Subiecte-Manifestarile materiei vii

1. Informatia, programarea, metabolismul

Informatia se refera la cantitatea de informatie acumulata si transmisa sub
forma codului genetic. Organismele dispun de mecanisme de receptionare,
prelucrare si transmitere a informatiei.
Programarea reactia organismelor vii fata de factorii externi si se refera la
modul de functionare a diverselor mecanisme fiziologice in procesele de
schimburi de substante si energie cu mediul inconjurator si alte sisteme
invecinate.
Metabolismul reprezinta schimbul permanent de substante si energie dintre
organism si mediul inconjurator, principalul rol fiind furnizarea energiei
pentru desfasurarea diferitelor functii ale organismului, pentru formarea
componentilor specifici materii vii si pentru mentinerea echilibrului dinamic.
Schimburile de energie si substanta se realizeaza la nivel celular, de
asemenea la organismele superioare s-au dezvoltat si s-au specializat organe
si sisteme care participa la realizarea schimburilor cu mediul extern. Ca
urmare a metabolismulu apar si o serie de insusiri proprii organismelor vii
cum ar fii: cresterea, imbartanirea, diferentierea, iritabilitatea.
2.Echilibrul dinamic si integralitatea
Echilibrul dinamic se refera la faptul ca organismele isi mentin aceleasi
caracteristici structural functionale desi ele intretin un schimb permanent de
energie si substante nutritive cu sistemele invecinate. Organismele isi
reinoiesc permanent componentele insa individualitatea acestuia ramane
neschimbata. Echilibrul dinamic se mentine datorita unor procese fiziologice
coordonatoare denumite procese homostatice. Homostazia este starea de
echilibru si de sanatate a organismelor vii.
Integralitatea partile componente ale organismului luate separat nu au in
totalitate aceleasi insusiri pe care le au in cadrul intregului organism.
Celulele sau tesuturile organismelor pluricelulare mentinute in conditii
adecvate nu manifesta aceleasi functii ca si in cadrul organismului intreg, ca
urmare se creaza o interdependenta intre intreg si partile componente care
sunt coordonante si subordonate intregului. Mecanismele de integrare ale
individului sunt numeroase si complexe ca urmare integrarea individului se
realizeaza prin informarea intercelulara datorita participarii sistemului umoral
si nervos. Reglarea neuro-hormonala presupune eliberarea unor substante
care ajung la tesuturi si organe pe cale circulatorie si prin intermediului
terminatiilor nervoase. Aceste substante poarta denumirea de mesageri
chimici si sunt reprezentati de neuro-hormoni, hormoni, para-hormoni si
feromoni.
3. Transferul de tip vezicular(endocitoza)
Endocitoza este procesul de transfer a unei substante lichide sau solide in
celule prin invaginarea membranei celulare. Cele mai cunoscute procese de
transfer vezicular sunt reprezentate de FAGOCITOZA SI PINOCITOZA.
Fagocitoza este procesul de inglobare a unor particule solide de dimensiuni

mar care pot fi vizibilecu ajutorul microscopului optic.

Fagocitoza reprezinta o modalitate de indepartare a celulelor mortificate din
organism, celulele care vor trebuii inlocuite. Acest fenomen este o
proprietate a leucocitelor care au rol in apararea organismului impotriva
bacteriilor, virusurilor sau a altor substante patrunse in sange sau tesuturi.
Odata inglobate, substantele sunt digerate in interiorul cel. Fagocitare.
Pinocitoza fenomen de inglobare a lichidelor care se prezinta sub forma de
picaturi care contin ioni sau substante macromoleculare. Acest fenomen
determina aparitia unor vacuole de dimensiuni reduse in m. Celulei d care
apoi se desprind si trec in mediul intern. Acest fenomen prezinta o
importanta in fiziologia celulei deoarece constructia mecanismului prin care
unele substante ( vitaminele, anticorpii, hormonii, aminoacizii) patrund in
organism.
Acest fenomen se observa frecvent la nivelul enterocitar, nefrocitar si a
celulei endoteriale din peretii capilarelor.
Micropinocitoza este fenomen al pinocitozei, dar care se realizeaza la o
scara submicroscopica prezentand formarea de vacuole cu diamentru de cca
500-700A.
Acest fenomen se intalneste in celulele endoteliale ale capilarelor, in celulele
musculare, reticulare. Micropinocitoza are rol in reglarea permeabilitatii
celulelor.
4.Osmoza si osmoreglarea
Osmoza apare ca o consecinta a existentei a doua medii de concentratii
diferite separate de o membrana semipermeabila si consta in trecerea apei
din mediu mai diluat catre mediu cu o concentratie mai mare. Membranele
semipermeabile datorita fenomenului de selectivitate sunt traversate numai
de moleculele de apa si sunt impermeabile pentru alte molecule. Fluxul de
apa antreneaza si transporturi solubile aceasta. Aceasta trecere se produce
datorita existentei unei anumite presiuni denumita si presiune osmotica.
Aceasta depinde de mai multi factori, si anume:
nr. Moleculelor dizolvate in apa;gradul de disociere, nr. De ioni care se
regasesc in apa;temperatura creste temperatura si produce o crestere a
presiunii; presiunea hidrostatica cu cat aceasta este mai mare si presiunea
este mai mare.
Osmoreglarea organismul are posibilitatea de a regla concentratia
mediilor intra si extracelulare pentru o serie de mijloace, respectiv:
pompa ionica celulele vi sunt mai concentrate decat mediul extracelular ca
urmare pt mentinerea diferentei de concentratie, excesul de apa este
indepratat odata cu ionii existenti, avand loc un consum de energie;
citoosmoreglarea consta in modificarea nr de particule din mediul
intracelular odata cu variatia concentratiei mediului extracelular astfel incat
diferentele de presiune sa ramana in limite normale.
Daca concentratia mediului extern este mai mare in celule se produce o
depolimelizare a moleculelor mari si creste si creste presiunea osmotica,
fenomen denumit anatonoza

Daca concentratia mediului extern este mai mica se produce o polimerizare a

moleculelor mici care va determina o reducere a concentratiei mediului
extracelular si o scadere a presiunii osmotice, fenomen denumit catatenoza.
osmoreglara pe care renala se realizeaza prin reglarea urinei mai diluate
sau mai concentrate, concentratie care variaza in functie de continutul de
saruri din sange.
osmoreglarea prin participarea tesutului conjunctiv - tesutul conjunctiv are
capacitatea de a retine surplusul de apa provenit din circulatia sanguina si de
a o elibera treptat pe masura ce aceasta se elimina din organism.

Subiecte-Sangele
4. Functiile sangelui
SANGELE=singurul tesut lichid din organism,substanta fundamentala a
sangelui este plasma,iar celulele de elem figurate:hematii(eritrocite sau
globule rosi),leucocite(globule albe) si trombocite(plachete sangvine)
Sangele circula intr-un sistem inchis reprezentat de aparatul cardio-vascular
si are rol in asigurarea leg intre toate comp organismului.
-sangele participa la fc de respiratie prin captarea O2 de la nivelul
alveolelor pulmonare si transp acesteia catre tesuturi precum si prin
captarea si transp CO2 de la tesuturi la alveolele pulmonare.
- sangele participa la fc de nutritie a organismului prin transp principalelor
nutritive metabolice repr de monozaharide,aminoacizi,acizi grasi,substante
minerale ,vitamine ,apa.
-sangele participa la fc de excretie prin preluarea catabolitilor ,subst
care=> in urma procesului de catabolizare de la niv celulelor,tesuturilor si
organelor si asigur transp acestora catre org specializate in prelucrarea si
eliminarea lor(rinichii,plamanii,ficat)
- sangele participa la fc de termoreglare a organismului prin aportul de
subst energetice la toate celul organismului in urma metabolismului
acestora=>caldura=(proces)TERMOGNEZA.
-sangele participa la fc de aparare a org prin interm unor proteine
specifice=ANTICORPI+ prin interm leucocitelor care sunt implicare in
mecanismele imunitati celulare si umoarale
5. Proprietatile fizice ale sangelui: culoarea, greutatea specifica,
vascozitatea
Culoarea sangelui: sangele arterial este de culoare rosu aprins datorita
hemoglobinei cu O in sangele arterial gasindu-se aprox 90-95%
oxihemoglobina.Sangele venos este de culoare rosu inchis datorita scaderi
cantitati de oxihemoglobina care ajunge la circa 50-60% si datorita combinari
unei parti cu CO2 si formari carbhemoglobina
Greutatea specifica- densitatea sangelui este influentata de nr elem
figurate si de greutatea lor specifica care poate sa varieze intre 1,088-

