ULTRASUNETE

LE ÎN
MEDICINa
dentarĂ
 BAZELE FIZICE
• Undele acustice - clasificate în
funcţie de domeniul de
audibilitate umană (cuprins
între 16 şi 20.000 Hz)
– frecvenţa < 16 Hz → infrasunete
– frecvenţa > 20.000 Hz (20 KHz)
→ ultrasunete
• Sunetele cu frecvenţă peste
200 MHz - hipersunete.
• Hz = unitatea de măsură
pentru frecvenţă
(oscilaţii/secundă
sau cicli/secundă)
 ULTRASUNETELE
• Oscilaţii ale unui mediu elastic → se
propagă în spaţiu sub formă de unde
longitudinale şi au o frecvenţă cuprinsă
între 20 kHz şi 200 MHz.
– Limita superioară a frecvenţei
ultrasunetelor - impusă de considerente
de ordin practic legate de generarea lor.
– Limita inferioară a frecvenţei
ultrasunetelor - definită subiectiv, fiind
legată de domeniul de audibilitate umană,
deoarece spectrul de frecvenţe audibile
este specific fiecărui individ în parte.
• Ultrasunetele folosite pentru imagistica
medicală au frecvenţa cuprinsă între 1
MHz şi 20 MHZ
 Istoricul ultrasunetelor
• Piezo – de la verbul grecesc piezein (a presa)
• Piezoelectricitatea – descoperită de Jacques şi
Pierre Curie (1880) – au observat că aplicarea
de presiune asupra unui cristal de cuarţ duce
la apariţia unei sarcini electrice în cristal.
• SONAR-ul – utilizat prima dată în anii primului
război mondial în Franţa pentru dedectarea
submarinelor inamice (1912 s-a încercat
localizarea nereuşită a vasului Titanic)
• Aplicaţiile medicale – la sfârşitul anilor 1950
 Efectele ultrasunetelor
• Fenomenul de cavitaţie
• Efectul acustic
• Efectul chimic
• Efectul optic
• Efectul termic
• Efectul antiinflamator
 Fenomenul de cavitaţie
Cavitaţia – fenomen care
constă în ruperea unui
lichid în anumite zone şi
refacerea imediată a
acestuia sub acţiunea
unor tensiuni ridicate
apărute ca urmare a
destinderilor şi
comprimării succesive ale
mediului, determinate de
propagarea undei.
• În locurile unde lichidul se
rupe apar goluri (cavităţi)
spre care se îndreaptă
gazele şi vaporii din lichid.
• În urma comprimării ulterioare, volumul cavităţilor se
micşorează, dezvoltându-se în interiorul acestora
presiuni de ordinul miilor de atmosfere.
• Datorită acestei presiuni ridicate, cavităţile se distrug →
şocuri hidraulice foarte puternice sau unde de şoc.
• Apariţia fenomenului de cavitaţie presupune folosirea
unor frecvenţe mari (de ordinul MHz) şi a unor
intensităţi acustice mari (W/cm2).
• Cavitaţia produce o serie de efecte mecanice, optice,
chimice, biologice.
 Efectul acustic
• zgomotul ce se produce în momentul
spargerii bulelor de cavitaţie.
 Efectul chimic
 Se manifestă numai în lichidele în care
sunt dizolvate gaze
 Constau în:
 apariţia de ioni
 apariţia de radicali liberi
 producerea de reacţii de oxido-reducere
