MINISTERUL

SĂNĂTĂȚII, MUNCII ȘI PROTECȚIEI SOCIALE

I.P.COLEGIUL DE MEDICINĂ CAHUL

LECȚIE DE SUPORT:

Subiectul:Examenele de laborator al 

bolnavului terapeutic

Cahul 2020

/
 Examenele de laborator sunt un ansamblu de metode complexe, ce ne prezintă informaţii asupra
aspectului funcţionării diferitor organe şi sisteme ale organismului uman cât şi a stării de sănătate şi boală ce
afectează organismul.
În R. Moldova se efectuiază un spectru larg de investigaţii, datorită laboratoarelor care sunt dotate cu utilaj
performant modern. La ziua actuală se fac aşa examinări de laborator la marcherii oncologici, marcherii
cardiaci (TroponinaT), hemoglobina glicolizată în diabet zaharat, marcherii osteoporozei, etc.

Examinarea de laborator a urinei

Examinarea urinei are o mare importanţă în diagnosticul nu numai a maladiilor renale şi CVS, dar şi
maladiilor altor organe şi sisteme de organe. Valoarea examenului de urină este des compromisă din cauza
unor erori tehnice privind prelevarea şi conservarea urinei. Iată de ce cercetării clinice a urogramei trebuie să
fie supuși toți pacienții spitalizați și cei ambuator. Din aceste considerente, asistenta medicală trebuie să
cunoască bine tehnica prelevării materialului pentru investigaţii.
Reguli generale:
1. În majoritatea cazurilor urina se colectează dimineaţa, după somn, adică se colectează porţia de urină
matinală.
2. Înainte de colectarea urinei pentru analiza de laborator, se recomandă b/lor să efectueze toaleta intimă
( cu apă caldă se prelucrează orificiul extern al ureterului ).
3. Vasul pentru colectarea urinei, ce se îndreaptă la laborator trebuie să fie preventiv spălat minuţios, şi nu
trebuie să conţină urme de săpun care la rândul lui poate transforma urina neefectivă pentru examinare.
4. La femei în timpul ciclului menstrual în scopul evitării dizolvării urinei cu sînge menstrual; analiza urinei
nu se recomandă de efectuat. În cazuri de urgenţă extremală se poate colectarea urinei prin intermediul
cateterizării vezicii urinare.
5. Urina trebuie de transmis la laborator nu mai tardiv de 1 h după colectare.
6. Urina până la transportare trebuie păstrată la rece ( pe teracotă la veceu ).
7. Pentru unele analize a urinei ( exz. Proba Cacovschi – Adison ) în timpul păstrării, în urină se poate adăuga
conservant ( timol, cloroform, formaldehidă, etc.), despre care se înregistrează pe bonul de analiză.
8. Asistenta medicală trebuie minuţios să pregătească, să instruiască pacientul tehnica colectării urinei pentru
examinare.

Analiza sumară a urinei: ( examenul clinic general ):

Scopul: determinarea culorii, transparenţei, densităţii relative a urinei, reacţia ei ( examenul macroscopic a
urinei), şi prezenţa elementelor patologice ( zahărului, proteinelor, sângelui, leucocitelor, cilindrilor,
microorganismelor, etc.) – ( examenul microscopic a sedimentului urinar obținut prin centrifugare -
microscopia sedimentului urinar).
1. Urina se colectează dimineaţa după somn.
2. Se efectuează toaleta intimă a pacientului.
3. Urina se colectează în vas de sticlă curat (container steril), uscat, gradat, etichetat, fără urme de detergent în
catitate de 150 – 200 ml, pregătit preventiv.
/
4. Se complectează bonul de analiză:

Bon de analiză
Analiza sumară a urinei (Urograma)
Mocanu Ion
16 ani, polița de asigurare
Secţia: nefrologie, salonul Nr, 2
D-za: Pielonefrită cronică în acutizare?.
09.08.2020 semnătura.

5. Se transmite la laborator timp de 1 h

Caracteristica macroscopică a urinei:
1. Culoarea paiului
2. Transparentă, limpede
3. Reacţia slab acidă – PH-ul variază de la 4,5-8,0
4. Densitate relativă : 1003 – 1028
5. Cantitatea : 200ml
Caracteristica microscopică a urinei:
1. Le. 1 – 2 în c/v- leucocite solitare
2. Er. 0
3. Cilindri 0
4. Proteine 0.0003 ( promile )
5. celule epiteliale - solitare
Diureza – cantitatea de urină eliminată timp de 24 ore. În normă diureza constituie 1-1,5l.
Tulburări de diureză : poliurie, oligurie, anurie, nicturie, opsiurie.
Poliuria – creşterea diurezei peste 2000 ml pe 24 ore. Poate fi fiziologică şi patologică. Poliuria fiziologică
apare în caz de ingestie de lichid în exces, pe când cea patologică apare în afecţiuni renale sau extrarenale:
diabet zaharat, diabet insipid, în perioadele de scădere a edemelor, etc.
Oliguria - micşorarea cantităţii de urină ( 600- 800 ml de urină) eliminată timp de 24 ore. Poate fi fiziologică
– în caz de ingestia redusă de lichide, transpiraţii abundente, şi poate fi patologică în caz de unele afecţiuni
renale (glomerulonefrita, insuficienţa renală) sau extrarenale (arsuri, hemoragii acute, vomă).
Anuria – este o scădere a diurezei sub 100-150 ml/24 ore.
Nicturia – este o stare patologică când volumul diurezei nocturne este egal sau depăşeşte volumul diurezei
diurne ( în normă diureza nocturnă constituie 1/3 din diureza totală).
Opsiuria – defineşte eliminarea întârziată de urină faţă de momentul ingestiei lichidelor ( la o persoană
sănătoasă aproape toată apa îngerată se elimină în următoarele 4 ore ).
Tulburările de micţiune.
O persoană adultă sănătoasă are de regulă 3-6 micţiuni în 24 ore, eliminând la fiecare micţiune câte
250-300ml de urină, cu un volum vezical postmicţional mic de 10-15 ml.
Schimbările de micţiune: polakiuria, disuria, micţiune doloră, micţiune imperioasă, micţiune urmată de
tenezme vezicale, retenţie de urină , incontenenţă de urină, enuresis.
Polakiuria – creşterea numărului de micţiuni în 24 ore. De obicei este însoţită de disurie, cantitatea de
urină la fiecare micţiune fiind redusă.
Dizurie – dificultate a actului de micţiune care este sau nu însoţită de durere. Apare în cistite, calculi,
tumori, uretrite, adenom de prostată.

