SUBIECTE PROBA PRACTICA

1. Masurati si inregistrati temperatura corpului

Scop: - evaluarea functiei de termoreglare si termogeneza
Loeuri de masurare : - axila, plica inghinala, cavitatea bucala, rect, vagin
Materiale neeesare : - termometru maximal
- casoleta cu tampoane de vata si comprese sterile
- recipient cu solutie dezinfectanta
- tava medicala
- lubrifiant
- alcool medicinal
- ceas
Interventiile asistentei: - preqatirea materialelor langa pacient
- pregatirea psihica a pacientului
- spalarea pe maini
- se scoate termometrul din solutia dezinfectanta, se clateste si se sterge
cu o compresa, se scutura
- se verifica daca esle in rezervor mercurul
a)

pentru masurarea in axila.

- se aseaza pacientul in pozitie de decubit dorsal sau in pozitia sezand
- se ridica bratul pacientului

- se sterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului

- sa aseaza termometrul cu rezervorul de mercur in central axilei, paralel cu toracele
- sa apropie bratul de trunchi, cu antebratul flectat pe suprafata anterioara a toracelui;
daca pacientul este slabit, agitat, precum si la copii, bratul va fi mentinut in aceasta pozitie de
catre asistenta
- termometrul sa mentine timp de 10 minute
b)

pantru masurarea in cavitatea bucala :

- se introduce termometrul in cavitatea bucala sub limba sau pe latura externa a arcadei

dentare
- pacientul este rugat sa inchida gura si sa respire pe nas
- se mentine termometrul timp de 5 minute
c)

pentru masurarea rectala:

- se lubrifiaza termometrul
- se aseaza pacientul in decubit lateral, cu membrele inferioare in semiflexie, asigurandu-i

intimitatea
- se introduce bulbul termometrului in rect, prin miscari de rotatie si inaintare
- termometrul va fi tinut cu mana tot timpul masurarii
- se mentlns termometrul 3 minute
- dupa terminarea timpului de mentinere a termometrului, acesta se scoate, se sterge cu o
compresa
- se citeste gradatia la care a ajuns mercurul termometrului
- se spala termometrul, se scutura
- se introduce in recipientul cu solutie dezinfectanta (SOl./cloramlna 1%)
2

- se noteaza valoarea obtinuta, pe foaia de temperatura

- notarea unui punct pe verticala, corespunzatoare datei si timpului zilei, socotind, pentru
fiecare linie orizontala a foii. doua diviziuni de grad
- se uneste valoarea prezenta cu cea anterioara, pentru obtinerea curbei termice
- in alte documente medicale, se noteaza cifric
- interpretarea curbei termice
DE RETINUT:
In mod curent, temperatura se mascara dimineata, intre orele 7 si 8, si dupa-arniaza, intre
orele 18 si 19
.. temperatura axilara reprezinta temperatura externa a corpului, ea fiind cu 4-5 zecimi de
grad mai joasa decat cea centrata
" rnasuraraa tamperaturii in cavitalea bucala este contraindicata la copii, la pacientii agitati, la
cei cu afectiuni ale cavitatii bucale; Inainte cu 10 minute de introducerea termometrului in
cavitatea bucala, pacientul nu va consuma lichide reci sau calde si nici nu va fuma
" temperatura rnasurata rectal este mai mare decat cea rnasurata axilar cu 0,4-0,50
" masurarea temperaturii in rect este contraindicata la pacientii agitati si la cei cu afectiuni
rectale; pentru masurarsa rectala, copiii mici sunt asezati in decubit dorsal, cu picioarele
ridicate, sau in decubit ventral
.. masuraroa temperaturii in vagin urmareste aceleasi etape ca la rnasurarsa rectala,
introducandu-se termometrul in vagin; este contraindicata in bolile aparatului genital
feminio; valoarea ei este mai mare cu 0,50 decat cea axilara
" pentru masurarea temperaturii corpului se mai pot utiliza termometre cutanate si
termometre electronice.

2. Masurati si inregistrati respiratia unui pacient in stare de veghe

Scop: - evaluarea functiei respiratorii a pacientului fiind un indiciu al evolutiei bolii, al
aparitiei unor cornplicatii si al prognosticului
Elemente de apreciat: - tipul resplratiei;

- amplitudinea rniscarilor respiratorii;

- ritrnul

- frecventa

Materiale necesare: - ceas cu secundar; - creion de culoare verde sau pix cu pasta verde
- foaia de temperatura
lnterventiile asistentei:
- asezarea pacientului in decubit dorsal, fara a explica tehnica ce urrneaza a fi efectuata
- plasarea rnainii, cu fata palrnara pe suprafata toracelui
- numararsa inspiratiilor timp de un minut
- consemnarea valorii obtinute printr-un punct pe foaia de temperatura (fiecare linie
orizontala a foii reprezinta doua respiratii) - unirea cu o linie a valorii prezente cu cea anterioara
pentru obtinerea curbei
- in alte documente medicale se poate nota cifric valoarea obtinuta, cat si caracteristicile
respiratiei: ex.: Rs= 20 resplralii/minut, Ro=18 respiratii/minut de amplitudine medie,
corespunzatoare, ritm regulat
- aprecierea celortalte elemente ale functiei respiratorii se face prin simpla observare a miscarilor
respiratorii
Nota: Pentru foile de temperatura in care respiratia este inscrisa cu valori ce cresc din cinci in
cinci, pentru fiecare linie orizontala se considera o respiratie.
Noi am invatat ca simulam masurarea pulsului la artera radiala dar de fapt urmarim miscarile de
ridicare si coborare ale toracelui pacientului, acesta sta in DD in pat.

3. Masurati si inregistrati respiratia unui pacient in timpul somnului

Scop, elemente de apreciat, materiale necesare la fel ca si mai sus, diferenta este ca se
observa miscarile de ridicare si coborare ale toracelui pacientului in timp ce acesta adoarme, nu
se mana pe acesta pentru a nu-l speria.

