BOLILE CU TRANSMITERE

SEXUALA

Grigorescu Ana-Maria
Hotinceanu Iulian
Iliescu Monica
Matei Bianca
Tiganila Delia
 BTS

Bolile cu transmitere sexuală (BTS) sau bolile venerice

sunt boli transmisibile, transmiterea lor făcându-se de
obicei prin contact sexual.
Ele sunt, în momentul de faţă, considerate ca fiind cel
mai numeros grup de boli transmisibile.
Bolile venerice, prin leziunile pe care le prezintă (inflamaţie,
eroziune, ulceraţii) constituie o poartă pentru virusul imunodeficienţei
umane.
Sloganul OMS:
„Combaterea infecţiei cu HIV începe prin combaterea bolilor
venerice”
 CLASIFICAREA BTS:

• A)    majore
- a căror raportare este obligatorie:
sifilisul;
  infecţia gonococică;
ulcerul (şancrul) moale;
limfogranulomatoza inghinală subacută benignă (cazuri recente, din import;
• B)    minore
- fără raportare obligatorie. Dintre cele care câştigă teren la ora actuală :
  trichomoniaza;
  herpesul genital;
  infecţiile cu virusul HIV;
  clamidiaza;
  candidoze etc.
LISTA BOLILOR VENERICE (DUPĂ
OMS):
1.   sifilisul;
2.   gonoreea (blenoragia)
3.   şancrul moale;
4.   limfogranulomatoza inghinală;
5.   uretrita negonococică;
6.   condilomatoza;
7.   herpesul genital;
8.   moluscum contagiosum;
9.   granulomul inghinal;
10.  trichomoniaza;
11.  candidomicoza;
12.  ftiriaza pubiană;
13.  scabia.
To t p e c a l e s e x u a l ă p o t f i
transmise în să şi infecţiile cu:
-   streptococ betahemolitic
 -    virusul hepatitei B;
-    citomegalovirusuri;
-    lambliaza (Giardia lamblia);
-    Entamoeba histolitica;
-    Shigella;
-    Haemophilus vaginalis;
-    agenţii epidermofiţiei
inghinale;
-    pediculozele vestimentare
CHLAMIDIOZA
Este o infectie bacteriana cu agentul infectios Chlamydia , care se transmite prin contact
sexual. Este una dintre cele mai frecvente boli cu transmitere sexuala din toata lumea.

Cauze. Clamidioza este o infectie determinata de o bacterie numita

Chlamydia trachomatis. Se transmite prin contact sexual vaginal,
anal sau oral cu un partener infectat. O femeie insarcinata transmite
infectia nou nascutului in timpul nasterii.
Infectia poate fi prezenta chiar si in absenta simptomelor. Insa,
infectia poate fi transmisa pana cand este tratata.
Simptome. - disurie (usturimi sau dureri la urinat)
- urina tulbure
- pierderi vaginale anormale
- sangerari vaginale anormale intre ciclurile menstruale
- prurit genital (mancarimi)
- dismenoree (sangerari menstruale neregulate)
- dureri abdominale joase
- febra si oboseala
- inflamarea glandelor bartoliniene (glande aflate la
deschiderea vaginului)
- conjunctivita.
 Tratamentul se adreseaza ambilor parteneri si este unul
antibiotic. In timpul tratamentului, contactul sexual este
permis doar cu prezervativ, din cauza riscului de
recontaminare. Exista posibilitatea efectuarii unei interventii
chirurgicale laparoscopice pentru a transa diagnosticul si
pentru a trata complicatiile bolii.
Complicatii. Netratată, infecţia poate produce afecţiune pelvină inflamatorie,
cervicite, uretrite, bartholinite. La femeia gravidă poate produce rupere
prematură de membrane şi naştere înainte de termene.
HERPESUL GENITAL
Este o infectie inalt contagioasa transmisa, de obicei, prin contact
sexual cu o persoana infectata care are leziuni ulcerative, dar
poate fi transmisa si prin contactul sexual oral sau anal. Poate fi
transmisa si in cazul in care leziunile nu sunt vizibile.
Cauze. De obicei, aceasta infectie este determinata de virusul
Herpes Simplex tipul 2, desi virusul Herpes Simplex tipul 1,
responsabil de leziunile din jurul cavitatii bucale in timpul
racelilor, poate fi responsabil ocazional de aceasta boala.
Simptome. - ganglioni mariti de volum
- febra
- cefalee (dureri de cap)
- disurie (usturimi la urinat)
- dureri musculare
Tratament. Nu exista niciun tratament care sa elimine infectia cu
virusul Herpes Simplex 2, dar medicii pot recomanda
medicamente antivirale, cu administrare orala sau unguente, care
pot grabi vindecarea leziunilor.
Medicamentele antialgice (impotriva durerilor) procurate
fara prescriptie medicala pot fi eficiente in ceea ce priveste
disconfortul produs de leziuni
GONOREEA
Este o boala contagioasa produsa de gonococ. Se caracterizeaza prin
inflamatia cailor genito-urinare, cu scurgere purulenta si
dureri la mictiune . De obicei se transmite prin contact sexual.