/
 Micţiunea dureroasă – senzaţie de durere şi usturime la micţiune, este specifică pentru aceleași patologii ca
la disurie.
Micţiune imperioasă – reprezintă nevoia de a urina imediat ce a apărut senzaţia de micţiune. Deseori este
însoţită de tenezme vezicale.
Retenţia de urină – imposibilitatea de a elimina urina acumulată în vezică, cauzele fiind calculi, tumori,
traume ale bazinului., leziuni ale coloanei vertebrale.
Incontenenţă de urină – emisia involuntară de urină, apare în afecţiunile vezicale, afecţiuni ale coloanei
vertebrale cu pierderea controlului sfincterului.
Enuresis - pierderea urinei în timpul somnului, care este normal la copil mic şi patologic după vârsta de 3
ani.
Culoarea urinei – în normă este galben-deschis. În patologie devine roșie „ cu aspect de spălătură de
carne”- hematurie – în glomerulonefrite acute, traume renale; poate fi galben întunecat ( culoarea berei)– în
hepatite acute virale; culoarea maro întunecat în anemia hemolitică, alb-lăptos când urina conţine puroi.
Transparenţa – urina proaspăt emisă este limpede şi transparentă. Aspectul tulbure al urinei ne determină
prezenţa elementelor celulare (leucocite, eritrocite), puroi, mucus, celule descvamate, cilindri.
Mirosul urinei este specific. În procese inflamatorii miros intens amoniacal, în diabet zaharat cu cetoacidoză
miros de acetonă.
Ph-ul urinei este în normă 4,5-8,0, adică reacţia slab acidă. Reacţia bazică este în caz de infecţii ale căilor
urinare, reacţia bazică – în insuficienţă renală cronică, urolitiază, tuberculoză renală.
Densitatea urinei este de 1003-10030, ea variind în funcţie de concentraţia substanţelor dizolvate în ea.
Cu vârsta limitele scad, fapt ce determină diminuarea capacităţii funcţionale renale de a concentra şi a dilua
urina. Dacă densitatea urinară este egală cu cea a plazmei - 1010 – defineşte izostenuria . Când densitatea
depăşeşte 1030-1035 este stare de hiperizostenurie ( în diabet zaharat). Când densitatea urinară nu depăşeşte
1010- 1012, este vorba despre o hipoizostenurie – în afecţiunile renale, diabet insipid).
Componenţa calitativă a urinei:
Proteina şi glucoza în normă nu se determină. Prezenţa proteinei în urină se numeşte – proteinurie care
poate fi întâlnită în glomerulonefrite, pielonefrite, în febră,etc. Prezenţa glucozei în urină defineşte
glucozuria, ce este prezentă în diabetul zaharat.
Cetonuria este prezenţa corpilor cetonici în urină care apare în cetoacidoză diabetică, cetoacidoză alcoolică.
Pigmenţii biliari în normă nu se determină, prezenţa lor în urină denotă hepatitele virale, ciroze hepatice .
Celule epiteliale în normă sunt solitare în câmpul de vedere, prezenţa însă a lor determină o cistită,
pielonefrită.
Cilindruria este prezenţa cilindrilor urinari. Cilindrii urinari sunt celule de formă cilindrică, care se formează
în interiorul tubilor renali. Se disting cilindri hialinici ce sunt alcătuiţi din albumina cuagulată, cilindri
granuloşi, formaţi din elemente celulare degenerate şi albumina cuagulată, cilindri epiteliali , ce rezultă din
descvamarea celulelor tuburilor uriniferi, cilindri hematici – din hematii, leucocitari – leucocite. Cea mai
gravă semnificaţie a evoluţiei maladiilor o are prezenţa cilindrilor epiteliali şi granuloşi. Cilindrii hialinici,
epiteliali şi hematici au aceiaşi semnificaţie ca proteinuria, hematuria şi leucocituria.
Cristalele reprezintă eliminarea diferitor săruri prin urină ( cristale de acid uric, uraţi, fosfaţi, oxalaţi).
În normă se determină leucocite solitare (unice), în câmpul de vedere. Creşterea evidentă a numărului de
leucocite poartă denumirea de leucociturie, care ne demonstrează un proces inflamator la pacient.
Eritrocitele în normă nu se determinnă în urină. Prezenţa eritrocitelor în urină se defineşte ca hematurie.
Hematuria poate fi de diferit grad: macrohematurie – culoarea spălăturii de carne, microhematurie – prezenţa
leucocitelor la microscopie. Apare în cazul glomerulonefritelor, insuficienţei renale cronice, litiazei renale,
cancer renal, tratament cu anticuagulante.

Recoltarea urinei la glucoză ( glucozuria diurnă ):

/
 Scopul: 1. Depistarea cantităţii de glucoză în urină pentru diagnosticarea diabetului zaharat.
2 . Dozarea corectă a insulinei ( 1 UA de insulină descompune 4 – 5 gr. de glucoză în urină ).

Avem nevoie de un vas cu capacitatea mare ( 3-5l.), gradat, uscat, curat, etichetat care se păstrează la rece
și un conteiner sau vas cu capacitatea de 200 ml, bagheteă de sticlă.

