ANTIGENUL(Ag)

Antigenul ( J.F.Bach 1976) este orice moleculă (substanţă de natură

endogenă sau exogenă) care, consecutiv introducerii ei în organism
determină un răspuns imun (proliferarea cel.limfoide și sinteza moleculelor
de recunoaștere antigenică respectiv Ac si receptori celulari pentru Ag).

Nu exista o relatie de identitate perfecta intre Ag si substantele straine (non-

proprii/non-self), deoarece Ag-ele , dupa origine, pot fi EXOGENE, dar si
ENDOGENE (provenite din interiorul organismului)
 ANTIGENUL(Ag)

1.Ag EXOGENE dupa provenienta lor se clasifica in : naturale, artificiale,

sintetice.
ANTIGENE NATURALE
Aceste Ag pot fi : - corpusculare ( virusuri, microorganimse, cel.
eucariote si componente ale acestora)
- macromolecule solubile ( proteine – proteine
structurale, enzime, hormoni proteici, exotoxine bacteriene, proteine
tisulare provenite de la un individ diferit dpdv genetic sau alte
macromolecule :polizaharide, lipide, LPS- lipopolizaharidele din structura
peretelui celular al bacteriilor Gram negative, acizi nucleicei)
 ANTIGENUL(Ag)

2.Ag ENDOGENE: a. Ag alterate – transform.selfului poate fi o consecinta a uzurii celulelor, a

iradierii, a actiunii unor sust.chimice sau chemoterapeutice, a unor agenti inf. paraziti
intracelular care exprima Ag proprii pe membrana celulelor gazda
b. Ag sechestrate sau mascate reprezentate de subst. care in mod
normal sunt inchise in anumite structuri anatomice, tesuturi si care pot fi eliberate daca in
anumite conditii barierele care le separa sunt indepartate (proteinele din cristalin)
c. Ag tumorale – tumorile aparute spontan sunt slab antigenice ( datorita
procesului de dedifernetiere) slaba eficienta a raspunsului imun/ lipsa raspuns imun
d Ag-le de histocompatibilitate ( Ag MHC),Ag eritrocitare ( Ag de grup
sanguin)
PROPRIETĂȚI DEFINITORII ȘI STRUCTURA ANTIGENELOR

1. IMUNOGENITATEA – propr. unui antigen complet de a induce un

răspuns imun (umoral și/sau celular) ce constă în stimularea și proliferarea
limfocitelor antigen specifice + sinteza unor molecule de recunoaștere
antigenică (Ac și R celulari)

2. ANTIGENITATEA /REACTIVITATEA ANTIGENICĂ/ SPECIFICITATEA –

capacitatea antigenului întreg (epitopi+ carrier) sau numai a epitopilor săi de
a se combina specific cu Ac sau R celulari a căror sinteză a fost indusă de
catre acesta.
ANTIGENE COMPLETE – imunogene şi reactive antigenic

Antigene timodependente
(T-dependente)

Antigene timoindependente
(T-independente)

ANTIGENE INCOMPLETE !!!! doar reactive antigenic (nu pot declanșa

un răspuns imun, dar pot reac. in vitro cu prod. acestui răspuns; sunt de
fapt epitopi izolați)
ORGANIZAREA STRUCTURALĂ A MOLECULEI DE ANTIGEN

Din punct de vedere structural Ag este format dintr-un număr de DETERMINAŢI ANTIGENICI =
EPITOPI = GR. DETERMINANTE DE SPECIFICITATE care sunt situaţi pe suprafaţa unei grupări
purtătoare = CARRIER( de regulă din punct de vedere structural este un lanț polipeptidic).

EPITOPI

GRUPARE
PURTĂTOARE
 HAPTENE

Molecule de dimensiuni mici (substanțe chimice sau de sinteză)care sunt doar

reactive antigenic.Devin imunogene după cuplarea cu o gr. CARRIER,
formând un conjugat în care haptena are rol de epitop

!!!! Haptenele sunt echivalenți moleculari și funcționali ai epitopilor

 DETERMINANŢII ANTIGENICI

1. DETERMINANŢII ANTIGENICI LINIARI

(SECVENȚIALI/CONTINUI)

2. DETERMINANŢII ANTIGENICI
CONFORMAȚIONALI(DISCONTINUI)
Determinanți
conformaționali,
situați la ext. Ag

Determinanți
liniari, situați în
int. Ag
 CONDIŢII DE IMUNOGENITATE (ANTIGENITATE)

- GREUTATEA MOLECULARĂ
- CARACTERUL STRĂIN (NON-SELF) AL MOLECULEI DE ANTIGEN
- RIGIDITATEA MOLECULEI
- PERSISTENŢA ANTIGENULUI ÎN ORGANISM
- STRUCTURA CHIMICĂ A ANTIGENELOR
- MODUL DE EXPRIMARE A DETERMINANTULUI ANTIGENIC PE SUPRAFAŢA
MOLECULEI
- IZOMERISMUL OPTIC
 TIPURI DE ANTIGENE ŞI CRITERII DE CLASIFICARE

1. După capacitatea de a induce răspunsuri imune şi de a reacţiona cu Ac

2. După modul de formare

- Ag naturale
- Ag artificiale
- Ag sintetice

Din categoria Ag naturale fac parte Ag glicoproteice umane – Ag tisulare,

leucocitare, eritrocitare(sist. ABO, sist. Rh). Ele pot fi izoantigene,
alloantigene, Ag heterofile
Ag heterofile(glicoproteine) –antigene FORSSMAN; sistemul Rh
3. După gradul de înrudire gentică
- Ag autohtone (autologe)
- Ag singene (izologe)
- Ag allogene (omologe) - MHC
- Ag xenogene (heterologe)

4. În raport cu condiţia de “normal”

5. După modul de reacţie cu Ac
6. După intensitatea răspunsului imun
7. După capacitatea de multiplicare
8. În funcţie de necesitatea prezenţei limfocitelor T
 ANTIGENE
DE HISTOCOMPATIBILITATE
 Organizarea genetică a complexului major de
histocompatibilitate (MHC) la om

Complexul major de histocompatibilitate MHC defineşte un

complex de gene foarte polimorfe, strâns legate între ele, al căror
produşi sunt exprimaţi pe suprafaţa unor celule foarte variate.
MHC - CLASA I

Moleculele MHC I sunt alcătuite:

- dintr-un lanţ specific A, B sau C
cu multiple variante allelice
format din 338 aa

- dintr-un lanţ de dimensiuni mici

β2 microglobulina fără de
variante allelice codificată de o
proteină de pe cromozomul 15.
 MHC - CLASA II
Moleculele MHC II sunt heterodimeri
alcatuite din două lanţuri
polipeptidice:

- dintr-un lanţ α (34kD) format din

229 aa
- dintr-un lanţ β (29 kD) format din
237 aa
MHC – CLASA III
 nu sunt implicate în reacţiile de histocompatibilitate
 încadrate aici deoarece genele care le controlează sinteza sunt înglobate
în complexul de gene MHC de pe cromozomul 6
 prot. C (C2, C4), TNF α și β
 ROLURILE BIOLOGICE ALE MHC

 Conferă (MHC I) o individualitate absolută ţesuturilor fiecărui individ,

făcînd din acesta un unicat în natură sub raport genetic şi comportamental
 Preluare şi prezentare a fragmentelor polipeptidice şi uneori
poli/oligozaharidice cu potenţial antigenic celulelor T. Răspunsul imun al
limfocitelor T se face numai sub restricţie MHC.
 Rol de receptor pentru Ag (cu posibilităţi reduse de recunoaştere
specifică)