie,
5. difracţie,
6. atenuare şi
7. absorbţie.
Reflexia si refractia US
Când un fascicul
incident de US întâlneşte
o interfaţă – o parte din
US se reflectă, iar o altă
parte din fasciculul
incident US este
transmisă distal de
interfaţă.
Reflexia si refractia US

Simultan cu transmisia
US se produce şi
fenomenul de refracţie,
cu schimbarea direcţiei
de propagare a US la
traversarea unei
interfeţe.
Impedanţa acustică
Reflectarea US este proporţională cu diferenţa de
impedanţă acustică (Z).
Impedanta acustica reprezinta rezistenta mediului la
propagarea sunetului
- diferenta de impedanta la nivelul interfetei rezulta din
reflexia partiala a semnalului
Afecteaza modul de conducere al semnalului prin mediu
- bun conducator: structurile pline cu lichid, tesuturile
moi, muschii, ficatul, splina
- slab conducator: plamanii (aerul)
Dispersia şi difuzia
Dispersia - fenomenul de împrăştiere a ecourilor;
- are loc la nivelul unei interfeţe neregulate
Difuzia - retransmiterea în toate direcţiile a unei
fracţiuni minime de energie ultrasonoră
Când interfaţa are dimensiuni foarte mici în
comparaţie cu lungimea de undă a US (ex. o hematie
de 7 microni şi o undă ultrasonoră de ordinul
milimetrilor, cum sunt cele utilizate în diagnosticul
medical pentru ţesuturile moi), fasciculul US va fi nu
numai reflectat, dar şi difuzat.
Absorbţia şi atenuarea
Absorbţia - fenomenul prin care fasciculul US incident îşi pierde
progresiv energia acustică, aceasta fiind absorbită de ţesuturile
străbătute.
Atenuarea este:
- reducerea intensității fasciculului la trecerea acestuia prin țesut.
- efectul total al absorbției, împrăștierii, reflecției, refracției și
difracției.
- dependenta de frecvență.
- pentru a obține semnale de ecou adecvate la adâncime în
țesuturi, operatorul manipulează gain-ul pentru a compensa
atenuarea.
EFECTUL PIEZOELECTRIC

ultrasunetele sunt
generate şi detectate prin
efectul piezoelectric
(Pierre si Jacques Curie,
1880)
EFECTUL PIEZOELECTRIC
d
i
d
if