Cauza. Neisseria gonorrhoeae. Este cea mai răspândită boală cu

transmitere sexuală, contaminarea este întotdeauna venerică sau la
naştere de la mamă, prin obiecte de toaletă sau parteneri
asimptomatici
Simptome.
La femei:- disurie (senzatie dureroasa si de usturime la urinat)
- secretii vaginale galbene
- fragilitate vasculara (producerea cu usurinta a sangerarilor)
- dispareunie (dureri la contactul sexual).
La barbati:
- secretie ureterala laptoasa alb-galbuie
- disurie (senzatie dureroasa si de usturime la urinat)
- inrosirea si umflarea deschiderii uretrei la nivelul penisului
- dureri abdominale joase
- durere si edematiere (umflare) la nivelul testiculelor.
 Tratament. Desi poate avea complicatii grave daca ramane
netratata, infectia gonococica poate fi vindecata. Tratamentul
consta in administrarea de antibiotice (de obicei Penicilina,
Eritromicina sau Tetraciclina). Este foarte important ca
tratamentul sa fie urmat corect, pentru a fi eficient. Din pacate,
tratamentul antibiotic nu poate trata complicatiile deja cauzate
de infectia gonococica.
Complicatii.Balanita, fimoza, stricturi uretrale, orhită, epididimită, bartholinită,
salpingită, meningite, pericardite, etc. La femeia gravidă poate provoca ruperea
prematură de membrană şi infecţia fătului în timpul naşterii
SIFILIS
 Este o boala infectioasa transmisibila pe cale sexuala cauzata de o
bacterie, treponema pallidum.Treponema palida este o spirocheta,
bacterie de forma helicoidala, deosebit de mobila multumita aparatului
sau locomotor intern.

