FIZICA

ULTRASUNETELOR
PARTEA I
Fiz. Vlad Ghizdovăț
CUPRINS
 I. Scurt istoric
 II. Generarea ultrasunetelor

 III. Unde

 IV. Propagarea și atenuarea ultrasunetelor

 V. Caracteristicile fasciculului ultrasonic

 VI. Schema de principiu a unui aparat ultrasonic

 VII. Concluzii
I. SCURT ISTORIC

1794: Lazzaro
S ll
Spallanzani i – fiziolog:
fi i l
primul care a studiat
fizica ultrasunetelor,
descoperind că liliecii
utilizează US pentru a
naviga prin ecolocație
 I. SCURT ISTORIC

1826: Jean Daniel

Collandon – fizician:
folosește un clopot de
biserică subacvatic (primul
traductor de ultrasunete)
pentru a demonstra că
sunetul are viteză mai mare
în apă decât în aer
I. SCURT ISTORIC

1880: Pierre
1880 Pi șii
Jacques Currie:
descoperă efectul
p
piezoelectric
I. SCURT ISTORIC

1915: Paul Langevin

g -
fizician: în urma
scufundării Titanicului
(1912) inventează
(1912),
hidrofonul (primul
traductor) pentru a
d
detecta iicebergurile
b il șii
submarinele, în timpul
primului război mondial
p
 I. SCURT ISTORIC