1,095,precum si de greutatea specifica a plasmei care variaza intre 1,0181,052.La speciile de animale domestice greutatea specifica este de cca
1,055.Variatii ale greutati specifice pot aparea in cazul ingerari sau pierderii
de lichide
Vascozitatea sangelui este det de frecarea diferitelor molecule
componente ale plasmei precum si de frecarea dintre acestea si hematii ,de
frecarea reciproca dintre elem figurate si de frecarea sangelui de peretele
vascular.Se manifesta cu o forta care se opune curgeri sangelui.Influenteaza
presiunea arteriala si rezistenta periferica a vaselor de sange
Valoarea vascozitati sangelui depinde de valoarea hematocitului care la
randul sau depinde de continutul in elem figurate si deasemenea mai
depinde de concentratia in proteine plasmatice reprez de fibrinogen de alfa
globuline si de imunoglobuline
Vascozitatea sangelui se masoara comparativ cu cea a apei care are
vascozitatea egala cu 1 si este necesar sa mentinem o temp constanta de 20
C.Valoarea normala a vascozitati sangelui la om este de 4,5 iar la speciile de
animale domestice variaza intre 4-5,2.

6. pH-ul sangelui
Reactia sangelui este usor alcalina cu variatii in fc de specie avand ca
valoare 7,35-7,57.Valorile constante ale PH-ului sanguin sunt mentinute prin
mecanisme fizico-chimice si biologice care asigura echilibrul acido-bazic al
sangelui si al mediului intern respectiv exista in organism asa numitele sist
tampon plasmatice si eritrocitare deasemenea se realizeaza si prin ventilatia
pulmonara prin excretia renal,hepatica si cutanata.
7. Organizarea structurala si functiile hematiilor
Organizarea structurala Membrana hematiilor prezenta pe fata externa un strat glicoproteic
care este bogat in acid xialic care asigura legatura electronegativa a hematiilor. Pe partea interna
a membranei se afla un strat care are rol de suport pentru stratul lipidic al membranei eritrocitare.
Aceste straturi sunt purtatoarele antigenelor si ale proteinelor enzimelor care asigura
permeabilitate membranei si faciliteaza metabolismul eritrocitar. Integralitatea membranei
eritrocitare asigura proprietatile ei antigenice, VSH-ul rezistenta la variatiile osmotice si viteza
de transport transmembranar de substante. Citoplasma eritrocitara contine H2O in proportie de
65%, hemoglobina 30-35% alte proteine cu rol in transportul hemoglobinei sunt enzime si
substante minerale. Pentru a-si mentine integralitatea si functiile eritrocitul trebuie sa reziste la
tendintele care pot avea rol in procesele oxidative din organism si sa fie rezistente
hiperhidtratare. Actiunea proceselor oxidative este contracarata de prezenta enzimelor sistemelor
reducatoare iar pericolul de himoliza este prevenit de actiunea pompei de Na care elimina Na la
exteriorul hematiei. Pentru energia necesara desfasurarii acestor procese provine din degradarea
anaerobica a glucozei.
Functiile hematiilor :
1.participa la transportul Osi CO2 in timpul procesului de respiratie prin fixarea acestor gaze la
nivelul hemoglobinei.

2.participa la mentinerea echilibrului acidobazic prin sisteme eritrocitare.

3.au rol de suport pentru antigenele de grupe sanguine rol care este asigurat de membrana
hematiilor.
8. Functiile si compusii fiziologici ai hemoglovinei
Hemoglobina este o feroproteina a carei molecula este constituita din 4 subunitati fiecare
subunitate fiind constituita din globina si de hem.
Functiile hemoglobinei 1.hemoglobina transfera gaze respiratorii intre plamani si
tesuturi.2.mentinerea echilibrului oxido-bazic la nivelul sangelui prin intermediul sistemului
tampon.3.deoarece biosinteza si configuratia moleculara a hemoglobinei sunt controlate genetic
sunt diferite tipuri de hemoglobina care au pus in evidenta la specii si rase diferite transmise
ereditar.4.folosiind electropoeza se pot evidentia tipuri de hemoglobina cu vitalitate mare mica
sau medie de migrare electrica astfel la porc si caine s-au pus in evidenta tipuri de vitalitate mica
de migrare la vaca oaie si capra exista mai multe subtipuri de hemoglobina cu vitalitate rapida de
migrare iar la cabaline exista tipuri de hemoglobina medie si lenta de migrare. Tipul de hem
poate constitui un criteriu de puritate al raselor si un indicator pentru transmiterea la descendenti
a unor insusiri morfoproductive prezente la parinti si corelate cu producerea de lapte carne ,
lana , grasime din lapte .
Compusii fiziologici ai hemoglobinei Sunt reprezentati de :
oxihemoglobina,carboxihemoglobina,hemoglobina redusa.
Oxihemoglobina este rezultatul combinarii hemoglobinei cu oxigen molecular care depinde de
presiunea O2. In sangele arterial saturarea hemoglobinei cu O2 este de 50% iar in sangele venos
se regaseste asa numita hemoglobina redusa care contine proprietati reduse de hemoglobina in
proportie de 60-65% oxihemoglobina.
Hemoglobina redusa in urma disocierii exihemoglobinei si eliberarii O2. Aceasta are structura
ei moleculara de acid difosfogliceric care reduc afinitatea hemoglobinei pentru O2.
Carboxihemoglobina reprezinta o cale de transport a CO2-ului de la tesut la pulmoni.
Carboxihemoglobina care se formeaza in conditiile cresterii presiunii CO2-ului din sangele
capilarelor tesutului se formeaza dat cresterii concentratiei de H a acidului difosfogliceric si dat
cresterii temperaturii. Carboxihemoglobina se formeaza prin combinarea hemoglobinei cu CO2
pt ca afinitatea hemoglobinei este de 200-300 mai mare fata de O2.
9. Proprietatile hematiilor-prezentare generala
NR-ul lor, milioane pe mm3 acest numar este dependent de specie iar in cadrul acesteia depinde
in functie de sexul animalului numar mai mare la mascul , in functie de varsta s-a observat un nr
mai mare la nou-nascuti , in functie de starea fiziologica numarul este mai mare la femele
gestante si animale care depun efort. 1. forma si dimensiunea hematiilor difera in functie de
specie , la mamifere cu forma unor discuri biconcave sau circulare , 4 microni la capra 7 microni
la caine , la pasari hematiile au dimensiuni de 12 , 7 microni . 2.indici eritrocitari determina
numarul de hematii , continutul mediu al unui hematocrit , grosiea medie a eritrocitelor,
elasticitatea hematiilor o proprietate ce ne permite patrunderea in vasele capilare cu diametrul
sub 7 microni si permite amortizarea socurilor mecanice caqre se produc in timpul circuitului
sangelui.3. Permeabilitatea selectiva determinata de comportamentul selectiv al membranei
eritrocitelui care permite trecerea anumitor substante reprezentate de
apa,anioni,glucoza,ureea,ioniide H2,K. 4. rezistenta globulara reprezentata de capacitatea
hematiilor de a-si mentine integritatea si continutul in hemoglobina.

10. Viteza de sedimentare a hematiilor

VSM in sangele circulant intr-o stare de suspensie datorita pricipiilor
hemodinamice. Scos din vase si raportat in anticoagulant sangele se
comporta ca o suspensie instabila , elementele figurate separandu-se de
componenta plasmatica a sangelui.
11. Aglutinarea hematiilor
La animalele domestice grupele sanguine sunt mai multe datorita aglutinogenilor mult mai
numerosi ca specia umana . La taurine s-au identificat aproximativ 70 aglutinogeni care sunt
grupati in 12 sisteme de grupe sanguine.la porc Exista 55 de aglutinogeni grupati in 15 grupe
sanguine.
Cunoasterea grupelor sanguine la animale este importanta pentru dirijarea selectiilor si
ameliorarea acestora pentru stabilirea identitatii animalelor, pentru evidentierea certitudinii
paternitatii,pentru stabilirea filogeniei speciilor si raselor de animale,pentru stabilirea gradului de
homo sau hetero zigotie a populatiei.
Grupele sanguine se transmit ereditar ele pot capata caractere de marker genetic deoarece s-a
stabilit o corelatie intre grupele sanguine si anumite insusiri ale animalelor cum ar fi cantitatea de
lapte , procentul de grasime din lapte , fertilitatea , rezistenta sau predispozitia la anumite boli.
12.
13.
14.
15.
16.
17.