4. Masurati si inregistrati pulsul central

Pulsul central este dat de vasele mari de sange aorta (mai aproape de inima) A.carotida,
A.subclaviculara, A.femurala, A.bradiala, si da uneori informatii mai exacte in ce priveste de ex.
alterarea ejectiei ventriculare, sau functionalitatea ivelor aortic.
Scop: - evaluarea functiei cardiovasculare
Elemente de apreciat: - ritmicitatea; - frecventa; - celeritalea; - amplitudinea
Materiale necesare: Ceas cu secundar Creion sau pix cu min roie.
Interveniile asistentei la msurarea pulsului.
Pregtirea pshihic a pacientului:
asigur repaos fizic i psihic 10 15 minute.
Se spal pe mini
Reperarea arterei
Fixarea degetelor palpatoare pe traiectul arterei.
Exercitarea unei presiuni asupra peretelui arterial cu vrful degetelor.
Numrarea pulsaiilor timp de 1 minut.
consemnarea valorii obinute printr-un punct pe foaia de temperatur innd cont c
fiecare linie orizontal a foii de temperatur reprezint 4 pulsaii
-

unirea valorii prezente cu cea anterioara cu o linie, pentru obtinerea curbei

- consemnarea in alte documente medicale a valorii obtinute si a caracterislicilor pulsului

5. Masurati si inregistrati pulsul periferic

Aceleasi informatii ca mai sus, pulsul periferic se poate masura la una din urmatoarele
artere: temporala, carotida, femurala, radiala, poplitee, tibiala, pedioasa.

6. Masurati si inregistrati T.A

TA reprezint presiunea exercitat de sngele circulant asupra pereilor arteriali.
Scop: evaluarea fuciei cardiovasculare (fora de contracie a inimii, rezistena
determinat de elasticitatea i calibrul vaselor).
Elemente de evaluat - se msoar tensiunea arterial sistolic (maxim) i cea diastolic
(minim).
Loc de msurare: artera humeral; a.radial(electronic)
Materiale necesare: tensiometru (Riva-Rocci, cu manometru, electronice), stetoscop
biauricular; - tampon de vat; - alcool; - pix de culoare roie.
Metode de determinare: auscultatorie, palpatorie, oscilometrica
Interveniile asistentei pentru metoda auscultatorie:
Pregatirea psihic a pacientului.
Asigurarea repaosului psihic i fizic timp de 15 minute
Splarea pe mini
Se aplic maneta pneumatic pe braul pacientului. Braul trebuie s fie fixat i ntins
(n extensie).
Se fixeaz membrana stetoscopului pe artera humeral, sub marginea inferioar a
manetei.
Se introduc olivele stetoscopului n urechi.
6

 Se pompeaz aer n maneta pneumatic, cu ajutorul perei de cauciuc pn la dispariia

zgomotelor pulsative.
Se decomprim progresiv aerul din manet prin deschiderea supapei pn cnd se
percepe primul zgomot arterial, aceasta reprezentnd valoarea tensiunii arteriale maxime.
Se reine valoarea indicat de coloana de mercur sau a manometrului pentru a fi
consemnat.
Se continu decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai puternice.
Se reine valoarea indicat de coloana de mercur sau de acul manometrului. n
momentul n care zgomotele dispar, aceast valoare reprezentnd tensiunea arterial minim.
Se noteaz pe foaia de temperatur valorile obinute cu o linie orizontal de culoare
roie. Considerm pentru fiecare linie a foii de temperatur o unitate a coloanei de mercur. Se
unesc liniile orizontale cu liniile verticale i se haureaz spaiul rezultat. n alte documente
medicale se nregistreaz cifric.
Se dezinfecteaz olivele stetoscopului i membrana de alcool.
Pentru metoda palpatorie:
Determinarea se face prin palparea arterei radiale.
Nu se folosete stetoscopul
Etapele sunt identice, urmrim pulsul.
Dezavantajul: obinerea unei valori mai mici dect realitatea, palparea pulsului periferic
fiind posibil numai dup reducerea accentuat a compresiunii exterioare.
De reinut:
maneta va fi bine fixat pe braul pacientului
Manometrul va fi plasat la nivelul arterei la care se face determinarea.
Msurarea va fi precedat de linitirea pacientului.
7

 n caz de suspiciune se repet msurarea fr a scoate maneta de pe braul pacientului.

Se pot face msurtori comparative la ambele brae.
Metoda oscilometric
Oscilometria metoda prin care se evideniaz amplitudinea pulsaiilor peretelui arterial cu
ajutorul oscilometrului Pachon.
Aparatul este alctuit dintr-un cadran gradat n uniti, o manet pneumatic i par de cauciuc.
Maneta aparatului se fixeaz pe membrele bolnavului la nivelul dorit, de unde pulsaiile se
transmit la manometru.
Pregtirea bolnavului: - Camera de examinare trebuie s aib un climat corespunztor
-

Bolnavul este culcat n repaus cu cel puin 15 min nainte de msurare

Se descoper membrele superioare sau inferioare

Se aplic maneta aparatului la nivelul dorit pe membrul de examinat

Tehnica: - Se pompeaz aer pn ce dispare pulsul periferic.

-

Se citete amplitudinea oscilaiilor pe cadranul manometrului

Se scade presiunea cu 10 mmHg i se citesc din nou oscilaiile arteriale.

Se scade apoi presiunea din 10 n 10 cu citiri succesive pn se gsete valoarea

maxim a amplitudinii care se numeste indice oscilometric.

Valorile normale sunt apreciate n limite foarte lungi i foarte variabile

Nu are importan valoarea obinut, ci important este diferena dintre 2 regiuni simetrice care
nu trebuie s depeasc 2mmHg
Valori normale: Adulti: 115-140 / 75-90 mmHg
Valori peste cele normale -hipertensiune.HTA

Valori sub cele normale -hipotensiune. hTA

7. Determinati si inregistrati diureza

Obiective: - obtinerea datelor privind starea morfofunctionala a aparatului renal si asupra
altor imholnaviri
- cunoasterea volumului diurezei
- efectuarea unor determinari calitative (analize biochimice) din cantitatea
totala de urina emisa
- urmarirea bilantului circulatiei lichidelor in organism = bilantul lichidian
(intrari-iesiri)
Masurarea diurezei:
Colectarea urinei pe 24 ore:
-

se pregatesc recipiente - vase cilindrice gradate, cu gat larg, spalate si clatite cu apa

distilata (pentru a nu modifica compozitia urinei) si acoperite; se poate utiliza orice borcan de 24 litri pe care-l vom grada noi cu creion dermograf sau pe benzi de leucoplast
-

colectarea incepe dimineala, la o anumita ora, si se termina in ziua urmatoare, la

aceeasi ora

se informeaza pacientul asupra necesitatii colectarii corecte a urinei si asupra

procedeului pentru o determinare corecta;

pacientul urineaza dimineata la o ora fixa; aceasta cantitate de urina, de la prima

emisie, se arunca

se colecteaza, apoi, toate urinele emise in decurs de 24 de ore, pana a doua zl, la
aceeasi ora, pastrandu-se si urina de la ultima emisie

