Pedro Nájera Quezada & al.

- Despre uzul și abuzul de Peyote – Abridged Romanian Translation

Despre uzul și abuzul de Peyote (Lophophora williamsii (Lem. ex Salm-Dyck) J.M. Coult.)

de Pedro Nájera Quezada, Jovana Jaime Hernández, Claudia López Martínez și Sandy Karina Neri Cardona

(traducere prescurtată)

Preocuparea pentru conservarea biodiversității în întreaga lume nu este un subiect nou, ba dimpotrivă se acordă
tot mai multă importanță protecției unor specii. În unele situații este necesar, pentru stabilirea unei strategii de
conservare devine necesar ca, pe lângă analiza situației ecologice și a posibilităților de exploatare durabilă, să se
abordeze și problematica necesităților populațiilor native, din punct de vedere cosmogonic, herbalistic, cultural, al
obiceiurilor și datinilor acestora. Prezentul articol analizează problemele legate de consumul de Peyote
(Lophophora williamsii (Lem. ex Salm - Dyck) JM Coult.), prezentând situația istorică și contemporană și propunând
acțiuni adecvate de protejare a Peyote și a culturilor care îl utilizează.

Mexicul se bucură de o biodiversitate deosebită. Numai în ceea ce privește cactușii, pe teritoriul Mexican se găsesc
52 de genuri și 850 de specii de cactuși, din care 35% și respective 84% sunt endemice. Comerțul ilegal cu plante,
colectarea excesivă, sunt numai câteva din motivele pentru care multe specii (146 în cazul cactaceelor mexicane)
sunt periclitate. Există numeroase surse în literatura de specialitate care prezintă importanța economică,
medicinală sau rituală avută de Peyote încă în vremuri ancestrale pentru diferite grupuri de populații native.
Printre acestea se numără și Peyote (Lophophora williamsii), un cactus mic cu proprietăți halucinogene care și în
ziua de azi este important în cultura, tradițiile folclorice și ritualurile religioase a multor grupări etnice native. Sunt
cunoscute mai multe specii de Lophophora conținând substanțe halucinogene, dar nici una nu a câștigat faima și
gradul de utilizare al Peyote Peyote (Lophophora williamsii); mai mult, există și alte specii de cactuși care conțin
substanțe psiho-active: Ariocarpus fissuratus, Ariocarpus retusus, Astrophytum asterias, etc. Acestea au o mare
valoare științifică. Pentru grupurile entice native Peyote are o importanță spirituală încă din vremuri imemorabile.
Aceste practici, derulate pe perioade mari de timp, au condus la alterarea populațiilor, atât în Mexic, cât și în
Texas.

Peyote a câștigat notorietate datorită efectului unic asupra corpului uman, atunci când este ingerat. Gustul amar
se datorează numărului mare de alcaloizi (aproximativ 60), din care cel mai important este mescalina. Cele mai
timpurii utilizări ale Peyote au fost consemnate de misionarii spanioli la sfârșitul sec. 17. Ritualurile Peyote au
rădăcini adânci în opiniile vânătorilor ancestrali asupra modului în care este organizat universul (lumea). Populația
Huichol avea reguli stricte de pelerinaj atunci când plecau să colecteze planta, parcurgând aproape 400 km prin
deșert. Ei credeau că Creatorul a luat forma căprioarei și a Peyote, ultimul reprezentând spiritual și inima
căprioarei. Când consumau Peyote, o consumau crudă, onorând în felul acesta precedentul creat de frații mai mari
– lupii nemuritori. Vânătoarea de Peyote era privită ca o reîntoarcere la Wirikuta (paradis) și consemna un început

Xerophilia – Volume 2, No. 4 (7) – December 2013 1

ISSN 2285 – 3987
Pedro Nájera Quezada & al. - Despre uzul și abuzul de Peyote – Abridged Romanian Translation

arhetipal și sfârșitul unui trecut mitic. Populația Tarahumara organizează dansurile Peyote, urmate de o zi de post,
în tot timpul anului iar ritualurile și rugăciunile aduceau sănătate și prosperitate tribală. În timpul festivităților se
dădea foc unor trunchiuri de stejar sau pin orientate est-vest.