1942: Karl Dussik –

neurolog și psihiatru
la Universitatea din
Viena: primul medic
care a folosit
ultrasunetele pentru
diagnosticul medical (a
tumorilor cerebrale)
II. GENERAREA ULTRASUNETELOR
 Sunetul reprezintă o mișcare
a materiei. Fără materie nu
are loc propagarea sunetelor
sunetelor.
 Sunetele iau naștere și se
propagă nu numai în gaze și
fluide, ci și în corpurile Un clopot lovit aflat
într-un recipient
solide. În această situație nu vidat nu poate fi
este transportată materia,
materia ci auzit în exterior
are loc o oscilație a atomilor Mișcare oscilatorie:
sau moleculelor ce compun mișcarea alternativă
mediul
di l de
d propagare îîn jjurull a unui mobil între
două limite simetrice
unei poziții de echilibru, care față de poziția sa de
transmite mișcarea atomilor echilibru
sau moleculelor învecinate.
II. GENERAREA ULTRASUNETELOR
 Cel mai frecvent și mai mult
cercetată este propagarea
sunetelor în aer. Definiția
ultrasunetelor se raportează de
aceea subiectiv la capacitatea
auditivă a oamenilor
oamenilor. Pentru o
ureche umană sănătoasă sunt
perceptibile frecvențe până la cca Urechea umană
18 KHz,
KHz această limită scăzând prezintă o valoare
odată cu creșterea vârstei. limită și la frecvențe
scăzute: sunetele cu
 Din punct de vedere fizic, frecvența mai mică de
16 Hz,
Hz care nu mai
ultrasunetele
lt t l suntt sunete t ale
l sunt percepute de
căror frecvențe se găsesc oameni, sunt numite
peste limita audibilă pentru infrasunete
om (>20KHz).
( )
II. GENERAREA ULTRASUNETELOR
 În cazul multor procese
tehnice, pe lângă zgomotele
audibile
a e se p
produc
o c șși
cantități importante de
semnale ultrasonice.
 Dacă dorim generarea
ultrasunetelor de o anumită
frecvență, trebuie să ne
folosim de mijloace tehnice
de ajutor adecvate. Cel mai
simplu are loc acest
fenomen atunci când este
posibil ca metodele
cunoscute de producere a Frecvența fundamentală a
sunetelor audibile să fie tubului de orgă este în mod
cunoscut cu atât mai înaltă, cu
transpuse în domeniul cât este mai redusă coloana sa
ultrasonic. de rezonanță
II. GENERAREA ULTRASUNETELOR
 Dacă se dorește totuși generarea
unor sunete cu o distribuție de
semnal dinainte stabilită,
similar
i il situației
it ți i de
d lla redarea
d
vorbirii din domeniul audibil,
atunci sunt necesare suprafețe
emițătoare care să producă prin
emițătoare,
mișcarea lor deplasarea materiei
înconjurătoare, sub forma unor
oscilații
osc aț într-un mod od
prestabilit.
 Folosind caracteristici fizice
speciale, unele solide pot fi
stimulate penru a oscila singure,
iar aceste oscilații pot fi ușor
transmise într-un corp solid sau
într-un fluid.
II. GENERAREA ULTRASUNETELOR
 Efectull piezoelectric:
Ef i l i dacă
d ă se
exercită asupra anumitor solide o
solicitare la tracțiune sau
compresiune, pe suprafețe apar
sarcini electrice, care pot fi
detectate ca diferență de tensiune
dacă suprafețele au fost în
prealabil metalizate
metalizate, iar cei doi
electrozi constituie un condensator
cu plăci. Dacă solicitarea și
deformarea se modifică, atunci se
modifică
difi ă îîn mod d corespunzător
ă șii
tensiunea.
 Efectul piezoelectric
invers(reciproc): fenomenul este
reversibil: la aplicarea unei
tensiuni exterioare, solidul se
contractă, respectiv se dilată.
II. GENERAREA ULTRASUNETELOR
 Dacă
D ă se aplică
li ă o tensiune
i
alternativă, cristalul își
modifică grosimea în același
ritm, el oscilează. Variațiile
grosimii datorate acestui
proces sunt mici și nu sunt
perceptibile cu ochiul liber.
 La fel ca în cazul
di
diapazonului,
l i există
i tă
frecvențe privilegiate în
procesul de generare. Așa
numita frecvență de
rezonanță fr a unui disc Cauza piezoelectricității se
piezoelectric rezultă din găsește în larg răspândita
condiția ca grosimea lui, d, asimetrie a formei constructive a
să corespundă unei jumătăți cristalelor. De aici rezultă că
de lungime de undă,
undă deci: majoritatea solidelor din natură
sunt piezoelectrice, până și
lemnul, zahărul de trestie sau
oasele ființelor umane. Totuși
fr = v/2d doar la foarte puține solide,
solide
piezoelectricitatea este suficient
de reliefată încât să poată fi
folosită tehnic.
III. UNDE
 Undă:
U dă fenomenul
f ldde propagare a uneii oscilații
il ii într-un
î mediu
di
elastic.
 Mărimi caracteristice:
 Amplitudine (A) - reprezintă deplasarea maximă într-un sens sau altul
(
(pozitiv
i i sau negativ)
i ) a particulei
i l i de
d materiei faţă
f ă de
d poziţiai i de
d echilibru.
hilib
 Perioada (T) - constituie timpul necesar particulei de materie pentru
efectuarea unei oscilaţii complete; se măsoară în secunde.
 Frecvenţa (F) - constituie numărul de oscilaţii complete efectuate în
unitatea de timp (secundă).
(secundă) Unitatea de măsură a frecvenţei se numeşte
Hertz (Hz). Aşadar 1Hz=1 oscilaţie/secundă.
 Lungimea de undă (λ) - reprezintă distanţa parcursă de unda sonoră
pe durata unei perioade. Se măsoară în unităţi metrice .
 Viteza (v) - reprezintă distanţă parcursă de unda US în unitatea de
ti
timp. S
Se măsoară
ă ă în
î metri/secundă.
t i/ dă Viteza
Vit d
depinde
i d d de llungimea
i d
de undă
dă
şi frecvenţă
v=fxλ
 Energia acustică - reprezintă cantitatea de energie degajată de
particulele în mişcare care constituie substratul material al US. US Energia
se măsoară în Jouli (J);
 Puterea acustică - reprezintă cantitatea de energie degajată în unitate
