SUBIECTUL: BRONȘITA

Bronșita acută este o inflamație a bronhiilor cu dezvoltarea sindromului bronșic acut.

Bronșita acută este una din cele mai frecvente maladii ale căilor respiratorii, constituind 1/3 din toate
patologiile respiratorii. De regulă, urmează după o infecție acută a căilor respiratorii superioare. Incidența
reală a bolii este greu de stabilit, deoarece o mare parte din bolnavi nu se adresează pentru asistență
medicală, sau sunt înregistrați cu alte maladii respiratorii acute.
Etiologie:
1. Infecția virală ( virușii gripei, paragripei, rinoviruși, etc);
2. Infecția bacteriană ( pneumococi, streptococi, stafilococi, corinobacterii)
Factorii favorizanți:
1. Boala se întâlnește mai frecvent în perioadele reci ale anului – primăvara, iarna, toamna, în timpul
epidemiilor de gripă sau alte infecții virale;
2. Iritarea căilor respiratorii din aerul poluat;
3. Expunerea profesională la agenți chimici și alergizanți;
4. Fumatul;
5. Condițiile de trai și de muncă nefavorabile: curenți de aer, umeditate în exces, supraaglomerație.
6. Alimentație inadecvată, hipovitaminizantă, hipocalorică.
Clinica:
Plângerile bolnavului:
1. Simptomul de bază este tusea. La debut tusea este seacă, iritativă, cu o senzație neplăcută în gât,
răgușeală și dureri retrosternale, ce prezintă antrenarea în proces a traheei. Mai tardiv, procesul se
extinde asupra bronhiilor de calibru mare și mic ( în caz de bronșiolită), cu obstrucția lor – tusea
devine paroxistică, iar în caz de obstrucție apare dispneea. După 2-3 zile de la debut tusea devine
productivă cu expectorații mucoase, sau mucopurulente.
2. Dureri pectorale care se intensifică în tuse.
3. Simptomul de intoxicație: - ridicarea temperaturii corpului de la stări febrile până la febră, frison,
cefalee, mialgie, transpirații, slăbiciune generală, amețeli, fatigabilitate, indispoziție, inapetență până
la anorexie, oboseală, transpirații, hiperemia faringelui, disfonia.
Examenul obiectiv:
La inspecție se determină herpes nazal sau labial, la percusie și palpație schimbări patologice nu se
determină. La auscultație se determină respirație aspră pe fonul căreia se percep raluri buloase de diferit
calibru.
Diagnosticul paraclinic:
1. AGS- leucocitoză ușoară cu neutrofilie în cazul etiologiei bacteriene, o leucopenie în infecții virale,
accelerarea VSH-lui.
2. Examenul sputei. Sputa este colectată la analiza sumară, bacteriologică și antibioticogramă.
3. Examenul virusologic – teste serologice pentru depistarea virusului.
4. Examenul radiologic este în limitele normei.
Evoluția:
Evoluția traheobronșitei acute are o evoluție favorabilă care, de regulă se vindecă timp de 5-7 zile. Mai
grav poate evolua la persoanele vârstnice și la cei cu patologii concomitente.
Prognosticul este favorabil, dacă semnele clinice dispar la 5-7 zile, cel mult 10-14 zile.
Tratamentul:
1. De obicei pacienții se tratează la domiciliu cu remedii generale, simptomatice: antipiretice, vitamine,
consum sporit de lichide calde ( ceai din plante medicinale, lapte, ape minerale alcaline calde).
2. Se evită exitanții: fumul de țigară, praful.
3. Pacienții, la care bronșita acută a evaluat pe fonul unei infecții virale se administrează preparate
antivirale: gama globulină antivirală, interferon intranazal 3-5 zile, amantadină 200mg/zi per os, 10
zile.; remantadină 100mg/zi.
4. Bronșitele acute bacteriene și cele chimice se tratează cu antibiotice: Eritromicină 1,0g/zi în 4 prize;
Doxicilină 0,2g/zi în 2 prize; amoxacilină 750mg în 2 prize, 5 zile; Amoxacilină 500mg/zi în 3 prize.
!!! în lipsa febrei, la maturi fără patologie intermitentă, antibioticele nu se administrează.
5. Expectorante și mucolitice : Mucaltin, Bromghexină, Ambroxol, Acetilcisteină.
6. În caz de bronhospasm se indică Eufilină sau inhalarea bronholiticelor: Salbutamol, Berotec.
7. Se poate efectua tratament general: sinapisme în regiunea toracelui și spatelui, inhalații, băi calde la
picioare, aplicarea parafinei.
Profilaxia:
1. Realizarea programelor de stat privind protecția mediului înconjurător;
2. Ameliorarea condițiilor de trai și de muncă;
3. Prevenirea și combaterea infecțiilor respiratorii virale;
4. Vaccinarea antigripală în sezonul rece;
5. Călirea organismului, educația fizică și sportul.

