ANTIGENE

ANTICORPI
 Definitii
• Ag = o substanţă străină capabilă să inducă RI
• Ag este o substanţă recunoscută ca non-self de către
sistemul imun al organismului.
• Ag este orice substanţă de origine endogenă sau exogenă
care poate să declanseze un RI.

• Reactie imuna (RI) = reactia care apare după contactul

organismului cu un antigen (Ag)
• RI nu apare obligatoriu după un contact cu un Ag
- Ag care induc RI se numesc imunogene
- Ag care inhibă RI se numesc tolerogene.
Antigenul (Ag)

Ag este format din:

1. Componenta purtator (carrier)
2. Epitopi (determinanţi antigenici ) =
fragmente ale antigenului care
confera specificitate antigenica
moleculei nonself
Epitopi
• Epitopii - regiunile imunologic
active ale antigenelor
• Paratop = structura
corespondenta epitopului sau
receptorul de antigen al
imunoglobulinei (anticorpului)

• Numarul epitopilor prezenti pe o

molecula de antigen va
determina valenta antigenului
Clasificarea epitopilor
• EPITOPI SECVENTIALI = reprezentati de un segment continuu de AA
dintr-un lant polipeptidic si sunt dependenti de structura primara a
proteinei.
• EPITOPI CONFORMATIONALI = sunt formati din AA care in structura
primara se afla la distanta intr-un lant polipeptidic sau sunt situati pe
lanturi diferite si sunt adusi unul langa celalalt prin plierea lanturilor in
cadrul structurii secundare sau tertiare a proteinelor.
Clasificarea antigenelor
• In functie de repartitia • In functie de natura
antigenelor in natura: chimica:
- Antigene ubicuitare - Glucide
- Antigene restranse - Lipide
- Proteine
- Acizi nucleici
- Compusi sintetici

• In functie de relatia cu subiectul responsiv:

- Alloantigenele – Ag ale aceeasi specii
- Xenoantigenele – Ag ale altei specii
- Autoantigenele – Ag HLA (de histocompatibilitate) in
anumite conditii (boli autoimune)
Antigene solubile si corpusculate
• Ag corpusculate - structuri
non-self mai complexe
- virusuri,
- bacterii,
- protozoare,
- celule străine,
- celule infectate,
- celule neoplazice.
* Ag corpusculate - formate
dintr-un număr foarte mare
de molecule antigenice
(importante pentru
recunoaşterea şi
distrugerea Ag corpusculat
sunt Ag de suprafaţă)
• Ag solubile - molecule
recunoscute că non-self.
- proteine cu GM > 10 kDa.
- polizaharide,
- acizi nucleici,
- glicolipide.
Un bun antigen:
– Are masa moleculară
mare (>10,000)
– Este organic
– Are structură complexă
– Este non-self
 Antigene exogene si endogene
• Ag exogene: • Ag endogene:
- bacterii, - autoAg - Ag proprii
- paraziţi, • normal sunt izolate prin bariere
anatomice sau funcţionale.
- alergene • patologic vin în contact cu
- substanţe chimice sistemul imun => RI autoreactive
industriale = boli autoimune.
• medicamente, - neoAg - produse de celulele
neoplazice (canceroase).
• coloranti, etc.
• rol în apărarea antitumorală.
- Ag virale - virusurile se includ în
genomul gazdei.
Tipuri de antigene
• Timo-dependente • Timo-independente
- Proteine - Polizaharide
- Exemple - Proprietăţi
• Proteine microbiene • Structură polimerică
• Proteine non-self sau • Activare policlonală a
self alterate celulelor B
• Rezistente la degradare
- Exemple
• Polizaharide pneumococice
 Haptena
= o substanţă străină cu masa moleculară suficient de
redusă ca să nu poată produce răspuns imun
• Pentru a produce răspuns imun trebuie să se lege de
un carrier - dupa cuplare: haptena → imunogena

– Exemplu: Medicamentele = haptene, fiind suficient

de mici ca să nu fie recunoscute ca fiind străine de
organism. Uneori, acestea se pot lega de exemplu
de eritrocite şi devin imunogene.
Imunogenitatea
• Definitie: proprietatea unui antigen complet de a
declansa un raspuns imun cand patrunde in organism
• Ag ≠ Imunogen
- Ag nu este intotdeauna imunogen.
- Uneori pt a deveni imunogen necesita conjugare cu o
molecula purtator
Factorii care influenteaza
imunogenitatea

1. Contributia imunogenului
2. Natura chimica a imunogenului
3. Contributia sistemului biologic
4. Metoda de administrare
1. Contribuţia imunogenului
• Este străin organismului
• Mărimea
• Forma fizica
- Particulat > Solubil
- Denaturat > Nativ

