FIZICA ULTRASUNETELOR ȘI NOȚIUNI DE BAZĂ

Istoria ecografiei

 1794 – Lazaro Spallanzani – a analizat mecanismele de bază ale navigației liliecilor zburători în întuneric →
ecolocație doar în 1938
 1842 – Christian Doppler – descrie cum schimbarea frecventei undelor luminoase este responsabila de variatia
culorii stelelor = schimbarea Doppler → în 1845 ideea a fost aplicată pe undele sonore.
 1883: Sir Francis Galton observă că câinii și pisicile pot auzi sunete pe care oamenii nu le pot auzi → fluier cu
ultrasunete
 prima aplicare practică a ultrasunetelor – în timpul Primului Război Mondial pentru detectarea
submarinelor(Paul Langevin)
 1947 - Karl Dussik - a folosit ultrasunete pentru a vizualiza ventriculii cerebrali → nu a avut succes -"imaginile"
reprezentau densități ale diferitelor părți de craniu care se suprapuneau.
 1956 - Ian Donald - a folosit modul unidimensional – A-mode (modul de amplitudine) pentru a măsura diametrul
biparietal al capului fatului.
 • 1963 - au fost construite dispozitivele B mode ("modul luminozitate"), care i-au permis examinatorul sa
vizualizeze imaginea bidimensională.
... iar restul este istorie

Definiție
 Ultrasunetele (US) = o formă de radiații neionizante, care utilizează undele sonore de înaltă frecvență pentru a
vizualiza corpul.
 Investigație în timp real:
→ permite evaluarea structurilor în mișcare;
→ facilitarea măsurării vitezei și directiei sângelui într-un vas;
 Pentru a intelege cum sunt create imaginile este vitalacunoasterea principiilor fizice care stau la baza acestui
proces.

Caracteristicile undelor
 Sunet = o undă mecanică care provoacă perturbări într-un mediu, transferând energie de la un punct spre altul
 Energia este propagată prin coliziuneaparticulelor adiacente, care oscilează în jurul poziției de repaus, fără
deplasare netă.
 Numai mediul solid poate propaga undele sonore transversale
 Toate mediile pot propaga unde longitudinale → cum este transmisa unda prin tesut moale si lichid al
organismului.

• Unda sonoră apare datorită schimbului de energie cinetică cu energie potențială

 Datorita compresiei elastice si intinderii materialului in cealalta directie

 Energia cinetică poartă trecută în poziție de repaus de către forțele din primăvară, câștigând cinetică energie așa
cum merge
 Elementul oscilează înapoi și spre față.
1. Frecvența unei unde sonore (Hz) = numărul de oscilații/sec
- frecventele utilizate in imagistica medicala sunt de 2-10 MHz.
2. Lungimea de undă = distanța parcursă de sunet într-un singur ciclu (invers proporțională cu frecvența)
- lungimi de undă mai scurte → imagini cu rezoluție mai mare, dar cu o penetrare mai scăzulă în țesuturile moi
 3. În imagistica medicală
- unde cu frecvență mai mare (5-10 MHz) – utilizate pentru structuri superficiale (de exemplu, pentru
vizualizarea vaselor periferice)
- unde cu frecvență mai mică (2-5 MHz) – utilizate pentru structuri profunde(Organele abdominale si pelvine)