De retinut:
9

- golirea vezicii trebuie sa se faca inainte de defecare

- pentru a impiedica procesele de fermentatie, se vor adauga, la urina colectata, cristale de timol
- recipientul cu urina este etichetat cu numele pacientului, numar salon, nurnar pat; se tine la
racoare si ferit de lumina, pentru a preveni descompunerea urinei
- dupa golirea recipientului, acesta se va spala si dezinfecta conform cerintelor
- pentru examene fizice (cantitate, aspect, miros) se recolteaza urina din 24 ore
- pentru examene chimice - se recolteaza 100 ml de urina.
Precizare: Pentru determinarea tolerantei la glucide, 100 ml de urina vor fi recoltati din
cantitatea totala de pe 24 ore
Notarea diurezei: Diureza se noteaza zilnic in foaia de temperatura a pacientului:
- prin hasurarea patralelelor corespunzatoare cantitalii de urina a zilei respective .
- spatiul dintre doua linii orizontale al foii de temperatura corespunde la 100 ml de urina
Cantitatea de urina elirninata in 24 are, in mod normal. este de aproximativ 1500 rnl.

8. Asigurati pozitia sezand in pat

Bolnavul este mentinut sezand in pat, trunchiul realizand un unghi de 90 cu membrele
inferioare, prin ridicarea somierei articulate. Gambele sunt in semiflexie pe coapse, sub genunchi
se plaseaza un sul, iar la picioarele bolnavului se plaseaza sprijinitorul. Sub brate se asaza cate o
perna (pozitie indicata la bolnavii dispneici, in perioada crizelor de astm bronsic, in insuficienta
cardiaca, ea favorizand respiratia, la varstnici, dupa anumite interventii chirutgicale (glanda
tiroida).

9. Asigurati pozitia sezand in fotoliu

In fotoliu: bolnavul este asezat confortabil, bine imbracat si acoperit cu o patura.

10

10. Asigurati pozitia semisezand a unui bolnav cu insuficienta cardiaca

Bolnavul este culcat pe spate, toracele forrneaza cu linia orizontala un unghi de 30-45%.
Se realizeaza: - cu un nurnar mai mare de perne ; - cu rezemator mobil; - cu sorniera articulata
Ca pacientul sa nu alunece, sa aseaza sub regiunea poplitee o perna indoita sau un sul din
patura invelit intr-un cearsaf rasucit la extremitati si introdus sub saltea. Sub talpi se aseaza un
sprijinitor.
Mentinerea indelungata a pozitiei necesita masuri de prevenire a escarelor (colaci de
cauciuc sub regiunea fesiera) si altor cornplicatii/

11. Efectuati mobilizarea pasiva a bolnavului cu IMA

Pozitia pasiva: bolnavul este lipsit de forta fizica si are nevoie de ajutor pentru miscare
si schimbarea pozitiei.
Mobilizarea pasiv:
- Facei micri de flexie i rotaie ale capului
- Continuai s facei exerciii ale membrelor superioare i inferioare prin micri de
flexie, extensie, abducic, adducie, supinaie i pronaie
- Mobilizai toate articulaiile cu blandee
- Comunicai cu pacientul pentru a afla dac are dureri i observai faciesul
- Masai membrele in sensul circulaiei de intoarcere
- Controlai pulsul
In prima saptamana se recomanda repaus absolut la pat, iar daca bolnavul nu are dureri,
febra sau alte complicatii, incepand chiar din primele zile se pot face miscari pasive ale degetelor
de la maini si picioare.
Treptat, se permit: schimbarea pozitiei in pat, miscari active ale membrelor.

11

Mobilizarea se face progresiv ( sederea pe marginea patului, sederea in fotoliu, ridicarea

din pat), sub controlul pulsului si a TA, initial in prezenta medicului.

12.Efectuati mobilizarea activa a bolnavului cu IMA

Pozitia activa: bolnavul se misca singur, nu are nevoie de ajutor.
Miscarea activ: reflex; voluntar
Mobilizarea activ se caracterizeaz prin implicarea contraciei musculare proprii
segmentului ce se mobilizeaz.
A. Miscarea activ reflex este realizat de contracii musculare reflexe, necontrolate si
necomandate voluntar de pacient; miscrile apar ca rspuns la un stimul senzitivo-senzorial n
cadrul arcurilor reflexe motorii. Contracia reflex se poate produce prin reflexe medulare si
supramedulare.
B. Miscarea activ voluntar - caracteristica acestei tehnici este miscarea voluntar,
comandat, ce se realizeaz prin contracie muscular si consum energetic. n miscarea voluntar
contracia este izotonic, dinamic, muschiul modificndu-si lungimea prin apropierea sau
deprtarea capetelor de inserie. Obiectivele urmrite prin mobilizarea activ voluntar, sunt:
cresterea sau meninerea amplitudinii miscrii unei articulaii; cresterea sau meninerea forei
musculare; recptarea sau dezvoltarea coordonrii neuromusculare;Modalitile tehnice de
mobilizare activ voluntar sunt urmtoarele:
Mobilizarea liber (activ pur) - miscarea este executat fr nici o intervenie
facilitatoare sau opozant exterioar, n afara, eventual, a gravitaiei.
Mobilizarea activ asistat miscarea este ajutat de fore externe reprezentate de:
gravitaie, kinetoterapeut, montaje cu scripei etc., fr ca acestea s se substituie forei muscular
mobilizatoare.Miscarea este denumit activo-pasiv atunci cnd pacientul iniiaz activ miscarea,
ns nu o poate efectua pe toat amplitudinea, motiv pentru care este necesar intervenia unui
ajutor sprefinalul miscrii. Denumim miscare pasivo-activ n cazul n care pacientul nu poate
12