Cauze - In mai mult de 95% din cazuri, transmisia se face pe cale

sexuala.
Microbul patrunde in organism prin zgarieturile pielii sau ale
mucoaselor. Aceasta explica de ce raporturile sexuale cu o persoana
infectata pot sa nu fie contaminante daca mucoasa partenerului este
sanatoasa.
Simptome. Prima manifestare a sifilisului este aparitia sancrului - o
leziune a pielii, de forma regulata, rotunda sau ovala, dura, nedureroasa
- si marirea in volum si inflamarea ganglionilor limfatici (adenopatie).
De cele mai multe ori sancrul apare in zona genitala - vulva si penis.
Dar este posibil ca sancrul sa apara si in zone nongenitale - zona anala
(rect) sau zona bucala (buze, limba), in gat (faringe). Mult mai rar
sancrul poate apare si in alte zone precum narile, degetele sau fata.
In perioada de "sifilis secundar" apar alte manifestari caracteristice -
leziuni cutanate si ale mucoaselor. Este vorba despre o eruptie - rozeola
sifilitica - imprastiata pe toata suprafata corpului si papule in zona
bucala, pe palme sau pe talpi.
• Tratament. Tratamentul este foarte sigur dar cu conditia sa
fie facut cat mai repede dupa infectare. Sifilisul precoce se
vindeca extrem de repede insa in cazul stadiilor avansate pot
ramane leziuni ale organelor afectate sau ale sistemului
nervos.
Dupa terminarea tratamentului este obligatorie o noua testare
pentru a fi sigur de eficacitatea acestuia. In cazul examenului
VDRL rezultatul poate fi pozitiv si la mult timp de la infectare.
De aceea este recomandat un examen specific TPHA care sa
arate daca este numai o amprenta sau este o infectie recenta.
Este obligatorie tratarea tuturor partenerilor sexuali ai
persoanei infectate
BOALA INFLAMATORIE
PELVINA
BIP
 1. Este un termen general pentru infectia si inflamatia organelor reproducatoare
superioare la femei. Aceasta este adesea, dar nu intotdeauna, o complicatie a
unei boli cu transmitere sexuala (BTS).
Cauze. Cele mai frecvente cauze de boala inflamatorie pelvina sunt:
- gonoreea, o infectie bacteriana care se transmite pe cale sexuala
- Chlamydia, o infectie bacteriana care se transmite pe cale sexuala.
Simptome. -o senzatie de presiune la nivelul pelvisului
- durere in regiunea dorsala inferioara.
- o secretie vaginala anormala, de culoare galbena, maronie sau verzuie sau o
crestere a cantitatii secretiei vaginale
- febra, de obicei peste 38,33 grade C. Totusi, uneori febra poate lipsi
- o senzatie vaga de slabiciune a intregului corp sau de disconfort (stare de rau
general)
- durere de cap
- greturi sau varsaturi
- dureri la contactul sexual (dispareunia)
- sangerari menstruale neregulate
- simptome urinare, precum arsuri sau durere la urinare.
Tratament. Boala inflamatorie pelvina netrata poate produce
cicatrici tisulare (aderente) ce pot cauza durere pelvina
cronica, sarcina ectopica si infertilitate. Din aceasta cauza,
ghidurile de tratament in boala inflamatorie pelvina
recomanda aplicarea prompta de ingrijiri medicale, chiar si
atunci cand sunt indeplinite numai criteriile clinice minime de
diagnostic al BIP.A ceasta inseamna ca persoana respectiva
trebuie sa inceapa imediat un tratament cu antibiotice, pe
baza istoricului medical si a examenului fizic, deoarece
amanarea tratamentului pentru cateva zile ar putea creste
riscul de afectare a trompelor uterine si implicit de
infertilitate
INFECTIA TRACTULUI
URINAR
ITU
Este o infectie bacteriana care afecteaza vezica urinara, rinichii, ureterele sau uretra.
Cauze. Bacteriile ce intra in uretra si ajung in tractul urinar reprezinta cauza
infectiilor de tract urinar.
O alta sursa de infectie e reprezentata de bacteriile ce colonizeaza (ce traiesc) in
intestinul gros si sunt prezente in scaun.
Raportul sexual favorizeaza introducerea bacteriilor in tractul urinar, in special la
femei.
Cateterele (sondele), care sunt mici tuburi flexibile ce se introduc in vezica pentru a
permite urinei sa curga, reprezinta surse comune de infectie bacteriana la persoanele
spitalizate o lunga perioada de timp sau la cele care au aceste catetere permanent.
Simptome:
- durere si arsura la urinare (disurie)
- necesitatea imperioasa de a urina frecvent dar eliminand o cantitate mica de urina
- urinari dese si mici cantitativ (pierderea controlului eliminarii urinei)
- durere sau simtirea unei greutati in abdomenul inferior
- urina ruginie sau rozalie
- urina urat mirositoare
- urina tulbure
- durere in spate chiar sub cutia toracica sau pe o parte a corpului (durere in flanc)
- frison si febra
- greturi si varsaturi.
 Tratament.La femeile cu infectii necomplicate de vezica
urinara, durata tratamentului cu antibiotice este de trei zile.
La domiciliu se recomanda consumul unei cantitati mari de
apa si de alte lichide (ceaiuri, sucuri) favorizand astfel o
diureza (urinare) frecventa cu golirea vezicii urinare de
fiecare data. Nu sunt necesare alte analize daca simptomele se
remit.
Antibioticele administrate oral (pe gura) sunt eficiente in
infectiile rinichiului (pielonefrite), dar in unele situatii cand
afectiunea este mai grava sau pacientul are senzatie de
greata, neputand lua medicamentele pe cale orala este
necesara o scurta internare pentru administrarea
antibioticelor pe cale intravenoasa (in vena). Infectiile
rinichiului (pielonefrite) sunt de obicei mai grave decat
infectiile vezicii urinare (infectii ale tractului urinar inferior).
Indata ce pacientul se simte mai bine poate lua antibiotice din
nou oral timp de doua saptamani. Dupa terminarea
tratamentului este necesar un nou examen de urina pentru a fi
sigur de vindecarea infectiei.
INFECTIA TRACTULUI
URINAR
 Deoarece tractul urinar la femei are dimensiuni mai reduse decat cel al
barbatilor, acestea sunt predispuse la infectii bacteriene care invadeaza
tractul urinar si se multiplica. In acest mod se dezvolta infectiile
Cauze:
In mod normal, urina este sterila, lipsita de bacterii, virusuri, ciuperci, dar
contine fluide, saruri si toxine. O infectie se produce atunci cand
organisme minuscule (de obicei bacterii de la nivelul tractului digestiv)
ajung la nivelul uretrei si se multiplica. Uretra este canalul care transporta
urina de la nivelul vezicii urinare spre exteriorul corpului. Cele mai multe
infectii urinare sunt cauzate de bacteria Escherichia coli (E.coli), care se
gaseste in mod normal in colon.
Simtome:
De regula, infectia urinara prezinta manifestati simptomatica, insa au
existat cazuri cand pacientul nu se confrunta cu niciun simptom. Printre
simptomele specifice infectiilor urinare se afla:
- dorinta iminenta de a urina;
- senzatia de durere la urinare;
- arsura in zona vezicii urinare sau a uretrei in timpul sau spre sfarsitul
urinarii. 
- stare de rau general, oboseala si durere chiar si cand nu are loc urinarea;
- adesea, femeile simt o presiune si disconfort deasupra osului pubian, iar
unii barbati acuza o senzatie de presiune in zona rectului.
Tratamente:
De regula, tratamentul infectiei vezicii urinare si a tractului urinar impune
administrarea de antibiotice. In cazul in care tratamentul nu a fost urmat
intocmai, infectia este inca prezenta in organism iar simptomele reapar in
scurt timp. Indicat este ca inainte de a recomanda tipul de antibiotic,
medicul sa solicite antibiograma. Pentru a verifica daca infectia este
vindecata, la aproximativ doua saptamani de la terminarea tratamentului se
vor repeta analizele de urina. 
Prevenire:
-Cel mai eficient mod de a preveni infectiile de tract urinar, infectiile vezicii
urinare si infectiile renale este de a mentine o igiena personala riguroasa.
Intotdeauna trebuie sa va stergeti din fata spre spate dupa ce ati avut
scaun sau dupa mictiune. Se va spala zona intima in fiecare zi cu apa si
geluri/sapunuri de igiena intima dar si dupa fiecare contact sexual. 
- Beti multe lichide (in mod special apa) pentru ca bacteriile sa nu stagneze
in vezica urinara sau in tractul urinar. 
- Golirea vezicii urinare trebuie sa aibe loc imediat ce apare senzatia
urinare.
- Mictiunea inainte si dupa actul sexual elimina bacteriile care pot intra in
uretra in timpul actului sexual.
- Vitamina C contribuie la mentinerea aciditatii urinei si ajuta la reducerea
numarului de bacterii potential daunatoare tractului urinar
 