Presiune, intensitate și putere

 Mișcarea longitudinală a particulelor are loc in regiunea de compresie și rarefiere→ la trecerea undei dintr-un
mediu in altul, presiunea oscileaza intre valori minime si maxime.
 Tensiunea superficiala = (presiunea reală - presiunea ambiantală normală)
 Când mediul suferă o schimbare de rarefiere, presiunea reală ≤ normală presiunea ambiantă
 Amplitudinea unei unde poate fi descrisă de maximul tensiunii superficiale.
 Producerea imagini prin intermediul ultrasunetelor
 PRODUCEREA DE unde ECO:
 Ultransunetele se formeaza prin trecerea unui curent electric printr-un cristal piezoelectric din interiorul sondei.
 Pulsul(2-3 unde)rezultat al undelor este livrat țesuturilor
 Cristalul așteaptă ca undele să revină înainte de a transmite următorul puls.
 Durata pulsului este de 1 μs, repetată la intervale de 1 ms.
 In 0,1% din timp cristalul emite unde, iar in restul 99.9% - le primește.
 Sonda conține o gamă largă de cristale piezoelectrice care sunt stimulate secvențial prin impulsuri electronice
care se deplasează dintr-o parte în alta a sondei.
 Ultrasunetele întâmpină interfețe între diferite țesuturi.
 parte din energie se reflectă, iar restul este transmisă la țesuturi.
 Dacă unghiul dintre interfață și transductor este ≥ 60° unele unde vor fi reflectate inapoi spre transductor.
 Cristalul piezoelectric transformă undele sonore reflectate în impulsuri electrice → 2D
 Energie reflectată ≈ diferență de impedanță acustică (Z)
 Z = produsul densității tisulare și viteza undelor.
 Cu cât este mai mare diferența dintre produsii Z între două materiale la o interfață, cu atât mai multă energie va
fi reflectată și cu atat ma iluminoasă va fi imaginea rezultată.
 La interfața țesuturilor cu densități similare, se reflectă mai puțin de 1% din energia undei.
 Ultrasonografia este ineficientă pentru evaluarea oaselor, a vezicei urinare sau a plamanului.
 Este necesar un gel de cuplare → bulele de aer trebuie evitate pentru a minimiza orice reflexie
 Imaginea 2D ← adâncimea interfeței tisulare trebuie calculate.
 Ultrasunetele au o viteza medie (c) de 1540m/s prin tesuturi moi.
t= 2d/c
↓
d =ct/2

Atenuare și compensare a sunetului

• Atenuarea = o undă sonoră care trece prin corp își pierde treptat energia.
• Cauze:

- reflexie
- refracție
 - dispersie
- absorbție
• Reflexie
- Un proces fundamental în formarea imaginilor cu ultrasunete.
- Se produce la granițele țesuturilor în cazul în care există o schimbare a proprietăților acustice ale
acestuia.
- Când o undă cu ultrasunete se deplasează printr-un tip de țesut, aceasta întâlnește o interfață cu un
țesut cu o impedanță acustică diferită, o parte din energia este reflectată înapoi către sursa undei, iar
restul este transmis în al doilea țesut.
• Refracție = o undă transmisă este deviată din direcția sa originală când trece printr-o interfață între țesuturi
care au viteze de undă diferite.
• Dispersie = dispersarea undei în toate direcțiile, apare atunci când unda întâlnește o structură mult mai mică
decât lungimea sa de undă (de exemplu, celulele roșii din sânge).
• Majoritatea atenuării se datorează absorbției.
• Energiea undei cu ultrasunete este convertită în frecare dintre particulele de țesut care oscilează și se pierde
sub formă de căldură.
• Compensarea timpului de câștig = oferă o amplificare mai mare a ecourilor care durează mai mult pentru a se
întoarce la transductor, producând o imagine mai uniformă.
• Refracție
Unghiul undei reflectate la o interfață mare a fost la fel ca cel al undei incidente, dar s-a presupus că nu există o
undă transmisă.
Când unda trece printr-o interfață în care viteza sunetului crește, unghiul față de normal crește și el.
Când unda experimentează o reducere a vitezei sunetului în momentul în care trece prin interfață, unghiul față
de normal scade.
• Refracție
sin Θ₁ c ₁
• Legea lui Snell: : =
sin Θ₂ c ₂
- Unghiurile undei incidente și transmise sunt la fel atunci când vitezele sunetului în cele două medii sunt
aceleași.
- Schimbarea direcției de propagare a undei în momentul în care traversează o graniță crește odată cu
creșterea schimbării vitezei sunetului.
- Schimbări mai mari în viteza sunetului → efecte mai puternice de refracție.
• Dispersia
- Pentru o țintă mai mică decât lungimea sa de undă, unda este dispersată uniform.
- Pentru o țintă de aceeași dimensiune ca și lungimea undei, unda este dispersată neuniform.
- Puterea dispersiei este direct proporțională cu aceste dimensiuni.
 - Pentru ținte mai mici decât lungimea de undă, puterea dispersiei (Ws) este proporțională cu mărimea
ridicată la puterea a 6-a (d) și invers proporțională cu lungimea undei ridicată la puterea a 4-a.
6
d 6 4
W S∝ 4
∝d f
λ
Dispersia Rayleigh – puterea împrăștiată este proporțională cu frecventța ridicată la puterea a 4-a (f =
1/λ)
- Organele precum ficatul conțin neuniformități în densitate și rigiditate, de la nivel celular până la vasele
de sânge
- Modul în care diferitele tipuri de țesut dispersează ultrasunetele înapoi la transductor influențează
aspectul lor în imaginea ultrasonografică.
- Dispersia mai puternică → imagine mai luminoasă
- Creșterea colagenului, crește retroîmprăștierea (procesele de reparare in infarctul miocardic)
• Absorbție
- Energia undei sonore ultrasonice este convertită în căldură în mediul prin care trece.
- Absorbția este mai puternică la frecvențe care exercită moduri naturale de vibrație ale moleculelor din
acel mediu.
- Absorbția este puternic dependentă de compoziția și structura țesuturilor.
- Țesuturile cu conținut ridicat de colagen (tendoane, cartilaje) prezintă o absorbție ridicată.
- Țesuturile cu conținut ridicat de apă prezintă o absorbție mai mică.