• Structura conformationala
– Structura primară Determinanţi
– Structura secundară secvenţiali
– Structura terţiară Determinanţi
– Structura cuaternară conformaţionali
2. Natura chimica a imunogenelor
• Proteine
- molecule puternic imunogene
• Polizaharide
- slab imunogene
• Lipide
- neimunogene in stare nativa
- se cupleaza cu proteinele – devin imunogene
• Acizi nucleici
- in stare purificata=neimunogenici.
- pot forma conjugate cu proteinele – devin imunogenici
3. Contribuţia sistemului biologic

• Factori genetici
- De specie
- Individuali
• Factorul vârsta
4. Metoda de administrare

• Doza de antigen
• Calea de administrare
- Subcutan > Intravenos > Intragastric
• Adjuvantul
- Substanţe care accentuează răspunsul imun faţă de
un antigen
IMUNOGLOBULINELE
(ANTICORPII)
 Generalitati
Imunoglobuline(Ig) = Gamaglobuline = Anticorpi(Ac)
• glicoproteine prezente în
- plasmă
- lichidul interstiţial
- Secreţii
• au capacitatea să recunoască şi să se combine specific
cu Ag.
• Ac recunosc specific un anumit determinant antigenic sau
epitop, de care se leagă cu o porţiune care are structura
complementară = paratop, situs de legare sau situs
combinativ.
Imunoglobulinele sunt proteine produse de plasmocite
(limfocite B activate) ca răspuns la un imunogen

albumin

Amount of protein
globulins

α1 α β γ Immune serum
2 Ag adsorbed serum

Mobility
Functii generale ale anticorpilor

• Legare Ag
• Activează cascada complementului pe calea
clasică.
• Se ataşează de membranele unor celule prin
receptori specifici. Când moleculele de Ig fixate de
membrane recunosc Ag, ele stimulează anumite
funcţii celulare.
• Traversează placenta.
 Structura Ig
• Două lanţuri grele H (heavy)
- identice între ele,
- lungi,
- asociate prin punţi disulfurice,
- greutatea moleculară de circa 50
kDa.
- au în structură câte o componentă
oligozaharidică.
• Două lanţuri uşoare L (light)
- identice între ele,
- legate de lanţurile H prin punţi
disulfurice,
- greutatea moleculară de circa 25
kDa.
Lanţurile H şi L sunt paralele şi orientate cu capătul N-terminal în
aceeaşi direcţie.
Regiunile imunoglobulinelor
Disulfide bond

• Regiune Variabilă
Carbohydrate
– VL & VH
• Regiune Constantă
CL
– CH & CL VL
• Regiune balama
CH2 CH3
CH1
Hinge Region
VH
 Regiunile imunoglobulinelor
Fiecare lanţ H sau L are două părţi:
• Partea variabilă (V)
- formată din primii 100 de aminoacizi dinspre capatul N-
terminal.
- are secvenţe de AA foarte variabile, care diferă între clonele
de anticorpi.
- VH se asociază cu VL şi formează situsul combinativ pentru
Ag.
- capătul variabil al lanţurilor H şi L face recunoaşterea Ag.
• Partea constantă (C)
- formată din restul lanţului, spre capătul C-terminal.
- are secvenţele de AA constante pentru fiecare clasă de
anticorpi.
- domeniile constante C din lanţurile H (CH) sunt responsabile de
acţiunile biologice ale Ig.
Fragmentele Ig: relatii structură/functie

Legare Ag

Legare complement
Legare receptori Fc

Transfer
placentar
Izotipurile imunoglobulinelor
• Determinanţi antigenici ce caracterizează:
- clasele şi subclasele de lanţuri grele
- tipurile şi subtipurile de lanţuri uşoare
Clasele de imunoglobuline

După tipul lanţurilor grele:

• IgG - γ
• IgM - µ
• IgA - α
• IgD - δ
• IgE - ε
Subclase imunoglobuline
• Subclase IgG
- IgG1 - γ1
- IgG2 - γ2
- IgG3 - γ3
- IgG4 - γ4

• Subclase IgA
- IgA1 - α1
- IgA2 - α2
Tipuri lanturi usoare
• Kappa (κ)
• Lambda (λ)
Subtipuri lanturi usoare
• Lanţurile lambda
- Lambda 1 (λ1)
- Lambda 2 (λ2)
- Lambda 3 (λ3)
- Lambda 4 (λ4)
Imunoglobulina G (IgG)
• Structură
- Monomer

