~Referat~ IVAN GABRIEL Liceul:DIMITRIE LEONIDA Anul II Semestrul Cls. IX B. ~FIZICA~ prof.

BALUTA

ULTRASUNETE
In natura, in tehnica, pretutindeni dealtfel, permanent urechile omului sunt expuse la cele mai diferite sunete, zgomote si pocnete. Astfel exista un univers sonor in care omul este asaltat de cele mai diferite vibraii provenite de la cele mai diferite surse sonore. Orice corp in stare de vibraie intr-un mediu dat, produce miscari ondulatorii care se propaga din aproape in aproape sub forma de unde asemntoare undelor ce iau natere pe suprafaa unei ape pe care a czut o piatra. Acordurile unui pian, sueratul vntului sau freamatul frunzelor ajung la urechea noastr sub forma de vibraii sonore ce provoac aa-numita senzaie auditiva. Vibraiile mecanice, care ajung la urechea omului sub forma de vibraii longitudinale, nu vor provoca senzaii auditive dect daca frecventa lor este cuprinsa intre16 si 20000 herzi. Literatura de specialitate mparte domeniul vibraii in trei categorii. Prima categorie este aceea a sunetelor. Ele sunt produse de vibraii ale cror frecvente sunt cuprins intre cele doua limite amintite mai sus (16 si 20000 herzi). Din categoria a doua fac parte infrasunetele, care au frecvente mai mici de 16 Hz. In jurul nostru ntlnim sunete de frecvente joase si foarte joase pe care nu le auzim, dar le percepem cu simul tactil ca vibraii. Vibraiile infrasonore, la intensitati mari, influenteaza comportarea, reaciile si sntatea omului. Efectele infrasunetelor sunt cumulative, produc o falsa stare de euforie, senzaie de voma, irascibilitate, senzaie de oboseala si ameeala. Mediul nconjurtor conine nenumrate surse de infrasunete, de exemplu: aparate de uscare prin ventilaie, automobile, tramvaie, elicoptere, furnale etc. Cele mai active surse le ntlnim deci in orae mari si in apropierea acestora. Din categoria a treia fac parte ultrasunetele, produse de vibraii de aceiai natura cu cele care reprezint sunetele, dar cu o frecventa mai nalta dect 20000 Hz ; limita superioara domeniului pentru care este sensibila urechea omeneasca. Din cele artate, constatam ca impartirea vibraiilor acustice in trei domenii este convenionala, limitele fiind dictate de simul nostru auditiv. La persoanele cu auz excepional, aceasta limita se extinde pana la 25000, chiar 30000 Hz. Ultrasunetele cu frecvente mai mari de 100000 kHz se numesc hipersunete, iar domeniul lor se ntinde pana la valori de mii de megaherzi. La nivelul actual al tehnicii, frecventele ultrasonice cele mai nalte produse pana in prezent sunt de 40000 MHz. Din punct de vedere fizic nu se poate trasa un hotar rigid intre sunete si ultrasunete. Uneori se mai utilizeaz si denumirea de supersunete. In acest caz este vorba de o clasificare a vibraiilor acustice dup intensitatile lor. Astfel, vibraiile acustice care au intensitatea superioara pragului dureros fac parte din domeniul supersunetelor. La definirea domeniului nu se in seama de limitele de frecventa. Aplicaia ultrasunetelor in tehnica arata ca pot fi utilizate la fel de bine att sunetele cat si ultrasunetele intr-un domeniu dat. Astfel in domeniul depunerilor de aerosoli lichizi (gaze care conin particule de acid sulfuric in suspensie), eficienta maxima o au vibraiile mecanice de 11 kHz, deci inca in domeniul sonor, dar sunt ~2~

preferate cele din domeniul ultrasonor, pentru ca nefiind percepute de urechea omului, nu produc senzaii neplcute, jenante, chiar la intensitati mari. Sunt insa anumite procese care nu au loc dect numai sub aciunea vibraiilor ultrasonice de o anumita frecventa, cum ar fi: absorbia.