Eritropoeza
Leucocitele-def. clasificare
Limfocitele-rol, tipuri
Leucopoieza
Trombocitele
Hemostaza fiziologica

Subiecte-Sistemul nervos
18. Proprietatile neuronilor

1. Excitabilitatea = proprietatea celulei nervoase de a raspunde la actiunea

factorilor de mediu extern si/sau intern prin trecerea celulei de la starea de
repaus la cea de activitate numita influx nervos.
2.Conductibilitatea = proprietatea neuronului de a conduce influxul nervos
catre neuroni sau catre celulele efectoare musculare sa.0 glandulare.
Intr-o retea de neuroni, influxul nervos se transmite doar intr-un singur sens: de
la axon catre dendritele, pericarionul sau axonul altui neuron.
3.Secretia de mediator chimic = proprietatea neuronului aflat in stare de activitate
de a secreta si elibera prin extremitatea terminala a axonului sau o substanta
prin care neuronul transmite excitatia catre alt neuron sau catre celulele efectoare
musculare sau glandulare,
4.Regenerarea prelungirilor dendritice sau axonice ramase in conexiune cu
pericarionul (structura care contine nucleul celulei) = proprietate specifica
neuronilor. Viteza de regenerare a prelungirilor neuronului atinge valori de 1 mmizi,
fenomen utilizat in chirurgia nervilor.
5.Nemultiplicarea = proprietate specifica celulelor foarte evoluate (neuroni si celuie
musculare). Substanta nervoasa pierduta (neuronii morti) nu se mai reface.
6.Neurocrinia = proprietatea anumitor neuroni de a secreta hormoni (neuronii din
nuclefi hipotalamici).

19. Proprietatile nervilor

1.Excitabilitatea = proprietatea nervului de a reactiona la actiunea unui

stimul prin generare de influx nervos.
2.Conductibilitatea = proprietatea nervului de a permite propagarea
excitatiei de la un segment activ al sau la altul vecin, inactiv. Potentialul de
actiune aparut intr-un punct al
librei nervoase constituie excitant pentru segmentul vecin. Propagarea
influxului nervos se realiz.eaza din aproape in aproape, prin circuite locale,
in fi brele amielinice si prin salturi, de la o strangulatie Ranvier la alta, in
fibrele miclinicc.

20. Sinapsa si mecanismul transmiterii excitatiei prin sinapse

Sinapsa este o jonctiune functionala intre doi neuroni si ea asigura trecerea

excitatiei de pe axonul unui neuron pe dendritele, axonul sau corpul altui neuron,
sau pe o celula musculara sau glandulara.
Mecanismul transmiterii excitatiei prin sinapse.
La acest proces participa fenomene bioelectrice (influxul ner-vos) si fenomene
biochimice (mediatorul chimic).
Potentialul de actiune ajuns la butonul axonic terminal al unui neuron excitat
deterrnina depolarizarea membranei presinaptice, marindu-i penneabilitatea
pentru Na+ si Ca2+. Sub influenta acestora, veziculele presinaptice elibereaza
mediatorul chimic (acetilcolina) in spatiul sinaptic. De aici, mediatorul chimic
difuzeaza si ajunge in contact cu membrana postsinaptica pe care se fixeaza si
reduce rezistenta electrica a membranei postsinaptice, facand-o permeabila
pentru Na+. Patrunderea Na+ prin membrana postsinaptica provoaca
depolarizarea acestei membrane, ceea ce determina inducerea potentialului
local de 10-30 mV, numit potential postsinaptic excitator (PPSE).

21. Sinapsa si prop. Sinapselor

Sinapsa este o jonctiune functionala intre doi neuroni si ea asigura trecerea

excitatiei de pe axonul unui neuron pe dendritele, axonul sau corpul altui neuron,
sau pe o celula musculara sau glandulara
Proprietatile sinapselor
1. Transmiterea excitatiel in sens unic, de la membrana presinaptica la cea
postsinaptica. Aceasta proprietate asigura transmiterea in sens unic a
infl uxului nervos in intregul sistem nervos, de la receptori catre centri nervosi si
de aici catre organele efectoare;
2.Imarzierea transmiterii exeitatiei, clatorita cuplarii proceselor bioelectrice de
mare viteza cu cele biochimice mult mai lente;
3.Transmiterea nedistorsionata a infhrrnatiei prin decodificarea numeroaselor
semnale presinaptice intr-un singur semnal postsinaptic;
4.Transmiterea excitatiei cu un consum mare de energie.

22. Functiile maduvei spinarii-conducerea influxului nervos- caile de

conducere a sensibiliatii
Functiile maduvei spinarii
1. Conducere a influxului nervos

Anatomic, aceasta functie este indeplinita de substanta alba, constituita din

prelungirile axonice mielinizate ale neuronilor spinali sau medulari care formeaza
fasciculele senzitive si din axonii mielinizati ai neuronilor motori din encefal, care
formeaza fasciculele motorii ale maduvei spinarii. Aceste fascicule reprezinta
caile de conducere medulara a sensibilitatii si respectiv a motricitatii.
a. Caile de conducere a sensibilitatii
Sensibilitatea este de 3 categorii: exteroceptiva, proprioceptiva si interoceptiva.
Sensibilitatea exteroceptiva sau superficiala este determinata de actiunea
excitantilor din mediul extem asupra receptorilor de la suprafata corpului. Ea
poate fi de 3 tipuri: tactila, terrnica si dureroasa.
Sensibilitatea proprioceptiva este de 2 tipuri: constienta si inconstieta.
Cea constienta este condusa de fasciculele Goll si burdach, iar celelalte relee sunt
asemanatoare sensibilitatii tactile.
Cea inconstienta este condusa pe o cale formata din doua serii de neuroni senzitivi:
protoneuronul si releul medulo-cerebelos
Sensibilitatea interoceptiva este indusa de excitatii transmise de la viscere st
nu are cai medulare proprii.
Excitatitle de la viscere ajung pe fibrele senzitive la neuronii din ganglionii spinali ai
caror axoni fac sinapsa cu neuronii sensibilitatii exteroceptive. Folosind releeele
acestei cai, influxul nervos ajunge la nucleit talamici sau se proiecteaza difuz pe
cortexul cerebral.

23. Functiile maduvei spinarii-conducerea influxului nervos- caile de

conducere a motilitatii

Functiile maduvei spinarii

1. Conducere a influxului nervos
Anatomic, aceasta functie este indeplinita de substanta alba, constituita din
prelungirile axonice mielinizate ale neuronilor spinali sau medulari care formeaza
fasciculele senzitive si din axonii mielinizati ai neuronilor motori din encefal, care
formeaza fasciculele motorii ale maduvei spinarii. Aceste fascicule reprezinta
caile de conducere medulara a sensibilitatii si respectiv a motricitatii.
b. Caile de conducere a motilitatii
Neuronii motori din maduva spinarii reprezinta releul pentru toate caile motilitatii.
Motilitatea este proprietatea organismului de a efectua miscari in mod activ sau
pasiv. Motilitatea este de 2 tipuri: voluntara si involuntara.
Motilitatea voluntara se realizeaza prin conducerea influxulut nervos de la ariile
motorii ale scoartei cerebrale la netu-onii motori din coamele ventrale ale maduvei
spinarii si, de aici, in
muschi.
Conducerea influxului nervos este asigurata de 2 fascicule cortico-spinale numite si
cat piramidale: fasciculul piramidal direct foarte dezvoltat la om si primate si
fasciculul piramidal incrucisat. Ambele fascicule sunt constituite din prelungirtle
axonice mieltnizate ale neuronilor motori din zonele motorii ale scoartei
cerebrale. Axonii protoneuronilor ambelor fascicule formeaza sinapse cu
neuronii motori din coarnele ventrale ale maduvei spinarti, care conduc influxul
nervos prin prelungirile lor axonice la rnuschi.
Motililatea involuntara este cea mai importanta pentru animalele domestice
si este asigurata de conducerea infl uxului nervos pe caile extrapiramidale.
Impulsurile nervoase conduse pe aceste cai asigura coordonarea miscarilor
capului si membrelor, mentinerea echilibrului si a tonusului muscular.

