CUPRINS

• Independența în satisfacerea nevoii

• Terminologie
• Factorii care influenţează satisfacerea nevoii
• Nevoia de a învața – Manifestări de independenţă
• Intervenţiile asistentei medicale pentru menţinerea independenţei
• Dependență în satisfacerea nevoii
• 1. Ignoranţa faţă de dobândirea de noi cunoştinţe, atitudini, deprinderi
• 2. Deficit de cunostinte
• Intervenţiile asistentei medicale
• Rolul asistentului medical în educația pentru sănătate
• Interdependența cu celelalte nevoi fundamentale
• Procesul de îngrijire/ Nursing
Definitie:

Nevoia de a învăţa repezintă necesitatea

fiinţei umane de a acumula cunoştinţe, atitudini
şi deprinderi pentru modificarea
comportamentelor sale sau adoptarea de noi
comportamente.
 Independența în satisfacerea nevoii 
• Învăţarea este o problemă comună a pedagogiei, psihologiei, eticii,
sociologiei şi a altor a altor ştiinţe, care cercetează comportamentul uman
din diferite puncte de vedere.

• Procesul învătării este deosebit de complex si cuprinde organizarea întregii

comportări a individului, pentru a deveni capabil să-şi dirijeze întreaga sa
activitate în mod creator, în funcţie de condiţiile în care se află, pe baza
cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor însuşite anterior.

• Pedagogia şi medicina sunt două domenii care se interacţionează şi au

analogii. Finalitatea practică pentru medicină este păstrarea sănătăţii
şi/sau vindecarea.
 Terminologie

• Învăţarea • Gândirea 
• Deprinderea • Memoria
•  Cunoştinţe • Anxietatea
• Dorinţa • Stresul
• Educaţia  • Cultura
 Factorii care influenţează satisfacerea
nevoii
• Factori biologici
 Vârsta
Capacităţi fizice
• Factori psihologici
Motivatia 
Emoţiile
• Factori sociologici
Mediul ambiant
 Nevoia de a învața – Manifestări de
independenţă 
– exprimarea dorinţei de a învăţa;
– manifestarea interesului de a învăţa;
– starea de receptivitate;
– dobândirea de cunoştinţe, singur, prin lectură;
– dobândirea cunoştiinţelor împreună cu alţii prin intermediul radioului, tv,
cursuri, conferinţe;
– dobândirea de noi atitudini, deprinderi si modificarea comportamentului
pentru menţinerea sănătăţii.
 Intervenţiile asistentei medicale pentru
menţinerea independenţei
– asistenta medicală explorează nevoile de cunoaştere ale pacientului;
– elaborează obiective de studiu cu pacientul;
– informează cu privire la mijloacele şi resursele pe care le poate asigura:
broşuri, cărţi, pliante, reviste, diapozitive etc;
– susţine motivarea pacientului fată de cunoştinţele care urmează să le
dobândească;
– organizează activităţi de educaţie pentru sănătate: convorbiri, cursuri,
conferinţe, filme, demonstraţii practice;
– prezintă materiale cu subiecte interesante, atractive, cu mijloace şi procedee
adecvate nivelului de cultura şi gradului de înţelegere a pacienţilor.
 Dependență în satisfacerea nevoii
Dacă nevoia de a învăţa nu este satisfăcută survin următoarele
probleme de dependenţă:

1. Ignoranţa faţă de dobândirea de noi cunoştinţe, atitudini,

deprinderi.

2. Deficit de cunostințe.
• Surse de dificultate

• Surse de ordin fizic

– lezarea integrității fizice ;

– deficitele senzoriale, în special, auditive şi vizuale, tulburările de
vorbire , diminuarea sau abolirea simţului senzorial vocal ;
– durerea în funcţie de intensitatea ei determină manifestări fizice
(modificări ale ritmului respirator şi cardiac, ale T.A. pană la starea de
şoc) şi psihice (nelinişte, agitaţie, iritabititate, teamă) ;
• Surse de ordin psihic

– afectarea stării de conştientă: obnubilare, delir, comă;

– dezvoltare intelectuală; un interes redus limitează acumularea de
cunoştinţe;
– tulburări de gândire şi memorie;
– anxietatea;
– stresul;
– situaţia de criză- este determinată de situaţii majore din viaţă:
– pierderea unei persoane dragi;
– modificarea importantă a schemei corporale;
– modificarea modului de viaţă ;
• Surse de ordin sociologic