Rezoluția imaginii
• Rezoluția spațială = capacitatea de a distinge două puncte ca fiind separate
• Rezoluția axială sau de adâncime = capacitatea de a distinge două structuri situate paralel față de fascicul, de-a
lungul aceleiași linii de scanare
- Structurile pot fi vizualizate dacă sunt mai mari decât câteva lungimi de undă ale ultrasunetelor emise.
- Cu cât lungimea de undă este mai mică, cu atât rezoluția axială este mai bună.
- Este necesară o sondă cu frecvență ridicată pentru vizualizarea structurilor mici.
• Rezoluția laterală = capacitatea de a distinge două structuri care se află una lângă alta la aceeași adâncime.
- Depinde de lățimea fasciculului, fiind mai îngustă decât distanța dintre două structuri și este
îmbunătățită prin focalizare.
- Dacă se introduce o întârziere prin energizarea celor mai exterioare elemente mai întâi, cu un interval
scurt de timp față de cele interioare și, în cele din urmă, elementul central.
- Se ajunge la un punct în care pulsurile ajung toate împreună și se întăresc, permițând focalizarea
fasciculului.
Artefacte
• Pot duce la interpretări greșite

1. Artefactul de reverberație
 2. Artefactul de ring-down
3. Artefactul de oglindire
4. Umbrirea acustică posterioară
• 1. Artefactul de reverberație
- Apare atunci când undele sonore se reflectă înainte și înapoi, între două suprafețe reflectante înainte de
a reveni la transductor.
- Ecourile de revenire vor ajunge mai târziu decât ecoul original, în mod secvențial, creând numeroase linii
uniform distanțate
- Procesorul crede că aceste ecouri se întorc din structuri mai adânci.
• 2. Artefactul de ring-down
- Apare atunci când undele sonore lovesc o structură mică, cum ar fi o bulă de aer, care apoi rezonează la
aceeași frecvență ca ultrasunetele și emite sunet.
- Sunetul este produs după ce unda originală a fost reflectată înapoi la transductor.
- Al doilea ecou are originea într-o structură mai adâncă și este afișat ca o linie strălucitoare adânc
înăuntrul țintei originale.
- Aceste artefacte pot fi utilizate pentru a identifica aerului în arborele biliar.
• 3. Artefactul de oglindire
- apare la suprafețe foarte reflectorizante
- fasciculul original este reflectat de o suprafață
- întâlnește o structură adiacentă
- ecoul original este reflectat înapoi spre suprafața puternic reflectorizantă, înainte de a fi reflectat înapoi
către transductor
- o întoarcere dintr-o structură mai profundă care pare să fie pe partea opusă a suprafeței reflectorizante
• 4. Umbrirea acustică posterioară
- apare atunci când fasciculul ultrasonografic întâlnește o structură puternic atenuatoare sau foarte
reflectorizantă de la suprafață
- o transmise mica spre deloc printr-o structură → o zonă întunecată
- vizualizarea oricărei structuri mai adânci decât acest punct este diminuată
• 5. Amplificarea acustică posterioară:
- apare atunci când unda trece printr-o structură slab atenuatoare
- structurile posterioare vor apărea mai luminoase
- mai multă energie a fasciculului original le va ajunge
- un ecou de mai mare energie va fi reflectat înapoi la sonda