24. Functiile bulbului rahidian

Functia de conducere a influxului nervos

Bulbul este formatiunea la nivelul careia trec caile sensibilitatii de la maduva
spre encefal Si a cailor motricitatii in sens invers.
In substanta alba din constitutia bulbului rahidian se regasesc fibre senzitive care
formeaza fasciculele cailor sensibilitatii, fibre eferente care formeaza fasciculele
cailor motorii piramidale Si extrapiramidale, fibre proprii sau de asociere,
senzitive sau motorii care realizeaza conexiuni intre nucleii proprii ai bulbului si
nucleii substantei reticulate.
Functia de sediu a centrilor nervosi reflecsi
Centrii nervosi care asigura activitatea reflexa a bulbului sunt de 2 categorii:
centri nervosi simpli Si centri nervosi automati.
Centrii nervosi simpli primesc excitatii prin cai senzitive de la receptori aflati la
periferie. Din aceasta categorie fac parte centrul tusei, stranutului, deglutitiei,
vomei, salivatiei.
Centrii nervosi automati sunt stimulati de modificarile chimice si/sau de cele de
presiune hidrostatica ale sangelui. Cei mai importanti centri sunt: centri
respiratori, centri cardiaci si centri vasomotori. Centri respiratori si cardiaci sunt
denumiti si centri vitali.

25. Functiile mezencefalului

Mezencefalul este constituit din pedunculii cerebrali si tuberculii cvadrigemeni.

a.Functia de conducere a influxului nervos este indeplinita de 2 categorii de
fascicule
nervoase:
-fasciculele senzitive, care realizeaza conexiunile pedunculilor cerebrali cu
talamusul si cerebelul, precum si conexiunfl e tuberculilor cvadrigemeni cu
retina, maduva spinarii, cerebelul si urevhea intema;
-fasciculele eferente, care conduc infl uxul nervos de la pedunculii cerebrali
la scoarta cerebrala, nucleii motori ai nervilor cranieni si spre coarnele
ventrale ale maduvei spinarii, precum si de la tuberculii cvadrigemeni la maduva
spinarii, cerebel si scoarta cerebrala.
b. Reflexele mezencefalice sunt coordonate de centrii nervosi din pedunculii
cerebrali (reflexul pupilar fotomotor, reflexele kinetice si statice) si din
tuberculii cvadrigemeni (reflexele de orientare vizuala si auditiva).
Un rol deosebit in activitatea refl exa a mezencefalului au nucleii rosii din
pedunculii cerebrali. Acesti nuclei primesc impulsuri nervoase de la cerebel si
scoarta cerebrala si trimit impulsuri nervoase catre talamus, formatiunea
reticulata si maduva spinarii.

26. Functiile cerebelului

Mentinerea tonusului muschilor care asigura postura, trimitand catre

muschi impulsuri nervoase motorii prin caile sale eferente (fasciculul cerebeloreticulo-spinal, fasciculul cerebelorubro-spinal).
Participarea la coordonarea miscarilor voluntare comandate de scoarta
cerebrala prin intennediul lobului posterior al cerebelului prin impulsuri
de intarire sau de inhibare a comenzilor corticale cerebrale.

Mentinerea echilibrului prin primirea in arhicerebel (lobul floculo-nodular) a

excitatiilor proprioceptive inconstiente primite de la muschi, tendoane si
articulatii, prccum si a cxcitatiilor primite de la aparatul vestibular.

27. Functiile hipotalamusuli

Hipotalamusul participa la reglarea unor functii complexe ale organismului, cum

sunt temperatura corpului, ingestia de alimente si apa, reglarea activitatii glandelor
endocrine hipofizo-dependente si a sistemului nervos vegetativ.
Temperatura corporala este reglata de hipotalamus prin activitatea a 2 centri
nervosi: centrul termogen si centrul termolitic.
Centrul termogen este situat in hipotalamusul posterior. Pe baza informatiilor
primite de la termoreceptori, el trimite stimuli la centri spinali care declanseaza
refiexe termoaene (frison) sau care limiteaza pierderea calorica (prin vasoconstrictie
cutanata, horipilatie. horiplumatie).
Centrul terrnolitic este situat in partea anterioara a hipotalamusului. Pe baza
inforrnatiilor primite de la termoreceptorii cutanati si din peretii vaselor sanguine, el
declanseaz. a reflexe care intensifi ca pierderile calorice ale organismului (prin
vasodilatatie cutanata, transpiratie, polipnee).
Aportul de hrana este reglat prin activitatea a 2 centri nervosi: centrul foamei si
centrul sati etatii.
Centrul foamei este localizat in nucleii ventro-laterali. Stimularea lui induce ingestia
de alimente, iar distrugerea lui determina incetarea ingestiei (anorexie) si slabire
prouesiva urmata de moarte.
Centrul satietatii este localizat in nucleii ventro-mediani. Stimularea lui induce
stopeaza ingestia de alimente, iar distruaerea lui este unnata de inaestia excesiva
de alimente si obezitate.
Balanta hidrica este mentinuta in echilibru prin actiunile corelate a 2
structuri hipotalamice: centrul setei si nucleii supraoptici.
Centrul setei este situat in hipotalamusul anterior. Stimularea neuronilor sai de
cresterea presiunii osmotice a sang,elui genereaza senzatia de sete si induce
inaestia de apa.
Horrnonul antidiuretic (vasopresina sau ADH) este secretat de nucleii supraopnci din
hipotalamusul anterior, consecutiv cresterii presiunii osmotice a sanaelui.
ADH determina intensificarea reabsorbtiei apei la nivelul tubilor renali si retinerea
acesteia in oraartism. In caz de exces hidric, scade presiunea osmotica a sangelui,
inceteaza secretia de ADH. scade reabsorbtia renala a apei, crestc volumul de urina
si sc climina excesul de apa din oraanism.
Activitatea sexuala este controlata de hipotalamus prin eliberarea hormonilor
gonadotropi hipofizari, care controleaza activitatea gonadelor.
Eiectia lapielui din glanda mamara cste provocata de oxitocina secretata
piepuiiiJereit de nucleul paraventricular, acumulata in posterohipofiza si
transportata la mamela prin intermediul sangelui.
Mentinerea echilibrului functional al sistemului nervos vegetativ se realizea7a prin
centrii nervosi simpatici si parasimpatici ai hipotalamusului.
Hipotalamusul anterior intretine tonusul parasimpatic. Stimularea nucleilor
hipotalamici anteriori este urmata de reactii parasimpatice (scaderea frecventei
cardiace si a tensiunii arteriale, bron_hoconstrictie).
Hipotalamusul posterior intretine tonusul simpatic. Stimularea nucleilor
hipotalamici posteriori este urmata de tahicardie. hipertensiune arteriala,
hiperalicemie).

Starile somn-veghe sunt induse de stimuli generati in nucleii hipotalamici.

Hipotalamusul posterior stimuleaza starea de veghe (viailenta), iar distrugerea
lui este urmata de somnolenta.
Hipotalamusul anterior intretine starea de somn, iar atrofia lui provoaca insomnie.