 polimerizări sau depolimerizări
 Favorizează intensificarea sau apariţia
unor reacţii chimice
 Efectul optic (sonoluminiscenţa)
• Constă în apariţia unei
emisiuni slabe de
lumină în timpul
procesului de cavitaţie.
• Parametri fizici care
influenţează
sonoluminiscenţa:
– frecvenţa şi
intensitatea https://www.youtube.com/watch?v=vumk_qNQgZU
ultrasunetelor
– vâscozitatea şi
temperatura lichidului
 Efectul optic (sonoluminiscenţa)
• Explicarea fenomenului:
- teoria chimică - luminiscenţa → rezultatul
recombinării radicalilor chimici care iau
naştere după implozia bulelor de cavitaţie
- teoria termică - fenomenul de luminiscenţă
→ determinat de incandescenţa gazelor din
bulele de cavitaţie
- teoria microdescărcărilor electrice -
fenomenul de luminiscenţă → rezultatul unor
descărcări electrice în interiorul bulelor de
cavitaţie
Efectul termic
• Efectul termic al US
utilizate în scop
diagnostic medical este
neglijabil;
• Datorită intensităţii
acustice reduse (0,1
w/cm2), încălzirea
ţesuturilor este
neglijabilă.
TERAPIA CU ULTRASUNETE
Datorită efectului antiinflamator produs,
ultrasunetele → folosite ca tratament adjuvant în:
• Afecţiuni reumatice:
– reumatism degenerativ
– reumatism inflamator cronic
– reumatism abarticular
– sechele posttraumatice
• Afecţiuni ale sistemului nervos periferic:
– nevralgii
– neuromialgii
• Afecţiuni cardiovasculare:
– tulburări ale circulaţiei periferice venoase ale membrelor
• Afecţiuni ale aparatului digestiv:
– periviscerite
– sindroame aderenţiale
• Afecţiuni ale aparatului urogenital:
– hipertrofii de prostată
– colici nefretice
– metroanexite şi parametrite cronice
– mastite
• Afecţiuni ORL:
– sinuzite
– rinite
• Afecţiuni dermatologice:
– furuncule
– panariţii
– hidrosadenite
În aplicaţiile terapeutice acţiunea
ultrasunetelor asupra pacienţilor poate fi:
Directă:
• Sursa de ultrasunete este plasată
– într-o baie de apă în faţa tegumentului → pentru
tratamentul zonelor profunde
– într-un unghi ascuţit cu tegumentul, în terapia zonelor
superficiale.
• Pentru a se evita producerea fenomenului de
cavitaţie suprafaţa tegumentului trebuie să fie
degresată.
• Sursa de ultrasunete vine în contact cu tegumentul
prin intermediul unei pelicule de ulei mineral,
glicerină, diverse unguente, geluri
În aplicaţiile terapeutice acţiunea
ultrasunetelor asupra pacienţilor poate fi:
Indirectă (prin producerea de aerosoli):
• Un fascicul de ultrasunete care traversează un lichid
spre interfaţa cu aerul poate produce pulverizarea
lichidului dacă intensitatea fasciculului ultrasonic este
suficient de mare pentru a produce cavitaţie.
• Acest tip de terapie este utilizat în tratamentul
afecţiunilor din sfera ORL.
IMAGISTICA CU
ULTRASUNETE

