A.M.

 
ULTRASONOGRAFIA

Ultrasonografia se bazeaza pe utilizarea ultrasunetelor, care sunt reflectatea sub

forma de ecouri in functie de proprietatile tesuturilor solide si lichide, proportional cu
rezistenta la patrundere.

Tehnica imagistica ultrasonografica este numita ultrasonografie. Cel mai uzualt

tip de tehnica de masurare a vitezei de curgere este numit Doppler ultrasonic, iar
metoda – sonografie Doppler. Ultrasunetele sunt unde mecanice, care au la baza
oscilatiile particulelor materiei. De aceea ele nu exista in vid si au o lungime de unda
peste 18000 Hz. Cele mai utilizate game de frecvente se situeaza intre 2-
10MHz(1MHz=1 milion Hz).

Formarea ultrasunetelor se bazeaza pe efectul piezoelectric : daca la

extremitatile unui cristal de cuart se aplica o diferenta de potential electric, acrsta se
deformeaza. Vibratile mecanice ale cristalului de cuart, ;la randul lor produc diferente de
potential.

Ultra sunetele se formeza si sunt receptionate la nivelul transducerului. Initial se

utilizeaza cristalul de cuart. Astazi in locul cristalului de cuart sunt utilizate ceramic
sintetice( zirconat de Pb, titan de Ba) sau mase plastic (florura de poliviniliniden) care
produc la o sigura stimulare numai 2-3 oscilatii, ceea ce permite o rezolutie mai buna a
imagini.

Traducerul are functie de emitator de ultrasunete, care sunt pulsatorii. Un puls

are durata de o y/s si este trasmisa de 1000 ori/s. Intimpul ramas 999/1000, traducerul
actioneaza ca receptor.

Traducerul poate fi: liniar sau sectorial (mechanic, convex).

In functie de frecventa distingem traducerea de 2,3,5,6,7,10,30 MHz.

Usurinta cu care se propaga ultrasunetele printr-un tesut depinde de masa

particulei (care determina densitatea tesuturi ) si de fortele elastic care leaga particulelle
dintre ele. Viteza de propagare a ultrasunetlor prin tesuturi este determinate de
elasticitatea tesutului. Densitatea si elasticitatea unui tesut determina impedanta
acustica (rezistenta) Z=pxc( p= densitatea, c=viteza de propagare a sunetului prin
tesut). Cu cat diferenta de impedanta acustica este mai mare,cu atat mai puternica va fi
reflectarea. Intre gaz si un tesut moale exista o diferenta de impedanta acustica foarte
mare. De aceea la aplicarea traducerului pe piele este necesara utilizarea unui gel
pentru a elimina aerul care ar fi oprit propagarea ultrasunetului. La fel intre os si tesuturi
moi impedenta acustica este mare, oasele restrictionand utilizarea ultrasunetelor.

Ultrasuntele emise se propaga in mediul biologic. In corpul uman propagarea

ultrasunetelor se face liniar si sufera fenomene de reflexive, refractive, dispersie si
difractie.

De asemenea, energia Sonora este preluatade particulele din mediul de

propagare si reflective-difuzie, astfel energia fasciculului incident se pierde treptat prin
absorbitie. Suma pierderilor de energie prin absorptive si difuziune determina
atenuarea.

Intalnid in calea lor diferite interfete, ultrasunetele se reflecta sub forma de

ecouri. Acestea sunt receptionate de cristale, determina vibratiiale acestuia si produc
diferente de potential electric.

Informatia ecografica poate fi reprezentata in, mai multe moduri.

Fiecare ecou care se intoarce la traducator genereaza un semnal electric a carui putere
(amplitudine) este determinate de puterea ecoului. Trasformarea semnalului electric
intr-o imagine ce apare pe un monitor, se bazeaza pe viteza relative constanta de
propagare a ultrasunetelor prin tesuturi.

Prin masurarea timpuluide la receptia ecoului poate fi estimata adancimea pana la care
au patruns ultrasunetele. Pe parcursul perioadei de “ascultare” care urmeaza emisiile
fiecarui puls ultrasonic, se inregistreaza ecouri provenite de la adncimi diferite. Datorita
atenuarii ultrasunetelor in tesuturi, ecourile provenite de la structurile ce le ,mai
indepartate vor fi cele mai slabe. Acest lucru este compensat prin amplificarea
semnalelor electrice generate de ecourile intarziate.