Ultrasunete si aplicatii

Biosenzori

UNDE ACUSTICE. FENOMENE SONORE

Sunetele sunt oscilatii mecanice ale mediilor elastice percepute de organul auditiv al omului. Urechea omeneasca este un receptor remarcabil, capabil sa analizeze sunetul perceput, la fel ca un aparat spectral, descompunndu-l n spectrul oscilatiilor armonice simple. Urechea omeneasca percepe sunetele cu frecventele cuprinse n intervalul 16Hz 20kHz. Dupa spectrul frecventelor, sunetele se clasifica n :
zgomote: sunete cu spectrul continuu, sunete muzicale: sunete cu spectru discontinuu.

 Oscilatiile mecanice cu frecventa sub 16 Hz se numesc infrasunete, Oscilatiile cu frecventa peste 20 kHz se numesc ultrasunete. Infrasunetele sunt percepute de pasari si pesti, care simt astfel, producerea cutremurelor si apropierea furtunilor. Ultrasunetele sunt percepute de catre lilieci. Din cauza lungimii de unda foarte mici, ultrasunetele au o directivitate remarcabila si animalele respective se pot orienta n spatiu si pot percepe deplasarea obiectelor pe care se reflecta ultrasunetele.

Ultrasunetele
Ultrasunetele sunt unde elastice cu frecvena 20 kHz, frecvena maxim atins n prezent fiind de 1016Hz. Studiul ultrasunetelor a fost declanat n anul 1912 dup naufragiul Titanicului cnd a aprut necesitatea detectrii obiectelor solide care plutesc n ap. n anul 1918, Paul Langevin a construit prima instalaie de emisie i de detecie, pe baz de ultrasunete, a ghearilor care plutesc n ap. Pentru generarea ultrasunetelor s-a folosit efectul piezoelectric.

Proprietile ultrasunetelor.
Proprietile ondulatorii ale ultrasunetelor (reflexia, refracia, interferena, difracia, etc.) prezint o serie de particulariti determinate de valoarea mic a lungimii de und i de frecvena ridicat. Datorit lungimii de und mici, pentru obstacole de dimensiuni obinuite difracia este foarte slab, astfel c ultrasunetele pot fi dirijate sub forma unor fascicule nguste. Fenomenele de reflexie i refracie ce se manifest la limita de separare dintre dou medii permit focalizarea ultrasunetelor cu ajutorul unor lentile i oglinzi acustice, deci permit concentrarea energiei acustice ntrun spaiu limitat fr afectarea mediului n care se propag acestea.

 Viteza de propagare a ultrasunetelor depinde de starea de agregare a mediului n care se propag.

Viteza cea mai mare este caracteristic strii solide i ea scade cu creterea temperaturii. n starea lichid, viteza este mai mic i de asemenea ea continu s scad cu creterea temperaturii. La trecerea n faza gazoas, se produce o scdere semnificativ a vitezei de propagare dar aceasta continu s creasc cu creterea temperaturii

Propagarea ultrasunetelor n diferite medii este nsoit de micorarea energiei lor datorit atenurii. Pentru a limita pierderile, traductorul de ultrasunete se folosete imersat ntr-un lichid.

Efecte produse de ultrasunete

Ultrasunetele interacioneaz cu substana prin care se propag, fapt ce conduce la absorbia acestora n funcie de frecvena i amplitudinea lor precum i nclzirea local a mediului respectiv. Datorit variaiei presiunii acustice ale ultrasunetelor care actioneaza asupra unui lichid, n intervalele de rarefiere (de dilatare), la intensiti mari ale ultrasunetelor, se pot produce ruperi ale peliculei de lichid, urmat de refacerea imediat a acesteia sub aciunea unor variaii rapide i puternice de presiune. Acest fenomen este cunoscut sub numele de cavitaie i are numeroase aplicaii practice.