Ecografia

https://www.youtube.com/watch?v=Dc7bC3k8DFA
• Unda sonoră se propagă numai prin mişcare
longitudinală, nu şi laterală.
• Se poate face comparaţia cu nişte greutăţi
legate între ele cu arcuri.
 Ecografia este o examinare medicală a structurilor
interne ale corpului prin intermediul ultrasunetelor.
 Ecografia este o metodă de obținere a imaginilor
unui organ și diferite structuri prin capturarea și
vizualizarea undei ultrasonice reflectate (ecoul) la
suprafața corpului.
 Un aparat cu ultrasunete folosește unde sonore în
intervalul 3,5 – 7,0 megaherți (MHz) pentru a
vizualiza structurile interne.
 Imaginea obţinută cu ajutorul ultrasunetelor
reprezintă proprietățile mecanice ale țesuturilor
(parametri precum densitatea și elasticitatea).
 Aceste proprietăți sunt evidenţiate prin interacțiunile
dintre undele mecanice și țesuturi.
 Aceste interacțiuni sunt transformate în semnale
electrice, apoi prelucrate și în cele din urmă
convertite într-o imagine.
 Componentele unui ecograf
1. Transductorul (sonda)
 Este porțiunea portabilă a unui aparat cu ultrasunete.
 Are forme diferite, cu un capăt liniar sau convex care poate fi
plasat pe suprafața pielii. Unele modele au un vârf subțire și
sunt concepute pentru a fi plasate intern în vagin sau în rect.
 La nivelul transductorului se realizează conversia semnalului
electric în vibratie si invers. Acest fenomen se datoreaza
cristalelor piezo – electrice care intră în alcătuirea
transductorului
 Sonda poate să conțină aproximativ 300 de cristale
piezoelectrice care produc ultrasunete ca şi cum ar „mătura”
zona respectivă atunci când aparatul este pornit.
 În interiorul traductorului, un scaner primește undele sonore
reflectate în timp ce acestea sunt reflectate şi ies din
structurile diferite ale corpului
2. Computer
 Un aparat cu ultrasunete necesită putere de calcul
sub forma unui CPU (unitate centrală de
procesare), pentru a analiza și stoca imaginile
preluate de la sondă.
 Această analiză compară viteza cunoscută la care
sunetul este trimis de la transductor și timpul
necesar pentru ca semnalul să revină la scaner și
calculează densitatea țesuturilor care reflectă
undele sonore.
 De asemenea, computerul controlează traductorul,
menținând rata la care trimite impulsuri cu
ultrasunete și furnizând energie pentru a funcționa
3. Panoul de control
 Panoul de control este
conectat la computer și
permite ecografului să
modifice diferiţi parametri
 Cel care lucrează poate
alege să schimbe
– viteza cu care sunt emise
undele sonore
– durata fiecărui puls și
– lățimea fasciculului de
ultrasunete.
 Procedând astfel, ecograful
poate modifica adâncimea
vizualizată și rezoluția
scanării.
4. Monitorul
 Cu ajutorul monitorului tehnicianul
vede rezultatele scanării
 Seamănă cu un monitor sau un
televizor obişnuit
 Ecograful poate controla care
informații sunt vizualizate pe ecran și
poate întrerupe imaginea sau o
poate mări pentru a putea vedea
diferite structuri specifice mai detaliat
 Uneori, tehnicianul va folosi
imaginea pentru a măsura anumite
structuri și poate vedea în timp real
aspecte precum fluxul de sânge
(tehnica Doppler)
• Sistemele de creare a unor imagini în interiorul
corpului uman cu ajutorul ultrasunetelor, formează
imaginea pornind de la ecourile provenite de la
structurile interne iradiate de fasciculul ultrasonic.
• Imaginea este creată pornind de la două ipoteze :
– ultrasunetele se propagă liniar
– viteza de propagare în ţesuturi este constantă.
• De aceea, oasele plasate în calea fasciculului ultrasonic
fac imposibilă obţinerea unor imagini de calitate.
Cauze:
– reflexia puternică
– refracţia însemnată
– falsificarea distanţelor datorită vitezei de propagare diferită
în os.
• La fel, straturile de ţesut adipos acţionează ca lentile
mecanice provocând devieri ale fasciculului ultrasonic.
• Zone în care imaginile ultrasonice sunt utile:
– sistemul vascular
– structurile cardiace
– fătul şi uterul
– ochiul
– organele abdominale
• Zone în care ultrasunetele nu creează
imagini de calitate:
– pungile cu aer (reflectoare pentru ultrasunete)
→ ultrasunetele nu pot pătrunde în plămâni şi
intestin
– oasele atenuează fasciculul ultrasonic → dificilă
explorarea cu ultrasunete a creierului la adult
Înregistrarea semnalelor ecou poate fi realizată
în condiţii tehnice diferite, ducând la
reprezentări grafice diferite, numite moduri
ecografice:
• Modul A (amplitudine) sau ecografia
unidimensională
• Modul B sau ecografia bidimensională, scan
ecografia
• Modul D sau ecotomografia dinamică sau
ecografia timp – mişcare
 Ecografia modul A (amplitudine)
sau ecografia unidimensională
• Principiul metodei - captarea ecourilor reflectate de interferenţele
biologice excitate prin ultrasunete, prelucrarea ecourilor şi
vizualizarea lor.
• Ecourile captate sunt vizualizate sub forma unor deflexiuni
– axa orizontală - distanţa la care se află fiecare ţesut faţă de sonda emiţătoare.
– axa verticală - marcată amplitudinea fiecărui ecou.