– mediu necunoscut;
– lipsa interesului de a învăţa legată de educaţie şi cultură;
– lipsa cunoştinţelor sau un nivel scăzut de cunoştinţe despre regulile
generale de igiena fizică şi mentală, despre sănătate şi menţinerea ei;
– insuficienta cunoaştere de sine – conduce la comportamente şi
fenomene negative, care depăşesc posibilităţile de adaptare ale
individului;
– insuficiente cunoaştere a mediului înconjurător.
 1. Ignoranţa faţă de dobândirea de noi
cunoştinţe, atitudini, deprinderi
• Manifestări de dependență

Refuzul de a invata
Lipsa de receptivitate
Nesiguranţa şi frica de necunoscut
Neobişnuinţa în abordarea anumitor acţiuni pentru redobândirea sănătăţii
Lipsa interesului de a învăţa
 2. Deficit de cunostinte

• Manifestări de dependență

Cunoştinţe insuficiente
• Bolnavul nu are cunoştinţe referitoare la:
– boală ;
– prevenirea îmbolnăvirilor ;
– importanta respectării tratamentului ;
– prevenirea complicaţiilor ;
– perioada de convalescenţă ;
– reintegrarea socio-profesională ;
Dificultate în învăţarea măsurilor preventive şi curative
Nu înţelege necesitatea de a învăta şi nu este receptiv datorită:
– tulburărilor de gândire;
– ritmul gândirii poate fi accelerat – fuga de idei: ideile se succed cu  repeziciune,
încât nu pot fi ordonate într-o însuşire raţionala;
– încetinirea ritmului gândirii : scăderea puterii de judecată, imposibilitatea de a
gândi;
– inoperanţa gândirii: priveşte legătura logică dintre noţiuni si idei;
– tulburari de memorie: amnezie de fixare si/sau de evocare ;
– intelect limitat;
– incapacitatea de asimilare, fixare şi reproducere a cunoştinţelor;
– carenţe educaţionale: lipsa deprinderilor igienice, a celor privind alimentaţia
raţională etc.;
Lipsa de informaţii
– bolnavul nu are acces la informaţii, dar nici nu este interesat de procurarea lor ;
 Intervenţiile asistentei medicale 
Obiective – Intervenţiile autonome şi delegate

• Pacientul să acumuleze noi cunoştinţe

– explorează nivelul de cunoştinţe al bolnavului privind boala, modul de manifestare,
măsurile preventive şi curative, modul de participare la intervenţii şi la procesul de
recuperare;
– identifică manifestările de dependenţă, sursele lor de dificultate, interacţiunile lor cu
alte nevoi;
– stimulează dorinţa de cunoaştere;
– motivează importanţa acumulării de noi cunoştinţe;
– conştientizează bolnavul asupra propriei responsabilităţi privind sănătatea;
– organizează activităţi educative, folosind metodele de învăţământ cunoscute:
– expunerea, conversaţia, demonstraţia respectând principiile pedagogice;
– verifică dacă bolnavul a înţeles corect mesajul transmis si dacă şi-a însuşit noile
cunoştinţe;
• Pacientul să dobândească atitudini, obiceiuri şi deprinderi noi

– identifică obiceiurile şi deprinderile greşite ale bolnavului;

– corectează deprinderile dăunătoare sănătăţii;
– ţine lecţii de: formare a deprinderilor igienice, alimentaţie raţională,
mod de viaţă echilibrat, administrare a diferitelor tratamente;
– efectuează demonstraţii practice;
– întocmeşte programe de recuperare şi reeducare a bolnavilor cu
deficienţe senzoriale şi motorii (gimnastică medicala, kinetoterapie);
– va încuraja şi ajuta la dobândirea noilor deprinderi.
Rolul asistentului medical în educația pentru sănătate 

Cuprinde acţiuni care au scopul de a promova sănătatea, de a preveni

boala, de a ajuta persoana să dobândească mai multă autonomie, de a
asigura continuitatea îngrijirilor din spital la domiciliu.
 Caracteristicile procesului educaţional

Identificarea nevoilor de educaţie a pacientului pe baza informaţiilor

culese se va aprecia:
– nevoia de a învăţa
– dorinţa de a învăţa
– capacitatea de a învăţa
– mediul de învăţare
– resurse de învăţare
 Stabilirea obiectivelor educaţionale

– Obiectivele educaţionale pot fi pe termen scurt şi pe termen lung;

Fiecare obiectiv educaţional va cuprinde trei aspecte:
– anunţul şi descrierea unui comportament
– identificarea condiţiilor educaţionale
– stabilirea criteriilor de evaluare
 Principii educative

– să se aleagă momentul potrivit când pacientul este dispus să înveţe ;