28. Functiile emisferelor cerebrale

Functional, emisferele cerebrale reprezinta formatiunile cele mai complexe ale

sistemului nervos central.
Procesele fiziologice fundamentale care stau la baza activitatii nervoase
superioare sunt excitatia, inhibitia, analiza si sinteza.
Elaborarea senzatiilor este functia indeplinitd de ariile senzoriale ale scoartei
cerebrale. Aceste zone reprezinta releul terminal al cailor sensibilittii, intrucat
excitarea receptorilor dintro anumita aprte a corpului este urmata de aparitia
potentialelor electrice intr-o anumita zona a cortexului cerebral. De aceea,
aceste zone sunt numite si zone de proiectie corticald.
Fiecare tip de sensibilitate are o anumita zona de proiectie pe cortexul
cerebral (de ex., sensibilitatea acustica are proiectia in zona temporald,
cea vizuala in zona occipitald, cea olfactiva in zona hipocampului).
Elaborarea comenzilor motorii voluntare este functia realizat de neuronii
zonerlor motorii ale cortexului cerebral.
Pe cortexul fiecarei emisfere cerebrale exista:
- arii motorii principale, din care pornesc fibrele cilor piramidale prin care
se propaga impuisuri ce realizeaza miscarile din partea opusa a corpului;
- arii motorii secundare, din care pornesc fibrele editor motorii extrapiramidale,
ce conduc influxul nervos care confera finete si precizie miscarilor comandate
prin caile piramidale. C. invatarea ,vi memorizarea.
Depozitarea informatiei in SNC se realizeaza in 2 etape: formarea engramei
(memoria de scurta durata) si depozitarea engramei (mernoria de lunQa
durata). Mecanismul forrnarii memoriei de scurta durata consta in
modificarea reversibila a conformatiei structurilor proteice din membrana
neuronilor, in timp ce memoria de lunga durata este consecinta formarii de
acizi nucleici (ARN-m) care mentin in timp aceste modificari din membranele
neuronale.
Desfasurarea optima a ambelor etape se produce la varsta tanara si necesita
un echilibru fiziologic (alimentatie optima, regim corespunzator somn-vedie,
absenta factorilor stresanti).
d. Elaborarea refl exe 1 or condifi onate (refl exe corticale) consta in
producerea unor raspunsuri motorii sau secretoare la excitatii conduse prin
arcuri reflexe care au centrii nervosi in scoarta cerebrald.
Reflexele conditionate prezinta urmatoarele insusiri:
- sunt reflexe individuale si nu se transmit ereditar;
- arcurile acestor refl exe devin functionale in cursul vietii individului si
nu raman definitive;
- ccntrii nervosi ai arcurilor reflexe se gasesc numai in scoarta cerebrald:
- reflexele conditionate se formeaza pe seama celor neconditionate, dar si
pe baza celor conditionate de gradul I si II.
Refl exele condiionate formate pe seama celor necondiionate se nurnesc
refl exe condiionate de gradul I, iar cele formate pe seama acestora se numesc
reflexe condiionate de gradul IT i III.

Mecanismul elaborrii reflexelor condiionate se bazeaz pe stimularea

conexiunilor nervoase temporare intre centrii nervoi corticali la cer ajung
impulsurile generate de excitantul conditionat i proiecia cortical a centrului
nervos subcortical care controleaz refl exul necondiionat (de baz), aa
cum sunt in cazul secreiei salivare nucleii salivari anetrior (din punte) i
posterior (din bulb).
Aceste conexiuni nervoase temporale sunt neuroni existeni n SNC Inc de la
natere, dar ei incep s funcioneze numai dup aplicarea repetat a excitantului
necondiionat (de ex., hrana) asociat cu cel condiionat (sunet, lumin), ceea ce
determin deschiderea i meninerea unor noi ci fiincionale nervoase.
Rolul biologic al reflexelor condiionate const Intr-o adaptare mai bun a
reaciilor organismului la condiiile schimbtoare ale mediului inconjurtor,
realiznd o mai bun integrare a organismului in mediul su de via.
Elaborarea de refl exe condiionate care s favorizeze creterea produciei
animale reprezint un mijloc eficient de rentabilizare a zootehniei.
Tehnologiile de cretere i exploatare a animalelor domestice sunt astfel conCepute
incat s permit elaborarea i consolidarea reflexelor condiionate utile sporirii
produciilor. Tehnologia mulsului favorizeaz creterea produciei de lapte
prin elaborarea i consolidarea reflexelor condiionate specifice secreiei i
ejeciel laptelui (efectuarea masajului mamar, prezena aceluiai mulgtor,
respecta_rea orei .i ambianei). Tehnolo g iile de hrnire (programul de
furajare) optimizeaz funcia de digestie prin stimularea secreiei sucurilor
digestive i a motilitii tractului digestiv.
e. Producerea i meminerea somnului prin impulsuri nervoase pornite
din zonele temporale i frontale ale cortexului cerebral ctre
formaiunea reticulat, prin care se dezactiveaz sistemul activator
ascendent reticu.lar.

Sistemul endocrin.
29.Actiunile fiziologice ale hormonului foliculostimulant (FSH) :
FSH este un hormon de natura glicoproteica, a carui functie esentiala este
cea gametogena. La mascul FSH induce dezvoltarea tubilor seminiferi si apoi
initiaza si mentine functiile acestora (spermatogeneza). La femela,
principalele actiuni ale FSh sunt: -inducerea dezvoltarii foliculilor ovarieni
primari si transformarea lor in foliculi antrali secundari, fara a realiza
maturarea si ovulatia acestora;
-cresterea numarului de receptori
specifici pt LH in membranele celulelor tecii interne a foliculilor ovarieni
antrali, pregatind actiunea LH-ului; -inducerea secretiei de estrogeni numai in
celulele granuloasei foliculului ovarian prin transformarea progesteronului
sau angrogenilor; -potentarea actiunii estrogenilor de dezvoltare a sistemului
canalicular al glandei mamare, iar la rumegatoare si a acinilor glandulari.
30.Actiunile fiziologice ale hormonului luteotrop (LTH, prolactina)
LTh este de natura polipeptidica. La mascul LTH stimuleaza formarea
receptorilor pentru LH pe membranele celulelor Leydig. La femela LTh are

actiuni ovariene su extraovariene. Principala sa actiune asupra ovarului

consta in inducerea secretiei de progesteron si relaxina in corpul galben
matur ( dezvoltat sub controlul LH). Actiunile sale extraovariene constau in:
stimularea cresterii si diferentierii epiteliului acinar al glandei mamare si
intensificarea sintezei de ARN in celulele acinilor mamari; inducerea secretiei
laptelui in celulele acinilor mamari sensibilizati in prealabil de estrogeni;
inducerea si mentinerea comportamentului matern la mamifere si pasari;
participarea la reglarea sistemului imunitar prin stimularea migrarii
limfocitelor B din structurile limfoide ale tractului digestiv spre glanda
mamara in ultima perioada a gestatiei, proces important pentru transferul
anticorpilor materni prin colostru si stimularea multiplicarii limfocitelor B si T.
31.Actiunile fiziologice ale hormonului luteinizant (LH) :
LH este un hormon gonadotrop de natura glicoproteica. La mascul LH induce
si mentine secretia endocrina a celulelor interstitiae din testicule (celule
Leydig), celule care secreta hormonii androgeni. Astfel, Lh controleaza
indirect prin androgeni dezvoltarea caracterelor sexuale si comportamentul
sexual al masculului. La femela, LH controleaza functiile ovariene si, indirect,
activitatea glandei mamare. Actiunile ovariene ale Lh constau in: -contorlull
functiei endocrine a ovarelor: prin definitivarea dezvoltarii folicului ovarian
(crescut sub control FSH) si maturarea ovocitului; prin inducerea dehiscentei
foliculiare (ruperea membranei foliculare) urmata de expulzarea ovulului si
lichidului folicular din foliculi (ovulatia); -controlul functiei endocrine
ovariene prin: inducerea secretiei de androgeni in celulele tecii interne a
foliculilor ovarieni, secretie care difuzeaza in celulele granuloasei unde
androgenii sunt convertiti enzimatic in estrogeni sub controlul FSH, rezultand
estrona din androstendion si estradiol din testosteron; stimularea formarii
corpului galben ovarian in locul foliculului ovarian prin inducerea luteinizarii
celulelor tecale; inducerea secretiei de progesteron in corpul galben numai la
vaca, iapa, scroafa si iepuroaica. LH intervine indirect asupra glandei
mamare prin controlul secretiei de estrogeni si de progesteron, stimuland
cresterea si diferentierea sistemului canalicular si a celulelor acinilor mamari.
32.Actiunile fiziologice ale oxitocinei (ocitocina, pitocina):
Oxitocina este secretata de neuronii nucleului paraventricular din
hipotalamus. Aceasta determina contractia fibrelor musculare netede din
glanda mamara, oviductul pasarilor si uterul negestant si gestant.
Actiuni fiziologice:
- inducerea contractiilor miometrului, faciliand inaintarea spermatozoizilor
depusi in caile genitale femele in timpul montei sau insamantarii artificial;
- provocarea ejectiei laptelui prin contractia celulelor miopiteliale din jurul
acinilor mamari si ai muschilor netezi ai canalelor galactofore;
- inducerea parturitiei la mamifere si la ponei si pasari prin contractarea
fibrelor musculare uterine si vaginului la pasari;
- potentarea eliberarii LTH-RH in cursul parturitiei si, la vaci, a eliberarii LH in