•Fiecare deflexiune reprezintă

un ecou provenit de la un ţesut
biologic aflat pe direcţia undei
ultrasonore.
•Fiecare ecou este apreciat prin
amplitudinea vârfului de
deflexiune pe care îl creează,
măsurată în decibeli.
•Poziţia ecourilor în raport cu
sonda este măsurată în cm.
 Ecografia modul A
• Fiecare deflexiune reprezintă un ecou provenit de la un
ţesut biologic aflat pe direcţia undei ultrasonore.
• În principiu, fiecare ecou este apreciat prin amplitudinea
vârfului de deflexiune pe care îl creează, măsurată în
decibeli.
• Poziţia ecourilor în raport cu sonda este măsurată în cm.
• Ecografia unidimensională este primul procedeu
ultrasonic folosit în medicină.
• Este folosit şi astăzi în:
– examinările neurologice - detectarea maselor tumorale
intracraniene
– oftalmologie pentru măsurarea globului ocular
– cardiologie
– ortopedie
– obstetrică - determinarea vârstei sarcinii (măsurarea
diametrului biparietal fetal)
 Ecografia modul A
• Modul A – utilizat
– ca prim timp de reglaj al aparaturii
ecografice
– pentru depistarea rapidă a
structurilor lichidiene normale şi
patologice
– pentru practicarea puncţiei dirijate a
unor colecţii lichidiene sau formaţiuni
chistice profunde
– pentru efectuarea biopsiilor ghidate
 Ecografia Modul B (ecografia bidimensională,
scan ecografia)
• Ecourile sunt transpuse electronic sub formă de spoturi
luminoase într-o scală de gri.
• Fiecare ecou va apărea pe ecran sub forma unui punct a
cărui luminozitate va fi proporţională cu intensitatea
ecoului.
• Dacă traductorul este deplasat pe suprafaţa corpului,
pentru fiecare din poziţiile lui vor apare o serie de puncte
luminoase care reprezintă zonele de interfaţă ecogene.
• Dacă se înregistrează ecourile care aparţin unei
multitudini de poziţii succesive, se obţine o imagine de
secţiune transversală a corpului uman formată din
elemente de intensitate luminoasă variabilă de la alb la
negru, trecând printr-o succesiune de tonuri de gri
 Ecografia Modul B
• Imaginea este observată chiar în timpul
formării şi poate fi conservată temporar sau
fotografiată.
 Ecografia Modul B
• Memorarea imaginilor
– Analogic
– Digital.
• Memorarea analogică prezintă o calitate
superioară a imaginilor, dar acestea se
deteriorează în timp.
• Memorarea digitală permite păstrarea
imaginilor un timp oricât de îndelungat, calitatea
acestora fiind mai slabă din cauza procesului de
cuantificare
 Ecografia Modul D (ecotomografia dinamică sau
ecografia timp – mişcare)
• Analizează mişcarea unui organ, în timp real.
• La structurile imobile ecourile apar la o
distanţă bine stabilită faţă de sondă, distanţă
care se păstrează, în timp ce la structurile în
mişcare, poziţia ecourilor în raport cu sonda
variază progresiv pe ecran.
• Această schimbare a poziţiei ecourilor pune
în evidenţă mişcarea organului studiat în
funcţie de timp.
 Endoscopia ultrasonică
• Presupune obţinerea de imagini din
interiorul cavităţilor naturale (rect, vezică
urinară, vagin) cu ajutorul ultrasunetelor.
• Un transductor de construcţie specială este
plasat la capătul unui dispozitiv endoscopic
făcând astfel posibilă obţinerea de imagini
ultrasonografice ale pereţilor cavităţii
investigate precum şi a organelor din
vecinătate.
A mass (lung cancer) is visualized using an
ultrasound probe inserted into esophagus
Ecografia 3D
• Permite obţinerea
imaginilor tridimensionale
în dinamică, utilizând un
traductor 3D.
• Acesta este format dintr-
un traductor convenţional
montat cu un motor, care
realizează mişcări de
translaţie sau rotaţie a
traductorului în jurul unei
axe definind volumul
tridimensional.
• Această tehnică poate
evidenţia faciesul fetal.
Ecografia cu agenţi de contrast (sonoscintigrafia)