BRONȘITA CRONICĂ
Bronșita cronică este o inflamație cronică nespecifică a bronhiilor ce se caracterizează prin perioade
de acutizare de tuse cu expectorații mucoase sau mucopurulente, care durează cel puțin 3 luni în ani,
timp de 2-3 ani consecutiv.
Se întâlnește la orice vârstă, mai frecvent la bărbați. Bronșita cronică afectează de la 10% până la 25%
din populația adultă. La fumători se întâlnește de 3-5 ori mai des decît la nefumători.
BRONȘITA ACUTĂ

Etiologia: factorii etiologici se clasifică în endogeni și exogeni.

1. Factori endogeni: - deviații de sept nazal, amigdalite, vegetații adenoide, etc.
2. Factori exogeni:
 Fumul de țigară;
 Aerul poluat;
 Acțiunea agenților virali și bacterieni;
 Factori climacterici și meteorologici;
 Expuneri cronice la alergeni;
 Factori genetici.
Clinica:
Manifestările clinice ale bronșitei cronice se prezintă prin trei simptome esențiale: tuse, expectorație și
dispnee.
Debutul de obicei este lent. Durata și severitatea tusei crește de la un an la altul. La debut tusea este
matinală cu expectorații mucoase, apoi ea se prezintă și în cursul zilei și seara. Sputa mai apoi devine
mucopurulentă sau purulentă în cantități mai mari. Sputa este vâscoasă, se elimină cu greu, după o tuse
chinuitoare, îndelungată.
Dispneea apare de obicei, după un timp îndelungat de la debutul bolii, inițial apare la un efort fizic, iar mai
târziu și în repaus. În cazul afectării bronșiilor de calibru mic dispneea se instalează de la debutul bolii, ca
rezultat al asocierii sindromului obstructiv.
Din semnele generale ale perioadei de acurizare a bolii – ridicarea temperaturii corpului, astenie,
fatigabilitate, indispoziție, inapetență, scăderea interesului față de mediul înconjurător, capacității de muncă,
transpirații, delir, mialgii, artralgii, osteoalgii.
Examenul general în stadiile inițiale schimbări evidente nu detestă. La progresarea bolii când se complică
cu emfizem pulmonar, se constată o acrocianoză, bombarea foselor supra- și subclaviculare, lărgirea
spațiilor intercostale. În perioada de acutizare la auscultație se determină un murmur vezicular aspru, pe
fonul căreia se percep raluri umede și uscate.
 Conform tabloului clinc se disting trei foreme de bronșită cronică:

Bronșita cronică catarală (simplă, neobstructivă) este cea mai ușoară formă. Starea generală a pacientului
este satisfăcătoare. La început de boală tusea îl deranjeză pe bolnav doar dimineața, după somn, cu
expectorarea sputei în cantități mici. Mai apoi tusea se manifestă și pe parcursul zilei și seară. Expectorațiile
sunt mucoase, în cantități mici. Dispneea lipsește, deoarece bronșita catarală evoluiază fără semne de
obstrucție bronșială, respirația fiind liberă. Acutizările apar de regulă în perioadele reci ale anului, la
expunerea îndelungată la frig, curenți de aer, umeditate excesivă, sau la infecții respiratorii acute. Semnele
de intoxicație sun slab pronunțate, sau lipsesc. La auscultație se determină o respirație aspră, cu raluri
bronșice uscate și umede. Testele ventilatorii pulmonare sunt în normă.