La 1620, adică 60 de ani după prima consemnare, misionarii spanioli au desemnat aceste practice ca fiind
diabolice. La 1630 documente ale inchiziției arătau că Peyote era utilizat de băștinași în ritualuri la peste 500 de
mile la nord de habitatul original. Evident, aceste practici considerate păgâne erau interzise de inchiziție, neavând
nici o aderență cu practicile creștine. Intoleranța s-a manifestat prin persecuții acerbe; cu toate acestea populațiile
native au rezistat. De la bun început imigranții din Lumea Veche au interpretat eronat tradiția peyote. Cronici
spaniole ale timpului menționează că nativii care consumau Peyote “deveneau posedați de viziuni demonice”.
Primele studii serioase au fost efectuate abia în anii 1890 de James Mooney, asupra populației Kiowa din
Oklahoma și ulterior și în alte rezervații. În 1918 după ce a prezentat în fața Congresului american un raport în
favoarea populațiilor indigene și a practicilor lor religioase, Mooney a sprijinit peyotiști din numeroase triburi în
obținerea unor reglementări special menite să protejeze libertatea religioasă. Cu ajutorul și sprijinul lui Mooney, în
1918 a fost înființată oficial Biserica Nativilor Amerindieni. Peyote a fost introdus însă relativ recent în America de
Nord, după vizite efectuate de indieni Kiowa și Comanche la triburi din nordul Mexicului. Cum triburile nord-
americane, care trăiau în rezervații încă de la sfârșitul sec. 19, se aflau în fața dezintegrării culturale, unii lideri
spirituali, în mod speciali aparținând triburilor reamplasate în Oklahoma, au început să răspândească un cult al
Peyote, adaptat la cerințele lor culturale. Astfel, mitologiile Peyote au fost înglobate în credința triburilor din
teritoriile Indiene. Religia Peyote s-a răspândit ca focul sălbatic, fiind atât o alternativă la creștinismul controlat de
misionari, cât și la presiunile grupurilor guvernamentale locale. Astfel că mișcarea Peyote, inexistentă înainte de
1885, a ajuns să aibă o biserică recunoscută și să numere 13.300 de membri în 1922 (iar în prezent între 250.000 și
500.000).

Și în prezent există diferențe de percepție între membrii societății industriale și societățile indigene referitoare la
Peyote; în timp ce primii le definesc ca fiind droguri recreaționale, pentru triburi și grupuri culturale native această
plantă este considerată sacră și miraculoasă. Culegerea Peyote este o muncă dificilă și deseori controlată de
autorități (în Texas spre exemplu există numai 7 peyoteros autorizați) și nu există multe abuzuri cauzate de non-
nativi. Deseori operațiile se desfășoară pe suprafețe mari, de 30.000 de acri în cazul lui Salvador Johnson din
Mirando City, care are o duzină de angajați. Dar, adevărata problemă este că resursele de Peyote scad continuu, în
timp ce necesarul Bisericii Nativilor Amerindieni devine tot mai mare. Pentru ei există însă o soluție simplă:
utilizarea unor surse din zone care intră 300 de mile sau mai mult în teritoriul mexican. Oficialitățile mexicane sunt
însă ferme și decise să prevină colectarea ilegală pe teritoriul său. Dacă Mexicul ar liberaliza legile privitoare la
Peyote, sau dacă Biserica Nativilor Amerindieni ar cumpara terenuri în Mexic prețul Peyote s-ar reduce (este în
prezent $150 pentru 1.000 de capete proaspete) dar ar satisfice necesarul triburilor nord-americane. Rezultatul ar
fi o presiune devastatoare asupra populațiilor de plante mexicane.

Xerophilia – Volume 2, No. 4 (7) – December 2013 2

ISSN 2285 – 3987
Pedro Nájera Quezada & al. - Despre uzul și abuzul de Peyote – Abridged Romanian Translation

Legile mexicane acceptă utilizari potențiale în cazul anumitor specii, ținând însă cont și de abundența populațiilor,
distribuția lor geografică și fragmentarea ecosistemelor. Pentru că utilizarea Peyote este parte a obiceiurilor
culturale și spirituale ale anumitor grupuri etnice, autoritățile mexicane au acordat anumite drepturi pentru
acestea, excluzându-le în aplicarea legilor. NOM059-SEMARNAT-2010 este legea care stabilește statutul fiecarei
specii și care prevede și pentru Peyote un statut special de protecție. În ciuda legilor stricte și presupuse a fi
aplicate consecvent, există străini de loc care vin la Wirikuta, pământul sacru al populației Huicholes, pentru a
colecta, transporta și comercializa cantități însemnate de Peyote în alte piețe. Există o corelație directă între
aceste activități de contrabandă și efervescența religiei Peyote din SUA, devenită principalul consumator.

Conservarea unei specii este însă un concept anthropocentric, în care omul planifică înlocuirea unui ecosistem
după nevoile sale încercând însă să conserve speciile, în loc să protejeze ecosistemul. Privim speciile periclitate ca
un număr de indivizi, ignorând că sunt rezultatul unor relații biotice, a unor adaptări, a continuității genetice și a
capacității de supravietuire în anumite condiții eco-sistemice. Comportamentul unei plante sau a unui animal sunt
un rezultat direct proporțional al genotipului, fenotipului și mediului ambient. Captivitatea nu face decât să
slăbească, cu fiecare generație, potențialul de supraviețuire în ecosistemul din care a originat.

