Bratosin Iustina-Larisa

AMR II A
Tehinici Ultrasonografie

Aparatul de ecografie

Aparatul utilizat în diagnosticul medical cu ultrasunete se numeşte ecograf. Aparatele

de diagnostic ultrasonografic prezintă elemente tehnice constructive și comenzi
comune. Pe de altă parte, fiecare producător de aparatura de acest gen are propriile
soluţii și inovaţii tehnice și introduce comenzi și funcţii originale. Din aceste motive,
standardizarea în domeniul aparaturii ecografice lasă, de multe ori, de dorit. În cele ce
urmează vor fi prezentate principalele elemente tehnice constructive ale aparatelor de
ecografie, precum și unele comenzi comune tuturor aparatelor.

FIG.9

Schema bloc a unui aparat de ecografie este prezentata în fig. 9. In alcătuirea unui
aparat de ecografie intra un generator de puls și unul de fascicul US, care controlează
emisia transductorului. Ecourile sunt controlate de către blocul receptor și sunt
transmise, stocate și prelucrate In memoria microprocesorului. Datele din memorie
sunt transferate unui monitor TV.
Generatorul de puls  emite pulsurile electrice care activează traductorul. EI controlează durata,

tipul și intensitatea pulsului electric. Prin controlul asupra duratei impulsului electric,

generatorul de puls determina, de fapt, FRP. In mod obişnuit, excitaţiile electrice au frecventa

egala cu frecventa nominala a traductorului, determinând, la suprafaţa acestuia, o excitaţie de

soc. In cazul în care se urmăreşte emisia unor US cu alta frecventa decât cea nominala, se

aplica frecventa dorita semnalului electric și acesta forţează traductorul sa emită US cu

frecventa care poate varia cu pana la 30% fata de frecventa nominala. Acest tip de excitare se

numeşte burst excitation.  Generatorul de puls determina și puterea US emise.

Generatorul de fascicul US răspunde de activarea decalata a pieselor piezoelectrice

care alcătuiesc traductoarele. El asigura activarea succesiva a unor grupe de elemente
ale traductoarelor lineare. Tot aceasta componenta a aparatului determina emisia
divergenta a US în cazul transductoarelor sectoriale electronice precum și decalajul
necesar pentru focalizarea dinamica de transmisie.

Traductorul este componenta esenţială a oricărui aparat de ecografie. Noţiunea de

transductor defineşte un dispozitiv care transforma o forma de energie în alta. In cazul
ultrasonografiei, transductorul asigura transformarea reciproca între energia electrica
și energia mecanica (acustica).

Undele US se propagă linear în ţesuturile biologice. In interiorul corpului omenesc,

undele ultrasonore emise de un traductor se comportă similar cu un fascicul
luminos. Ele suferă fenomene de transmisie, reflexie, refracţie și difracţie, precum și
alte fenomene specifice US cum sunt atenuarea, absorbţia și difuzia.

In imagistica medicala, termenul de rezolutie, utilizat în general, defineşte cantitatea de

detalii pe care le ofera o imagine sau o metoda, cu cât detaliile sunt mai numeroase, cu
atât se afirma ca rezolutia este mai buna (sau mai mare).

In ultrasonografie, rezolutia este definita din trei puncte de vedere: rezolutia de

detaliu, rezolutia de contrast şi rezolutia temporala.
Cum functioneaza un ecograf ?

Ecograful este un aparat folosit in spitale si in cabinetele medicale, ce utilizeaza

unde sonore de inalta frecventa pentru a vizualiza partile interne ale corpului
uman si a le face poze. Tehnica ce sta la baza acestei proceduri a fost initial
utilizata in Primul Razboi Mondial pentru a localiza submarinele inamice sub apa.

Practic, un aparat cu ultrasunete functioneaza atunci cand undele sonore de la

un transductor sunt emise catre un obiect, iar cand il ating, sunt ricosate inapoi,
producand ecouri. Masurand aceste unde ecouri, aparatul poate determina care
este forma, marimea si consistenta obiectului, precum si cat de departe este
acesta. In cabinetele medicale, aparatele ecografe pot fi comparate cu niste
forme de radar medical,   folosite cu scopul de a detecta modificari ale organelor,
tesuturilor si vaselor sanguine, precum si pentru a depista eventualele tesuturi
straine (tumori benigne sau maligne)

Ce este, asadar, ecografia?