Broșita cronică purulentă are o evoluție mai severă, cu acutizări frecvente și mai prlungite comparativ
cu bronșita simplă. Sunt prezente simtomele de intoxicație, temperatura corpului crște la 380 C, uneori și
mai mult. Tusea este mai constantă, cu expectorații mucopurulente sau purulente, cu un miros neplăcut, în
cantități mari, preponderent diminiața cu sindromul de gură plină. În perioadele de acutizare nu se exclude
sindromul de obstrucție bronșică.
Bronșita cronică obstructivă se manifestă prin tuse, expectorație și dispnee, având o evoluție progresivă,
cu predominarea sindromului obstructiv prezentat prin dispnee expiratorie. Dispneea este mai pronunțată
când în proces sunt antrenate bronhiile de calibru mic. Înițial dispneea apare la un efort fizic, iar mai apoi și
în repaus. Odată cu progresarea dispneei, se asociază cianoza, acrocianoza, tusea iritativă, care se intensifică
după fumat sau expunerea la frig. Tusea este rebelă, intensă,cu expectorarea sputei vâscoase, de caracter
mucopurulent, ce se elimină cu greu, sub formă de dopuri. În perioada de remisie dispneea persistă, fiind de
o intensitate mai mică.
Diagnosticul paraclinic:
1.
AGS – leucocitoză cu neutrofilie, acceleraarea VSH-lui.
2.
Examenul sputei. Se colectează sputa pentru toate analizele, mai ales în cazul apariției hemoptiziei:
la analiza sumară, bacteriologică, la BK, și la celule atipice în scopul excluderii tuberculozei
pulmonare, cancerului bronhopulmonar, bronhoectaziilor. La microscopie în spută se determină o
cantitate mare de mucus, leucocite, eozinofile, celule epiteliale, de o culoare gri-gălbuie, iar în
perioadele mai tardive galben-verzuie.
3.
Examenul radiologic la pacienții cu bronșită precoce este în normă, la progresare – accentuarea
desenului pulmonar.
4.
Probele funcționale sunt necesare pentru confirmarea diagnosticului: spirometria, spirografia, peac-
flowmetria, mai cu seamâ în formele obstructive de bronșită cronică.
5.
Brohoscopia.
Evoluția este îndelungată fără modificări funcționale și structurale organice. Se poate complica cu emfizem
pulmonar, insuficienți respirtaorie și cardiacă.
Tratamentul:
1.
Se tratează de obicel ambulator, la domiciliu. Regimul la pat în perioada febrilă, cu lărgirea treptată,
primblări la aer curat și gimnastică respiratorie.
2.
Regimul alimentar necesită a fi hipercaloric, hipervitaminizat, hiperhidric. Un rol important îl joacă
hidratarea organismului în scopul fluidificării și eliminării secreției bronșice ce se recomandă de
efectuat per oral: ciaiuri calde cu flori de tei, flori de salcâm, romaniță, mentă rece, lapte cald, ape
minerale alcaline.
3.
Antibioticoterapia: Amoxacilină, Ampicilină, Doxiciclină, Eritromicină timp de 7-10 zile
4.
Stimularea fluidificării și eliminării secreției bronșice – hidratarea per orală, inhalații cu bicarbonat
de sodiu, infuzii de plante cu acțiune expectorantă.
5.
Administrarea mucoliticelor: Acetilcisteină, Ambroxol, Mucaltină.
6.
Tratament bronhodilatator: Salbutamol, Ventolin, Bronholitină, Bronhexină. Tratament cu aerosoli
corticosteroizi: Beclametazon, Becotid.
7.
Antipiretice: Ibufen, Ibuprofen, Paracetamola, la necesitate amestecul litic.
8.
Tratament tonic general: administrarea de complexe polivitaminice, imunomodulatorii.
9. Tratament fizioterapeutic: masajul cutiei toracice, gimnastică medicală, aplicații cu parafină.
10. Tratament balneosanatorial în zonele litoralului și zonele muntoase.
Profilaxia :
- Calirea organismului care trebuie începută din copilărie.
- Alimentația rațională, adecvată și cu multe vitamine (fructe, legume) .
- Îmbunătățirea condițiilor de muncă.
- Protecția mediului ambiant.
- Întreruperea fumatului.
- Evidența la medicul de familie.