p
m
se

eo
tr

ct
e
o
rn

ae
n
sţ

iţ
iă

ci
u
d
n
e

ăa
l

u
n
d
ă

u
l
t
r
a
s
o
n
i
c
ă
EFECTUL PIEZOELECTRIC

presiune mecanică diferenţă de potenţial creşterea intensităţii

(ecou reflectat) (tensiune) curentului electric
Transductoare

Transductorul – este un
termen general utilizat
pentru piesa care are
rolul de sursă acustică,
emiţând şi recepţionând
US.
Transductoare
Se utilizează mai multe tipuri de transductoare:
- liniare: - mecanice
- electronice
- sectoriale:- mecanice
- electronice: - simple
- inelare
- convexe
- monosonde (ex. examinarea Doppler)
- combinate
Diferitele tipuri de transductoare
Transductoare
Materialul ceramic piezoelectric trebuie să fie
polarizat pentru a fi folosit la transductorul ecografic.
Transductorul nu se sterilizează prin spălare (eventual
prin gaz).
Depolarizarea se produce la T° de câteva sute de grade.
Transductorul nu trebuie lovit.
INFORMAŢIA ULTRASONOGRAFICĂ
Modul A (A – mode)
“A” este iniţiala cuvântului aplitudine – modularea
amplitudinii ecourilor.
Prima tehnică utilizată în investigaţia ultrasonografică.
Descrisă în anul 1956 de către Mundt şi Hughes, care
au utilizat-o în diagnosticul oftalmologic.
Este ultrasonografia unidimensională, folosindu-se un
singur fascicul US.
Permite deosebirea între formaţiunile lichide şi cele
solide
INFORMAŢIA ULTRASONOGRAFICĂ
Modul B (B – mode)
Reprezintă modularea strălucirii.
Este o ultrasonografie bidimensională.
Imaginea este realizată de multiple puncte strălucitoare, fiecare
punct fiind reprezentat de un ecou. Luminozitatea fiecărui punct
este proporţională cu amplitudinea ecoului respectiv.
Tehnica de vizualizare a imaginilor este “în scala gri”, realizată din
multiple nuanţe de gri de la alb la negru care corespund
amplitudinii ecourilor.
Sistemul de explorare rapidă în timp real (“real - time”) permite
vizualizarea structurilor în mişcare (cordul, vasele sanguine)
afişându-se pe ecran în jur de 10 – 80 imagini/sec).
INFORMAŢIA ULTRASONOGRAFICĂ
Modul B
INFORMAŢIA ULTRASONOGRAFICĂ
Modul M (TM, “time –
motion”)
Se utilizează în cardiologie;
Se afişează o
echocardiogramă care
reprezintă desfăşurarea în
timp a mişcărilor
structurilor cardiace
respective: pe ordonată se
înscrie spaţiul şi pe
orizontală timpul.
Ultrasonografia Doppler
Christian Andreas Doppler -
fizician austriac, a emis teoria
de bază a efectului Doppler
(“Despre lumina colorată a
stelelor duble şi alte câteva
stele ale cerului”, 1842)
 Aceasta se referă la
modificarea frecvenţei
sonore atunci când o sursă
sonoră şi un receptor se află
în mişcare unul faţă de
celălalt.
Ultrasonografia Doppler
Ultrasonografia Doppler cu emisie
pulsatorie (PDopp)
Baker , 1970
Foloseşte un singur transductor care emite şi
recepţionează alternativ US.
Variaţia vitezei fluxului sanguin este reprezentată sub
forma unui spectru de viteze care realizează curba
(traseul) Doppler.
Din motive tehnice echografia PDopp nu permite
înregistrarea corectă a vitezelor mari ale fluxului sanguin,
vitezele care trec peste limita maximă de înregistrare a
aparatului, din cauza apariţiei fenomenului de aliasing
(împrăştiere, repliere).
Ultrasonografia Doppler cu emisie
pulsatorie (PDopp)
Ultrasonografia Doppler cu emisie continuă
(CDopp)