• Agenţii de contrast folosiţi în explorarea ultrasonică -

microbule de gaz - funcţionează ca amplificatoare ale
semnalelor ecou.
• Intensitatea semnalelor ecou este proporţională cu
modificarea impedanţei acustice între sânge şi gazul din care
sunt formate microbulele.
• Prin acest procedeu se pot evidenţia vasele sanguine foarte
mici, prin care circulaţia sanguină se realizează cu viteză
foarte mică, imagine care nu poate fi obţinută prin procedee
clasice.
• Agenţii de contrast pot fi folosiţi şi în ecografia în modul B, de
exemplu pentru vizualizarea muşchiului cardiac, înlăturând
artefactele determinate de mişcarea cordului în activitate.
 Dopplersonografia
• Efectul Doppler
• variaţia frecvenței unei unde emise de o sursă de
oscilații, dacă aceasta se află în mișcare față de
receptor.
• Efectul Doppler poate fi constatat
– în cazul undelor electromagnetice (lumina),
– în cazul undelor elastice (sunetul).
• Frecvența măsurată crește atunci când sursa se
apropie de receptor și scade când sursa se
depărtează de receptor.
 Dopplersonografia
• Dacă o sursă de ultrasunete şi
receptorul se află în mişcare relativă
unul faţă de celălalt, frecvenţa
oscilaţiilor percepute de receptor
depinde de viteza acestei mişcări.
• Efectul Doppler - folosit pentru
determinarea vitezei sângelui, prin
detectarea undei reflectate de hematii
 Dopplersonografia
• Metoda bazată pe principiul Doppler se explică prin
faptul că dacă unda incidentă (acustică), întâlneşte un
mediu (sângele, peretele cordului) în mişcare, unda
reflectată (ecoul) are o altă frecvenţă decât unda
incidentă.
• În consecinţă se poate determina viteza de mişcare a
mediului (sângelui) analizând frecvenţa undei reflectate
de pe hematii (suprafaţa de discontinuitate).
 Dopplersonografia
• Aparatura Doppler, graţie diferitelor tipuri de
echipamente, poate fi utilizată în aplicaţii clinice:
– investigarea fluxului sangvin
– măsurarea presiunii sângelui
– monitorizarea pericolului în timpul travaliului
– detectarea potenţialului emboliei gazose
Tehnicile de obţinere a imaginii unor
structuri interne → ultrasunete →
avantaje:
• sunt neinvazive
• permit investigaţii în timp real,
datorită dimensiunii mici a
traductorului
• permit selectarea de către operator în
mod interactiv a zonei de investigat.
 APLICAŢIILE
ULTRASUNETELOR ÎN
MEDICINA DENTARĂ
Profilaxie Igienizarea cavităţii orale
 Profilaxie
Curăţirea
instrumentarului
EXPLORĂRI PARACLINICE
• reprezentarea alveolară uni şi tridimensională

•analiza tulburărilor morfo - funcţionale

ale articulaţiei temporomandibulare

•determinarea densităţii minerale a ţesutului dur dentar

•determinarea lungimii canalului radicular
•determinarea vitalităţii dentare
 Măsurarea pulsului ultrasonor în dinţi
• Pentru detectarea joncţiunii interfeţei smalţului dentar
şi pulpei dentare s-a folosit un sistem ultrasonor puls-
ecou care permite măsurarea vitezei ultrasunetului, în
unde longitudinale, la nivelul dinţilor intacţi.
• Măsurându-se intervalele de timp dintre ecouri şi
grosimea fiecărui strat, s-au determinat vitezele
sunetului în smalţ şi dentină pentru fiecare tip de dinte.
• Rezoluţia în profunzime, estimată la 0.5 mm la nivelul
smalţului dentar, a putut să evidenţieze şi straturi de
smalţ mai subţiri de 0.3 mm.
• Viteza sunetului în smalţul dentar uman este de
6250m/s, iar în dentina umană de 3800 m/s.
 • Amplitudinea din partea
stângă corespunde
pulsului transmis
• A doua amplitudine
corespunde suprafeţei
smalţului
• Al treilea vârf
corespunde joncţiunii
smalţ-dentină
• Ultima amplitudine
corespunde camerei
pulpare.
Schema unui sistem ultrasonic
puls-ecou
 Determinarea circulaţiei sanguine în pulpa
dentară

• Efectul Doppler - utilizat pentru determinarea circulaţiei

sanguine în pulpa dentară (evidenţiindu-se diferenţele
semnificative în circulaţia sanguină) în vederea
diagnosticului diferenţial al
– pulpei vitale,
– pulpei necrozate ischemic
– lipsa pulpei dentare,
• S-au putut evidenţia diferenţe în circulaţia sanguină pulpară
înainte şi după administrarea anestezicelor locale.
• În dinţii imaturi, revascularizarea pulpei dentare necrotice
este posibilă şi necesară.
 Afectiunile sinusurilor maxilare
Afecţiunile sinusurilor maxilare ce pot fi investigate
ecografic:
• modificări produse de prezenţa corpilor străini
• inflamaţii acute sau cronice
• traumatisme sau tumori