de timp raportată la suprafaţa dată a mediului de propagare. Se
măsoară în Joule/secundă sau Watt (W).
 I t
Intensitatea
it t acustică
ti ă - constituie
tit i fluxul
fl l de
d energiei pe unitatea
it t dde
suprafaţă. Se măsoară în Watt/cm [14].2
III. UNDE
 III. UNDE
 Tipurii d
Ti de unded
1) Unde longitudinale.
 Aceste unde produc
compresii și rarefieri
succesive de-a lungul direcției de
propagare în fluide.
 În solide produc eforturi
alternative de întindere și
comprimare. Moleculele mediului
vibrează în jurul pozițiilor lor de
echilibru, traiectoriile lor fiind
drepte
d epte pa
paralele
a e e cu d direcția
ecț a de
propagare a frontului de undă.
 Viteza de propagare a undei
ultrasonice este condiționată de
forțele de interacție dintre
particulele mediului. Fiecare
particulă o împinge pe Front de undă:
următoarea așa încât perturbarea locul geometric al
inițială
ț se p propagă
p g în toate punctelor la care
mediile gazoase, lichide, solide ajunge oscilația la
sau plasmă. un moment dat
 III. UNDE
 Tipuri de unde
2) Unde transversale.
 La acest tip de unde
ultrasonice vibrația particulelor
mediului se face liniar dar
perpendicular pe direcția de
propagare a frontului de undă.
undă
Aceste unde se mai numesc și de
alunecare și se formează numai
în solide, deoarece acestea au
l ăt il moleculare
legăturile l l asigurate.
i t
 Pentru propagarea acestor
unde este necesar ca fiecare
particulă să exercite o forță de
atracție asupra particulelor
vecine așa încât la mișcarea lor
alternativă, să poată acționa
asupra celor vecine.
 III. UNDE
 Tipurii d
Ti de unded
3) Unde de torsiune.
În bare, la torsiune se pot propaga și
unde de răsucire asemănătoare cu
cele
l transversale. l L aceste unde
La d
traiectoria particulelor mediului
este circulară într-un plan
perpendicular pe direcția de
propagare
p p g a frontului de undă.
4) Undele Lamb.
Când undele elastice sunt generate în
plăci sau în bare subțiri, apar vibrații
p
complexe în g
grosimea mediului.
Astfel de unde există în multe moduri
complexe de mișcări ale particulelor.
Undele Lamb apar în locul undelor
transversale când dimensiunile
corpului
l i solid
lid suntt comparabile
bil cu
lungimea de undă a ultrasunetului.
Particulele mediului execută o
mișcare eliptică într-un plan
perpendicular pe direcția de
propagare a frontului de undă.
 III. UNDE
 Tipurii d
Ti de unde
d
5) Unde Rayleigh.
Pe suprafața liberă a corpului solid se
poate forma și propaga un tip special de
unde de suprafață.
unde, suprafață Sub acțiunea acestor
unde suprafața corpului va avea o
mișcare longitudinală și una
transversală, moleculele executând o
traiectorie eliptică la trecerea frontului
de undă.
undă
În ansamblu undele Rayleigh sunt
constituite dintr-un număr de cicluri.
Fiecare ciclu dă un front de undă de-a
lungul căruia particulele se găsesc în
poziții identice pe elipse identice.
În consecință, pentru oricare din pozițiile
din pachetul de unde, separate printr-o
distanță egală cu  particulele se vor găsi
în puncte identice pe elipse identice
într-un plan perpendicular pe
direcția de propagare.
Existența undelor Rayleigh implică o
grosime a corpului solid mai mare ca .
U d l se propagă
Undele ă numaii la
l suprafață,
f ță
practic pe o adâncime de câteva 
 IV. PROPAGAREA șI ATENUAREA
ULTRASUNETELOR
 Undele US se propagă
liniar în interiorul
corpului uman, având un
comportament similar cu
cel al unui fascicul
luminos. Prin urmare,
undele US suferă
f
fenomene de reflexie,
f
refracţie, difracţie (cu
modificarea traiectoriei Impedanța acustică: o mărime
de propagare), precum şi fizică ce măsoară opoziția unui
fenomene mediu la propagarea undelor
complementare: sonice prin el. Impedanța
atenuarea, absorbţia şi acustică Z este egală cu raportul
dif i (cu
difuzia ( modificarea
difi dintre presiunea sonică p și
energiei ultrasunetelor viteza volumică vS a undei
incidente, iniţiale). sonore într-un punct dat, unde v
este viteza de vibrație a
particulelor,
i l l iari S este suprafața
f
prin care se propagă unda:
Z = p/vS
IV. PROPAGAREA șI ATENUAREA
ULTRASUNETELOR
 Impedanța specifică: Z = v
 IV. PROPAGAREA șI ATENUAREA
ULTRASUNETELOR
 A) Transmisia şi reflexia
ultrasunetelor
 La nivelul unei interfeţe de separe, o
parte din energia fasciculului iniţial,
considerat incident, se va reflecta,
întorcându-se în mediul de
provenienţă sub forma undelor US
reflectate sau a ecourilor ultrasonore
 Energia fasciculului incident
reziduală după reflexie se va
transmite celui de-al doilea mediu
în care va suferi noi fenomene de
reflexie şi transmisie. Energia US
reflectată şi cea transmisă după
reflexie mediilor următoare se află în
relaţie de inversă proporţionalitate.
proporţionalitate
Cu cât se reflecta mai multă energie
la nivelul unei interfeţe cu atât se
transmite mai putină energie în cel
de al doilea mediu.
de-al mediu Se produce astfel
la fiecare interfaţă o nouă atenuare
a fasciculului incident.
 IV. PROPAGAREA șI ATENUAREA
ULTRASUNETELOR
 A) Transmisia
T i i şii reflexia
fl i
ultrasunetelor
 Reflexia în oglindă: în cazul
unei incidențe
perpendiculare, fasciculul
reflectat
fl se întoarce
î la
l
sursă(fasciculul transmis are
aceeași direcție). Acest lucru nu
se va întâmpla dacă incidența
este oblică(fasciculul transmis
își schimbă direcția.
direcția