iniia activ miscarea, dar odat ce este ajutat n prima parte a miscrii, execut liber restul
amplitudinii de miscare. Seutilizeaz:- cnd fora muscular este insuficient pentru a mobiliza
segmentul contra gravitaiei;- cnd miscarea activ liber se produce pe direcii deviate, datorit
rotaiei capetelor osoasearticulare sau suferinelor neurologice, care perturb comanda sau
transmiterea motorie;
Mobilizarea activ cu rezisten - n acest caz fora exterioar se opune parial fore
imobilizatoare proprii. Tehnica mobilizrii active cu rezisten are ca obiectiv principal cresterea
forei si / sau rezistenei musculare.
Ridicarea in poziie ezand
a) In pat
- Ajutai pasiv pacientul s se ridice i sprijinii-l cu perne sau folosii rezemtorul mobil
- Montai deasupra patului o agtoare mobil i stimulai pacientul s se ridice, sprijinindu-l cu
perne dac este necesar
b) La marginea patului
Executarea de ctre o singur persoan
- Introducei o man sub regiunea omoplailor, iar cealalt sub regiunea poplitee
- Dac este cazul rugai pacientul s se prind de gatul dumneavoastr
- Rotii picioarele pacientului intr-un unghi de 90 i lsai-le s atarne uor la marginea patului
- Observai faciesul pacientului
Executarea de ctre 2 persoane
- Aezai-v spre capul pacientului i introducei mainile sub omoplai
- Rugai ajutorul s introduc mainile sub regiunea poplitee

13

- Sincronizai micrile i ridicai spatele pacientului rotind picioarele cu 90 i aducei-le la

marginea patului
- Meninei pacientul in aceast poziie - la inceput cateva minute, apoi cretei treptat timpul
- Reaezai pacientul pe pat, executand micrile in sens invers
c) Aezarea pacientului in fotoliu
- Aezai pacientul la marginea patului
- Oferii pacientului papucii
- Aezai fotoliul cu rezemtoarea lateral lipit de marginea patului
- Aezai-v in faa pacientului i introducei mainile sub axile, rugandu-l s in capul intors intro parte
- Dac avei ajutor, aezai-v de o parte i de alta a pacientului
- Prindei fiecare pacientul pe sub axil i ridicai-l in picioare
- Rotii pacientul cu spatele spre fotoliu i aezai-l cu grij in fotoliu
- Acoperii pacientul cu un pled dac situaia o cere (temperatur mai sczut in incpere)
- Reaezai pacientul in pat executand micrile in sens invers
d) Ridicarea pacientului in poziie ortostatic
- Repetai micrile de aducere a pacientului in poziie ezand, cat mai aproape de
margineapatului
- Aezai-v de o parte a pacientului i sprijinii-l de sub axile
- Ridicai pacientul in picioare
- Observai faciesul pacientului i meninei-l in ortostatism cateva minute
- Intrebai pacientul dac se simte bine
14

- Aezai pacientul pe pat dac acuz ameeli

- Reaezai pacientul pe pat executand micrile in ordine invers
e) Efectuarea primilor pai
- Intrebai medicul dac pacientul se poate deplasa
- Ridicai pacientul mai intai in poziie ezand cat mai aproape de marginea patului i apoi in
ortostatism
- Sprijinii pacientul de bra i apoi ajutai-l s fac primii pai prin salon
- Cretei distana de deplasare in funcie de recomandarea medical
- Oferii pacientului un cadru mobil dac starea general ii permite s se deplaseze singur
- Supravegheai pacientul in timpul deplasrii
- Incurajai pacientul s se ridice i s se deplaseze pe msur ce starea general permite

13. Recoltati sange pentru determinarea glicemiei

Rapid, usor de recoltat, folosind o picatura de sange capilar din deget, lobul urechii sau
calcaie (bebelusi), testul glicemic este o metoda uzuala de monitorizare a nivelului glucozei din
sange la pacientii cu diabet, de screening pentru diabetul mellitus, de depistare a hipoglicemiei
neonatale, sau de diagnostic diferential intre coma diabetica si nondiabetica.
Proba poate fi luata in spital cat si la domiciliul pacientului.
Materiale necesare:
manusi
glucometru portabil
paduri alcoolizate
comprese tifon
bandaj adeziv
Pregatirea echipamentului:
se va verifica glucometrul si toate accesorile acestuia (ace, reserve, banda de citire, baterie etc)
Recoltarea:
15

confirmarea identitatii pacientului (pentru a se evita confuzia si a nu se lua analize la un

alt pacient).

se comunica pacientului ce i se va face, i se va explica procedura pentru a-i reduce

anxietatea si a ne asigura de cooperarea sa.

se selecteaza locul punctiei ( deget sau lobul urechii pentru adulti, calcaie pentru
nounascut)

se spala mainile bine si se pun manusi

daca este necesar , pentru dilatarea capilarelor, se pot aplica comprese calde, umede timp
de 10 minute

se sterge locul ales pentru punctie cu alcool si api se usuca cu o compresa

se pregateste glucometrul (se calibreaza si de deschide) si apoi se punctioneaza locul

dintr-o singura miscare scurta si rapida

dupa punctionare se va evita sa se faca compresie sau sa se "stoarca locul, pentru a evita
amestecarea sangelui capilar cu alte fluide tisulare.

se lasa sa curga picatura de sange pe banda pregatita a glucometrului, asigurandu-ne ca

este sufficienta pentru citirea rezultatului

dupa recoltare se mentine compresie pe locul punctionarii pana se opreste sangerarea

se noteaza rezultatul , data si ora. dupa oprirea sangerarii se aplica un bandaj adeziv.

Consideratii speciale:

se va evita recotarea din locuri edematiate, cianotice. Daca nu se poate obtine sange
capilar, se va punctiona o vena cu seringa si se va pune din seringa pe banda
glucometrului o picatura mare de sange
16

daca pacientul va trebui sa foloseasca acasa glucometrul si sa isi recolteze singur trebuie
invatat sa o faca corect cel mai indicat fiind sa i se ofere si un ghid scris de folosire a
glucometrului. De asemenea va trebui sa stie care sunt valorile glicemice anormale pentru
care va trebui sa vina la spital.