timpul ovulatiei;
33.Actiuni fiziologice ale hormonilor tiroidieni iodati:
Celulele foliculare ale tiroidei secreta 2 hormoni care contin iod in molecula
lor- triiodtironina (T3) si tetraiodtironina (T4 sau tiroxina).
Actiuni metabolice:
- stimularea activitatii enzielor implicate in procesele de respiratie tisulara si
cresterea cantitatii de energie caloricca, ceea ce determina intensificarea
termogenezei, cresterea consumului celular de oxigen si - intensificarea
metabolismului energetic;
- stimularea catabolismului lipidic si utilizarea lipidelor cu producere de
energie si apa endogena;
- stimularea indirecta a anabolismului proteic prin cresterea reactivitatii
celulelor la actiunea STH si prin stimularea secretiei de STH;
- stimularea activitatii unui numar mare de enzime metabolice ( ATP-aza,
citocromoxidaze);
- intensificarea absorbtiei intestinale a glucozei si a conversiei carotenilor in
vit A;
Actiuni sistemice(organice):
- stimularea, in sinergism cu STH, a cresterii si diferentierii oaselor
- stimularea eruptiei si cresterii dintilor si coarnelor
- stimularea dezvoltarii foliculilor pilosi si a vitezei de crestere a firelor de
par, de lana si a penelor.
34.Functiile medulosuprarenale:
Medulosuprarenalele secreta doi hormoni: adrelina si nonadrelina
Principalele actiuni metabolice ale hormonilor medulosuprarenali:
- intensifica glicogenoliza hepatica si musculara si cresterea glicemiei;
- activeaza lipaza din tesutul adipos si mobilizeaza lipidele din depozitele
adipoase, creste lipemia, creste lipemia, catabolizeaza lipidele cu producere
de apa endogena si energie caloric;
- intensifica metabolismul energetic prin cresterea cantitatii de caldura
datorita catabolizarii glucidelor si lipidelor;
Principalele actiuni sistemice ale hormonilor medulosuprarenali:
- aparatul cardiovascular cresterea excitabilitatii, a fortei de contractie,
frecventa cardiaca, cresterea debitului cardiac, vasodilatatie coronariana,
constrictia arteriolelor din viscere, mucoase, piele; cresterea tensiunii
arteriale, cresterea volamiei, a numarului de eritrocite si a coagulabilitatii
sangelui;
- apartul digestiv - inhibarea tonicitatii, motilitatii si a secretiilor digestive,
stimularea tonusului sfincterelor tractului digestive;
- aparatul respirator dilatarea bronhiilor, cresterea frecventei respiratorii;
- aparatul excretor intensificarea diurezei prin cresterea ultrafiltrarii
glomerulare, inhibarea muschiilor vezicii urinare concomitent cu stimularea
sfincterelor acesteia, intensificarea activitati glandelor sudoripare;
- tractul genital contractia uterului negestant, iar la pisica si cobaita si a

uterului gestant;
- sistemul endocrin stimularea secretiei de glucagon, secretia de ACTH si
TSH, inhibarea secretiei de insulin;
Datorita acestor functii, hormonii medulosuprarenali sunt primii hormoni ai
organismului care intervin in declansarea reactiilor de adaptare fata de
actiuea unor factori de mediu.
35.Functiile endocrine ale testiculelor
Se realizeaza prin intermediul hormonilor sexuali masculini sau androgeni
secretati de celulele interstitiale ale testiculelor (celulele Leydig) si ale
inhibinei secretata de celulel Sertolo. CElulele Leydig secreta mai multe
substante androgene: testosteron (armasar, taur, magar, vier, caine, iepure),
androstendion (la celelalte specii) si in cantitati mici androsteron,
dehidroepiandrosteron si epiandrosteron. Actiuni metobolice:
-stimularea anabolismului protidic prin intensificarea sintezei proteinelor, in
special a celor musculare, prin potentarea efectului anabolizant protidic al
STH, tiroxinei, insulinei, reducerea eliminarii azotului din organism;
-intensificarea mobilizarii lipidelor din depozite si cresterea lipemiei;
-stimularea cresterii corporale in perioada postpuberala prin osificarea
cartilajelor epifizare;
-stimularea activitatii nervoase superioare;
-favorizarea retentiei de Na, Ca, K, Cl, P si apa.
Actiuni sistemice:
-stimularea cresterii si diferentierii organelor sexuale accesorii (epididi,
vezicule seminale, prostata, glanda bulbo-uretrala, penis, scrot), precum si
inducerea si mentinerea functiilor acestor organe;
- inducerea coborarii testiculelor in scrot;
-inducerea si mentinerea instinctului genezic (libidoului) si a
comportamentului sexual al masculului (erectie, ejaculare, agresivitate);
-inducerea si mentinerea caracterelor sexuale secundare masculine
(conformatia corporala, coama, coarnele, timbrul vocii dependent de
dezvoltarea muschilor laringelui);
-inducerea secretiei de feromoni;
-participarea, impreuna cu FSH, la controlul spermatogenezei.
36.Actiunile fiziologice ale hormonilor estrogeni
Hormonii estrogeni sunt reprezentati de mai multe substante: estradiolul,
estrona si estriolul, ultimii doi fiind produsi de catabolizare ai estriolului.
Actiuni metabolice:
- stimularea anabolismului protidic;
- mobilizarea lipidelor de depozit si cresterea lipemiei;
- retentia clorului, sodiului si apei;
- inhibarea cresterii corporale in perioada postpuberala prin stimularea
osificarii cartilajelor oaselor lungi;
Actiuni asupra aparatului reporducator femel:
- stimularea dezvoltarii organelor sexuale accesorii, formarea si mentinerea

caracterelor sexuale secundare;

- inducerea modificarilor morfologice si functionale de la nivelul aparatului
genital femel care se produs in timpul fazelor de proestru si estru: hiperemia
si edematierea uterului; hiperplazia miometrului si endometrului; hipemia
mucoasei vaginale, proliferarea glandelor cervicale si stimularea secretiei
mucoase a acestora; cresterea rezistentei endometrului la infectii; scaderea
pH-ului;
- determinarea comportamentului sexual al femelei induse de efectul
estrogenilor asupra activitatii sistemului nervos in timpul caldurilor;
- sensibilizarea miometrului la actiunea oxitocinei, ceea ce determina
inducerea contractiilor uterine in cursul actului sexual, care provoaca
aspirarea spermei spre partea anterioara a tractului genital femel, favorizand
fecundatia; de asemenea are acelasi efect de sensibiliare a miometrului la
actiunea oxitocinei care declanseaza contractiile uterine in cursul parturitiei;
- sensibilizarea endometrului la actiunea progesteronului;
- stimularea dezvoltarii canalelor galactofore ale glandei mamare.
37.Actiunile fiziologice ale progesteronului ovarian
Se exercitata asupra aparatului genital femel si a glandei mamare:
-stimularea proliferarii mucoasei uterine la femele aflate in faza de
metestru, endometrul capatand un aspect dantelat;
- stimularea glandelor uterine care produc glicogen, mucus si lipide, secretie
care asigura hranirea igotului si a embrionului pana in momentul nidatiei;
-suprimarea ciclurilor ovulatorii, atunci cand se instaleaza gestatia, prin
inhibarea secretiei de FSH si blocarea dezvoltarii unor noi foliculi ovarieni;
- modifiarea secretiei glandelor cervicale, ceea ce determina cresterea
vascozitatii mucusului cervico-vaginal, facandu-l impenetrabil pentru
spermatozoizii depusi in vagin;
-mentinerea gestatiei prin blocarea actiunii oxitocinei, adrenalinei si
histaminei asupra contractilitatii miometrului.
Actiunile progesteronului placentar :
Este secretat in a doua jumatate a gestatiei si are actiuni similare
progesteronului ovarian. Suplimentar, inhiba lactatia pe masura ce gestatia
avanseaza si stimuleaza proliferarea acinilor si dezvoltarea sistemului
canalicular al glandei mamare la sfarsitul perioadei de gestatie.
38.Functiile endocrine ale placentei:
Principalii hormoni secretati de placenta sunt: gonadotrofinele, lactogenul,
estrogenii, progesteronul si relaxina.
Actiunile fiziologice ale gonadotrofinelor placentare au activitate biologica
similara gonadotrofinelor adenohipofizare, ele continand FSH si Lh. Pot fi
produse de endometru femelei gestante sau de vilozitati coriale ale placentei
la om.
Actiuni:
- intretinerea functiei secretorii a corpului galben de gestatie, asigurand

mentinerea gestatiei;
-inducerea ovogenezei si foliculogenezei pe ovarele fetusului femel;
-stimularea secretiei placentare de estrogeni si progesteron;
-participarea la dezvoltarea glandei mamare a femelei gestante in perioada
antepartum;
Actiunile fiziologice ale lactogenului:
-intretine lactatia in cursul gestatiei;
-stimuleaza in ultima parte a gestatiei dezvoltarea acunilor mamari;
-stimuleaza cresterea somatica a fetusului;
-stimuleaza secretia de insulina la fetusul bovin si mareste concentratia
corpilor cetonici in sangele matrn, favorizand aparitia cetozelor la vacile
gestante.
Actiunile fiziologice ale estrogenilor placentari- acestia apar in sange
dupa luna a 4-a de gestatie la iapa, la vaca dupa luna a 6-a, la scroafa dupa
saptamana a 4-a. Actiuni:
-inhibarea secretiei hormonilor gonadotropi hipofizari pe durata gestatiei,
prevenind astfel dezvoltarea unei serii noi de folicli ovarieni;
-favorizarea dezvoltarii organelor sexuale la fetusul femel;
-inducerea hipertrofiei uterului gestant;
-sensibilizarea musculaturii uterine la actiunea oxitocinei si participarea la
inducerea parturitiei.