VAGINITA BACTERIANA
Este o schimbare in balanta bacteriilor care sunt prezente in mod
normal in vagin, care poate duce la aparitia unor simptome
suparatoare. Vaginita bacteriana este cea mai frecventa cauza de
simptome vaginale la femeile aflate la varsta fertila.
Cauze:
-sunt putin cunoscute
-este determinata de o pierdere a echilibrului dintre microorganismele
ce alcatuiesc in mod normal flora existenta in vagin.
- factori de risc cuprind activitatea sexuala, prezenta unei boli cu
transmitere sexuala in trecut, spalarea intravaginala, tampoanele
intravaginale, diafragmele si folosirea de dispozitive intrauterine . 
Simtome:
Cel mai important simptom al vaginitei bacteriene este eliminarea
unei secretii in cantitate excesiva, urat mirositoare, de culoare alb-
cenusie, diferita de secretia vaginala normala. Una din trei femei cu
vaginita bacteriana descriu o secretie galbena. 
Un miros de "peste", suparator, care este de obicei mai urat dupa
contactul sexual, este semnalul de alarma al vaginitei bacteriene. 
Totusi, aproape jumatate din femeile cu vaginita bacteriana nu au
simptome care sa atraga atentia . 
 Tratament. Vaginita bacteriana dispare spontan, fara
tratament la 25% din persoane, asa ca tratamentul nu este
intotdeauna necesar. 
Se recomanda tratament in cazul in care: 
- este indicata o procedura invaziva la nivel pelvin care ar
putea sa determine o infectie 
- sunt prezente simptome de vaginita bacteriana, mai ales in
cazul in care persoana respectiva este insarcinata 
- persoana respectiva este insarcinata si a avut in trecut o
nastere prematura care ar fi putut fi cauzata de o infectie 
- persoana respectiva are simptome care nu dispar de la sine,
fara tratament 
HEPATITA B
Este o boală de natura infecțioasă, agentul patogen fiind virusul
hepatitei B (HBV).Virusul este de tip ADN (adenovirus), iar
boala mai este cunoscută și sub denumirea de hepatită serică.
Simptome:
-icter (ingalbenirea pielii sau a scleroticelor - partea alba a
ochilor si/sau colorarea in maro sau portocaliu a urinii)
- decolorarea scaunului (fecalelor) 
- simptome asemanatoare celor date de gripa, cum ar fi febra,
inapetenta (lipsa poftei de mancare), greata si varsaturi 
- dureri abdominale. 
Diagnostic:
Atunci cand medicul suspicioneaza o hepatita virala B, va face o
examinare fizica completa si o serie de analize sangvine pentru
a verifica starea functiei hepatice. Hepatita B este confirmata
de analizele sangvine, care depisteaza prezenta virusului
hepatitic B. Atunci cand hepatita este cronica, se practica 
biopsia hepatica, care arata severitatea bolii.
. 
 Tratament:
In cazul in care se prezinta la medic imediat dupa expunerea
la infectie, persoanei in cauza i se va face vaccinul
antihepatitic B, intr-o doza care sa stimuleze sistemul imun sa
lupte impotriva infectiei. In cazul pacientilor cu hepatita acuta
B, se recomanda repausul la pat pentru a grabi
vindecarea. Unii medici recomanda o dieta speciala si
sugereaza pacientilor sa manance cat mai mult in ciuda
senzatiei de greata. nt interzise consumul de bauturi alcoolice
 sau administrarea de acetaminofen (paracetamol), deoarece
pot afecta in sens negativ ficatul. Inainte de a lua orice alt
medicament, remedii naturiste sau suplimente vitaminice,
trebuie consultat medicul specialist, deoarece unele dintre
acestea pot agrava afectarea hepatica
SIDA/HIV
 Ce este HIV? Ce este SIDA?