Testul de toleranta la glucoza (oral si i.v.):

- Pe langa recoltarea de sange capilar, testul de toleranta la glucoza oral si i.v. poate oferi
informatii fidele privitoare la modul de functionare si tendintele metabolismului glucidic al
pacientului.
- Testul oral de toleranta la glucoza masoara metablismul carbohidratilor dupa ingestia unei
cantitati substantiale de glucoza. (75-100 g glucoza pulvis dzolvate in 300 ml apa , concentratie
25%, care se bea in decurs de 5 minute). Corpul va absorbi rapid doza, declansand cresterea
nivelului plasmatic de glucoza si un varf al acesteia la 30 minute - 1 ora de la ingestie.
Pancreasul va raspunde secretand insulina care sa readuca nivelul glicemiei la normal in decurs
de 2-3 ore de la ingestie..In tot acest timp este indicat sa fie monitorizat nivelul glicemiei din
sange si urina pentru a depista evalua secretia de insulina si abilitatea organismului de a
metabolize glucoza.
- Testul de toleranta la glucoza trebuie intotdeauna precedat de o pregatire corecta a pacientului.
Cu 3 zile inainte, acesta trebuie sa aiba un regim alimentar bogat in carbohidrati.
- Testul se realizeaza dimineata, pe nemancate ( a jeun) dupa cel putin 8 ore de repaus caloric,
cand se recolteaza prima proba de sange venos.
- Interpretarea rezultatelor se face in functie de valorile glicemice inregistrate dupa 2-3 ore de la
ingestie.
- In tot timpul acesta pacientul trebuie monitorizat si observate eventualele semne si simptome de
hipoglicemie/hiperglicemie, nervozitate, slabiciune.
- Testul i.v de toleranta la glucoza se efectueaza la pacientii care nu pot ingera glucoza per os.
( pacienti cu boli de malabsorbtie, gastrectomii etc).
- Testul masoara nivelul glucozei in sange dupa administrarea i.v a unei perfuzii cu glucoza
50%in timp de 3-4 minute.
Testele glicemice se vor recolta la 30 minute, 1 ora, 2 ore, si la 3 ore de la administrarea
glucozei.
17

Dupa o crestere imediata de pana la 300-400mg/dl a nivelului glicemiei ( insotita de glicozurie)

nivelul glicemiei va reveni la normal in timp de 1 ora, 1 ora si un sfert.
Daca de la 2-3 ore de la administrarea de glucoza, nivelul acesteia nu a revenit la normal, se
confirma suspiciunea de diabet.

14. Recoltati sange pentru determinarea hemoleucogramei

Recoltarea se face prin intepare (la adult pulpa degetului sau lobul urechii; la copii
fata plantara a halucelui sau calcaiului). Procedeul de recoltare este stabilit in functie de analizele
ce urmeaza sa se efectueze. Pentru majoritatea recoltarilor de sange este necesar ca bolnavul sa
fie a jeune adica pe nemancate (nu a ingerat nici un aliment lichid sau solid timp de 12 ore). In
practica se recomanda bolnavului sa nu mai manance nimic de la cina pana cand se face
recoltarea.
A. Recoltarea sangelui capilar prin intepare pentru examene hematologice:
Examenele hematologice sunt: hemoleucograma (HLG), dozarea hemoglobinei, determinarea
timpului de sangerare si coagulare (DS si DC) si examen parazitologic.
Materiale necesare: o tava medicala curata pe care vom aseza o sticla cu alcool sanitar de 90
grade, o cutie cu ace sterile, o cutie cu tampoane de vata, pipete Potain pentru numararea
elementelor figurate, lame de sticla degresate si lamele degresate (pentru frotiuri).
ETAPE DE EXECUTIE
1. pregatirea instrumentelor si a materialelor necesare:
- se aleg si se transporta materialele pregatite in apropierea bolnavului;
2. pregatirea fizica si psihica a bolnavului:
- se explica bolnavului necesitatea si esenta efectuarii tehnicii;
- bolnavul va sta in pozitie sezanda cu mana sprijinita;
18

3. efectuarea tehnicii:
- se aseptizeaza pielea degetului inelar sau mediu cu un tampon imbibat in alcool de 90 de grade;
- se evita congestionarea prin frecarea puternica si prelungita;
- se asteapta evaporarea completa a alcoolului;
- cu un ac steril se inteapa cu o miscare brusca pielea pulpei degetului, in partea laterala a
extremitatii, perpendicular cu straturile cutanate;
- cu un tampon uscat, se sterge prima picatura aparuta;
- se lasa sa se formeze a doua picatura din care se recolteaza cu lama sau cu pipeta Potain;
- se sterge cu un tampon imbibat in alcool;
4. efectuarea unui frotiu de sange:
- la extremitatea lamei curata si degresata se recolteaza o picatura de sange (avand un diametru
de 3-4 mm) intr-un unghi de 45 de grade cu lama;
- se aseaza o lamela avand marginile bine slefuite;
- dupa ce picatura de sange s-a intins prin capilaritate, lamela se impinge catre partea libera a
lamei, pastrand mereu aceiasi inclinatie si antrenand toata picatura fara sa o fractioneze;
- se agita usor lama pentru uscare;
5. transportul probelor la laborator:
- dupa ce au fost etichetate, probele se transporta imediat la laborator;
PRECIZARI

19

1. Un frotiu bun este continuu fara goluri cu un strat regulat. Cand lama nu a fost bine degresata,
se formeaza goluri.
2. Frotiul de sange se face numai din sange proaspat;
B. Recoltarea sangelui venos pentru examene hematologice:
Examenele hematologice sunt: viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) si hematocritul.
Sangele venos se recolteaza prin punctie venoasa cu substante anticoagulante.
Sedimentarea reprezinta asezarea progresiva a elementelor figurate spre fundul eprubetei
din sangele ne-coagulabil lasat in repaus. Este un fenomen fizic.
VSH reprezinta rapiditatea cu care se produce asezarea hematiilor.
Se stie ca: factorii inflamatiei provoaca accelerarea caderii hematiilor.
Materiale necesare: seringa de 2 ml sterila prevazuta cu ace sterile, solutie sterila de citrat de
sodiu 3,8 %, stativ si eprubete si celelalte materiale necesare pentru punctia venoasa.
ETAPE DE EXECUTIE
1. pregatirea instrumentelor si a materialelor necesare:
- se pregatesc materialele necesare pe o tava medicala sterila care se transporta in apropierea
bolnavului;
2. pregatirea fizica si psihica a bolnavului:
- se anunta bolnavul si i se explica necesitatea si esenta efectuarii tehnicii;
- cu 24 h inainte, bolnavul este instruit sa nu manance si sa pastreze si un repaus fizic;
3. efectuarea tehnicii:

20

- spalare pe maini cu apa si sapun;