 Reflexia împrăștiată:
retroîmprăștierea crește odată
cu frecvența ț US șși cu
dimensiunea obiectului care
împrăștie. Un obiect punctiform
împrăștie US omogen, în toate
direcțiile. Retroîmprăștierile de
la multitudinea de obiecte
î tâl it d
întâlnite de ffasciculul
i l l US pott
interfera amplificându-se,
(interferență constructivă) sau
anulându-se reciproc
(interferență distructivă). Din
această cauză imaginea
țesuturilor pare să conțină pete
și spații aparent goale, în loc să
apară ca fiind omogenă.
 IV. PROPAGAREA șI ATENUAREA
ULTRASUNETELOR
 B) Refracţia ultrasunetelor
 IV. PROPAGAREA șI ATENUAREA
ULTRASUNETELOR
 B) Refracţia
R f ţi ultrasunetelor
lt t l
 Dacă unghiul de incidență este egal cu unghiul critic, atunci unghiul de refracție va fi egal cu
900: Reflexie internă totală.
 IV. PROPAGAREA șI ATENUAREA
ULTRASUNETELOR
 C) Difracţia ultrasunetelor
 Reprezintă deflectarea undelor US
în jurul unei interfeţe cu
dimensiunea mai mică decât
lărgimea de bandă a semnalului
sonor. Astfel, undele US se vor
propaga în spatele obstacolului, fără
a-şi
a şi pierde energia iniţială.
 D) Difuzia fasciculului US
 Reprezintă preluarea de către unele
particule din mediul de propagare a
unei cantităţi din energia incidentă
şi reemiterea acestei energii în toate
direcţiile.
 E)) Absorbţia
ţ ultrasunetelor
 Reprezintă pierderea treptată a
energiei fasciculului incident, în
cursul propagării, prin
transformarea treptată a energiei
acustice în energie termică.
 IV. PROPAGAREA șI ATENUAREA
ULTRASUNETELOR
 F) Atenuarea fasciculului ultrasonor
 Reprezintă suma pierderilor de energie acustică rezultate din
absorbţie, difuzie şi reflexie.
 Factorii care influenţează atenuarea sunt:
 - absorb ia, care determină 80 % din pierderile de energie;
 - difuzia, prin numărul mare de interfeţe mici (de exemplu în
ţţesutul adipos
p sau fibros);
);
 - reflexia, la nivelul unor interfeţe dense ecografic, puternic
reflectogene;
 - distan a parcurs influenţează atenuarea în mod
exponenţial,
i l atenuarea fiind
fii d direct
di proporţională
i lă cu pătratul
ă l
distanţei parcurse de fasciculul US;
 - frecven a US este direct proporţională cu atenuarea,
frecvenţele
ţ mari vor fi atenuate rapid,
p , după
p un pparcurs scurt,,
iar în profunzime se vor transmite doar US cu frecvenţă mică
 IV. PROPAGAREA șI ATENUAREA
ULTRASUNETELOR
 F) Atenuarea fasciculului ultrasonor
 Modelul atenuării este fenomenologic, nefiind descris în
totalitate teoretic
 Pierderea în amplitudine este descrisă de relația:
unde A reprezintă factorul de atenuare al amplitudinii și se
măsoară în cm-1
 Coeficientul de atenuare este:
 Modelul de dependență a coeficientului de atenuarea față de
frecvență: afb (de obice b se aproximează cu 1)
 În consecință vom avea: A(Z,f) = A0e-afz/8.7

