*

ANTIGENE – substanţe străine (non-self) de

natură endo- sau exogenă capabile să
declanşeze un răspuns imun (umoral,
celular, toleranţă imunologică, memorie
imunologică, paralizie imunologică).
 *
*Antigenele exogene sunt antigene ce pătrund în
organism din mediul extern, prin contact, inhalare,
ingerare sau injectare. Prin endocitoză sau
fagocitoză, aceste antigene sunt înglobate de
celulele prezentatoare de antigen (APC - antigen-
presenting cells) - de fapt macrofage - și sunt
fragmentate. După acest proces APC expun aceste
fragmente celulelelor T helper (limfocitele T). Acestea
devin active și secretă citokine. Citokinele sunt
substanțe ce pot activa limfocitele T citotoxice,
limfocitele B, macrofagele și alte celule.
 *

* Antigene naturale: formează categoria cea mai cuprinzătoare.

Aici sunt incluse toate macromoleculele naturale din virusuri,
microorganisme, fungi, plante și animale. După dimensiuni se
disting antigene moleculare (solubile) și antigene
corpusculare.
* Antigene artificiale: antigene naturale, modificate chimic prin
cuplarea, cel mai adesea covalentă, cu una sau mai multe
molecule mici, care le conferă o nouă individualitate antigenică
și o nouă specificitate de combinare cu anticorpii, în raport cu
molecula de origine. Antigenele artificiale s-au obținut, în
principal, pornind de la moleculele proteice.
* Antigene sintetice: sunt polimeri de aminoacizi, cu secvență
cunoscută, obținuți in vitro.
 *
* Antigenele endogene sunt antigene ce au fost generate
de celulele organismului, ca rezultat normal al
metabolismului celular, sau ca rezultat al unei infecții
bacteriene sau virale. Fragmente din aceste antigene
sunt expuse pe supfața celulei împreună cu moleculele
MHC de clasă I. Dacă limfocitele T citotoxice activate
recunosc aceste endotoxine, secretă diferite enzime ce
lizează celula-țintă.
 *

* Antigene self (autogen): antigene endogen ce

stimulează producerea de anticorpi, generând o
reacție autoimună.
* Antigene tumorale: antigene ce sunt prezentate
de MHC de clasă I pe suprafața celulelor
tumorale.
* Antigene virale.
*

*Idioantigenele: sunt antigene specifice

fiecărui individ, de ex. antigenele Complexului
major de histocompatibilitate (MHC, după
inițialele în limba engleză).
*Izoantigenele: sunt antigene de grup,
specifice doar unei părți a populației, de ex.
antigenele grupelor sanguine (Rh, A, B).
*Alloantigenele: sunt antigene de specie, de
ex. majoritatea antigenelor bacteriene.
 *
* Imunogenitatea – capacitatea Ag de a fi recunoscut ca străin
şi de a induce răspuns imun specific
* Antigenitatea (specificitatea) – capacitatea Ag de a
interacţiona specific cu Ac sau cu receptorul pentru Ag
complementar al limfocitelor sensibilizate
*Imunogenitatea: – capacitatea Ag de a fi
recunoscut ca străin şi de a induce răspuns
imun specific
*Antigenitatea (specificitatea) :– capacitatea
Ag de a interacţiona specific cu Ac sau cu
receptorul pentru Ag complementar al
limfocitelor sensibilizate
 *

*Cerinţele faţă de Ag complete:

*Să fie substanţe străine
*Să fie formate din gruparea carrier (purtător)
şi epitopi (determinante antigenice)
*Să aibă o greutate moleculară de peste 10
kDa
*Să aibă structură chimică complexă
(proteine, polizaharide, LPZ, etc)
*Să aibă o configuraţie spaţială stabilă
 *

*Antigenele incomplete (haptenele):