- imbracarea manusilor sterile de unica folosinta;
- se monteaza seringa si se aspira in seringa 0,4 ml citrat de sodiu 3,8% (anticoagulant);
- se aseaza seringa pe o compresa sterila si aceasta asezata pe o tava medicala sterila;
- garoul se aplica strict pentru punctia venoasa;
- daca vena este turgescenta, nu se mai aplica garoul;
- dupa punctionarea venei, se aspira sange in seringa pentru a avea un volum de 2ml (adica 1,6
ml sange);
- se retrage acul si se aplica un tampon steril imbibat in alcool;
- se scurge amestecul sange citrat in eprubeta si se agita lent;
- se aseaza eprubeta in stativ si in continuare se procedeaza ca pentru punctia venoasa;
4. ingrijirea bolnavului dupa tehnica:
- se efectueaza toaleta regiunii (se sterge de sange daca s-a scurs pe antebrat)
- se aseaza bolnavul in pozitie comoda;
5. pregatirea produsului pentru laborator:
- se eticheteaza eprubeta;
- se completeaza buletinul de recoltare;
- se transporta imediat la laborator;
6. reorganizarea locului de munca:

21

- seringa si acul se arunca in recipientele colectoare iar tamponul de vata in tavita renala;
ACCIDENTE 1. accidentele punctiei venoase;
OBSERVATII
1. recoltarea sangelui pentru VSH se face numai cu seringa de 2 ml si cu citrat de sodiu 3,8 %;
2. Seringa, acul si eprubeta trebuie sa fie perfect uscate stiind ca apa produce hemoliza
3. pentru determinarea hematocritului se recolteaza 1-2 ml de sange care se amesteca cu 2
picaturi de heparina (anticoagulant).
Interpretarea rezultatelor:
1. Variatii numerice ale elementelor figurate (globulele rosii, globulele albe si trombocitele):
- globulele rosii (hematiile) - normale la adult: 4.500.000
- limite fiziologice:4.000.000 5.200.000
Tot ce este peste 5.200.000 numim poliglobulie. Tot ce este sub 4.000.000 denumim anemie
globulara.
- globulele albe - normale la adult: 7.000
- limite fiziologice: 4.000 10.000
Tot ce este peste 10.000 denumim leucocitoza. Tot ce este sub 4.000 denumim leucopenie.
- trombocitele - normal la adult: 300.000
- limite fiziologice: 250.000 400.000
Tot ce este peste 400.000 denumim trombocitoza iar sub valoarea de 250.000 denumim
trombocitopenie.
22

2. Formula leucocitara:
- polinucleare: - neutrofile 5%
- euzinofile 2-3%
- bazofile 0.5-1%
- limfocitele 25-28%
- monocitele 6-7%
- plasmocitele se gasesc numai patologic;
3. VSH-ul valori normale:
- intre 3-5 mm/h
- intre 5-10 mm/2h
- intre 20-50 mm/24h
- la femei valorile sunt cu 1-3mm mai mari;
4. Hematocritul:
- la barbati 45;
- la femei 40;

15. Recoltati sange pentru hemocultura

Hemocultura se indica pentru a detecta invazia (bacteriemie) si raspandirea sistemica
(septicemia) pe cale sangvina.

23

In aceste situatii se recolteaza sange prin punctie venoasa la patul pacientului apoi
sangele este transferat in doua recipiente: unul continand mediu anaerob si unul continand mediu
aerob.
Recipientele sunt tinute la incubator permitand astfel tuturor organismelor prezente in
sange sa creasca in mediul lor.
Hemocultura permite identificarea a aproximativ 67% dintre agentii patogeni in primele
24 de ore si a peste 90% in 72 ore.
Parerile cu privire la momentul recoltarii hemoculturii sunt impartite. Unii considera ca
timpul recoltarii este discutabil si irelevant. Altii indica recoltarea a trei probe la interval de cate
o ora.
Prima dintre ele trebuie recoltata la aparitia primelor simptome cu ajutorul carora se
suspicioneaza bacterimie sau septicemia.
Cand se suspicioneaza infectie cu bacterii datorita endocarditei se vor recolta 3 sau 4 probe cu
intervale intre ele cu prinse intre 5 si 30 minute inainte de inceperea antibioterapiei.
Materiale necesare:
garou
manusi
paduri cu alcool si dezinfectant pe baza de iod
seringa de 10 ml pentru adulti si de 2-5 ml pentru copil
3 sau 4 ace
recipiente cu medii de cultura anaerob si aerob
formular cerere analize laborator
recipient pentru transportat analizele
comprese
bandaj adeziv
etichete
Pregatirea echipamentului:
se va verifica data de expirare a recipientelor cu mediile de cultura.
Recoltarea:

24

confirmarea identitatii pacientului (pentru a se evita confuzia si a nu se lua analize la un

alt pacient).

se comunica pacientului ce i se va face, i se va explica procedura pentru a-i reduce

anxietatea si a ne asigura de cooperarea sa. I se va explica pacientului ca vor fi necesare
3 probe de sange la intervale diferite de timp.

se spala mainile bine si se pun manusi

se monteaza garoul proximal fata de zona aleasa pentru punctie

se dezinfecteaza zona aleasa pentru punctie cu paduri cu alcool pana acesta ramane
curat. Curatarea zonei se face dinauntru spre in afara pentru a se preveni
contaminarea zonei punctionate cu flora existenta pe pielea din jur.

nu se combina folosirea padurilor cu alcool cu cele pe baza de iod, deoarece alcoolul

neutralizeaza efectul dezinfectantelor pe baza de iod.

dupa dezinfectarea zonei se asteapta sa se usuce inainte de punctionare

se recolteaza 10 ml sange intr-o seringa pentru adult si 2 pana la 6 ml pentru copil

se dezinfecteaza cu paduri pe baza de iod dopul de cauciuc al recipientul cu mediu de

cultura

se schimba acul de la seringa cu care s-a recoltata sangele

se introduc 5 ml de sange in recipientul cu mediu de cultura la adulti si 2 ml pentru copil

se eticheteaza recipientul pentru hemocultura cu datele pacientului, data si ora recoltarii

numele medicului care a indicat, temperatura pacientului in momentul recoltarii,
specificarea oricarei antibioteraii recente, suspiciunea de diagnostic.
25

se descarca seringa, manusile si acele in recipiente specifice, separate

se transporta proba imediat la laborator

se reverifica locul punctiei pentru a se vedea daca s-a produs hematom.In cazul in care sa produs hematom se va presa energic locul timp de 5 minute, dupa care se aplica
comprese calde.
Consideratii speciale:

fiecare proba se va lua la intervale de timp specificate si din locuri diferite

se va evita sa se recolteze de pe catetere sau de pe mana cu linii venoase prinse recent, in

afara de cazul cand se suspecteaza ca respectivul cateter a produs sepsisul.

principala complicatie a manevrei poate fi hematomul.