Efecte produse de cavitatie

efecte mecanice - datorit presiunilor locale mari ce produc local temperaturi ridicate, efecte acustice - datorit emiterii unui sunet alb i a unor armonice ale frecvenei excitatoare, dintre care, prima armonic este foarte intens, efecte optice - datorit emisiei slabe, de scurt durat, a unui semnal luminos la depirea pragului de intensitate acustic pentru producerea cavitaiei, efecte chimice - datorit producerii sau accelerrii unor reacii chimice de oxidare, reducere, sintez, polimerizare i depolimerizare (curatare ultrasonica) precum i datorit omogenizrii unor sisteme disperse sau distrugerii strii de omogenitate a unor astfel de sisteme.

Aplicatii medicale ale cavitatiei

Cavitatia joaca un rol important in distrugerea pietrelor din rinichi sau a calculilor biliari din ficat (cu ajutorul litotriptorului electrohidraulic). Poate fi folosita pentru transferul unor molecule mari in celulele biologice (sonoporatie). Joaca un rol important in metodologia tratamentului termic ne-invaziv a cancerului cu ajutorul ultrasunetelor de inalta intensitate focalizate.

 Aplicate esuturilor vii, ultrasunetele produc nclziri locale i perturbaii mecanice la nivelul celulelor ce pot distruge microorganismele din aceste celule. CAVITATIA se bazeaza pe efectul ultrasunetelor de joasa frecventa (20-40 Khz ), care datorita presiunii la care sunt supuse provoaca formarea de mici bule de gaz (bule cavitationale) si succesiva lor implozie, rupind in acest fel membranele celulelor adipoase.Odata dezintegrata celula adipoasa , tot continutul eliberat (trigliceride, colesterol, acizi grasi, toxine) este absorbit de limfa si drenat prin sistemul limfatic .

Aplicatii ale ultrasunetelor

n practica medical, ultrasunetele de mic intensitate, de ordinul 10-2 W/cm2, sunt utilizate pe scar larg, pentru stabilirea diagnosticului cu ajutorul ecografiei (pentru obtinerea imaginilor unor organe interne), sau pentru tratamente n strile reumatismale, nevralgii, inflamaii acute ale nervilor periferici, spondiloz, etc. Folosind efectul Doppler, cu ajutorul unei ecocardiograme pot fi monitorizate cu o precizie foarte mare fluxul sanguin i viteza sngelui. Folosirea terapeutica al ultasunetelor este o metoda ne-invaziva sau putin invaziva cu ajutorul careia se depoziteaza energia acustica in tesut. Astfel de aplicatii includ:
evaporarea tesutului (HIFU) pentru tratamentul tumorilor, tratamente hipertermice (usoara incalzire combinata cu iradierea sau chemoterapia) Activarea sau intensificarea transferului medicamentelor

Aplicatii ale ultrasunetelor

Tratamente faciale - tratament facial cu ultrasunete (3 Mhz): pete inestetice de pigment, anticearcn, antirid, albire, penetrare n profunzime a produselor cosmetice. Masaj ultrasonic - 4 plci fixe de tratament ultrasonic (3 Mhz): tratament anticelulitic, accelerarea metabolismului celular; Cavitaie - tratament corporal de cavitaie (unde acustice cu intensitate foarte mare i frecven joas, de 40 Khz): slbire localizat instant, reducerea definitiv a numrului adipocitelor;

Senzori i biosenzori
Organismele vii se dezvolt i evolueaz datorit interaciunii cu mediul nconjurtor, interaciune concretizat sub forma schimburilor de substan i energie dintre senzorii biologici ai organismelor i mediu. Majoritatea acestor senzori sunt celulele specializate care sunt sensibile la:
Variaia unor parametrii fizici ai mediului nconjurtor, Variaia unor parametrii fizici ai mediului intern al organismului, Molecule din exteriorul organismului, cum sunt toxine, nutrieni sau feromoni, Molecule care influeneaz metabolismul intern al organismului (glucoza, oxigenul, hormoni, etc.), Diferena dintre propriile molecule i cele ale mediului nconjurtor sau ale altor organisme