1. Bolnavul dimineaţa la ora 6 urineză la wc ( eliberează vezica urinară de conţinutul său ).

2. Începând cu ora 6 până a doua zi la ora 6 pacientul urinează în vasul pregătit .
Vasul se păstrează la rece pe teracotă la wc.
3. Dimineaţa după ultima urinare AM determină cantitatea de urină şi cu o baghetă de sticlă amestecă bine
conţinutul ( deoarece zahărul are capacitatea de a se sedimenta la fundul vasului ).
4. Din acest vas colectează 100 ml de urină în vasul cu capacitatea mai mică ( 200 ml ), uscat, curat, gradat.
5. Se lipeşte bonul de analiză:

Bon de analiză

Analiza urinei la glucozurie

Mocanu Ion
16 ani, polița de asigurare
Secţia: endocrinologie
D – za : Diabetul zaharat tip I
Diureza totală: 5 l.
09.08.2020 Semnătura

6. Se transmite la laborator.

Recoltarea urinei nictemerală ( diureza totală ):

Scopul:determinarea diurezei timp de 24 h. Mărirea diurezei – poliurie. Scăderea diurezei – oligurie.

Tehnica:
1. B/ul dimineaţa la ora 6 urinează la wc.
2. Începând cu ora 6 până a doua zi dimineaţa la ora 6 urinează în vasul cu capacitatea mare ce se păstrează
pe teracota la wc.
3. A doua zi la ora 6 AM determină volumul de urină şi notează datele în fişa de temperatură.

Recoltarea urinei la examenul bacteriologic:

Scopul: La o persoană sănătoasă urina este sterilă. În caz de patologii ne permite nu numai de a
determina agentul patogen în urină (flora microbiană), dar şi de a alege cel mai efectic antibiotic faţă de
microorganismele depistate în ea. ( Sensibilitatea la antibiotice – antibioticograma ).
Tehnica:
1. Pentru această analiză este destul 10 ml de urină care necesită de colectat în eprubetă sterilă care
este adusă preventiv cu o zi înaintea de la laboratorul bacteriologic.

/
 2. Înainte de recoltare AM trebuie să instruiască minuţios b-ul tehnica corectă:
3. Procedura recoltării urinei: b-ul trebuie să o efectueze repede şi atent în aşa mod ca epubreta să
fie deschisă cât mai puţin timp şi să nu fie în contact cu nici o suprafaţă nesterilă.
4. Se efectuează procedura în orice interval de timp.
5. Se efectuează toaleta intimă a b/ui.
6. B/ul deschide atent eprubeta, se urinează şi colectează urina din „jetul mijlociu”, în timpul
recoltării nu trebuie să se atingă cu mâinile sau cu alte obiecte nesterile de marginile eprubetei sterile.
7. Eprubeta nu se umple cu urină deoarece prin tamponul de vată înmuiat în ea pot pătrunde
bacterii din mediul înconjurător.

8. Pe eprubetă se încleie bonul de analiză şi se transportă la laboratorul bacteriologic unde se petrece

însămînţarea urinei în cutia Petri cu medii de cultură speciale.

Probele urinei:
1. Proba Niciporenco
2. Proba Amburge
3. Proba Addis – Cacovschi
Colectarea urinei după Niciporenco
Scopul:Examinarea sedimentului urinar:
(Le. – 2000; Er. – 1000; cilindri hialinici – 200 într-un 1 ml. de urină)
Tehnica:
1. Se colectează urina în orice interval de timp al zilei, dar e de dorit dimineaţa după toaleta intimă.
2. Se colectează într-un vas curat, uscat, etichet urina în volum de 15 – 20 ml.
3. Se lămureşte pacientului tehnica corectă a procedurii şi anume urinarea prin „jetul mijlociu” –
porţia de mijloc.
4. Se scrie un bon de analiză şi se expediază la laborator.
Bon de analiză

Analiza urinei după Niciporenco

Mocanu Ion
16 ani, polița de asigurare
Secţia: nefrologie
D – za: Pielonefrita cronica în acutizare?
09.08.2020 semnătura

Proba urinei după Amburge

Scopul: examenul sedimentului urinar în interval de 3 h şi în 1 min.
Tehnica:
1. Dimineaţa după somn, la ora 6 b-ul urinează în wc.
2. Se lămureşte pacientului că timp de 3 h să nu urineze ( să reţină urina ).
3. La ora 9 efectuează toaleta intimă, şi urinează în vasul pregătit: curat, uscat, etichetat.
4. Se expediază la laborator, fără adausuri de conservant cu bon de analiză.

Proba urinei după Addis – Cacovschi:

Scopul: determinarea sedimentului urinar timp de 8 – 10 – 12 h şi în 1 min.
Pentru această probă b-ul trebuie să se afle la un regim hidric redus, şi timp de 1 – 2 zile trebuie să consume
carne deoarece se păstrează leucocitele.
/
Tehnica:
1. Pacientul se pregăteşte preventiv.
2. La ora 22 urinează la wc şi explicăm b-ui că este de dorit ca până la 6h (8h) să reţină urina.
3. A doua zi la ora 6 (8h) îşi efectuează toaleta intimă şi urinează într-un vas uscat, curat, gradat,
etichetat.
4. Dacă totuşi b-ul nu poate reţine urina, i se permite să urineze într- un vas în care se adaugă câteva
picături de conservant ( aldehidă formică ) şi se păstrează până dimineaţa la rece.
5. Se completează bonul de analiză, şi se transmite la laborator.
Norma: Le. – 2mln.
Er. – 1mln.
Cil. – 2000

Proba funcţională a urinei după Zimniţchi:

Scopul: 1. Determinarea funcţiei de eliminare a rinichilor: diureza totală ( nictemerală ); diureza

diurnă ( de zi ); diureza nocturnă ( de noapte ); în normă: diureza de zi ( de la ora 6 până la 18 seara)
predomină asupra diurezei nocturne ( de la ora 21 până la 6 dimineaţa ) şi constitue 2/3 din diureza totală.
Predominarea diurezei nocturne asupra diurezei diurne se numeşte – nicturie.
2. Determinarea funcţiei de filtrare renală manifestă în analiza dată prin densitatea relativă a
urinei care în normă este :1003 – 1028; mărirea densităţii urinei se numeşte hiperstenurie iar scăderea
hipostenurie.
Pentru această procedură avem nevoie de 8 – 10 borcănaşe uscate, gradate, şi etichetat (numerotate pe porţii )
Se colectează într-un regim hidric şi alimentar normal.
Tehnica:
1. Se instruieşte b-ul referitor la tehnica colectării.
2. Se colectează urina timp de 24 h din 3 h în 3 ore.
3. La 6 h dimineţa b-ul urinează în veceu şi începând cu ora nouă ( 6 – 9 h) se colectează în primul
borcănaş; şi în aşa mod se colectează celelalte şapte porţii, din 3 în 3 h până a doua zi dimineţa la
ora şase inclusiv.
4. Dacă în decurs de trei ore b-ul urinează mai mult de un borcanaş, atunci se adaugă încă un
borcănaş şi pe el se lipeşte bon cu acelaşi număr. Iar dacă în acest interval de timp b-ul nu urineză se trimite la
laborator borcănaşul gol.
5. Se trimit toate porţiile primite la laborator.

Bon de analiză
Urina după Zimniţchi, fracția II (900 -1200)
Mocanu Ion
16 ani, polița de asigurare
Secţia: nefrologie, salon Nr. 10
D – za: Glomerulonefrită cronică în
acutizare?
09.08.2020 semnătura.

Examinarea de laborator a sputei:

/
 Sputa este un secret patologic format din mucus puroi, sânge, celule descuamate, protozoare, a
organelor respiratorii care este expectorată în timpul tusei. Apariţia ei ne vorbeşte despre prezenţa unui proces
patologic în căile respiratorii. Sputa eliminată de bolnav joacă rol de diagnostic în diverse maladii.
Sputa în normă nu se elimină.
În patologiile respiratorii cantitatea variază de la 5-10 ml până la 0,5-1,0 l/24 ore.
Consistența de obicei este densă. Rarifierea apare în edem pulmonar.
După caracter sputa poate fi: mucoasă, sero-mucoasă, mucopurulentă, seroasă, purulentă, spumoasă, cu
striuri de sânge ( hemoptizie).
Culoarea - depinde de tipul sputei.
Miros - în supurații pulmonare se percepe un miros fetid și se stratifică în 2-3 straturi.
Reguli de colectare:
1. Sputa trebuie prelevează corect şi pacienţii de asemenea trebuie corect instruiţi.
2. De obicei se colectează dimineaţa pe nemâncate deoarece spre dimineaţă în bronhii se acumulează o
cantitate mare de spută, iar în cavitatea bucală nu sunt resturi de alimente.
3. Înainte de recoltare cavitatea bucală se clăteşte cu soluţie de antiseptic: bicarbonat de sodiu 2 % sau
soluţie de furacilină 0,02 % ( 1: 5000 ), permanganat de K 0,01 %. Apoi se clăteşte gura cu apă fiartă
şi răcită.
4. Se explică b-ui că prin o inspiraţie profundă şi o tuse artificială se colectează sputa în scuipătoare.
5. Scuipătoarea reprezintă un vas mic de sticlă de culoare întunecată, curat, uscat, gradat, ermetic închis
în unele cazuri steril.
6. Pentru o analiză obişnuită se colectează 2-3 expectoraţii de spută.
Sputa se prelevează pentru următoarele analize: sumară, la celule atipice, la BC, determinarea sensibilităţii la
antibiotice ( antibioticogramă ), bacteriologică.
Analiza sumară ( generală, clinică totală ):
Scopul: cercetarea macroscopică şi microscopică a sputei.
Tehnica:
1. Se colectează dimineaţa pe nemâncate.
2. Se efectuează toaleta cavităţii bucale ( vezi mai sus ).
3. Se explică b/ui ca să efectueze un inspir profund şi să provoace o tuse artificială, după care
efectuiază 3 – 5 expectorații de spută în scuipătorul pregătit anterior.
4. După colectare se închide bine scuipătorul.
5. Se complectează bonul de analiză.

Bon de analiză
Analiza sumară a sputei
Mocanu Ion
16 ani, polița de asigurare,
Secţia: pulmonologie sal.Nr3
D-za: Astm bronşic în acutizare ?

09.08.2020 semnătura

6. Se expediază timp de 2h din momentul colectării la laborator, deoarece păstrarea ei îndelungată contribuie
la înmulţirea microflorii.
Analiza sputei la celule atipice:
Scopul: determinarea celulelor tumorale în spută sau diagnosticarea cancerului pulmonar.
Tehnica:
1. Se colectează sputa dimineaţa, înainte de masă, modul de colectare este acelaşi ca pentru toate
analizele.
/
 2. Sputa proaspăt colectată se pune într-un vas cu apă caldă şi urgent se transmite la laboratorul
citologic, deoarece celulele tumorale repede se distrug în afara organismului, cu bonul de analiză.
Bon de analiză
Analiza sputei la celule atipice
Mocan Ion
16 ani, polița de asigurare
Secţia: pulmonologie sal.Nr2
D-za: Bronşita cronică în acutizare?
09.08.2020 semnătura.