Foloseşte un transductor
format din două cristale
piezoelectrice, din care
unul emite continuu US,
iar cel de-al doilea
recepţionează în mod
continuu ecourile
US Doppler cu emisie continuă – jet de
regurgitrare mitrala
Ultrasonografia bidimensională Doppler
codificată color (2D Color Dopp)
Imaginea 2D Color Dopp reprezintă o hartă
bidimensională a vitezelor fluxului sanguin.
Se utilizează un singur transductor care permite
afişarea în timp real, cu frecvenţa a 10 – 16 imagini/sec,
a informaţiei Doppler analizată prin metoda P Dopp
codificată color şi suprapusă peste imaginea
bidimensională.
US Doppler color – trunchi celiac
IMAGINEA ULTRASONOGRAFICĂ
Se produce datorită existenţei interfeţelor.
Se obţine prin prelucrarea computerizată (procesare)
într-un sistem analog/digital a diferenţelor de
potenţial electric aplicate la extremităţile cristalului
piezoelectric;
diferenţele de potenţial electric sunt codificate în
nuanţe de gri ce pot cuprinde între 64 şi peste 250 de
nuanţe;
pot fi codificate color.
Rezoluţia
Rezoluţia imaginii ultrasonografice este direct
proporţională cu frecvenţa nominală a
transductorului,
Cu atât mai bună cu cât va fi mai mare frecvenţa
nominală a transductorului.
Penetrabilitatea
Penetrabilitatea fasciculului US este invers
proporţională cu frecvenţa nominală a
transductorului.
Transductoarele trebuie să fie utilizate conform cu
aceşti doi parametri: rezoluţia imaginii şi
profunzimea la care se găseşte leziunea de examinat.
Artefacte
1. Artefacte date de transductor
pe imaginea ultrasonografică se pune în evidenţă apariţia unui strat gros,
strălucitor de ecouri situat în zona cea mai apropiată de transductor, ce
corespunde ecourilor determinate de suprafaţa acestuia;
se produc în urma multiplelor fenomene de reflexie care au loc în
interiorul transductorului.
Existenţa lor - demonstrată experimental prin introducerea parţială a
unui transductor într-un recipient plin cu apă: în absenţa interfeţelor
care generează ecouri se vizualizează aceste artefacte lângă suprafaţa
transductorului.
sunt mult mai pronunţate în cazul utilizării transductoarelor mecanice
sectoriale, dar se pot produce şi la folosirea altor tipuri de transductoare.
Artefacte
2. Reverberaţia
se produce când
fasciculul US întâlneşte
straturi reflectogene
paralele, cum sunt acelea
din peretele abdominal.
Artefacte
Artefacte
3. “Housing noise” artefact
poate fi văzut cu uşurinţă dacă transductorul este
ţinut nemişcat în dreptul cadranului superior drept al
abdomenului.
odată cu respiraţia pacientului, ficatul şi rinichiul
drept se mişcă înainte şi înapoi, dar artefactele care iau
naştere din cauza transductorului şi al peretelui
abdominal vor rămâne staţionare.
determină frecvent neclaritatea regiunii anterioare a
veziculei biliare.
Artefacte
4. Artefacte datorate amplificării ecourilor
Dacă amplitudinea ecourilor creşte excesiv, pe ecranul
aparatului se produce o imagine intens strălucitoare
(pe o secţiune sagitală prin ficat şi rinichiul drept se
poate produce o astfel de imagine albă, strălucitoare în
regiunea superficială, apropiată de transductor, care va
împiedica vizualizarea texturii parenchimului hepatic
la acest nivel).
Artefacte
5. Artefacte datorate atenuării ecourilor
 Când amplitudinea ecourilor se reduce foarte mult în profunzime, imaginea devine
mai grosolană, îşi pierde progresiv din strălucire, întunecându-se şi va dispare în
zonele cele mai adânc situate (rezoluţia imaginii ultrasonografice se reduce şi sunt
detectate un număr insuficient de ecouri, cu absenţa acestora în cele mai profunde
regiuni).
Artefacte
6. Artefacte datorate reflexiei
speculare
iau naştere dacă un fascicul de US
întâlneşte un reflector specular,
adică o interfaţă curbă convexă spre
sursa ultrasonoră (transductorul)
cum sunt diafragmul, pericardul,
peretele intestinal, peretele vezicii
urinare etc.;
interfeţele speculare interacţionează
cu ultrasunetele în aceeaşi manieră
în care interacţionează o oglindă cu
unda de lumină. Artefactul se
numeşte imagine în oglindă (“mirror
– image”).
“Mirror-image”: vena hepatica si VCI
Artefacte
7. Umbra marginală (“edge
– shadow”)
Se datoreşte fenomenului de
refracţie, care determină
devierea (“bending”) de la
traiectoria iniţială a US când
acestea întâlnesc tangenţial
o structură (de ex. chistică),
interfaţa respectivă având
grosimea asemănătoare cu
lărgimea faciculului
ultrasonor incident Umbra marginala a polilor inferior si
superior al testiculului
Artefacte
8. Refracţia artefactuală
Refracţia poate avea ca efect artefactual deplasarea unor
structuri faţă de poziţia lor normală.
Un fascicul refractat poate fi apoi din nou reflectat de o
structură situată lateral faţă de fasciculul US incident,
rezultând un ecou care va induce apariţia imaginii
structurii respective în direcţia fasciculului US incident,
deşi în mod normal aceasta se situează lateral.
Prezintă importanţă în cazul puncţiilor ghidate
ultrasonografic.
Artefacte
9. Imaginea dedublată (“split – image artifact”)
Refracţia poate cauza diagnostice eronate provocând
apariţia unui alt tip de artefacte, de ex. la trecerea unui
fascicul de US incident prin coloana triunghiulară de
grăsime situată între muşchii drepţi abdominali; în
urma refracţiei US la acest nivel se poate produce
dedublarea imaginii unor structuri situate dedesubt
În funcţie de poziţia transductorului faţă de acea
formaţiune pot apare una sau două copii (“duplicate”).
Artefacte
Apar numai dacă
transductorul
secţionează exact la
nivelul liniei mediane a
structurii respective; o
secţiune cu numai câţiva
centimetri mai departe
de linia mediană va
cauza dispariţia
artefactului.
Duplicat al sacului vitelin
Artefacte
10. False septări şi false cloazonări
Cristalul piezoelectric poate produce fascicule
secundare îndreptate în altă direcţie; acestea pot crea
ecouri care realizează încă o imagine ce poate
corespunde cu false septări şi false cloazonări la
nivelul unor formaţiuni lichidiene.
Apar în prezenţa unei deosebite amplificări acustice si
dispar odată cu modificarea incidenţei de examinare.
Artefacte
11. Artefacte datorate vitezei US
La trecerea printr-o
formaţiune/arii lichidiene US nu
sunt reflectate dar îşi reduc viteza
de deplasare; în cazul în care
formaţiunea respectivă are
dimensiuni mari, ecourile produse
de o structură situată dincolo de
cea lichidiană ajung întârziate la
transductor şi din această cauză
structura respectivă îşi va modifica
poziţia pe imaginea aparatului,
apărând situată la o anumită
distanţă faţă de normal.
Calcificari intr-o formatiune tumorala de san
STANDARDE INTERNAŢIONALE ALE
INVESTIGAŢIEI ULTRASONOGRAFICE
secţiuni
transversale,
perpendiculare pe
axul lung al corpului
omenesc