Senzori i biosenzori
Prin utilizarea unor componente biologice (esuturi, celule, proteine sau ADN) n combinaie cu diferii traductori pot fi create dispozitive noi cu ajutorul crora anumite evenimente biochimice sunt convertite n cantiti msurabile, dispozitive numite biosenzori. Un biosenzor este un dispozitiv analitic care conine material biologic cu funcie de recunoatere (bioreceptor) aflat n contact direct cu un traductor de semnal care transform informaia fizic/chimic rezultat ntr-un semnal msurabil proporional cu concentraia probei analizate.

Senzori i biosenzori

Biosenzori
Bioreceptorul (proteine sau ADN, celule, esuturi,) este ales astfel nct s
interacioneze n mod specific i selectiv cu proba analizat, funcionarea biosenzorilor bazndu-se pe modificrile conformaionale care au loc la nivel de biomolecul. . Este mbinat selectivitatea i specificitatea elementelor biologice cu sensibilitatea traductorului, mbinare concretizat n detecia calitativ i cantitativ a interaciunii dintre biomolecul i prob analizat.

Recunoatere specific

Aplicaii ale senzorilor i biosenzorilor

monitorizarea clinic a unor substane de interes biologic (monitorizarea glucozei i lactozei, ureei, colesterolului, a diverselor medicamente, n imunologie, etc.) n industria alimentar (dozarea carbohidraiilor n buturi i alimente, detectarea Salmonelei n alimente, controlul calitii produselor lactate, al prospeimii produselor din carne i pete, etc) monitorizarea calitii mediului (detecia i dozarea gazelor toxice, a fenolilor, pesticidelor, ionilor metalelor grele, etc.) sau studiul interaciunilor dintre diverse biomolecule (recunoaterea molecular dintre diferite proteine).

Clasificarea senzorilor i biosenzorilor

O clasificare general a senzorilor i mparte pe acetia n dou grupuri mari: senzori fizici i senzori chimici. Senzorii fizici sunt aceia care sunt sensibili la variaia unor parametrii fizici dintr-un sistem cum sunt temperatura, presiunea, anumite fore sau cmpuri i care nu au interfaa chimic. Senzorii chimici sunt utilizai pentru determinri calitative i cantitative ale unei anumite substane. Rspunsul lor se bazeaz n particular pe reaciile chimice care apar ntr-un sistem n care este implicat n mod selectiv substana analizat.
Biosenzorii pot fi clasificai dup mai multe criterii: dup natura traductoarelor, dup tipul bioreceptorului folosit sau dup tehnicile de imobilizare ale bioreceptorului folosite.

Clasificarea senzorilor chimici i a biosenzorilor

Dup tipul traductoarelor: Electrochimici:
Amperometrici: Poteniometrici: Conductometrici.

Optici. Gravimetrici
Piezoelectrici (dispozitive cu cristale piezoelectrice-QCM). Acustici (dispozitive cu unde acustice de suprafata-SAWs).

Termici.

Clasificarea senzorilor chimici i a biosenzorilor

Dup tipul bioreceptorilor: Enzimatici. Imunosenzori (anticorpi monoclonali). Celulari:
Microorganisme esuturi

Cu acizi nucleici (ADN).

Biosenzori
Recunoasterea biologica dintre analit si receptor se poate analiza prin trei mecanisme de baza care includ:
sisteme biocatalitice, sisteme de bioafinitate sau sisteme microbiale

Biosenzori
Biosenzori bazati pe bio-cataliza (recunoastere chimica) Acesti biosenzori folosesc enzime si functioneaza pe baza a doua mecanisme:
Primul mecanism implica transformarea catalitica a analitului de la o forma nedetectabila la una detectabila. Limitarile acesti tip de senzor sunt in primul rand acelea impuse de natura enzimei ce cuprind un numar limitat de analiti care sa constituie substrat pentru o anumita enzima. Al doilea mecanism implica detectia analitului care inhiba sau mediaza activitatea enzimatica. Acest mecanism este avantajos a fi folosit in detectiei poluantilor din mediul inconjurator, care afecteaza activitatea enzimelor in concentratii mici.