Polip
intrasinusal
Aceste modificări au următoarele caracteristici:
• reducerea pneumatizării din cauza acumulării de
lichid sau ţesut sau din cauza existenţei unui corp
străin sau a unei fermaţiuni tumorale;
• lărgirea moderată a spaţiului plin cu aer din cauza
atrofiei mucoasei sinusale sau a deplasării traumatice
a unei părţi din cavitate;
• întreruperea continuităţii în interiorul sinusului
produse de procese infiltrative sau expansive ori de
traumatisme.
Explorarea ultrasonică furnizează date în plus faţă de
cea radiografică, deosebit de utile pentru stabilirea
diagnosticului.
 Vizualizarea pe secţiune a articulaţiei
temporo-mandibulare
• Cunoaşterea mişcărilor articulaţiei temporo-
mandibulare în timpul funcţionării corpului mandibular
este deosebit de importantă pentru stabilirea planului
protetic în confecţionarea protezelor dentare.
• Expunerea repetată a pacientului la examene
radiologice nu este lipsită de risc. Acesta constituie un
motiv în plus pentru utilizarea investigaţiei ultrasonice
a articulaţiei temporomandibulare.
• Imaginile obţinute în dinamică, printr-o explorare în
secţiune verticală permit interpretarea mişcărilor
armonioase ale deschiderii.
• Imaginile obţinute în secţiune orizontală permit
interpretarea deviaţiilor laterale ale capului mandibulei
 Terapie

• îndepărtarea tartrului dentar

https://www.youtube.com/watch?v=Y6zPXYUua34
• terapia parodontală chirurgicală
• condensarea amalgamului
• finisarea şi adaptarea marginală a obturaţiilor
• prepararea canalelor radiculare
• obturarea radiculară
BAZELE IMAGISTICII DE REZONANŢĂ
MAGNETICĂ NUCLEARĂ
 Scurt istoric al imagisticii de Rezonanţă
Magnetică Nucleară
• În 1973 Lauterbur a obţinut imagini utilizând Rezonanţa Magnetică
Nucleară pe aceeaşi bază tehnică utilizată de computer-tomografia de
raze X.
• În 1975 Ernst a propus obţinerea imaginii de Rezonanţă Magnetică
utilizând codarea în fază şi frecvenţă, tehnică aplicată şi actual. Pentru
cercetările în domeniul Rezonanţei Magnetice Nucleare de impulsuri şi
imagisticii de Rezonanţă Magnetică Nucleară, Ernst a primit Premiul
Nobel pentru Chimie în 1991.
• Edelstein şi colaboratorii au obţinut imaginea corpului uman utilizând
tehnica lui Ernst abia în 1980. O singură imagine putea fi obţinută în
aproximativ cinci minute. Din 1996 timpul de obţinere al imaginii a fost
redus la aproximativ 5 secunde fără a sacrifica din calitatea imaginii. În
acelaşi timp s-a dezvoltat microscopia de Rezonanţă Magnetică Nucleară
care obţine o rezoluţie de aproximativ 10 m la o probă de 1 cm.
• În 1988 Dumoulin a perfectat angiografia de Rezonanţă Magnetică
Nucleară prin care se obţin imagini ale curgerii sanguine fără a utiliza
agenţi de contrast.
Proprietăţi microscopice responsabile de formarea imaginii de
Rezonanţă Magnetică Nucleară

• Organismul uman este format în primul rând din

ţesut adipos şi apă. Grăsimea şi apa conţin o
multitudine de atomi de hidrogen ce fac ca
organismul uman să fie format din aproximativ
63% atomi de hidrogen. Nucleii de hidrogen au
semnal de Rezonanţă Magnetică Nucleară. Din
această cauză imaginea de Rezonanţă Magnetică
Nucleară a fost obţinută pe nuclei de hidrogen.
• Fiecare parte a unei imagini din corpul uman
conţine unul sau mai multe ţesuturi. De
exemplu, imaginea prezintă o parte cu un
singur ţesut.
Fiecare celulă conţine molecule de apă.
Reprezentarea schematică a moleculelor de
apă din ţesut
Aici sunt reprezentate câteva molecule de
apă
Fiecare moleculă de apă are un atom de
oxigen şi doi atomi de hidrogen.
Dacă pătrundem în unul din atomii de
hidrogen trecând prin electron putem
vedea nucleul compus dintr-un singur
proton.
Acest proton deţine proprietatea de spin care poate produce semnal
de
Rezonanţa Magnetică Nucleară.