HIV (virusul imunodeficienţei umane)

este un agent patogen care afectează
sistemul imunitar al organismului.

SIDA (sindromul imunodeficienţei

dobândite) este o sumă de semne şi
simptome grupate în boli caracteristice
scăderii imunităţii organismului.
 Care este diferenţa dintre HIV şi SIDA?

Se pot identifica 4 stadii ale evoluţiei infecţiei HIV

în organismul uman, astfel:

Stadiul 1: corespunzător primoinfecţiei cu HIV.

Majoritatea pacienţilor nu se adresează medicului în
acest stadiu datorită absenţei manifestărilor clinice.
Durata este variabilă, întinzându-se de la câteva zile
până la câteva săptămâni.
Stadiul 2: este cel al perioadei asimptomatice şi
acoperă un interval de timp lung, de ordinul anilor
(5-15 ani).
Stadiul 3: este caracterizat prin apariţia creşterii
în volum, a ganglionilor limfatici.
 Stadiul 4: corespunde
manifestărilor clinice mai severe, cu
prognostic bine stabilit. El a fost
împărţit în cinci substadii:
IV A – pacienţi cu semne constituţionale
(scădere, diaree, febră);
IV B – subiecţi cu atingeri neurologice
(encefalopatii, mielopatii);
IV C – pacienţi cu infecţii oportuniste
(severe şi care nu antrenează
diagnosticul de SIDA);
IV D – subiecţi cu neoplazii (Kaposii);
IV E – pacienţi cu alte suferinţe legate
de infecţia cu HIV (pneumonie
interstiţială).
 TRANSMITEREA INFECŢIEI HIV

Nr.
crt. Căi de Produse biologice implicate în
transmitere transmitere

1. Sexual Spermă, secreţii vaginale

Sânge sau produse biologice ce conţin

2. Parenteral
sânge

3. Vertical Lapte matern

 TRANSMITEREA PE CALE SEXUALĂ

Este cea mai frecventă modalitate de răspândire a

infecţiei;

Toate practicile sexuale neprotejate sunt potenţial

infectante;

Riscul de transmitere este diferit în funcţie de

practicile sexuale utilizate, varietatea partenerilor,
precum şi de sexul persoanei infectate.
 TRANSMITEREA PE CALE
PARENTERALĂ
Se poate face prin:

• transfuzie de sânge sau derivate sanguine;

• folosirea unor seringi sau a unui instrumentar

medical nesteril, mai ales de către consumatorii
de droguri injectabile;

• rănirea, penetrarea pielii sau a mucoaselor, cu

instrumente nesterile. Riscul în aceste cazuri este
apropiat de 0,3%.
TRANSMITEREA PE CALE VERTICALĂ

HIV poate fi transmis de la mamă la făt prin 3

modalităţi:

infecţia directă poate să se producă in utero

(transmitere antepartum);
transmiterea poate să se producă în timpul
travaliului şi în timpul expulziei (transmitere
intrapartum);
după naştere, prin alăptare la sân (transmitere
postpartum).
 CUM NU SE TRANSMITE HIV?