39.Functiile fiziologice ale insulinei:

Cel mai puternic factor hipoglicemiant din organism, intervenind in
metabolismul glucidelor prin intensificarea patrunderii glucozei in hepatocite,
adipocite, celulele musculare, leucocite, stimuland utilizarea glucozei prin
glicoliza, prin glicogeneza, prin convertirea glucozei in lipide de depozit si in
proteine. De asemenea inhiba neoformarea de gluci pe baza catabolitilor
lipidici, protidici si pe baza glicogenolizei.
In metabolismul lipidic intensifica anabolismul lipidic pe seama transformarii
acidului piruvic si acetil CoA in acizii grasi; inhiba lipoliza in tesutul adipos,
reduce mobilizarea lipidelor de depozit, inhiba utilizarea acizilor grasi si
formarea de corpi cetonici; stimuleaza sinteza lipidelor din lapte pe seama
convertirii acidului acetic la rumegatoarea si pe seama acetatului activ la
celelalte specii.
In metabolismul protidic actioneaza ca factor anabolizant prin intensificarea
transportului transmembranar al aminoacizilor din sange in fibrele
musculare; stimularea sintezei ARNm si a enzimelor activatoare de
aminoacizi; intensificarea convertirii glucidelor in aminoacizi prin
metabolizarea esterului glucozo-6-fosforic care produce pentoze necesare
sintezei de acizi nucleici; potentarea actiunii STH, care participa la
intensificarea proceselor de crestere.
In metabolismul mineral stimuleaza patrunderea potasiului in fibrele
musculare si in celulele adipoase, protejand organismul contra

hipercalcemiei.
Datorita acestor efecte, insulina stimuleaza productia de lapte, creste
concentratia proteinelor din lapte si creste ingestia de furaje.
Fiziologia cordului.
40. Circulatia sangelui in organismal animal (mica si marea
circulatie):
Sangele circula prin aparatul cardio-vascular care este reprezentat de inima
si un sistem inchis de vase sanguine format din artere, capilare si vene.
Circulatia sangelui este intretinuta de contractile ritmice ale inimii, care are
rol de pompa aspire-respingatoare.
Cordul, impreuna cu sistemul de vase sanguine, formeaza doia circuite
sanguine numite marea circulatie si, respective, mica circulatie sanguine.
MAREA CIRCULATIE(circulatia somatica sau sistemica) asigura deplasarea
sangelui oxigenat din ventriculul stang prin aorta, arterele mijlocii si mici
cartre capilarele din toate organelle corpului, unde cedeaza oxigenul si se
incarca cu dioxid de carbon, si, apoi, prin venule, vene mici, mijlocii si
mari(venele cave) se intoarce in atriul drept.
MICA CIRCULATIE(circulatia pulmonara) asigura deplasarea sangelui
neoxigenat(venos) din ventriculul drept, prin artera pulmonara, spre
capilarele pulmonare, unde cedeaza dioxidul de carbon si, apoi, prin venele
pulmonare ajunge la atriul stang.
La animalul in stare de repaus, cca 20% din masa sanguine se afla in mica
circulatie si cca. 75% in marea circulatie.
41.Ciclul cardiac (sistola si diastola)
Ciclul cardiac este constituit din succesiunea a 2 etape:
- sistola faza de contractie;
- diastole faza de relaxare;
Sistola atriala (0,11 sec): n timpul sistolei, presiunea n atrii creste de la 0-2
mmHg la 4-6 (6-8) mmHg si depaseste presiunea diastolica ventriculara
astfel nct fluxul sangvin este dinspre atrii spre ventriculi.
Diastola atriala (0,69 sec): Corespunde relaxarii atriale si se suprapune
sistolei ventriculare si primelor 4 faze ale diastole ventriculare.
Sistola ventriculara (0,27 sec) Presupune mai multe etape:
- contractia izovolumica (0,05 sec, ntre nchiderea mitralei si deschiderea
aortei): ventriculii ncep sa se contracte si atunci cnd presiune ventriculara
o depaseste pe cea atriala, se nchid valvele atrioventriculare (mitrala, apoi
tricuspida), fenomen marcat acustic prin aparitia zgomotului I. Mitrala se
nchide prima, pentru ca presiune creste mai repede n VS. Ventriculii sunt
camere complet nchise si pline cu snge.
- ejectia rapida (0,09 sec, asigura circa 70% din volumul de snge ejectat):
cnd presiunea ventriculara creste att de mult nct depaseste presiunea
din aorta, se deschid valvele sigmoide (nti pulmonara, apoi aortica) si
ncepe ejectia. Valvele pulmonare se deschid primele pentru ca presiunea
necesara deschiderii lor e mai mica dect cea pentru aorta.

- ejectia lenta (0,13 sec, asigura circa 30% din volumul de snge ejectat): pe
masura de gradientul presional se consuma, ejectia ncetineste.
Diastola ventriculara (0,53 sec): Presupune mai multe etape:
- protodiastola (0,04 sec): ventriculii incep sa se relaxeze si cadn presiunea
din ventriculi scade sub presiunea din aorta si artera pulmonara,se nchid
valvulele sigmoide (nti se nchide aorta pentru ca presiunea scade mai
repede n VS, apoi pulmonara), fenomen marcat acustic prin aparitia
zgomotului II.
- relaxarea izovolumica (0,08 sec): ventriculii redevin camera complet
nchise, dar nu mai mai sunt pline cu snge.
- relaxarea izotona care presupune: umplerea ventriculara rapida (0,11 sec,
asigura circa 70% din sngele ventricular): presiunea ventriculara scade
rapid si atunci cnd scade sub presiunea atriala, se deschid valvele
autoventriculare (ntai tricuspida, apoi mitrala). Sngele ncepe sa curga
dinspre atrii spre ventriculele relaxate;
- umplerea ventriculara l lenta = diastazis (0,19 sec, asigura circa 10% din
sngele ventricular): pe masura ce sngele trece n ventriculi, viteza curgerii
scade datorita scaderii gradientului de presiune.
Doastola generala sau atrio-ventriculara (0.42 sec) este perioada cuprinsa
intre prodiastola care marcheaza inceputul diastole sventriculare si inceputul
sistolei atriale a urmatorului cuclu cardiac. Se carcterizeaza prin diastole
relaxarea atriilor si ventriculelor.
Durata ciclului cardiac variaza in fct de specie si varsta ( mai mare la
animalele de talie mica si tineret)
Ex: cal 28-40 contractii/minut; vaca 55-80; vitel 1-2 sapt. 110-130; Porc 6080; oiae 70-100; gaina 200-300.
42.PROPRIETATILE FUNCTIONALE ALE MIOCARDULUI (Automatismul,
contractilitatea, conductibilitatea, excitabilitatea, tonicitatea,
ritmicitatea)
Automatismul proprietatea cordului izolat sau denervat de a-si mentine
activitatea un anumit timp datorita sistemului excitoconductor;
Generarea ritmica a impulsurilor are loc in celulele nodului sinoatrial.
Potentialul de membrane scade in diastola, avand loc o depolimerizare, care
se asociaza cu scadera permeabilitatii celulare pentru potasiu si cresterea
pentru sodiu, permitand formarea unui nou impuls in nodulul Keith-Flack.
REpolarizarea presupune o scadere a permeabilitatii pentru sodiu si o
crestere a permeabilitatii pentru potasiu. Potentialul format prin depolarizare
lenta = prepotential sau potential excitomotor.
Procesul este dependent de mai multi factori: temperature, concentratie
ionica, prezenta sau absenta unor concentratii mici de acetilcolina si
adrenalina.
Datorita automatismului, contractia cordului este ritmica, dar este supusa
controlului nervous si umoral in functie de necesitatile organismului.
CONTRACTILITATEA (FUNCTIA INOTROPA): - proprietatea miocardului de a se
contracta ca urmare a stimularii electrice.