16. Recoltati sange pentru azot, ionograma, rezerva alcalina

Azot - Ureea este principalul produs azotat final al metabolismului aminoacizilor, proveniti din
scindarea in stomac si intestin a proteinelor, sub actiunea fermentilor proteolitici si absorbtia
acestora prin peretele intestinal. Sediul principal de formare a ureei este ficatul, dar si tesutul in
curs de crestere (de exemplu, tesutul embrionar sau tumoral) are proprietatea de a forma uree din
arginina. Cea mai mare parte a ureei este eliminata prin filtrare glomerulara; 40-60% redifuzeaza
in sange in functie de fluxul tubular si de hormonul antidiuretic (ADH)
Ureea din sange si urina variaza in raport direct proportional cu alimentatia proteica si invers
proportional cu anabolismul celular din cursul starilor de crestere, graviditate, convalescenta. De
asemenea, concentratia plasmatica a ureei depinde de perfuzia renala: in prezenta diurezei
redifuzia ureei in sange din tubii renali distali este minima, o cantitate mare de uree este
excretata in urina si nivelul ureei serice ramane scazut; daca este prezenta antidiureza, ca in sete,
exsicoza, insuficienta cardiaca oligurica, ureea redifuzeaza din tubii distali in sange, iar
nivelurile plasmatice ale ureei cresc. Niveluri persistent crescute ale ureei serice indica alterarea
26

semnificativa a ratei filtrarii glomerulare. La un aport proteic normal de 100 g/zi si perfuzie
renala normala, niveluri crescute ale ureei serice nu se intalnesc pana cand rata filtrarii
glomerulare nu scade la 30 mL/min.
In laborator se determina atat ureea serica propriu-zisa cat si portiunea azotata a ureei: ureea
nitrogen (BUN).
Recomandari pentru determinarea ureei serice diagnosticul insuficientei renale; diferentierea
intre azotemia prerenala si postrenala pe baza raportului uree/creatinina; in insuficienta renala
terminala, intrucat semnele urotoxice se coreleaza bine cu nivelul ureei; monitorizarea succesului
dietei hipoproteice in insuficienta renala cronica; monitorizarea hemodializei
Pregatire pacient jeun (pe nemancate) sau postprandial.
Specimen recoltat -sange venos.
Recipient de recolta vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator.
Prelucrare necesara dupa recoltare se separa serul prin centrifugare.
Volum proba minim 0.5 mL ser.
Stabilitate proba serul separat este stabil 7 zile la temperatura camerei; 7 zile la 2-8C; 1 an la
-20C.
Metoda spectrofotometrica (kinetica).
Valori de referinta sunt dependente de varsta.
uree:

Varsta

Valoare (mg/dL)

< 1 an

<41

1-18 ani

<39

27

18-60 ani

<43

60-90 ani

<49

uree nitrogen (BUN):

Varsta

Valoare (mg/dL)

< 1 an
<18

1-18 ani

<19

18-60 ani

<20

60-90 ani

<23

Factor de conversie: mg/dL x 0.166 = mmol/L; mmol/L x 6.024 = mg/dL; mg/dL uree nitrogen x
0.357 = mmol/L uree; mg/dL uree nitrogen x 2.14 = mg/dL uree; mg/dL uree x 0.467 = mg/dL
uree nitrogen.
Limita de detectie 0.5 mmol/L (3 mg/dL)4
Valori critice >100 mg/dL1.
Interpretarea rezultatelor
o valoare scazuta a ureei, de 6-8 mg/dL, se asociaza frecvent cu o stare de hiperhidratare;
o valoare de 10-20 mg/dL indica o functie glomerulara normala;
cresterea ureei sanguine la 50-150 mg/dL presupune o afectare semnificativa a functiei renale;
o valoare marcat crescuta a ureei, de 150-250 mg/dL, indica o afectare severa a functiei
glomerulare.

28

In insuficienta renala cronica valorile ureei sanguine se coreleaza mai bine cu simptomele de
uremie decat cele ale creatininei serice3.

Cresteri

Scaderi

Starile asociate cu cresterea ureei serice sunt cunoscute ca afectiuni hepatice severe (insuficienta
azotemie:
hepatica): toxice, infectioase;
acromegalie;
scaderea perfuziei renale (azotemie prerenala):
insuficienta cardiaca congestiva, hemoragie digestiva, soc,
malnutritie; malabsorbtie;
deshidratare;
hormoni anabolizanti;
afectiuni renale, acute sau cronice (azotemie renala):
glomerulonefrite, pielonefrite;
SIADH (sindromul secretiei
inadecvate de ADH-hormon
obstructii ale tractului urinar (azotemie postrenala);
antidiuretic)1;
intensificarea catabolismului proteic (valorile creatininei
serice raman neschimbate): arsuri, neoplazii, stari febrile
prelungite, stres, IMA etc.;

hiperamoniemiile ereditare (ureea

este virtual absenta in sange)3;6.

diabet zaharat cu cetoacidoza1;3;6.

Limite si interferente
Variatii fiziologice
In mod normal copiii prezinta valori mai scazute ale ureei serice (catabolism proteic scazut legat
de crestere)6.
IONOGRAMA proba biologica apreciaz funcia renal de meninere constant a
concentraiei de ioni
Metode de recoltare B.nu mnnc nainte. Se recolteaz prin puncie venoas 5 ml de
snge simplu.
V.N. Na +- 134 147 mEq/e(300-335mg%)
K+- 3,5-5mEq/e(15-21mg%)
Cl-95-110mEq/e(350-390mg%)
29

Rezerva alcalin: - se obine prin titrarea sngelui cu un acid, proces prin care
bicarbonatul este transformat n dioxid de carbon, care este apoi captat si exprimat n volume
CO2 (Valori normale: 25 - 30 mEq/l).

