ANTIGENE, ANTICORPI,

IMUNODETERMINARI
PROCEDEE MICROBIOLOGICE AVANSATE DE
CONTROL SI ANALIZA ALIMENTELOR
curs CESA I
ANTIGENE - DEFINITIE
Anti (gr.) impotriva;
Genero,-are (lat.) a produce
Substante care, introduse in organism,
declanseaza reactii imunologice.
Proteine, poliglucide, lipide, asociatii ale acestora
Proprietati: antigenitate si specificitate
ANTIGENE
CONDITII DE SPECIFICITATE

Epitop (determinant antigenic) secventa de
grupari chimice care participa la legarea de
anticorpi
Valenta numarul de molecule de anticorpi care se
pot lega de o singura molecula de antigen
ANTIGENE
CONDITII DE SPECIFICITATE
Natura chimica si orientarea spatiala a moleculei
Secventa elementelor componente ale moleculei
polimerului
Gradul si modul de torsionare al moleculei
Izomeria optica
Izomeria de pozitie
ANTIGENE
CONDITII DE ANTIGENITATE
Antigenitatea: proprietatea unui antigen complet
(carrier+epitopi) de a declansa un raspuns imun (celular
sau umoral) ori de cate ori acesta patrunde in organism
Structura chimica diferita de aceea a substantelor
similare din organismul receptor
Grad ridicat de complexitate structurala si masa
moleculara mare
Prezenta unor grupari chimice, care confera moleculei un
grad ridicat de stabilitate structurala (ex. cicluri
benzenice, grupari nitro)

ANTIGENE - CLASIFICARE
In functie de provenienta, in raport cu specia imunizata:
- heteroantigene/alloantigene
- izoantigene
- autoantigene/idioantigene

In functie de proprietati:
- antigene complete
- antigene incomplete = haptene Ex. polipeptide, histone

In functie de modul de producere:
- naturale
- artificiale
- sintetice
ANTIGENE
VIRUSURI
ANTIGENE BACTERII
Antigenele somatice O- lipopolizaharidic
Antigenele polizaharidice capsulare K
Antigene proteice flagelare H
Antigene proteice fimbriale F
1. Unitatea minim a peptidoglicanului care pastreaza activitatea
imunostimulatoare este N acetil muramil L- alanina D
izoglutamina
2. Acizii teichoici i lipoteichoici ai bacteriilor Gram pozitive
3. Lipopolizaharidele (LPS) pentru bacteriile Gram negative

ANTIGENE TOXINE BACTERIENE
ANTIGENE GRANULE DE POLEN
Autoantigenele includ antigenele proprii de histocompatibilitate, care, n
condiii normale sunt tolerate de sistemul imunitar. Sub aciunea unor factori
fizici, chimici sau biologici, antigenele de histocompatibilitate se modific
devenind autoantigene, generatoare ale conflictelor autoimune;
Izoantigenele cuprind antigenele de transplantare comune organismelor
identice din punct de vedere genetic, care aparin unei linii genetic pure
(inbred). Verificarea puritii genetice a unei populaii de organisme se face
prin transplantul de piele. Dac grefa este acceptat, organismele respective
aparin aceleiai linii inbred.
Aloantigenele (alos = altul) includ molecule care, dup injectare declaneaz
rspunsul imun la organisme ale aceleiai specii, dar diferite genetic, de
organismul donor. Aloantigenele sunt inegal rspndite la indivizii unei specii
i induc rspunsul imun la organismele care nu posed antigenul respectiv.
Heteroantigenele (xenoantigene, xenos = strin) includ molecule care se
gsesc n/pe celulele tuturor indivizilor unei specii i care se comport ca
antigene fa de organismele altei specii. Heteroantigenele se evideniaz
prin sinteza anticorpilor fa de antigenele celulelor provenite de la un
organism al unei specii diferite.


ANTIGENE CELULARE SI TISULARE
ANTICORPI - DEFINITIE
Molecule proteice responsabile de recunoasterea
antigenelor care le-au determinat producerea
Imunoglobuline (gamaglobuline): IgG, IgM, IgA,
IgD, IgE
ANTICORPI - STRUCTURA
ANTICORPI - CLASIFICARE
In functie de pozitionarea lor
- circulanti
- sesili
In functie de modul de producere
- policlonali
- monoclonali
PRODUCEREA DE ANTICORPI MONOCLONALI
MONOCLONAL ANTIBODIES (MAB) AND
FLUORESCENCE MICROSCOPY
produced by hybridoma cells
recognize a single epitope
fluorescently-labeled mABs used
diagnostically
technique has replaced use of
polyclonal antisera for culture
confirmation

Click to read more about hybridoma technology
ca reactivi de mare specificitate n cercetare,
n diagnosticul clinic,
n farmacologie pentru profilaxia i terapia unor infecii la om i
animale,
n tehnicile de biochimie analitic pentru purificarea unor molecule
AMC sunt reactivi cu nalt specificitate, utilizai pentru identificarea
unor proteine care se gsesc n cantiti foarte mici.
De exemplu, AMC marcai cu fluorescein permit evidenierea
moleculelor membranare,
AMC au fost markeri eficieni pentru identificarea diferitelor
subpopulaii de limfocite T i B, a antigenelor membranare ale
celulelor seriei mieloide i monocitare.
Aplicaii practice ale AMC
REACTIE
IMUNOLOGICA
=
COMPLEX
ANTIGEN -
ANTICORP
ETAPELE RSPUNSULUI IMUN

Rspunsul imun este rezultatul succesiunii urmtoarelor etape:
- ptrunderea antigenului n organism i nglobarea lui de ctre celulele accesorii;
- prelucrarea antigenului i prezentarea epitopilor pe suprafaa celulelor accesorii;
- recunoaterea specific a componentelor nonself i activarea celulelor efectoare;
- producerea efectorilor rspunsului imun.
Elaborarea rspunsului imun este, n esen, rezultatul cooperrii a dou
categorii de celule: celulele accesorii ale rspunsului imun i celulele
limfoide.

RASPUNS IMUN
IMUNODETERMINARI - CLASIFICARE
In functie de numarul de faze in care se
desfasoara determinarea
- omogene
- heterogene
In functie de substanta detectata
- tip I detecteaza Ac in exces
- tip II detecteaza Ag in exces

SUBSTANTE DE MARCAJ
Enzime (fosfataza, G6PDH,catalaza, ureaza, lizozim)
Substante fluorescente (cumarina, rhodamina,
fluoresceina)
Substante luminiscente (luminol, acridina)
Liganzi (derivati ai avidinei si biotinei)
Izotopi radioactivi (
57
Co,
125
I,
3
H)
Metale coloidale (argint, aur, sulfat de bariu)
Particule (latex, eritrocite, bacterii colorate)
IMUNODETERMINARI - CLASIFICARE
Grupa I i. competitive cu Ag marcate
Grupa II i. competitive cu Ac marcati
Grupa III determinari ale complexului imun Ag-
Ac
Grupa IV i. de tip sandvis
Grupa V i. necompetitive
Grupa VI i. fara separare de fractiuni

IMUNODETERMINARI - GRUPA V
IMUNODETERMINARI
ELISA
IMS
EIA
RIA
IRMA
Determinari serologice