Sunteți pe pagina 1din 23

Fizica

Curs 7
Fenomene moleculare de
transport
Procesele metabolice reprezinta un schimb permanent
de substanta, energie si informatie cu mediul exterior,
schimburi controlate de mecanismele celulare.
Sistemele biologice sunt sisteme termodinamice
deschise (termodinamica Prigogine)
influx - transport spre interior
eflux - transport spre exterior
Cauza fenomenelor de transport: prezenta unor forte
termodinamice la suprafete de separare si in interiorul
fazelor separate care au tendinta sa diminueze
neomogenitatile din sistem cum ar fi: diferenta de
concentraie, de densitate, de presiune osmotic, de
potential electric (sarcina electrica).
Transport pasiv: are loc spontan, fara
consum de energie ( datorita miscarii
termice) si are drept consecinta cresterea
gradului de dezordine moleculara.
Transportul activ: daca pentru transport
se consuma energie rezultata din hidroliza
unor molecule(ATP, GTP, etc.) va apare o
deplasare ordonata a moleculelor- viteza
de drift- care duce la scaderea dezordinii
moleculare.
Fenomene moleculare de
transport
Fenomenele de transport pot avea loc i
sub aciunea unor cauze externe: diferine
de presiune hidrostatic, de cmp electric,
magnetic, etc. Aceste deplasri sunt
corelate, avnd loc o deplasare relativ
ordonat a ansamblului tuturor
particulelor, numindu-se drift.
Fenomene transport pasiv
Fenomenele moleculare de transport pasiv
prezint importan deosebit pentru viaa
plantelor i animalelor, desfurndu-se fr
consum de energie metabolic (transport pasiv).
Din aceast categorie un rol deosebit l au
difuzia i osmoza.
Fenomenul de difuzie
Difuzia pasiv reprezint fenomenul de transport pasiv,
datorat agitaiei termice, a unor particule din zonele de
concentraie sau densitate mai mari spre zonele cu valori
mai mici ale acestor mrimi, printr-un mediu suport
omogen.
Difuzia pasiva mai intensa la gaze (viteza termica mai
mare)
Se numete flux cantitatea de substan, sarcin,
energie, etc. transportat printr-o suprafa n unitatea
de timp.
Exemple de flux:
Flux de mas: (la limit: ),

Flux molar: (la limit: ).
t
m
A
A
dt
dm
t A
Av
dt
dv
Fenomenul de difuzie

Gradientul, n mod simplificat semnific
variaia unei mrimi ntre dou puncte ale
spaiului raportat la distana dintre puncte
(n fiecare punct va arta direcia n care
marimea crete cel mai repede):

n cazul difuziei se folosesc:

x x
c
A
A
A
A
,
k
z
M
j
y
M
i
x
M
M M grad


c
c
+
c
c
+
c
c
= V =
Fenomenul de difuzie
C
1
C
2

C
1

C


C
2

x
1
x
2
x
Legile lui Fick (difuziei)
Legea I a lui Fick: Fluxul de mas printr-o
suprafa E este direct proporional cu aria
S a suprafeei i cu grad densitatii .


D coeficient de difuzie ( ),
- densitatea moleculelor difuzante.

x
S D
t
m
A
A
=
A
A
E

= = C
V V
m
x
C
S D
t A
A
=
A
A
E

v
s m /
2
Legea a II-a a lui Fick:

Variaia temporal a concentraiei, n
oricare punct al soluiei, este proporional
cu variaia spaial a gradientului
concentraiei.

Experimental s-a constatat c D variaz
direct cu temperatura, invers proporional
cu volumul particulelor care difuzeaz i
depinde de forma particulelor.
2
2
dx
C d
D
dt
dc
=
Difuzia particulelor prin
membrane (dializa)
n cazul unei
membrane cu pori mici
ce separ dou soluii
cu concentraii diferite
de solvit, gradientul
concentraiei se
manifest numai n
grosimea membranei,
dat fiind c vitezele
moleculelor (ionilor) n
membran sunt mult
mai mici dect n
solvent.

o
v
1 2
C C
S D
t

=
A
A
E
C
1

C
2


o
x
C
C
1

C
2

n cazul membranelor se definete un parametru, numit coeficient
de permeabilitate:


Legea I Fick se scrie:


P coeficient de permeabilitate a solventului prin membrana
respectiv.

Astfel, coeficientul de permeabilitate a solventului prin membrana
respectiv depinde de natura solventului (solvitului), de volumul
molecular, de temperatur, de concentraie, de dimensiunile i
numrul de pori pe unitatea de suprafa a membranelor.