17. Administrati medicamentul prescris prin injectie IM

Locul injectlei il constituie rnuschii volurninosi, lipsiti de trunchiuri importante de vase si
nervi, a carer lezare ar putea provoca accidente. In muschii fesieri se evita lezarea nervului
sciatic:
- cadranul superoextern fesier - rezulta din intretaierea unei linii orizontale, care trece
prin marginea superioara a marelui trohanter, pana deasupra santulul interfesier, cu alta verticala
perpendiculara pe mijlocul celei orizontale
- cand pacientul e culcat, se cauta ca repere punctuale Smirnov si Barthelmy (punctul
Smirnov este situat la un lat de deget deasupra si inapoia marelui trohanter; punctul Barthelmy e
situat la unirea treimii externe cu cele doua treimi interne a unei linii care uneste splina iliaca
antero-superioara cu extremitatea santului interfesier)
- cand pacientul este in pozitie sezand, injectia se poate face in toata regiunea fesiera,
deasupra liniei de sprijin.
Pregatirea injectiei:
materiale:

- seringi sterile, cu diametru de 7/10, 8/10, /9/10 mm, lungimea de 40-70

mm, si bizoul lung; - se incarca seringa

pacientul:

- se informeaza

- se recornanda sa relaxeze musculatura

- se ajuta sa se aseze comod in pozitie decubit ventral, decubit lateral, ortostatism, sezand
(pacienti dispneici)
- se dezbraca regiunea
Executarea:
30

- asistenta isi spala mainile

- dezinfecteaza locul injectiei
- se intinde pielea intre indexul si policele rnainii stangi si se inteapa perpendicular pielea
cu rapiditate si siguranta, cu acul montat la serinqa
- se verifica pozitia acului prin aspirare
- se injectcaza lent solutia
- se retrage brusc acul cu seringa si se dezinfecteaza locul
- se rnaseaza usor locul injectiei pentru a activa circulatia, favorizand resorbtia
Ingrijirea ulterioara a pacientului: - se asaza in pozitie cornoda, ramanand in repaos
fizic 5-10 minute
Incidente si accidente:
- durere vie, prin atingerea nervului sciatic sau a unor ramuri ale sale
- paralizia prin lezarea nervului sciatic
- hematom prin lezarea unui vas
- ruperea acului
- supuratie aseptica
- embolie, prin injectarea accidentala intr-un vas a solutiilor uleioase
Interventii:
- retragerea acului, efectuarea injectiei in alta zona
- se evita prin respectarea zonelor de electie a injectiei
- extragera manuala sau chirurgicala
- se previne prin folosirea unor ace suficient de lungi pentru a patrunde in masa muscular
31

- se previne prin verificarea pozitiei acului.

DE $TIUT:
- injectia se poate executa si cu acul detasat de serinqa, respectandu-se rnasurile de
asepsie
- pozitia acului se controleaza, in cazul solutiilor colorate, prin detasarea seringii de la ac,
dupa introducerea acului in masa rnusculara
- infiltratia dureroasa a rnuschilor se previne prin alternarea locurilor injectiilor

18. Administrati medicamentul prescris prin injectie IV

Executia injectiei:
- asistenta isi spala mainile
- se alege locul punctiei
- se dezinfecteaza locul punctiei
- se executa punctia venoasa (vezi punctia venoasa)
- se controleaza daca acul este in vena
- se indeparteaza staza venoasa prin desfacerea garoului
- se injecteaza lent, tinand seringa in mana stanqa, iar cu policele rnainii drepte se apasa
pe piston
- se verifica, periodic, daca acul este in vena
- se retrage brusc acul, cand injectarea s-a terminat; la locul punctiei se aplica tamponul
imbibat in alcool, compresiv
Pentru injectia i.v se utilizeaza ace cu un diametru de 6/10, 7/10 mm, lungimea de 25
mm, bizoul scurt.

32

Ingrijirea ulterioara a pacientului:

- se mentine compresiunea la locul injectiei cateva minute
- se supravegheaza in continuare starea generala
Incidente si accidente:
- injectarea solutiei in tesutul perivenos, rnanifestata prin tumefierea tesuturilor, durere
- flebalgia produsa prin injectarea rapida a solutiei sau a unor substante iritante
Interventii:
- se incearca patrunderea acului in lumenul vasului, continuandu-se injectia sau se
incearca in alt loc
- injectare lenta
Incidente si accidente:
-

valuri de caldura, senzatia de uscaciune in faringe

hematom prin strapungerea venei

ameteli, lipotimie, colaps

interventii:
-

injectare lenta

se intrerupe injectia

se anunta medical

DE STIUT:
-

in timpul injectarii se va supraveghea locul punctiei si starea generala (respiratia,

culoarea fetei);

33

vena are nevoie pentru refacere de un repaos de cel putin 24 h, de aceea nu se vor
repeta injectiile in aceeasi vena la interval scurte

daca pacientul are o singura vena accesibila si injectiile trebuie sa se repete, punctiile
se vor face totdeauna mai central fata de cele anterioare

daca s-au revarsat, in tesutul perivenos, solutiile hipertone (calciu, clorat, calciu
bromat) va fi instiintat medicul pentru a intervene, spre a se evita necrozarea
tesuturilor.
DE EVITAT:

incercarile de a patrunde in vena dupa dupa formarea hematomului, pentru ca acesta,

prin volumul sau, deplaseaza traiectul obisnuit al venei.

19. Administrati medicamentul prescris prin injectie SC

Pentru injectia sc acul folosit are diametrul de 6/10, 7/10 mm, lungimea de 30-50 mm,
bizoul lung.
Executare:
- asistenta isi spala mainile
- dezintecteaza locul injectiei
- pentru injectia pe fata externa a bratului, pozitiaa pacientului este sezand, cu bratul
sprijinit pe sold
- se prinde seringa pregatita, ca pe un creion, in mana dreapta
- se face o cuta a pielii intre indexul si policele mainii stangi, care se ridica dupa
planurile profunde
- se patrunde brusc, cu forta la baza cutei, longitudinal 2-4 cm

34

- se veriflca pozitia acului prin retragerea pistonului, daca nu s-a patruns intr-un vas
sanguin
- se injecteaza lent solutia medicamentoasa, prin apasarea pistonului cu policele
mainii drepte
- se retrage brusc acul cu seringa si se dezinfecteaza locul injectiei, masandu-se usor,
pentru a favoriza circulatia si deci resorbtia medicamentului
Accidente:
- durere violenta prin lezarea unei terrninatiuni nervoase
- ruperea acului
- hematom prin lezarea unui vas mai mare
Interventii:
- se retrage acul putin spre suprafata
- extragerea rnanuala sau chirurgicala a acului
- se previne, prin verificarea pozitiei acului inalnte de injectare
DE STIUT: - locurile de electie ale injectiei se vor alterna, pentru a asigura refacerea
tesuturllor in care s-a introdus substanta medicamentoasa
DE EVITAT: - injectia in regiunile infectate sau cu rnodificari dermatologice

35