Analiza sputei la BC (bacilul Coh):

Scopul: determinarea agentului patogen al tuberculozei pulmonare (bacilul Coh).
Tehnica:
1. Se colectează sputa în trei prize.
2. Pentru procedură asistenta medicală pregăteşte 3 recipiente sterile sau scuipătoare.
3. Prima porţie se colectează de la pacient sub supravegherea asistentei medicale ( care este îmbrăcată cu
echipament special) la dispansarul ftiziopulmonologic:
● se dă pacientului scuipătorul după ce este instruit referitor la tehnica de colectare a sputei,
pacientul efectuiază un inspir profund, o tuse provocatorie după care efectuiază 2-3
expectoraţii în scuipătorul deja pregătit.
● asistenta medicală îi dă pacientului următorul recipient şi îl instruieşte tehnica colectării sputei
pentru următoarea porţie: - dimineaţa, după somn, pe nemâncate pacientul în aceiaşi
consecutivitate, respectănd regulile tehnice, prelevează sputa în următorul scuipător cu care
vine la laboratorul dispanserului.
● a treia porţie de spută pacientul o colectează iarăși la dispanser sub supravegherea AM.
AM scrie bonul de analiză pe toate 3 recipiente după care sputa se supune însămînţării pe medii de cultură.

Bon de analiză
Sputa la BK, porția Nr.2
Mocan Ion
16 ani
Secţia: ftiziopulmonologia
D-za: Tuberculoza pulmonară?
08.08.2020 semnătura

Sputa la analiza bacteorologică şi determinarea sensibilităţii la antibiotice:

Scopul: colectarea sputei la bacteriologie se efectuează cu scop de a determina genul sau tipul
microorganismelor ce se multiplică în spută la bolnavul examinat (de a determina etiologia unei maladii)
şi paralel se determină care antibiotic este sensibil faţă de agentul patogen depistat; pentru a indica un
tratament mai corect cu antibiotice şi a evita dezvoltarea la bolnav a disbacteriozei intestinale.
Această analiză este indicată înainte de a începe un tratament cu antibiotice, şi este de dorit ca pe parcursul
tratamentului să fie repetată.
Tehnica :
1. Se colectează sputa dimineaţa pe nemâncate.
2. Se efectuează tualeta cavităţii bucale a b-ui(vezi mai sus).

/
3. Preventiv cu o zi înainte de colectare AM comandă la laboratorul bacteriologic scuipătoare sterile (sau
ceaşca Petri).
4. Bolnavul trebuie neapărat de instruit despre tehnica corectă de prelevare a sputei.
5. B-ul face inspir profund şi o tuse artificială după care expectorează în scuipătorul steril sau în ceaşca
Petri; în timpul colectării el nu trebuie şă se atingă de marginile scuipătorului cu mâinile, cu limba, iar
după fiecare expectoraţie a sputei trebuie neapărat să închidă scuipătorul cu capacul.
6. Se recoltează sputa în volum 1-2 expectoraţii.
7. Se îndeplineşte bonul de analiză, se lipeşte şi scuipătorul se transmite la laboratorul bacteriologic unde
sputa se supune însămânţării pe medii de cultură.

Recoltarea sângelui pentru analiza de laborator

Deosebim examenul general şi biochimic al sângelui.

● O condiție importantă este recoltarea sângelui pe stomacul gol, cu interval după ultima masă nu
mai puțin de 8-12 ore.
● Este stric necesar de exclus din rația alimentară produsele grase, dulci, prăjite și alcoolul pentru
a evita modificarea direct a rezultatelor, în cazul unor analize concrete ca : glicemia,
colesterolemia, concentrația de trigliceride, LDH-ul, etc.
● Nu se recomandă colectarea sângelui după examenul radiologic, procedurilor fizioterapeutice.
● La examinarea stării hormonale, este necesar de a recolta sângele stric până la ora 900 .
● Cu o jumătate de oră – o oră înainte de colectarea sângelui din venă se interzice fumatul, efortul
fizic, se evită stresul psihoemoțional.
Scopul colectării sângelui din deget:
1. Cercetarea cantitativă şi calitativă a elementelor figurate ale sângelui (eritrocite, leucocite, trombocite),
determinarea cantităţii de hemoglobină, trombocitelor şi vitezei de sedimentare a hematiilor (VSH)
- hemograma, hemoleucograma ( analiza generală a sângelui, analiza sumară a sângelui).
3. Determinarea grupei sangvine
4. Pregătirea frotiului la picătura groasă
5. Determinarea glucozei (glicemie)

/
 6. Determinarea timpului de cuagulare şi duratei sângerării.

Recoltarea sângelui pentru analiza generală(hemograma; analiza sumară; sângele capilar)

Hemograma este un examen de laborator care evaluează cantitativ și calitativ elementele figurate din
sânge. Ne dă informații despre numărul tuturor celulelor sangvine cât și despre mărimea, forma și alte
caracteristici fizice ale acestora. Hemoleucograma este una din analizele recomandate în programul general de
diagnostic pentru evaluarea generală a stării generale de sănătatea pacientului. Prin intermediul ei se pot
depista anumite dereglări funcționale la nivelul organismului, ca de ex: Anemiile, leucemiile, unele procese
infecțioase sau alte maladii. În caz de depistare a schimbărilor în fracția roșie a sângelui se efectuiază
calcularea reticulocitelor care demonstrează capacitatea regeneratorie a măduvei osoase.
În caz de dereglare a sistemului de cuagulare a sângelui și în caz de administrare a anticuagulantelor se
calculează numărul de trombocite, fibrinogen, indicele de protrombină, durata sângerării, etc. Rolul hotărâtor
a hemogramei sunt patologiile sistemului hematopoetic. De regulă orice pacient examinat și supus
tratamentului atât staționar cât și cel ambulator necesită cercetarea clinică a sângelui (hemograma).