Biosenzori
Biosenzorii bazati pe bio-afinitate. ( imunosenzori) Acestia depind de utilizarea anticorpilor (Ac). Exista si se pot obtine Ac monoclonali si policlonali pentru o gama mare de substante. Functionarea lor se bazeaza pe interactiunea specifica dintre Ac si antigen (Ag), obtinandu-se in final concentratia Ag. In functie de mecanismele care au loc se deosebesc mai multe tipuri de imunosenzori.
imunosenzori de competitie, a caror functionare se bazeaza pe utlizarea a doi Ag. Unul este nemarcat si reprezinta analitul, al doilea este marcat si impreuna cu cel marcat se afla in competitie pentru un numar limitat de locuri de legare a Ac. imunosenzori de inlocuire, in care analitul = Ag, inlocuieste Ag marcat care a fost prins anterior de catre Ac. imunosenzori de tip sandwich, care se utilizeaza in cazul Ag bivalenti. Ca urmare se vor produce doua tipuri de interactiuni :
una cu Ac imobilizat una cu un Ac marcat

Biosenzori
Markeri Markerii pot fi diferite particule, metale, coloranti, radionuclizi, enzime, compusi electrochimici. Detectorii folositi pentru traducerea interactiunii specifice Ag-Ac pot fi:
sisteme acustice (cristale piezelectrice) sau sisteme optice (care masoara modificarea indicelui de refractie).

Markerii sunt din ce in ce mai mult folositi datorita specificitatii lor ridicate si datorita faptului ca pot fi regenerati si schimbati (schimbarea Ac imobilizat pe detector). Pot de asemenea fi folositi in masuratorile din sistemele de analiza in flux continuu. De asemenea prezinta avantajul ca se pot doza molecule de interes medical, toxine sau microorganisme (salmonella). Se pot confectiona si biosenzori cu ADN care detecteaza modificarile chimice induse in ADN.

Biosenzori
Biosenzori cu microorganisme. Acesti biosezori folosesc mecanisme primare. Materialul biologic este format din celule sau bacterii vii.
Un prim mecanism consta in folosirea analitului (compus organic) drept substrat respirator. Un alt mecanism implica inhibarea respiratiei celulei de analit. Aceasta respiratie si inhibta ei pot fi masurate folosind detectori optici sau detectori electrochimici.

Avantajul utilizari acestor tehnici se datoreaza in primul rand folosiri microorganismelor comparativ cu enzimele izolate. Acesti biosenzori sunt mai ieftini si pot opera intr-un interval larg de de pH si de temperatura. Specificitatea mare a acestor biosenzori, pentru determinarea toxinelor, poate fi atat un avantaj cat si un dezavantaj in functie de aplicatia dorita. Astfel de dispozitve pot fi utilzate cu precadere pentru monitorizarea toxicitatii generale sau in situatii in care compusii toxici sunt bine definiti. Un avantaj al acestui tip de biosenzor il reprezinta faptul ca se pot folosi si microorganisme modificate genetic. Acestea sunt produse special, folosind tehnicile ingineriei genetice, pentru a recunoaste un anumit analit.

Tipuri de senzori
electrozii de sticl de pH folosii pentru msurarea concentraiei ionilor de hidrogen sau electrozi de diferite forme i materiale

benzi de hrtie impregnate cu reactivi n stare solid

optod - sub forma unor sonde ce pot fi folosite n diverse medii nasul electronic, limba electronic

lab on chip