• Mişcarea de spin a protonului (a)

• determină, de o manieră comparabilă cu cazul magnetismului terestru (b),
• transformarea lui într-un microdipol magnetic (c).
Mişcarea de spin

Y
• Nucleele de hidrogen, sodiu şi oxigen sunt
importante pentru imagistica de Rezonanţă
Magnetică Nucleară în timp ce pentru
spectroscopie de Rezonanţă Magnetică sunt
importanţi nucleii de hidrogen, fosfor, carbon
şi fluor.
Semnalele de R.M.N. pentru o moleculă aflată în
stare solidă, lichidă şi gazoasă
Rezonanţa Magnetică poate fi utilizată ca o modalitate de a obţine
imagini tomografice din corpul uman.

• Fiecare felie studiată are o grosime. Pe această

felie se va obţine o imagine echivalentă cu
secţiunea anatomică în dreptul zonei alese
pentru studiu.
Această felie este formată din câteva
elemente de volum numite voxeli.
Imaginea de rezonanţă magnetică este formată din mai
multe elemente numite pixeli (puncte).

• Intensitatea unui pixel

este proporţională cu
intensitatea semnalului
de rezonanţă
magnetică aplicat
asupra conţinutului
corespunzător voxel-
ului din obiectul ce
trebuie studiat.
 Bibliografie
1. Baker K.G., Robertson V.J., Duck F.A. (2001). A Review of Therapeutic
Ultrasound: Biophysical Effects. Physical Therapy. 81(7), 1351–1358
2. Hashish I, Harvey W, Harris M. (1986). Anti-inflammatory effects of
ultrasound therapy: evidence for a major placebo effect.
British Journal of Rheumatology, 25(1), 77-81
3. Hashish I., Hai H.K., Harvey W., Feinmann C., Harris M. (1988).
Reduction of postoperative pain and swelling by ultrasound
treatment: a placebo effect. Pain, 33(3), 303-311.
4. Pooh RK. (2008). Fetal Neuroimaging of Neural Migration Disorder.
Ultrasound Clinics, 3(4), 541-52.
5. http://en.clinident.pl/Dental-Scaling/ - acces: 05.02.2015
6. Gundogan M., Fong K., Keating S., Pierre-Louis J., Chitayat D. (2006).
First trimester ultrasound diagnosis of lethal multiple pterygium
syndrome. Fetal Diagnosis and Therapy, 21(5), 466-470
 Bibliografie
7. Cicero S., Avgidou K., Rembouskos G., Kagan K.O., Nicolaides K.H. (2006). Nasal
bone in first-trimester screening for trisomy 21. American Journal of Obstetrics and
Gynecology, 195, 109-114.
8. http://www.althea.si/category/novice_center_zdravja_harmonije_althea%C2%AE/
- acces: 5.02.2015
9. Rembouskos G., Cicero S., Longo D., Vandecruys H., Nicolaides K.H. (2004).
Assessment of the fetal nasal bone at 11-14 weeks of gestation by three-
dimensional ultrasound. Ultrasound in Obstetrics and Gynecology, 23, 232-236.
10. www.laica.com.ro/ - acces: 5.02.2015
11. Scheven BA, Shelton RM, Cooper PR, Walmsley AD, Smith AJ. (2009).
Therapeutic ultrasound for dental tissue repair. Medical Hypotheses, 73(4), 591-593
12. Ohwatashi A., Ikeda S., Harada K., Kamikawa Y., Yoshida A., Inoue K., Yanagida N.,
Fukudome K., Kiyama R., Ohshige T. (2015). Temperature changes caused by the
difference in the distance between the ultrasoundtransducer and bone during 1 
mhz and 3 mhz continuous ultrasound: a phantom study. Journal of Physical
Therapy Science, 27(1), 205-208.
VĂ MULȚUMESC!