Efectul Doppler
• Efectul Doppler = descrie schimbările de frecvență ale undei incidente ← reflectate spre o interfață în mișcare
 • Frecvența de schimbare Doppler = diferența dintre frecvența transmisă și cea observată (f-f¹)
• Dacă obiectul se mișcă → undele reflectate sunt comprimate și se întorc la transductor mai rapid → ↓
lungimea de undă și ↑ frecvența
• Opusul – ↓ frecvența undei reflectate
• Schimbarea de frecvență este proporțională cu viteza interfeței în mișcare
(schimbarea de frecvență (f-f^1))/(frecvența originală (f))=(2 x viteza interfeței (v))/(viteza sunetului (c))
• Cosinusul de 90°= 0 → niciun semnal Doppler atunci când sonda este perpendiculară pe vas
• Pentru a măsura viteza, un unghi mai mic de 60° poate fi folosit în combinație cu funcția de corecție unghiulară
• Dopplerul poate fi afișat sub formă de grafic de viteză în funcție de timp
• Dopplerul spectral permite operatorului să măsoare viteza de curgere

Tehnici de ultrasunete
1. Tehnologie de transmisie - se bazează pe diferențierea țesuturilor cu absorbții diferite ale ultrasunetelor
 absorbția neuniformă a imaginilor cu ultrasunete → oferă o structură internă formată dintr-un mozaic de locuri
mai luminoase și mai întunecate = abandonată
2. Tehnologie de reflexie (ecou) - înregistrează impulsul reflectat de la limita a două țesuturi cu rezistență acustică
diferită
 se bazează pe principiul funcționării sonarului
Moduri de ultrasunete
 Modul A: cel mai simplu tip de ultrasunete. Un singur transductor scanează o linie prin corp, cu ecourile
reprezentate pe ecran ca funcție de adâncime. Ultrasunetele terapeutice îndreptate spre o tumoră
specifică sau un calcul sunt, de asemenea, de tipul A, pentru a permite focalizarea precisă punctuală a
energiei distructive a undelor.
 Modul B: un șir liniar de transductori scanează simultan un plan prin corp care poate fi vizualizat ca o
imagine bidimensională pe ecran.
 Modul M: M înseamnă mișcare. În modul M, o secvență rapidă de scanări de tip B urmează una după
alta pe ecran și permite medicilor să vadă și să măsoare amplitudinea mișcării, deoarece marginile
organelor care produc reflexii se deplasează în raport cu sonda.