Hemograma în normă:
Elimentele sângelui femei bărbați
Hemoglobina ( Hg) 120-140 g/l 130-140 g/l
Eritrocitele ( Er ) 3,9 - 4,7 x 1012 /l 4,0 - 5,0 x 1012 /l
Indicele de culoare ( IC ) 0,85 – 1,05 0,85 – 1,05
Reticulocite 2 – 10 % 2-10 %
Trombocite ( Tr ) 180,0 – 320,0 x109 /l 180,0 – 320,0 x109 /l
Leucocite ( Le ) 4,0 – 9,0 x109 /l 4,0 – 9,0 x109 /l
- Neutrofile 48 – 80 % 48 – 80 %
-mielocite - -
-metamielocite - -
1–6% 1–6%
-cu nuclee nesegmentate
47 -72 % 47 -72 %
-cu nuclee segmentate

Euzinofile 0,5 – 5 % 0,5 – 5 %

Bazofile 0-1% 0-1%
Limfocite 19-35 % 19-35 %
Monocite 3-11% 3-11%
VSH (viteza de sedimentare a hematiilor) 2-15 mm/h 2/10 mm/h
⮚ Scăderea numărului de eritrocite și cantității de hemoglobină într-o unitate de volum se numește
anemie. Hemoglobina este un pigment al eritrocitului. Ea realizează transportul oxigenului de la
pulmoni spre ţesuturi şi bioxidului de carbon de la ţesuturi spre pulmoni.
În diverse forme de anemii se pot întâlni următoarele schimbări morfologice: anizocitoză -eritrocite
de diferite dimensiuni ( macrocite - macrocitoză, microcite – microcitoze, megalocite); poichilocitoză
– apariția formelor patologice de eritrocite; schizocitoză – apariția frânturilor de eritrocite; eritroblaști
– eritrocite tinere, nediferenciate care în sângele periferic în normă lipsesc; eritremia – sporirea
cantității de eritrocite în cazul sporirii funcției măduvei osoase.

/
 ⮚ Indicele de culoare – indică cantitatea de hemoglobină, ce se conține într-un eritrocit. Mărirea
indicelul de culoare mai mare de 1,05 – anemie hipercromă ( megaloblastică ); micșorarea indicelui de
culoare mai mic de 0,85 – anemie hipocromă ( ferodificitară ) .
⮚ Trombocite sunt plăcuțe sangvine care au capacitatea de cuagulare. Mărirea numărului de trombocite -
trombocitoză - aceşti bolnavi sunt predispuşi spre formarea trombilori; se întîlneşte în caz de cancer,
eritremii, tromboze, infarct miocardic. Micșorarea numărului de trombocite – trombocitopenie - se
întilneşte în caz de boli urmate de hemoragii ca diateze hemoragice urmate de dereglarea numărului de
trombocite (purpura trobocitopenică).
Interpretarea clinică a leucogramei :
⮚ Formula leucocitară este raportul procentual al formelor separate de leucocite ale sângelui.
Leucocitele se divizează în granulocite: neutrofile ( nesegmentate și segmentate ), euzinofile, bazofile
și agranulocite ( negranulocite): monocite, limfocite.
Mărirea numărului de leucocite – leucocitoză - se întîlneşte în caz de leucemii, procese inflamatorii în
organism ca apendicită, pneumonii, pielonefrite, etc. Micșorarea numărului de leucocite – leucopenie
– se determină în caz de infecție virală, ciroze hepatice, în rezultatul acțiunii toxice a medicamentelor,
etc. Majorarea procentului de neutrofile se numește neutrofiloză. Neutrofiloza cu deplasarea formulei
leucocitare spre stânga – întinerirea leucocitelor până la metamielocite, mielocite se întâlnesc des în
procese infecțios-inflamatorii, intoxicații, tumori, leucemii, etc.
Neutrofiloză cu deplasarea neutrofilelor spre stânga – înbătrânirea leucocitelor – se întâlnește la
scăderea funcției măduvei osoase, ca anemia pernicioasă.
⮚ Eozinofilia – creșterea numărului de euzinofile - se întâlnește în cazul proceselor alergice, în
helmintiaze. Limfocitoza – creșterea numărului de limfocite – se întâlnește în cazul bolilor
infecțioase, în tuberculoză, etc. Limfopenie – scăderea numărului de limfocite – ciroză hepatică.
⮚ Viteza de sedimentare a hematiilor ( VSH ) – ne dă informații asupra decurgerii bolii și asupra
prognosticului ei. Eritrocitele au capacitatea de a absorbi din plazmă proteinele – ceea ce duce la
accelerarea sedimentării lor. Factorii ce duc la sporirea VSH-ului sunt : a) predominarea în plazmă a
factorilor de proteină cu masa moleculară mare ( gama globuline )- aceasta are loc în procese
inflamatorii, în boli de sistem, tumori maligne, în sarcină, în administrarea diferitor substanțe
medicamentoase, în hemotransfuzii, în diaree, în arsuri, etc. b )reducerea cantității de eritrocite-
anemie – la un eritrocit va reveni mai multe proteine; c) sporirea volumului eritrocitelor (anemia
deficitară de vitamina B12 ); c) acidoză. Factorii ce duc la micșorarea VSH-lui: a) reducerea cantității
de proteine în sânge; b) sporirea cantității de de CO2 în sânge, c) eritremia, tratament îndelungat cu
diuretice, fenobarbital.
Bon de analiză
Hemoleucogramă
Mocan Ion
16 ani, polița de asigurare
Secţia: pulmonologie sal. Nr.7
D-za: Pneumonie de dreapta?
08.08.2020 semnătura

Colectarea sângelui din venă:

/
 Pentru această analiză se colectează 3-5 ml de sânge în dependenţă de tipul analizei. Se colectează pentru
următoarele analize:
⮚ Produsele metabolismului proteic: fermenți, proteina generală și fracțiile ei, componentele neproteice
ale sângelui ( aminoacizi, acidul uric, amoniac);
⮚ Produsele metabolismului lipidic: lipidele generale, colesterolul cu HDL, LDL, lipoproteidele,
trigliceridele;
⮚ Produsele metabolismului glucidic: glucoza, acizii sialici, glucogenul, , fructoza;
⮚ Produsele metabolismului pigmentar: bilirubina, transaminazele: ALAT (alaninaminotransferaza),
ASAT ( aspartataminotransferaza);
⮚ Produsele metabolismului hidrosalin : ionograma;
⮚ Bilanțul acido-bazic: PH-ul sângelui;
⮚ Cercetarea hormonilor : T3 ,T4 , TSH, ACTH, testosteronul, prolactinul, STH, insulina, etc.
Indicii biochimici în normă:
⮚ Probele biochimice hepatice:
● Bilirubina generală: 8,5- 20,5 mmoli/l;
● Bilirubina directă: 6,4 – 15,4 mmoli/l;
● Biliribina indirectă: 0,5 – 1,2 mmoli/l;
● ALAT: 0,1 – 0,68;
● ASAT: 0,1 – 0,45.
⮚ Probele renale:
● Proteina totală: 65 – 85 g/l;
● Ureea: 2,5 – 8,3 mmoli/l;
● Creatinina: 57 – 93 mmol/l ;
⮚ Probele utilizate în diagnosticul diabetului zaharat:
● Norma glicemiei în sângele capilar ( prin intermediul glucometrului) : 3,5 – 5,5 mmol/l;
● Norma glicemiei venoase: 3,5 – 6,1 mmol/l
● Aprecierea glicemiei bazale ( GB )trebuie recoltată peste 8 -10 ore după luarea mesei;
● Profilul glicemic - determinarea glicemiei la fiecare 8 ore în 24 ore;
● Determinarea hemoglobinei glicolizate ( HbAic ) care reprezintă o memorie biologică cumulativă
pe termen lung a tuturor hiperglicemiilor în timpul duratei de viață a globulului roșu care are circa
120 zile. În practică , nivelul hemoglobinei glicolizate, reflectă echilibrul glicemic total în ultimele
2-3 luni care au precedat examinarea. Valoarea normală constituie 4 – 6%, pe cînd la bolnavul cu
diabet zaharat este mărit de 2-3 ori. Se efectuiază de regulă a fiecate 3 sau 6 luni, pentru că ea
prezintă o informație completă a variațiilor din această perioadă.
● Testul oral pentru determinarea toleranței la glucoză, care se indică la toți pacienții la care în
sângele venos glucoza depășește 5,6 mmol/l.

/
 ⮚ Examenul sângelui pentru însămânțare – hemocultura. Pentru această analiză se prelevează 10 ml de
sânge în scopul depistării bacteriilor în sânge, precum și determinarea sensibilității la antibiotice
( antibioticograma).
Bon de analiză
Analiza sângelui la bilirubină
Mocan Ion
36 ani, polița de acutizare
Secţia: hepatologie, sal. Nr8
D-za: Ciroză hepatică alcoolică în acutizare?
08.08.2020 semnătura

Tehnica: Recoltarea se face în condiţii de asepsie perfectă. 

-  Sângele este recoltat și însămânţat în mod steril pe medii de cultură. 
-  Se recomandă recoltarea în recipiente etanșe prin dop de cauciuc, direct pe mediul de cultură. 
- Pentru însămânţarea cu germeni anaerobi, eprubeta cu geloză semilichidă se încălzește la 37C în 
baie de apă, timp de 30 de minute. 
- În timpul însămânţării, balonul sau eprubeta cu mediul de cultură se păstrează înclinată. 
- Materialele necesare recoltării se sterilizează la pupinel. 
-  Hemocultura se recoltează la debutul bolii și înaintea administrării antibioticelor. 
- Hemocultura se poate completa cu coprocultura,  urocultura etc. 

Sondajul duodenal
Introducerea sondei în duoden în scopul evacuării conţinutului cu scop curativ şi diagnostic.
Scop diagnostic: examenul citologic, bacteriologic şi biochimic a bilei.
Scop curativ: înlăturarea procesului de stază biliară în căile biliare şi administrarea locală a medicamentelor.
În urma procedurii se obțin 3 porții:
⮚ Proba A – se colectează bila din duoden, conține suc gastric, pancreatic și puțin suc gastric, este
nesteriă, culoare galben deschisă, transparentă.
⮚ Proba B – se colectează din vezica biliară și conține bilă concentrată, sterilă, de un conținut verde
măsliniu, vâscos;
⮚ Proba C – se colectează bila din căile intrahepatice, bilă de o culoare galben aurie, transparentă sterilă.
În procesele inflamatorii ale vezicii biliare și căilor biliare se determină modificări în probele B și C, atât
cantitative cât și calitative. Tot din aceste probe se prelevă material pentru bilicultură – examen bacteriologic
a bilei și la lamblii.
Indicaţii:
- colecistite cronice
- procese inflamatorii ale căilor biliare
- afecţiuni ale canalului cistic
Contraindicaţii:
- colecistită acută
- acutizarea ulcerului
- varice esofagian
- stenoză esofagiană provocată de tumori sau cicatrice
- insuficienţa cardiacă
- ca la sondajul gastric
Necesar:
1. Sonda subţire cu lungimea de 1,2 – 1,5 cm. şi dm. 3 – 5 mm, la capătul anterior cu o olivă metalică cu
orificii laterale, sterilă
/
 2. Seringa 20 ml., sterilă
3. Stativ cu eprubete
4. Prosop
5. Borcănaş în volum de 200 ml
6. Termofor
7. O pernă ( plapumă rulantă )
8. Preparate colicistochinetice ( preparate ce intensifică eliminarea bilei ):
- enterale: - 10 – 15 ml în dependenţă de vârstă, se încălzeşte la baia de apă la temperatura de 39 – 40 grade:
Sorbitol, xilitol, sol de sulfat de Mg 25 % sau 33%, glucoză 40%, sol peptină 10 %, ulei de măsline, gălbenuş
de ou.
- parenterale: colecistochinină, pituitrină ( preparate hormonale )
Poziția pacientului în sondajul duodenal
– Decubit lateral drept
Pregătirea pacientului
● Se informează pacientul cu privire la necesitatea tehnicii
● Se obține consimțământul și colaboarea acestuia
● Pacientul va fi nemâncat
● Bolnavul se așează în poziție șezândă
● Se protejează pacientul cu mușama
● I se dă tăvița renală și i se indică să o țină sub bărbie
● Se lubrifiază sonda
● Se introduce sonda și se invită pacientul să înghită
● Când sonda a ajuns în dreptul arcadelor dentare la semnul 45 cm, aceasta a trecut de cardie și a pătruns
în stomac
● Se așează pacientul în decubit lateral drept
● Se așează perna sub hipocondrul drept
● Ritmul de înghițire a sondei trebuie să fie de 1-2 cm la 5 minute
● Se impinge ușor sonda, favorizând inaintarea ei către pilor (la 60 cm)
● Se continuă introducerea sondei încet, cu răbdare și concomitent cu acțiunea de a înghiți
● Când sonda a ajuns la 75 de cm, ea a ajuns în duoden
● Timpul în care vom ajunge cu sonda în duoden este de aproximativ o oră, o oră jumătate.