* Au masă moleculară mică
* Pot deveni imunogene combinându-se cu
macromolecule purtătoare (proteine sau
polizaharide)
*Exemple de haptene: săruri ale metalelor
grele (Cr, Ni), substanţe de origine vegetală,
medicamente, coloranţi, oligonucleotide
*
*sunt molecule proteice particulare
(enterotoxinele stafilococice, toxina
şocului toxic stafilococic, toxina
exfoliativă a stafilococilor,
nucleocapsida virusului rabic),
capabile să stimuleze un număr mare
de limfocite T (10-40%). N – 0.01%.
SuperAg provoacă reacţii
imunopatologice.
*Se disting arbitrar:

*Ag solubile: proteine plasmatice, toxine,

enzime, hormoni, etc
*Ag figurate (celulare, corpusculare):
celule, bacterii, paraziţi, etc.
*

*Ag heterofile – Ag comune mai multor

specii animale. Ex.: Ag polizaharidice
Forssman, prezente în hematiile de cal,
câine, oaie, cobai; sistemul Rh al
eritrocitelor se întâlneşte la om şi
maimuţele Macaccus rhesus, etc
*Ag heteroloage (xeno-Ag, hetero-Ag) –
Ag provenite din organismul altei specii
*Structura antigenică a celulei
bacteriene:
*Ag structurale (Ag O/R – somatice, LPZ,
termostabile; Ag H – flagelar, proteic, termolabil; Ag
K – capsular, termovariabil; Ag F – fimbrial)

*II. Ag solubile (enzime de

*patogenitate, exotoxine)

*Antigene virale: proteine/GP de invelis,

nucleoproteine, enzime
*Determinantele antigenice (epitopii)
*Imunogenitatea este o caracteristică a întregii
macromolecule Ag.
*Antigenitatea (specificitatea) este determinată de
anumite secvenţe ale Ag.
*Suprafeţe limitate din macromolecula Ag apte să
se combine cu Ac specifici sau cu receptorii de
pe limfocitele sensibilizate se numesc
determinante antigenice sau epitopi.
*

Celulele accesorii au rol esenţial în

elaborarea rãspunsului imun, datoritã
capacitãţii lor de a îngloba substanţele
strãine, de a le prelucra şi de a le prezenta
limfocitelor, de a fagocita celulele
opsonizate şi de a sintetiza substanţe
imunomodulatoare. Prezentarea antigenului
este treapta obligatorie care precede
recunoaşterea antigenelor proteice de cãtre
celulele T.
 *Celulele prezentatoare de antigen au
urmãtoarele proprietãţi:
*preiau antigenelele, internalizeazã şi le
prelucreazã;
* exprimã moleculele CMH I şi II; exprimã
moleculele de aderenţã care favorizeazã
interacţiunea cu limfocitele;
*produc molecule stimulatoare ale creşterii şi
diferenţierii limfocitelor T; elibereazã
citochine.
* Cele mai importante celule accesorii pentru elaborarea
rãspunsului imun sunt macrofagele. In vivo, macrofagul participã
decisiv la procesul de imunogenezã. Indiferent de calea de
pãtrundere în organism, antigenele sunt captate de celule
accesorii, cel mai adesea, de macrofag.

* Cea mai mare parte a antigenelor circulante sunt eliminate

înainte de a declanşa rãspunsul imun, în primul rând de celulele
Kupffer, localizate pe faţa luminalã a capilarelor sinusoide din
ficat. La nivelul ficatului se eliminã circa 90% din totalul
antigenelor circulante (bacteriile care strãbat bariera mucoasei
digestive, endotoxinele absorbite la nivelul colonului, antigenele
de origine alimentarã).
*

Celulele dendritice fac parte dintr-o familie care cuprinde

urmãtoarele tipuri de celule:
 celulele Langerhans, localizate în epiderm, dar şi în
mucoase(oralã, nazalã, esofagianã, bronşicã, în mucoasa
traheii)

 celulele cu voal, din limfa aferentã

 celulele dendritice, din epiderm, din epiteliile mucoaselor,

din organele limfoide şi din sânge
 celulele interdigitate, din aria paracorticalã a ganglionilor
limfatici.
*THE
END