Tuse sau strănut, deci prin aer;

Atingere, sărut, îmbrăţisare;
Folosirea grupurilor sanitare în condiţii igienice;
Utilizarea veselei în comun;
Înţepături de ţânţar sau alte insecte;
Animale, muşcături de animale;
Băi, bazine cu apă;
Prosoape, clanţe de uşi, telefon, computer;
Contacte interumane;
Convieţuirea cu o persoană infectată HIV.
 Prevenţia răspândirii infecţiei cu
HIV
Exista două niveluri distincte de prevenţie in infecţia HIV/SIDA:

1. Prevenţia primară - pune accentul pe stoparea transmiterii

infecţiei HIV. Acest lucru se realizează în principal prin programe
de informare şi educare corectă a comunităţii despre HIV/SIDA,
despre cum se transmite, dar mai ales, cum nu se transmite
virusul.
În cadrul acestui tip de prevenţie un rol important îl are
consilierea, care la rândul său poate fi de două feluri:
- pre test
- post test
2. Prevenţia secundară - constă în oferirea de servicii
medicale şi sociale gratuite, atât pentru persoanele seropozitive,
cât şi pentru familiile acestora, în vederea încetinirii efectelor bolii
şi transmiterea acesteia cu bună ştiinţă.
 Statistici HIV/SIDA la nivel mondial
 40.000.000 de persoane din toata lumea sunt infectate
cu HIV;
 23.000.000 de persoane au murit din cauze legate de
SIDA;
 Zilnic se infectează 17.000 de persoane;
 50% dintre persoanele infectate au vârste cuprinse
între 15 şi 24 de ani;
 50% dintre acestea sunt femei şi circa 80% dintre
acestea sunt la vârstă fertilă;
 2/3 din persoanele infectate cu HIV nu ştiu că au
această boală;
 SIDA ucide o persoană la fiecare 11 secunde;
 La fiecare 6 secunde o nouă persoană se infectează cu
HIV;
 În fiecare zi se nasc 1600 copii infectaţi HIV din mame
INCIDENŢA HIV/SIDA ÎN ROMÂNIA*

România a fost prima ţară din Europa Centrală şi de Est care a

anunţat Organizaţia Mondială a Sănătăţii diagnosticarea unui caz de
SIDA, în 1985;

În perioada 1985-1989 au fost raportate la Organizaţia Mondială a

Sănătăţii doar 13 cazuri în România, numai adulţi;

Doar în 1990 au fost diagnosticate peste 1000 de persoane

infectate, cea mai mare parte fiind copii.

*Datele statistice sunt preluate

din statisticile Ministerului Sănătăţii
 ISTORIA HIV/SIDA

1932: Considerat anul apariţiei infecţiei cu HIV, originară din

Africa.
1978: Bărbaţi homosexuali din SUA şi Suedia, precum şi
heterosexuali din Tanzania şi Haiti, prezintă primele semne ale
bolii care va fi numită mai târziu SIDA.
1981: CDC (Center for Disease Control) publică primul raport
despre cazuri de pneumonie, (pneumocystis carinii) şi sarcomul
lui Kaposi. În Franţa sunt diagnosticate 17 cazuri ale aceleiaşi
maladii necunoscute. Termenul ales pentru a denumi noua boală
este GRID.
1982: Boala este denumită SIDA.
1984: Sunt stabilite Precauţiile Universale.
1985: În Atlanta, Georgia are loc prima conferinţă
internaţională privind SIDA.
1986: Elveţia începe să testeze produsele sanguine.
1987: AZT este aprobat ca primul medicament împotriva SIDA.
Ministerul sănătăţii din SUA emite un raport despre SIDA în
care solicită măsuri de educaţie sexuală şi prevenire.
1992: Primele rapoarte de terapie anti-virală combinată.
1993: Sunt revizuite definiţiile cazurilor, astfel încât să includă
manifestări specifice femeilor. Celebrul balerin rus Rudolph
Nuryev moare de SIDA. Primele tratamente cu AZT nu au efect.
1994: AZT este administrat femeilor gravide pentru a preveni
transmiterea infecţiei la făt.
1995: Este aprobat primul inhibitor proteazic.
1996: Regimurile triplu combinate reduc prezenţa virală sub
pragul detectabil, timp de cel puţin 6 luni.
1998: o nouă posibilitate de triterapie este anunţată la conferinţa
mondială de la Geneva.
1999: Amprenavir prezintă rezultate bune la copiii peste patru
ani.
2001: Prima sesiune specială asupra SIDA a Naţiunilor Unite.
2002: Femeile constituie 50% din cazurile mondiale de infecţie
HIV. Virusul se propaga rapid în rândul populaţiei din Africa, Asia,
Caraibe şi Europa de Est.
2004: 40 de milioane de persoane infectate cu HIV. 23 de milioane
de morţi
HUMAN PAPILOMA VIRUS
 Este un virus papilloma care infectează epiderma și membranele mucoase
ale omului. HPV poate duce la cancer de cervix, vulvă, vagin, și anus la
femei. La bărbați, poate duce la cancer de anus și penis.