Cordul lucreaza dupa legea totul sau nimic permitand transmiterea

stimulului in intreg miocardul.
Factorii inotropi (+): adrenalina, sist. Nervos vegetative simpatico,
tonicardiacele (digitalice, bipiridine, aminofilina), Ca.
Factorii inotropi (-): acetilcolina, sist. Nervos vegetative parasimpatic,
hiperpotasiemia, ischemia locala (prin cresterea concentratiei de protoni)
CONDUCTIBILITATEA (FUNCTIA DROMOTROPA): - este proprietatea stimulului
cardiac de a se raspandii in masa atriilor si apoi a ventriculelor, cu o viteza
de 0.3 - 0.4 m/s in fibrele miocardice, determinand contractia acestora.
Stimulul se formeaza in nodulul Keith-Fleck (sinoatrial) si ajunge in atriu, apoi
prin fibrele Merideth la nodulul Aschoff-Tawara (atrioventricular) la fasciculul
His si fibrele Purkinje, prin care se transmite stimulul la miocardul ventricular.
Sistemul nervos simpatico creste conducerea, iar cel parasimpatic o inhiba.
EXCITABILITATEA (FUNCTIA BATMOTROPA): - este data de capacitatea fibrelor
miocardice de a genera potentiale de actiune(unda de depolarizare, dupa
care urmeaza contractia fibrelor miocardului), atunci cand sunt stimulate de
stimuli fiziologici, dar si electrici, chimici, mecanici.
Excitabilitatea se modifica in functie de starea in care se gasesc canalele
ionice(stare active, activabilba sau inactivabla)
Modificarile excitabilitatii sunt exprimate prin existent a 6 periade:
Perioada refractara absoluta- -fibra miocardica este inexcitabila, deoarece
canalele de Na prin care se poate produce depolarizarea nu pot fi activate;
Perioada refractara relativa fibra miocardica poate fi excitata doar cu
stimuli cu intensitate mai mare decat intensitatea prag deoarece canalele de
Na sunt partial activabile
Periaoda excitabila PE celulele sunt total repolarizate iar depolarizarea este
posibila deoarce canalele de Na au trecut in stare activabila;
La fibrele Purkinje mai exista o stare de hiperexcitabilitate la finalul fazei 3, in
care stimuli chiar cu intensiate foarte mica pot depolariza celula;
Periada refractara postrepolarizare chiar daca celulele sunt repolarizate
complet, este dificil sa se genereze un nou potential de actiune;
Perioada refractara lunga a fibrelor cu un raspuns lent asigura o influenta
minima a celulelor pacemaker de catre stimuli externi.
TONICITATEA (FUNCTIA TONOTROPA) reprezinta starea de usoara tensiune
a peretilor musculari in timpul diastole sau dupa denervare sau chiar dupa
scoaterea cordului din organism.
Factorii care asigur aaceasta functie sunt: sistemul vegetative simpatico sau
tensiunea fibrelor musculare ale miocardului.
RITMICITATEA (FUNCTIA CRONOTROPA) contractile ritmice ale cordului sunt
determinate de excitatiile elaborate in nodulul sinoatrail.
Scadera sodiului extracellular si a temperaturii sanguine scade ritmicitatea,
iar cresterea temperaturii accelereaza ritmul cardiac.
Subiecte-Respiratia
43. Ciclul respirator
Miscarile respiratorii sut deplasari caracteristice ale peretilor cutiei toracice care det.

Modificari ciclice ale volumului cutiei toracice si ale plamanilor.Un ciclu respirator cuprinde o
faza de inspiratie urmata imediat de faza de expiratie si o pauza de marime variabila(0,41,5sec)care desparte ciclul respirator.
Inspiratia este faza de inhalare a aerului atmospheric in plamani realiz in mod active prin
contractia muschilor respiratori care determina cresterea celor 3 diametre antero-posterior al
cutiei toracice.Contractia diafragmei mareste diametrul antero-posterior al cutiei toracice si det o
crestere de 60-75% a vol acesteia,respective scaderea accentuate a presiunii intrapleurale.Aceasta
presiune atreneaza si destined plamanii care urm. deplasarile cutiei toracice.Scade presiunea
intrapulmonara si aerul atmosferic este inspirit in plamani(patrundere pasiva).
Expiratia este faza de expulzare a aerului din plamani.In cursul unei respiratii calme,se
realiz. In mod pasiv prin revenirea elastik a plamanilor si a struct. cutiei toacice la
normal.Expiratia fortata este un process activ realiz. prin contractia muschilor xpiratori care prod
deplasarea coastelor si apasarea viscerelor abdominale pe diafragma.Ciclurile respiratorii se
succed in mod regulat la animalul sanatos sic el aflat in repaos.
44. Ventilatia pulmonara
Aceasta este deplasarea alternative a aerului prin caile respiratorii spre si dinspre alveolele
pulmonare.Aceasta deplasare e determinate de modificarile ciclice ale presiunii intrapulmonare
si consta in alternarea fazelor de aspirare si expulzare a aerului.Efectul ventilatiei pulmonare este
reimprospatarea aerului cu oxygen si elim CO2 din aerul alveolar.Aerul existent in caile
respiratorii nu participa la schimburile resiratorii,aceste cai reprezentand spatial mort
anatomic(vol anatomic mort) si cuprinde 33% din vol de aer inspirat.Acest spatiu inklzeste si
umidifica aerul exp si regleaza concentratia de CO2 si O2 la niv alveolar.Uneori o parte din
alveole nu participa la schimbul de gaze,totalitatea lor reprez spatial mort alveolar,spatiu in care
aerul alveolar are aceeasi compozitie cu aerul inspirat.Cele 2 spatii form spatial mort total sau
spatial mort fiziologic,care reprez vol de aer ce nu ia parte la schimburile de gaze resp intr-o
anumita perioada de timp.Aerul ventilat in cursul unei inspiratii este distribuit prin arborele
bronsic pana la canalele alveolare ajungand in vecinatatea alveolelor.In alveolele ventilate
procesul de distributie este continuat de cel de difuziune a aerului inspirat cu cel alveolar astfel
incat aerul sa contina un amestec omogen de aer inspirat si aer alveolar.Ventilatia alveolara=cu
vol de aer care participa la schimbul gazelor respiratorii in fiecare minut.(VA =f(VT-VD)).
45. Volume si capacitati pulmonare
In timpul fazelor ciclului respirator st introd si expulzate din plamani cantitati variate de aer
numite vol pulmonare care pot fi combinate functional formand capacitate pulmonare.Vol
respirator current(VRC sau VT)este vol de aer care patrunde in plamani la fiecare inspiratie si
iese la fiecare expiratie ale unei respiratii calme.Vol inspirator de rezerva(VIR)este vol de aer
patruns in plamani peste VRC,patrundere care se realiz printr-o inspiratie fortata si profunda
efectuata in cont unei respiratii lejere.Vol expirator de rezerva(VER)este vol de aer expulzat din
plamani printr-o expiratie fortata efectuata in cont unei exp calme.Vol residual(VR)este vol de
aer care ramane in plamani la sf unei exp fortate si care nu poate fii elim cat animalul e in viata.E
format din 2fractiuni:vol de colaps si vol minimal.
Capacitatile pulmonare rez din insumarea functionala a unor anumite vol
pulmonare.Capacitate pulmonara totala (CPT) insumeaza toate vol pulmonare adik cea mai mare
cant de aer posibila printr-o inspiratie max.Capacitatea vitala(CV) cupr VT,VIR,VER,decci cant
max de aer kre poate fi inhalata printr-o singura miscare ventilatorie.Capacitatea reziduala

functoionala (CRF) cupr VER si VR adik vol de aer ramas in plamani pana la sf unei exp
calmeCapacitatea inspiratory(CI) insumeaza VIC si VIR adik vol max de aer inhalat intr-o
inspiratie max ce continua o insp calma.Debitul respirator =VRC*frecventa respiratory.