) / ( s m
D
P
o
=
( ) t C C S P A = A
1 2
v
Clasificarea membranelor
1. Impermeabile (nu permite transportul de substan prin ea).
2. Permeabile (permite trecerea n ambele sensuri a particulelor prin
ea).
3. Selectiv permeabile (sunt permeabile pentru anumite particule i
impermeabile pentru altele).
3a. Semipermeabile (SMP) (permit trecerea particulelor de
solvent, ns nu i a solvitului)

3b. Ireciproc permeabile (IRP) permeabile la solvii, dar numai
ntr-un singur sens.

n organismele vii, membranele sunt selective permeabile
prezentnd permeabiliti diferite pentru diversele specii de
molecule. Ele formeaz bariere biologice de complexiti diferite.

Membranele biologice sunt caracterizate prin
permeabiliti foarte mari pentru moleculele de ap (P
H2O
~
10
-6
m/s), foarte mare in comparative cu a altor molecule
polare.
P - pentru alte molecule : glucoza ~ 10
-9
m/s; K
+
~10
-9
m/s
; Cl
-
~ 10
-10
m/s;
Na
+
- (int -ext) ~10
-8
m/s
- (ext-int) ~10
-10
m/s
n acelai timp, membranele biologice sunt caracterizate
de permeabiliti mari pentru anumii ioni i molecule
polare, fiind ns impermeabile pentru alte categorii de
substan. Se constat prin urmare, producerea unor
separri de molecule pe feele membranei, care conduc la
fenomene noi la nivelul lor, cum ar fi osmoza.
n lumea vie, difuzia gazelor se manifest n cazul
fenomenelor de respiraie a animalelor i plantelor, n
schimbul de gaze de la nivelul celulelor, n fotosintez,
etc.
La animalele superioare schimbul de gaze ( O
2
si CO
2
)
se face la nivelul alveolelor pulmonare si la nivelul
tesuturilor. Coeficientul de difuzie al CO
2
este de 6 ori
mai mare ca al O
2
si asta inseamna ca la aceeasi
presiune partiala, eficienta difuziei dioxidului de carbon
este de 6 ori mai mare ca a oxigenului. Timpul de
contact intre sange si tesut fiind de aproximativ 0,3 s
rezulta ca difuzia este asigurata (timpul este suficient de
lung).

Fenomenul de osmoz
Fenomen spontan (pasiv) de difuzie a moleculelor de solvent ale
unei soluii printr-o membran semipermeabil poart denumirea
de osmoz.
deplasarea unei cantiti de solvent genereaz o diferen de
presiune hidrostatic intre compartimente
la incetarea difuziei solventului, starea staionar corespunde
compensrii celor dou fore termodinamice : presiunea
hidrostatic este echilibrat de presiunea osmotic.
Presiunea osmotica are drept cauze capilaritatea si diferenta de
concentratie.
Presiunea t care apare datorit osmozei solventului
prin membrana semipermeabil s.n. presiune osmotic
i este msurabil prin presiunea hidrostatic (cu
ajutorul unui manometru).

- densitatea lichidului manometric.
Dac asupra soluiei mai concentrate acioneaza o
presiuni foarte mare din exterior, molecula de solvent
traverseaz membrana n mod forat de la soluia mai
concentrat spre cea mai diluat; se produce osmoza
invers.
h g = t
Acest fenomen are importante aplicaii practice
(desalinizarea apei). Ea este ntlnit i la animalele
acvatice sau unele psri (pescrui) pentru procurarea
apei potabile din apa de mare.
Presiunea coloidosmotica reprezinta presiunea data de
proteinele din plasma; presiunea osmotica determinata
de prezenta coloizilor in solutie. In cazul interactiunii
dintre plasma sanguina si lichidul interstitial, ea
reprezinta forta care tinde sa contrabalanseze presiunea
din capilarele sanguine.
Se numete soluie osmolar soluia care conine un
numr de particule osmotic active egal cu N
A
.
Particula osmotic activ este cea care este liber s se
deplaseze termic dar este incapabil sa traverseze
membrana semipermeabil.
Presiunea osmotic a unei soluii osmolare este :

[
0
= c R T = 1 mol / 10
-3
m
3
8,31 J / mol K 273,15
K = 22,4 atm

Dou soluii care au:
c
1
= c
2
; T
1 =
T
2
;
Dac [
1
= [
2
se numesc soluii izotonice

[
1
> [
2
soluia [
1
este hipertonic

[
1
< [
2
soluia [
1
este hipotonic

celulele animale i vegetale se pot pstra numai in
soluii izotonice
dac celula se plaseaz ntr-o soluie hipotonic, apa
ptrunde in celul prin osmoza direct, aceasta se umfl
si se produce turgescenta ( hemoliza n cazul hematiilor)
dac celula se plaseaz intr-o soluie hipertonic, apa
prsete celula, celula se zbrceste i se produce
ratatinarea celulelor
serul fiziologic ( soluia Ringer ) este o soluie izotonic
pentru organismul uman si are o concentraie c ~ 9
Na Cl