Cauze. Cum se transmite HPV? Virusul se infiltreaza, practic, in piele sau in

mucoase si, de regula, este asimptomatic, din pacate. Majoritatea
persoanelor nu prezinta niciun semn al infectiei. HPV se poate transmite pe
cale sexuala, fara ca partenerii sa aiba habar de existenta acestuia, prin orice
tip de contact genital direct cu o persoana deja infectata. Atentie! Virusul nu
se transmite doar printr-un act sexual propriu-zis, ci este suficient ca
partenerii sa intre in contact tegumentar. Actul sexual penetrant nu este o
conditie obligatorie a transmiterii HPV. Din nefericire, nici prezervativul nu
protejeaza tegumentele expuse, pentru ca exista portiuni neacoperite de
piele din zona genitala care vin in contact direct. Transmiterea virusului se
poate face din nefericire si altfel decat pe cale sexuala, prin maini infectate,
lenjerie, prosoape, iatrogen si transmitere perinatala la nounascuti.
Simptomele HPV : Virusul se localizeaza si traieste in mucoasele
membranoase, cum ar fi zona genitala sau pe piele. Daca apar negi, acest
fapt poate reprezenta un semnal de alarma asupra eventualei infectari
cu HPV. Micile afectiuni cutanate pot lua diferite forme, aratand oricum, de
la mici umflaturi, la pete colorate intens ori nepigmentate. Pot de asemenea
sa fie imprastiate asemeni unei inflorescente. Mici sau mari, se pot localiza in
zona anusului, a scrotului, cervixului, coapsei sau chiar pe penis.
 
 Cum se diagnosticheaza HPV? 
In general, negii sunt cei care trag semnalul de alarma in ceea ce
priveste infectia herpetica. Totusi, nu intotdeauna aparitia
acestora este strict legata de virusurile cauzatoare de cancer.
Metoda cea mai des utilizata pentru a semnala infectia
cu HPV este testul Papanicolau. Acesta este cel mai in masura sa
releve o eventuala modificare precanceroasa sau chiar canceroasa
la nivelul colului uterin. De aceea, este recomandat ca toate
femeile sa efectueze testul cel putin o data pe an. 
Cand trebuie facut testul?
Testele care detecteaza HPV, precum si cel Papanicolau sunt
indicate femeilor de peste 30 de ani. Ele ajuta medicul sa
aprecieze masura in care exista risc ca femeia respectiva sa
dezvolte cancer sau nu. Daca testul pentru HPV iese pozitiv, atunci
va fi bevoie de investigatii suplimentare, insa acest fapt ramane
exclusiv la latitudinea medicului specialist. Un exemplu de astfel
de analiza este colposcopia, in care ginecologul foloseste un
instrument de marit, cu ajutorul caruia apreciaza starea cervixului,
a vaginului si a vulvei.
 
 6 REGULI ESENTIALE SA TE PROTEJEZI
DE BTS

Abstinența...
Singura metodă 100% sigură de prevenire a bolilor cu transmitere sexuală,
abstinența este pentru mulți echivalentă cu izolarea de întreaga omenire
pentru a evita gripa. Masturbarea, sexul la telefon sau online sunt singurele
comportamente sexuale la îndemână, dar protecția este de 100%.
Alături de abstinență, monogamia prezintă un risc mic de infecție, dar poți fi
sigură că tu și partenerul tău sunteți complet sănătoși abia după o serie de
teste, repetată apoi după 6 luni. Virusul HIV este cel care prelungește
perioada de nesiguranță la 6 luni, dar există și alte boli cu transmitere
sexuală care devin detectabile la analize abia după mai multe luni.
 Folosește prezervativul
Prezervativul nu are rival pentru reducerea riscului de contractare
a unei boli cu transmitere sexuală. Trebuie folosit pentru sexul
vaginal și întotdeauna pentru cel anal, unde riscul producerii de
microfisuri și de sângerare ușoară este mult mai mare.
Folosirea a două prezervative, unul peste altul, este în continuare
un subiect controversat, dar tot mai multe studii au indicat faptul
ca fricțiunea dintre cele două prezervative crește riscul ruperii
amândurora, deci nu reduce cu nimic riscul de infecție față de
folosirea corectă a unui singur prezervativ de calitate.