– durata să nu depăşească 20-30 de minute;
– repetarea să fie suficient de frecventă pentru a consolida învăţarea;
– structurarea materialului: noţiuni elementare, explicaţii; se va începe
cu probleme mai importante, se va recapitula;
– se va utiliza limbajul pacientului, putând recurge la analogii simple;
– se va menţine atenţia pacientului, care va fi determinat să participe
– se vor completa cunoştinţele existente;
– se vor adopta metode educative, în funcţie de nevoile pacientului;
 Rolul asistentei în procesul educaţional

– să respecte principiile educative;

– să sesizeze orice comportament care indică o scădere a interesului sau a atenţiei;
– să ţină cont de atitudinea pacientului faţă de faptul că a reuşit să execute o tehnică;
– să stabilească, împreună cu pacientul, obiectivele educaţionale;
– să ghideze şi să sfătuiască pacientul, dându-i informaţii pertinente;
– să observe progresele pacientului în autoîngrijire şi să rămână la dispoziţia lui pentru a-l
ajuta;
– să demonstreze tehnicile ce urmează a fi învăţate de pacient;
– înainte de demonstrarea unei tehnici, să înlăture anxietatea pacientului prin explicaţii
pregătitoare;
– să utilizeze metode de educaţie în grup, care permit schimbul de idei şi participanţii învaţă
unii de la alţi;
– să încerce integrarea educaţiei în procesul de îngrijire;
Interdependența cu celelalte nevoi fundamentale

Nesatisfacerea nevoii de a invata afectează buna relaţie cu celelalte nevoi fundamentale.

• A comunica - iritabilitate, neacceptare, neadaptare.
• A se misca, a avea o buna postura - sedentarism, hiperactivitate, pozitie si circulatie sanguina
necorespunzatoare.
• A respire - modificarea amplitudinii si ritmului respirator prin necunoastere.
• A-si mentine temperatura in limite normale - lipsa masurilor de protectie pentru caldura si frig.
• A se alimenta si hidrata - alimentatie si hidratare neadecvata.
• A elimina - eliminari necorespunzatoare.
• A fi curat, a avea tegumente integre - obiceiuri igienice nerespectate corespunzator.
• A dormi, a se odihni - insomnie, disconfort, oboseala.
• A se imbraca si a se dezbraca - imbracaminte, incaltaminte neadecvata.
• A evita pericolele - vulnerabilitate, atingeri ale integritatii fizice sau psihice.
• A actiona dupa credinte si valori - frustrare.
• A se realiza - neputinta.
• A se recreea - incapacitate de a desfasura activitati pentru destindere.
 Procesul de îngrijire/ Nursing
• Culegere de date: vezi date/informaţii referitoare la pacientul îngrijit.
• Analiza si interpretarea datelor
• Probleme de dependenţă: ignoranţa, deficitul de cunostinţe.
• Manifestări de dependenţă: insuficienta cunoastere a bolii sale, a
măsurilor preventive, a tratamentului, refuzul de a învăţa, lipsa de
receptivitate, tulburări de învăţare, neînţelegerea informaţiilor, lipsa
interesului de a învăţa, dificultatea de a învăţa măsurile preventive si
curative.
• Surse de dificultate: atingere fizica, handicap, durere, tulburări de gândire,
anxietate, stres, pierdere – separare, situaţia de criză, mediul necunoscut,
lipsa de educaţie, schimbarea rolului, lipsa de cunostinţe.
• Diagnostic de îngrijiri prealabile = P.E.S.

• Planificarea îngrijirilor
Obiective potenţiale pentru pacient:
– sa fie îmbogăţite cunoştinţele pacientului aplicând principiile pedagogice, despre boala , măsuri
preventive, curative;
– pacientul sa participare la îngrijirile proprii.
• Aplicarea îngrijirilor
Acţiunile asistentului medical
– explorarea nevoilor de a învăţa ale persoanei;
– elaborarea de obiective de învăţare cu pacientul;
– verificarea motivaţiei persoanei pentru a învăţa;
– expunerea în faţa individului a resurselor şi mijloacelor folosite pentru a învăţa;
– acordarea ajutorului persoanei în timpul procesului de învăţare;
– observarea şi notarea achiziţionării, dobândirii treptate a cunoştinţelor, atitudinilor şi
deprinderilor, a modificării comportamentului său, a dobândirii unui comportament nou;
– verificarea îndeplinirii obiectivelor propuse împreună cu pacientul.
• Evaluarea îngrijirilor
Se va referi la:
– observarea si notarea dobandirii treptate a cunostintelor, atitudinilor
si deprinderilor, modificarii comportamentului sau a dobandirii unui
comportament nou;
– urmarirea indeplinirii planului de educatie sanitara.