2. CUPRINS
2.1. NOTIUNI ELEMENTARE DESPRE FIZICA ULTRASUNETE LOR. Asemnri si deosebiri. Experiena arata ca nu exista o deosebire eseniala intre natura fizica a sunetelor sau a ultrasunetelor. Deosebirea neinsemnata intre sunet si ultrasunet este cauzata de capacitatea urechii omenesti de a percepe numai anumite vibraii elastice dintr-o anumita gama de frecvente. Ca orice micare vibratorie, vibraiile corpului elastic care produce sunetul se propaga sub forma de unde longitudinale, de compresie si de dilatare succesiva, intr-un mediu gazos sau lichid, iar, in mediul solid, undele sunt att longitudinale cat si transversale. Intr-un spaiu foarte mare, undele sonore pot fi plane, sferice, cilindrice etc., dup forma suprafeei vibratoare. Majoritatea legilor fizicii caracteristice vibratiilor sonore pot fi extinse si la vibraii ultrasonore. Nu se poate stabili insa o identitate completa intre aceste tipuri de vibraii, deoarece pe msura ce frecventa creste se modifica o serie ntreaga de proprietati ale acestora si in mod corespunztor, se schimba si modul lor de aciune asupra materiei. Daca comparam intensitate vibraiilor sonore si a celor ultrasonice din natura cu intensitatea vorbirii, constatam ca ele au acelai ordin de mrime. Cum se tie sunetul unei convorbiri cu glas tare i corespunde o intensitate egala cu 10-9 Wxcm-2 , la frecventa de 1000 de Hz. Aceasta intensitate acustica reprezint pragul de audibilitate. Cand intensitatea sunetului este prea mare, urechea umana percepe o senzaie de presiune dureroasa. Astfel, intensitatea acustica 10-4 x cm-2 reprezint pragul senzaiei dureroase. 2.2. EFECTELE ULTRASUNETELOR. Efectele fizice ale ultrasunetelor Daca un corp este iradiat cu un fascicul ultrasonor intens, in materialul expus modificri evidente. Factorii care contribuie la modificarea structurii sunt numeroi, dar, undele ultrasonice transportnd energia mecanica, efectul principal este mecanic. Sub aciunea undelor ultrasonice, suficient de intense, in masa lichidului ncep sa apar bule care se ridica la suprafaa si se sparg. Fenomenul a fost denumit cavitaie. Deci, cavitaia este un proces de formare in mediul lichid al bulelor si destinderea lor sub aciunea undelor. Acest fenomen apare numai in prezenta ultrasunetelor (fiind o cavitaie ultrasonica), ci si la micarea relativa a unui lichid in raport cu un obstacol. De exemplu, la micarea elicei unui vapor, la turbinele hidraulice sau la pompele centrifuge apare fenomenul de cavitaie (cavitaia hidraulica), avnd un efect distrugtor. ~3~ Cavitaia se datoreste comprimrilor si dilatrilor succesive intr-un anumit punct al

mediului (apei) care se rupe. Cavitatiile sau golurilef ormate sunt foarte mici, in general vizibile numai cu aparate optice. Ruperea lichidului se produce in puncte de slaba rezistenta, zone in care particulele in suspensie (bule de aer sau vapori etc.). Aceste bule sunt umplute cu gaze dizolvate in lichid sau vaporii acestora. Bulele formate in urma cavitaiei prin micarea lor ascensionala, transporta la suprafaa lichidului gazele si vaporii cuprini, contribuind astfel la degazarea lichidului. Daca vom trece in domeniul ultrasunetelor, constatam ca absorbia acestora este mai pronunata dect in cazul sunetelor, absorbia acestora este mai pronunata dect in cazul sunetelor, absorbia acustica crescnd cu ptratul frecventei. Rezulta, aadar, ca atenuarea ultrasunetelor este mai pronunata dect a sunetelor, ele neputandu-se propaga, din aceasta cauza, decat la distante relativ mici. Marele fizician rus P.N. Lebedev, care a folosit in cercetrile sale ultrasunete, a artat ca nu se poate lucra in aer cu ultrasunete avnd frecvente foarte ridicate, deoarece acestea nu au posibilitatea sa parcurg nici cea mai mica distanta de la emitator. P .N. Lebedev a stabilit pe baza de calcul ca ultrasunetele cu frecvente nai nari de 5000000 Hz nu se mai propaga practic in aer, suferind o absorbie foarte puternica. Ele se sting chiar la suprafaa de separaie dintre emitator si ptura de aer nconjurtor. In lichide si in corpurile solide, ultrasunetele, suferind o absorbie mai redusa dect in aer si in general, in gaze, se propaga la distante mai mari. Astfel, in aer daca intensitatea unui ultrasunet avind o frecventa de 100000 Hz se reduce la jumtate, datorita absorbiei, la o distanta de trei metri de sursa, -in apa, pentru a intensitatea sa scad la jumtate, ultrasunetul trebuie sa strbat o distanta de 3000 de metri. Faptul ca in apa ultrasunetul, suferind o absorbie mai mica dect in aer, se propaga la distante relativ mari, a fcut posibila utilizarea undelor ultrasonice la transmisiile submarine. In acest domeniu ele nlocuiesc undele radioelectrice, care, dup cum se tie, sufer o atenuare cu mult mai mare in apa marii dect in atmosfera. Sunt insa si corpuri solide in care ultrasunetul sufer o schimbare radicala. In aceasta categorie intra materialele cu slabe calitati elastice si materiale plastice, materiale neomogene si in special cele poroase (pe baza de cauciuc, pluta, materiale plastice, fibre). Astfel, in cauciuc coeficientul de pierdere a energiei acustice este de aproximativ de 10000 de ori mai mare dect in aluminiu si de 1000de ori mai mare dect in piese confecionate din fier. Deoarece, in comparaie cu sunetele, ultrasunetele sufer in acelai mediu o atenuare mai mare, nseamn ca o cantitate mai mare de energie mecanica se transforma in cldura. Aceasta are ca efect o ridicare a temperaturii in locul strbtut de undele ultrasonice. Daca ridicarea temperaturii este aproape imperceptibila in cazul in care un mediu este traversat de sunete, ea devine destul de pronunata atunci cnd prin acelai mediu se propaga ultrasunete. Presupunnd ca ar trebui sa fierbem apa dintr-un pahar cu ajutorul sunetelor produse de un difuzor care da in mod continuu o muzica, ar trebui sa asteptam cateva sute de ani. Bineinteles durata menionata presupune c toata energia ar ramine nmagazinata in lichid si aceasta nu s-ar evapora cu timpul. Prin folosirea unui emitator de ultrasunete, timpul de iradiere pentru atingerea aceluiai scop poate fi socotit in minute. Aadar daca operaia nclzirii apei cu sunete este o utopie, operaia devine posibila cu ajutorul ultrasunetelor. ~4~