 F O L O S E Ș T E P R E Z E R VAT I V U L Ș I L A S E X O R A L

RISCUL DE TRANSMITERE A INFECȚIILOR PRIN SEX

ORAL ESTE MAI MIC, DAR NU ESTE NICI PE
D E PA R T E M I N U S C U L . P R E Z E R V A T I V E L E A R O M A T E A U
F O S T C R E AT E S P E C I A L P E N T R U S E X U L O R A L .
CUMPĂRĂ-LE ȘI FOLOSEȘTE-LE CHIAR DACĂ
PA R T E N E R U L T Ă U N U E S T E Î N C Â N T AT D E
EXPERIENȚĂ. ESTE UN RISC PE CARE NU MERITĂ SĂ
Ț I - L A S U M I . H E R P E S U L G E N I TA L S E T R A N S M I T E
C E L M A I U Ș O R P R I N S E X U L O R A L N E P R O T E J AT
Nu te spăla pe dinți imediat înainte de sex

Chiar dacă folosești prezervativul la sex oral, nu este indicat să te speli pe dinți
imediat înainte de sex. Periuțele de dinți, mai ales cele noi și tari pot produce
microfisuri la nivelul gingiilor prin care virusurile sau bacteriile pot pătrunde în
corpul tău la primul sărut. Îți poți împrospată oricând gura cu puțină pastă de dinți
întinsă cu un deget și cu apă de gură, dar evită periajul puternic cu câteva ore înainte
de sex.

 Asigură-te că nu ai leziuni la nivelul pielii

Înainte să faci sex, mai ales cu un necunoscut, asigură-te că nu ai leziuni la nivelul

pielii. Bolile cu transmitere sexuală se pot răspândi prin orice mucoasă de-a lui care
vine în contact cu pielea ta cu leziuni. Nu este nevoie de o rană mare pentru a lua o
boală, o pieliță ruptă la deget este suficientă. Faptul ca pielea ruptă nu sângerează
nu este un indiciu că totul este în regulă, dacă primele straturi ale pielii au fost
rupte, virușii și bacteriile te pot infecta mai ușor .
 Vaccinarea împortriva bolilor cu transmitere sexuală

Vaccinarea HPV este un subiect tot mai controversat și este

important să știi că bărbații infectează mai ușor femeile
decât viceversa, dar acest virus nu este singurul agent
patogen împotriva căruia există un vaccin. Te poți vaccina și
pentru a elimina riscul de Hepatită A sau Hepatită B, boli
care se transmit cel mai des prin contact sexual neprotejat.
 Stiati ca…?
OPrezervativul este singura metoda de a ne feri de aceste boli, insa din ce in ce mai multi
tineri aleg alte metode de contraceptie, chiar daca nu au un partener stabil.
OIn licee, campaniile de informare incep din clasele a XII-a deoarece se considera ca,
la varsta de 18 ani, multe dintre fete isi incep viata sexuala. In general tinerele sunt
informate despre bolile grave si despre importanta prezervativului. Nimeni insa
nu intentioneaza sa vorbeasca si despre bolile care pot fi contractate chiar si cu prezervativ.
OExista un grad de familiaritate relativ scazut in ceea ce priveste multe dintre bolile cu
transmitere sexuala care afecteaza in special femeile – candidoza, HPV, chlamidia,
condiloame, vaginoza, tricomonaza.
OTinerii sunt insuficient informati despre infectiile cu transmitere sexuala. Aproape 2 din 10
tineri cred ca o persoana nu e infectata cu boli cu transmitere sexuala, daca nu prezinta
niciun simptom vizibil. 1 din 3 tineri nu au stiut ce sa declare in acest sens si nu au avut
nici o opinie (despre infectiile cu transmitere sexuala si HIV/SIDA).
O În anii 1950 erau cinci boli cunoscute cu transmitere sexuală.
O  16,3% dintre tineri nu au folosit niciodata prezervativul
O Cele mai noi statistici anuntate de Fundatia Tineri pentru Tineri,
in cadrul programului “Educatie pentru Viata de Familie”
derulat in licee, indica faptul ca:
O 67,8% dintre tineri au utilizat un prezervativ la primul contact
sexual,
O insa 16,3% dintre tinerii cu varste intre 14 si 25 de ani nu au
folosit prezervativul niciodata.
O Aproximativ 50% dintre femei vor manifesta cel putin o infectie
urinara pe parcursul vietii, desi majoritatea sufera de mai multe
O La fiecare 24 h. , 12.000 adolescenți contractează o boală cu
transmitere sexuală.
O Există peste 30 boli cu transmitere sexuală, 30 % din ele sunt
total incurabile deci iei una din ele, o ai pe viață
O La 90% dintre adolescenții cu chlamidia, nu sunt simptome.
O Legat de clamidia…vindecata sau nu…luată prima dată, există
un procent de 25% ca fata să rămână sterilă pe viață. Luată a
doua oara…50%, a treia oară….o șansă mai mare!