CUM VERIFICĂM DACĂ AM AJUNS CU SONDA ÎN DUODEN?

– Dacă lichidul scurs nu are aspectul bilei, este posibil ca sonda să se fi încolacit în stomac. În acest caz,
se va insufla aproximativ 60ml de aer, iar după un minut se aspiră. Dacă recuperăm mai puțin de 20 de ml,
înseamnă că sonda este în duoden. Dacă se recuperează tot, înseamnă că sonda este în stomac.

Colectarea bilei:
Sunt 5 faze şi 3 fracţii:
1. Prima fază: coledocului – 14 – 16 min. Şi se colectează bila ( fracţia A ) – bila de culoare galben deschisă,
transparentă în cantitate de 15 – 45 ml. Dacă este tulburare înseamnă că conţine şi suc gastric.
2. Faza a doua: sfincterului Oddi închis – durează 3 – 5 min; această fază începe atunci când s-a terminat
colectarea fracţiei A. Se introduce preparatul colecistochinetic. După introducere se închide sonda pe intervalul
de 3 – 5 min.
3. Faza a treia: canalului cistic se deschide sonda şi o introducem în următoarea eprubetă.
Se colectează 3 – 5 ml de bilă de o culoare galben deschisă, transparentă ( tot fracţia A numită A1 ).

/
 4. Faza a patra: veziculară: se evacuează conţinutul vezicii biliare, are o culoare măslinie ( cafenie, cafenie
– verzuie ). Este mai densă, transparentă, sterilă. Durează 20 – 30 min, se colectează până la 20 – 50 ml. de bilă
fracţia B.
- din fracţia B se colectează bila la analiza bacteriologică ( la însămânţare ): se colectează 2 – 3 ml de bilă.
Eprubeta adusă preventiv de la laboratorul bacteriologic trebuie să fie sterilă, să fie predispusă cu un dop
ermetic închis. Se pensează sonda, apoi capătul sondei se flambează, se scoate dopul de la eprubetă, se
deschide sonda şi se lasă să curgă 2 – 3 ml. de bilă. Se flambează capătul eprubetei şi se astupă, apoi se scrie
bonul de analiză şi se transmite la laborator.
Se ia o altă eprubetă şi se colectează bilă la lambii ( protozoare ): se comprimă puţin sonda şi se pune în
eprubetă. Se colectează 2 – 3 ml. de bilă, eprubeta se pune într-un borcănaş cu apă caldă de 200 ml,ca să nu
se distrugă lambliile în caz de prezenţă. Se scrie bon de analiză şi urgent se transmit la laborator.

Bon de analiză Bon de analiză Bon de analiză

Sondajul duodenal
Mocanu Ion
36 ani
Secţia: terapia; salonul Nr.2
D-za: Colecistită cronică în
acutizare?
08.08.2020 semnătură.
Sondaj duodenal; fracţia C pentru
analiza bacteriologică
Petrov Ion
46 ani, polița de asigurare
Secţia: Gastrologie, salonul Nr.2
D-za: Colangită cronică în
acutizare?
08.08.2020 semnătura
Sondaj duodenal; fracţia B
pentru analiza la lamblii
Mocanu Ion
36 ani, polița de asigurare
Secţia: Hepatologie, salonul Nr.2
D-za: Colecistită cronică în
acutizare?
08.08.2020 semnătură

5. Faza hepatică: durează 20 – 30 min., se colectează bilă din ducturile hepatice Fracţia C: - 15 – 20 ml. de
bilă de o culoare galben aurie, transparentă sterilă.
Se extrage sonda ( se aplică mâna cu prosopul sub bărbie b/ui, şi se extrage atent sonda paralel ştergând-o ).
B/ul se eliberează şi poate să servească şi masa.
AM complectează buletinul de analiză, şi transmite la laborator.

Examenul materiilor fecale:

/
 ⮚ Coprograma:
În normă cantitatea este de 100 – 200 g/24 ore, consistență densă, oformat, culoare și miros specific. În caz
de procese inflamatorii pot fi amestecuri de mucus, puroi, sânge, leucocite, eritrocite, fibre musculare, amidon,
grăsimi. Reacția pH în normă este neutră sau slab bazică.
⮚ Analiza materiilor fecale la sângele ocult – în scopul determinării sângelui ascuns. Pentru această
procedură pacientul necesită pregătire specială timp de 2-3 zile.
⮚ Analiza materiilor fecale la detectarea antigenului Helicobacter pylori - este un test de laborator
care poate fi utilizat pentru a depista prezența unor proteine speciale asociate infecției
helicobacteriene (în caz de gastrită cronică, ulcer gastric și duodenal )