Principalele componente ale dispozitivelor cu ultrasunete

 Dispozitivul cu ultrasunete este compus, în principal, dintr-un transductor, un generator de impulsuri

pentru transmitere, amplificatoare pentru compensare, o unitate de control pentru focalizare, procesori
digitali și sisteme de afișare.
Construcția unei sonde cu ultrasunete

 Transductoarele cu ultrasunete care convertesc energia electrică în energie mecanică și

funcționează pe principiul piezoelectricității.
 Materialele piezoelectrice au proprietatea de a produce un câmp electric dacă sunt deformate
mecanic, care încearcă să readucă materialul la forma sa inițială.
 Dacă se aplică un câmp electric unui material piezoelectric sub formă de puls de tensiune (de
obicei câteva sute de volți), materialul se va deforma fizic.
 Unele materiale piezoelectrice, cum ar fi cuarțul, apar în mod natural, dar materialul
piezoelectric utilizat în practică pentru transductoare este un ceramic policristalin sintetic
(format din mai multe cristale): titanat de plumb zirconi.
 Elementul transductor al unei sonde simple este de obicei o cristalizare de formă circulară cu
diametrul de câțiva milimetri și cu o grosime care variază între 1,8 mm pentru un transductor de
1 MHz și 0,18 mm pentru un transductor de 10 MHz.
 Grosimea determină frecvența.
 După ce transductorul a fost prelucrat în forma și dimensiunea corecte, se aplică o peliculă
subțire de metal pe cele două suprafețe plate pentru a putea fi făcut contactul electric.
 Cristalul poate fi făcut să vibreze sau va produce semnale electrice în răspuns la captarea unei
vibrații.
 În spatele transductorului se găsește un material de suport sau de amortizare. Acesta absoarbe
energia direcționată înapoi și oprește transductorul vibrând, astfel încât doar un puls scurt și
puternic de ultrasunete (de obicei 2-3 cicluri) este produs în răspuns la impulsul electric.
 Pe fața transductorului se găsește o peliculă de plastic, care ajută la protejarea elementului activ
și asistă la transmiterea sunetului în pacient.

Transductoarele liniare și curviliniare

• Transductoarele liniare oferă un câmp de vedere dreptunghiular care își menține lățimea
apropiate de fața transductorului.
- Sunt potrivite în special atunci când regiunea de interes se întinde până la suprafață (de exemplu, gât
sau membre)
 Transductoarele curviliniare - funcționează în același mod ca transductoarele liniare, dar diferă
în sensul în care matricea de elemente de-a lungul feței frontale formează un arc.
Avantaje:
- câmp larg de vedere la suprafață
- câmpul de vedere devine mai larg cu adâncimea
- populare pentru aplicații abdominale, inclusiv obstetrica
Informații suplimentare despre dispozitivele cu ultrasunete
• Un rol important în detaliile și precizia ultrasunetelor îl joacă distingerea detaliilor.
• Discriminarea unui dispozitiv cu ultrasunete poate fi definită ca distanța minimă dintre doi
reflectori din corp care poate fi recunoscută ca separată pe ecran.
• Rezoluția poate fi împărțită în:
- lateral (în lateral)
- axial (în adâncime)
• Rezoluția laterală depinde de grosimea fasciculului. La frecvențe mai mari este mai ușor să se
obțină un fascicul îngust, dar pătrunderea este redusă.
• Rezoluția axială este mult mai bună decât cea laterală pentru afișarea structurilor subțiri (de
exemplu, vase de sânge subțiri), sonda ar trebui întotdeauna orientată către vase astfel încât
fluxul de sânge să treacă prin fasciculul de ultrasunete.
 Siguranță
• Ultrasunetele sunt sigure și nu utilizează radiații ionizante.
• Bio-efectele cunoscute se încadrează în două categorii principale: mecanice și termice.
• Efectele mecanice sunt legate de mici bule care sunt produse în țesuturi pe măsură ce
ultrasunetele se propagă prin ele. Dacă aceste bule se prăbușesc rapid (microcavitație), se
eliberează energie care poate deteriora țesuturile.
• Efectele termice apar din căldura produsă de frecarea particulelor oscilante.
• În imagistica medicală de rutină, nici unul dintre aceste bio-efecte nu cauzează vreun prejudiciu
semnificativ sau durabil, dar este bine să se mențină timpul de examinare la un minim și să se
utilizeze setările adecvate pentru a minimiza puterea, în special în timpul scanării.