Frevența (MHz) Grosimea de penetrare(cm)

1 40
2 20
3 13
5 8
10 4
20 2
 IV. PROPAGAREA șI ATENUAREA
ULTRASUNETELOR
 F) Atenuarea fasciculului ultrasonor

Mediul de Viteza c Impedanţa

p ţ Coeficientul Frecvenţa
ţ
propagare m/s2 acustică Z de atenuare pentru
kgm2s2  determinarea
m1 lui  MHz
Apă distilată 1530 1,53  106 0,192 2,5
Ţesut adipos 1450 1,38  106 8 1
Muşchi 1580 1,63  106 13 1
Creier 1550 1,58  106 10 1
Tumoare la
T l 44 73
44…73 5
creier

Ficat 1545 1,66  106 19 2

Os 3360 ,  106
6,26 530 2,25
,
Sânge 1570 1,61  106 4 2
Rinichi 1561 1,62  106 27 2
Aer 331 0,43  103
 V. CARACTERISTICILE FASCICULULUI
ULTRASONOR
o A) Zona Fresnel
 În această zonă frontul
de undă este paralel
cu discul, deci plan,
f i l l fiind
fasciculul fii d paralel.
l l
 Aici variațiile de
intensitate cu distanța
față de axa centrală de-a
l
lungull liniilor
li iil paralelel l cu
axa vor fi diferite de
acelea de-a lungul axei.
Acest fapt derivă din
principiul conservării
energiei, deoarece
intensitatea medie
pentru orice secțiune a
fasciculului trebuie să fie
constantă.
t tă
 În zona Fresnel
amplitudinea unui corp
mic variază foarte mult
d lla un lloc lla altul
de lt l ca
rezultat al interferenței,
 V. CARACTERISTICILE FASCICULULUI
ULTRASONOR
o B) Zona Fraunhofer
 În această zonă, la o distanță
mai mare de poziția ultimului
maxim al intensității
ultrasonice, fronturile de
undă sunt sferice cu
centrul în centrul sursei
circulare.
 În această zonă intensitatea
acustică scade continuu invers
proporțional cu pătratul
distanței.
distanței
 Difracția din zona Fraunhofer
dă dificultăți în măsurarea
constantelor de propagare din
cauza împrăștierii
î i ii energiei.
i i
VI. SCHEMA DE PRINCIPIU A UNUI APARAT
ULTRASONIC
VI. SCHEMA DE PRINCIPIU A UNUI APARAT
ULTRASONIC
VII.CONCLUZII