Ecografia, denumita si imagistica cu ultrasunete, se realizeaza prin utilizarea unui

mic transductor si a unui gel pentru a expune corpul la ultrasunete. Acest
transductor face legatura cu un monitor, pe care imediat vor aparea imagini cu
partile interioare ale organismului. Este o tehnica sigura, nedureroasa,
neiradianta, cu rezultate instantanee.
Durata Ecografiei si pregatirea inainte de procedura
Pentru a beneficia de o imagine cat mai buna, data de propagarea optima a ultrasunetelor,
anumite tipuri de ecografii presupun o pregatire inaintea efectuarii. Spre exemplu, pentru
ecografia abdominala, in care este bine sa nu fie prezent mult aer in tubul digestiv, este indicat
un repaus alimentar de 4 ore, precum si consum de lichide cu o ora inainte de efectuare,
pentru a vizualiza vezica  urinara si structurile invecinate. In cazul ecografiilor care
presupun masurarea fluxurilor de sange din teritoriul port (abdominal) prin metoda Doppler,
cum este cazul hepatitelor cronice sau cirozelor, este necesar un repaus alimentar de 6 ore.
Examinarea urologica presupune un consum de lichide care variaza in functie de capacitatea
vezicala si ritmul mictiunilor, in general, aproximativ 300ml.
Examenul transrectal impune o alimentatie restrictiva in ziua efectuarii si efectuarea unei mici
clisme sau administrarea de Fortrans.
Exista si conditii speciale de efectuare, cand este necesar acorul parintilor si al medicului
pediatru/neonatolog, pentru examinarea copilului mic/nou-nascut, dupa adormire prealabila
indusa farmacologic.
Alte tipuri de ecografii, cum ar fii cele care folosesc sonde pentru vizualizarea structurilor
superficiale, nu necesita o pregatire speciala.  Pentru examinarile ginecologice (san, utrer,
ovare), perioada de examinare este in functie de patologia/simptomatologia existenta, fie in
prima, fie in ultiima decada a ciclului si necesita o ingestie de lichide de 200-300ml cu 30
minute inaintea examinarii.
Timpul alocat fiecarui tip de ecografie difera in functie de organul examinat, de cel care
conduce investigatia, precum si de pacient, atat din punct de vedere al constitutiei cat si din
punct de vedere al modificarilor descoperite. In general timpul stabilit este de 30 de minute 
pentru o examinare.

Intelegerea ultrasunetelor:

Ultrasunetele sunt unde sonore de inalta frecventa. Mai exact, sunt o forma de
energie mecanica ce se distribuie sub forma unor unde care au frecvente pe care
urechea umana nu le poate percepe. Omul are o banda auditiva limitata intre 16
si 20 000 Hz. Sunetele de inalta frecventa folosite de ecografe au peste 20 000
Hz, numindu-se ultrasunete. Sunetele de joasa frecventa, de sub 16 Hz, se
numesc infrasunete. De regula, ecograful utilizeaza sunete de 2-18 MHz.

Cum se obtin imaginile ecografice:

Ecograful este un aparat compus dintr-un calculator, un monitor ce afiseaza

imagini si un transductor (o mica sonda portabila, foarte asemanatoare cu un
microfon, conectata de calculator printr-un cablu). Cand este lipit de corp, pe
care anterior se aplica un gel pentru a impiedica formarea buzunarelor de aer,
transductorul trimite ultrasunete in mod repetitiv in organism, ascultand ecourile
returnate de la tesuturi. Practic, acesta lucreaza ca un emitator si receptor al
sunetelor de inalta frecventa. Ecourile returnate la transductor intra in contact cu
un disc piezoelectric, generand astfel un potential electric.
Ce este imaginea ecografica:

Imaginea ecografica se obtine atunci cand convertorul analog digital amplifica si

transforma impulsurile electrice generate de ecouri la nivelul cristalului
piezoelectric al transductorului in informatie digitala. Imaginea se creeaza luand
in calcul urmatorii factori: amplitudinea, frecventa si timpul necesar semnalului
de ultrasunete pentru a se intoarce de la zona examinata la transductor,
compozitia tesuturilor si tipul structurii prin care sunetul calatoreste.

In prezent, se pot obtine ecografii 2D, ce ofera imagini in sectiuni plate ale
corpului, ecografii 3D, tridimensionale, prin care computerul obtine vizualizare
volumetrica a structurilor studiate si ecografii 4D, care reprezinta imagini
tridimensionale in miscare.