IgG1, IgG2 şi IgG4 IgG3

 Imunoglobulina G - proprietati
• Concentraţia plasmatică cea mai mare între 8-16 g/l
• IgG au greutatea moleculară de circa 150 kDa
• Principala Ig în spaţiul extravascular
• Toate subclasele de IgG trec transplacentar (nu necesită
legare Ag - IgG2) şi realizează imunizarea pasivă
umorală a nou-născuţilor în primele luni de viaţă.
• Durată de viaţă lungă, de circa 3-4 săptămâni. (excepţie -
subclasa IgG3, care trăiesc mai puţin de o săptămână).
• Fixează complement (IgG4)
• Se leagă de receptori Fc ai celulelor imune (IgG2, IgG4)
• IgG reprezintă peste 75% din totalul Ig circulante.
• Toate subtipurile de IgG sunt caracteristice pentru RIU
secundar, care apare la al 2, 3,.. n contact cu Ag.
• Sinteza lor este indusă de IL-4
 Imunoglobulina M (IgM)
Lanţ J
• Structură
- Pentamer
- Extra domeniu (CH4)
- Lanţ J

CH4
 Imunoglobulina M -proprietati
• Concentraţie plasmatică: imediat după IgG
• Prima Ig produsă de fetus şi de către celulele B
• Fixează complement - IgM este clasa cea mai activatoare
de complement pe calea clasică (IgM = pentameri ⇒ o
moleculă de IgM are în total cinci situsuri de activare a
complementului ⇒ IgM = anticorpi citolitici).
• Au durata de viaţă de 10 zile şi au greutatea moleculară de
circa 900 kDa ⇒ IgM nu traversează placenta.
• IgM participă la apărarea contra bacteriilor, virusurilor
• IgM = anticorpii caracteristici pentru RIU primar.
• Sinteza = stimulată de IL-2
• Exemple: anticorpii naturali ai grupelor sanguine, factorii
reumatoizi din poliartrita reumatoidă
Fixarea C1 de către IgG si IgM

C1r C1
s

C1q
C1r C1
s

C1q
 Imunoglobulina A (IgA)
• Structură
- În plasmă - monomer
- În secreţii (sIgA)
• Dimer
• Lanţ J
• Componentă secretorie

Componentă Lanţ J
secretorie
Imunoglobulina A - proprietati
• Concentraţie plasmatică = 1-4 g/l, după IgG
• Dintre moleculele de IgA serice, 90% sunt monomeri şi
10% sunt dimeri
• Principala Ig în secreţii (imunitatea mucoaselor)
- lacrimi, saliva, suc gastric, surfactant pulmonar
• Nu fixează complementul
• Nu traversează placenta
• Au o greutate moleculară de 160 kDa.
• Trăiesc 10-12 zile.
• Au rol în apărarea antivirală şi antibacteriană.
Imunoglobulina D (IgD)

• Structură
- Monomer
- Piesă “coadă”
(tail piece)

Tail Piece
Imunoglobulina D - proprietati

• Concentraţie plasmatică: 0,03 mg/ml

• Ig prezentă pe suprafaţa celulelor B
• Nu fixează complementul
• Durata de viaţă a IgD este de numai 6 zile
• Greutatea moleculară de 185 kDa.
 Imunoglobulina E (IgE)
• Structură
- Monomer
- Extra domeniu (CH4)

CH4
 Imunoglobulina E - proprietati
• Concentraţie plasmatică: cea mai redusă
• IgE sunt Ac citofili - după ce sunt sintetizaţi nu rămân în
lichidul extracelular, ci se ataşează prin receptori specifici
pe suprafaţa mastocitelor şi bazofilelor.
• Nu fixează complementul
• IgE se află la indivizii normali în concentraţii serice
extrem de scăzute (ng/ml).
• IgE = implicate în apărarea antiparazitară. După fixarea
pe suprafaţa paraziţilor, IgE sunt recunoscute de
eozinofile, care distrug paraziţii. Concentraţia IgE creşte
mult în alergii şi în bolile parazitare.
Genele imunoglobulinelor
• Localizarea cromozomială a genelor pentru imunoglobuline:
- lanţuri grele: cromozom 14q32
- lanţ uşor k: cromozom 2p11-12
- lanţ uşor λ: cromozom 22q11-12
Genele imunoglobulinelor
• Fiecare limfocit exprimă pe suprafaţă un receptor de Ag
specific.
• Genele sunt rearanjate din repertoriul de segmente
genice:
Segmente genice
• Regiunile variabile ale lanţurilor grele şi uşoare au trei
regiuni hipervariabile fiecare (complementarity-
determining regions, CDRs)
• Regiunea variabilă a lanţului greu este codificată de către
trei segmente genice:
- V (“variabil”): codifică regiunea variabila a lantului greu
- D (“diversitate”): segment de diversitate.
- J (“joining”): segment de legătura al lantului greu
Mecanism de rearanjare
• Rearanjarea = un segment de gena dintr-o regiune se
disloca → in alta regiune
- un nr de secvente se pierd intr-o regiune dar se
reutilizeara in alta
→ structura unei noi gene functionale
→ lant nou ARN
→ o noua Ig
 Rearanjamentul genelor Ig:
(în timpul dezvoltării limfocitelor B)