2.3.Ultrasunetul lumineaz Acum vreo 30 de ani, efectuindu-se experiene cu ultrasunete care se propagau prin apa, s-a observat un fenomen curios. Dup scurt timp de la punerea in funciune a generatorului ultrasonic, vasul care coninea apa a nceput sa se lumineze, de parca nuntrul lui s-ar fi gsit sute de licurici. Dup ce atinsese o intensitate maxima, iluminarea aceasta a slbit treptat, pana a disprut cu totul. Timpul cat a durat acest fenomen neobinuit a fost destul de scurt, dar totui suficient pentru ca lumina produsa sa impresioneze o placa fotografica. Fotografia obinuita era o dovada de netgduit ca experimentatorul nu fusese victima unei iluzii optice, ca iluminarea lichidului din vas se produsese in realitate si ca ultrasunetul fusese acela care generase lumina. O data semnalat acest fenomen, oamenii de stiinta au cutat sa-l pun mai bine in evidenta, sa-l examineze mai ndeaproape si sa dea o explicaie modului in care se produce. Dar nainte de toate, fenomenul trebuia sa poarte un nume. Tinandu-se seama de cauza care-l face sa ia natere, denumirea a fost gsita fara prea mare greutate. I s-a spus sonoluminescenta, adic lumina generata de undele sonice, dup cum fenomenelor asemntoare, produse insa de ali factori ,li s-a zis electroluminescenta, dup cum lumina este rezultatul aciunii electricitatii, iluminrii prealabile a corpului emitator sau rezultatul frecrii corpurilor intre ele. S-a constatat ca luminescenta este un fenomen care apare si dispare periodic, ntocmai ca plpirile unei lmpi sau ale unei flcri, si nu se produce numai in apa, ci si in alte lichide, cum ar fi glicerina si acidul sulfuric. In unele lichide, ca de pilda in dimetil-ftalat, la temperatura normala a camerei, sonoluminescenta este att de puternica, nct poate fi observata si in lumina zilei, fara a mai fi nevoie sa se fac ntuneric in camera in care se efectueaz experimentarea. Dar si in apa efectul poate fi mrit daca-I adugam acesteia unele substane reminiscene, cum ar fi de pilda luminolul. Acesta produce lumina daca este oxidat. Cnd in vasul cu apa in care se produc ultrasunete introducem luminol, apa oxigenata care se formeaz in urma aciunii cavitaiei oxideaza luminolul. Acesta emite lumina, care poate fi vzuta doar cu ochiul, chiar neadaptat la ntuneric. Mult timp s-a crezut ca sonoluminescenta nu apare in multe lichide, in special in lichide organice, cum ar fi benzenul sau toluenul. Aceasta se datora faptului ca efectele fiind prea slabe, lumina nu putea fi observata cu ochiul liber. In ultimii ani, existnd posibilitatea de detectare si de amplificare a unor luminozitati chiar forte reduse cu ajutorul unor aparate foarte sensibile, denumite fotomultiplicatoare ,s-a constatat ca sonoluminiscenta apare si in aesmenea lichide, numai ca intensitatea luminoasa este extrem de slaba pentru a putea impresiona retina ochiului sau o placa fotografica. Luminescenta produsa nu depinde numai de natura lichidului si de intensitatea si frecventa ultrasunetului, ci de condiiile in care se face experiena. Temperatura joaca un rol foarte important. Daca temperatura creste, luminescenta scade si ea. In cazul apei, luminescenta dispare aproape cu desavarsire in jurul temperaturii de 40C. Dimpotriva, luminozitatea cea mai mare se obine cnd temperatura ajunge att de sczuta nct apa este gata sa inghete. Care este cauza acestui fenomen? De unde provine lumina emisa de lichidul in care se produc ultrasunetele? ~6~ Constatandu-se ca luminescenta nu apare dect atunci cnd lichidul este iradiat cu