secţiuni frontale secţiuni

(în plan coronal), longitudinale
perpendiculare pe
(sagitale),
planul sagital şi
paralele cu axul paralele cu axul
lung al corpului lung al corpului
omenesc omenesc
STANDARDE INTERNAŢIONALE ALE
INVESTIGAŢIEI ULTRASONOGRAFICE
STANDARDE INTERNAŢIONALE ALE
INVESTIGAŢIEI ULTRASONOGRAFICE
Fereastra ultrasonografică – este cea mai bună cale de
abord a fasciculului US incident pentru realizarea unei
imagini interpretabile.
NOŢIUNI ELEMENTARE DE SEMIOLOGIE
ULTRASONOGRAFICĂ
Leziunile patologice pot prezenta aspect:
 ecogen sau reflectogen, dacă se produce reflectarea US
la nivelul structurii (dense) respective; au culoare albă;
 transsonic sau anecogen (lichidian), când US trec
printr-un mediu fără a avea loc reflectarea lor; se
colorează în negru.
NOŢIUNI ELEMENTARE DE SEMIOLOGIE
ULTRASONOGRAFICĂ

izoecogen
(ecogenitate
hiperecoge
moderat identică cu
hipoecoge
n (puternic
ecogen a
n (slab
reflectogen
(moderatparenchimu
reflectogen)
dereflectogen)
US) lui
înconjurător
)
NOŢIUNI ELEMENTARE DE SEMIOLOGIE
ULTRASONOGRAFICĂ
EFECTELE ULTRASUNETELOR
1. TERMIC - Expunerea la US determină încălzirea
ţesuturilor.

Intoleranta la
cresteri ale
temperaturii
EFECTELE ULTRASUNETELOR
Pot aparea cresteri ale temperaturii de pana la
1,5 grade C in tesuturile moi,
3 grade C in cazul expunerii unui fat printr-o vezica
urinara plina
EFECTELE ULTRASUNETELOR
2. MECANIC – Cavitaţia (formarea şi manifestarea bulelor
microscopice de gaz în interiorul lichidelor şi ţesuturilor)
La trecerea printr-un mediu elastic, ultrasunetele determină
o succesiune de presiuni pozitive şi negative.
În cazul unui mediu lichid dacă există deja bule de gaz sau
impurităţi are loc o implozie (colaps) care determină unde de
şoc
Undele de şoc pot determina leziuni ale materialului genetic,
organitelor intracelulare sau fenomene de liză celulară.
Ar putea avea drept consecinţă producerea de tromboze în
condiţiile examinării ecografice a cordului şi vaselor mari
datorită fenomenului de cavitaţie asupra sângelui.
EFECTELE ULTRASUNETELOR
DAR
Apariţia fenomenului de cavitaţie presupune folosirea
unor frecvenţe mari (de ordinul MHz) şi a unor
intensităţi acustice mari (W/cm2).
AVANTAJELE ULTRASONOGRAFIEI PENTRU
DIAGNOSTICUL MEDICAL
este neinvazivă;
nu prezintă nocivitate;
este precisă;
rapidă;
economică;
larg accesibilă;
repetabilă;
are reproductibilitate mare;
permite obţinerea de informaţii morfo-funcţionale;
poate dirija manopere invazive de diagnostic şi tratament.