Din punct de vedere al consumului de Peyote, există o demarcație subțire între dependența de droguri și
consumul ritual. Totuși, pentru culturile ancestrale este un exercițiu spiritual și nicidecum o activitate de
agrement. Ele nu vor abuza de Peyote, așa cum nici un catolic nu va abuza de sfânta împărtășanie. Abuzul ar fi o
desconsiderare a zeității. Se pot diferenția mai multe categorii de consumatori: Consumatori tradiționali – cei
pentru care consumul de Peyote are o semnificație religioasă și cosmogonică (Consumatori tradiționali primari,
Consumatori tradiționali secundari – pentru care Peyote are mai degrabă o utilizare medicală și care îl obțin prin
schimburi comerciale sau troc, Consumatori tradiționali terțiari - cum sunt membrii Bisericii Nativilor Amerindieni).
Aceștia din urmă pun o presiune deosebită asupra cererii de Peyote, periclitând în acest fel menținerea tradițiilor
nativilor mexicani. Se estimează că anual în Mexic sunt colectate și distribuite ilegal în SUA și Canada 2 milioane de
capete de Peyote; Consumatori imitatori (în general nativi occidentalizați pentru care s-a pierdut semnificația
inițială); Consumatori comerciali (negustori, atât locali cât și străini de loc, consumatori de agrement, producători
de plante ornamentale, cercetători stiințifici, etc).

Deși în general oamenii nu vor să accepte impactul speciei, acesta există și se manifestă în diferite modalități. Aura
mitică a ceremoniilor, organizarea de ceremonii false (cu iz turistic), invitarea unor triburi din alte locuri la aceste
ceremonii, amploarea luată de cultul Peyote în cadrul Bisericii Nativilor Amerindieni – care apoape au secătuit
populațiile de Peyote din Texas, au efecte nefaste. Mulți peyoteros Huicholes, puși în fața unor resurse tot mai
reduse, și-au modificat modul de colectare: planta se taie progresiv tot mai adânc (pentru a obține un număr sporit
de capete care se regenerează), dar această practică reduce potențialul de regenerare întrucât – în timp –
îndepărtează tot mai mult din țesutul destinat stocării de apă și elemente nutritive. Consumul de agreement a
debutat în anii ’50 - ’60, fiind propulsat de mișcarea hippie și de numeroase personalități ale scenei muzicale și
Xerophilia – Volume 2, No. 4 (7) – December 2013 3
ISSN 2285 – 3987
Pedro Nájera Quezada & al. - Despre uzul și abuzul de Peyote – Abridged Romanian Translation

literare. Chiar dacă aceasta s-a petrecut mai înainte de adevăratele dezastre petrecute în habitate, ele sunt sursa
mișcării neo-hippie, susținute de cei care cred că mestecând Peyote ești “în ton cu natura”. Ei invadează zonele în
care crește Peyote, inclusiv locul sacru al populației Huichol: Wirikuta. În plus, există deficiențe legislative. Astfel,
exemplare confiscate de poliție nu pot fi cultivate sau propagate, nu pot fi donate grădinilor botanice, spitalelor sau
centrelor de cercetare, nu pot fi polenizate sau hibridizate și utilizate pentru producerea de semințe și sfârșesc prin a
fi incinerate. Nu pot fi nici returnate în habitat, întrucât există atât riscul de a fi colectate imediat și oricum nu se
cunoaște exact locul de proveniență (au puritate genetică și sursa germoplasmei necunoscute). Ar trebui studiată
producția de mescalină și a altor alcaloizi în plantele cultivate și arătat că în cultura convențională, producând mult
mai puțini alcaloizi în raport cu greutatea totală a plantei, raportul cost-profit devine cu totul defavorabil consumului.
Programe de replantare sunt încă prea îndepărtate în timp, mai întâi este însă nevoie să se înfiinteze unități de
propagare, sub control sanitar strict pentru a preveni răspândirea de boli, dăunători și paraziți în natură. Vor trebui
să fie excluse zonele dens populate sau intens pășunate. Va trebui sa fie permisă regenerarea băncilor de semințe și
reproducerea exemplarelor adulte. O mare problemă este pășunatul care nu poate susține un astfel de ecosistem.
Sistemul de rotație a pășunatului (sistemul Savory) poate fi o soluție, întrucât se aseamănă cu modul în care
pășuneaza bivolii sălbatici, care migrează permanent pe teritorii imense. Schimbare utilizării terenurilor este un alt
factor important. În acest sens ar trebui ca utilizarea metodelor agro-zootehnice moderne să fie stimulate în
apropierea zonelor urbane, iar în regiunile supuse conservării să fie favorizate metodele tradiționale, mai puțin
invazive. Creșterea populației și dezvoltarea urbană creează presiuni prin infrastructura necesară. Ar trebui stopată
propaganda turistică (media, film, etc.) care să menționeze consumul de Peyote.

Efectele colectării intensive a peyote a format obiectul multor studii. Esențiale pentru conservarea speciei sunt
stoparea abuzurilor și a transporturilor destinate Bisericii Nativilor Amerindieni, susținând în schimb numai
consumul local în scopuri religioase. În plus, Wirikuta, teritoriul sacru ocupat de populația Huichol, ar trebui
transformat în rezervație federală. Mai mult, în această rezervație ar trebui înglobate și zone adiacente pentru a
putea proteja și alte specii endemic periclitate, cum ar fi: Ariocarpus bravoanus subsp. hintonii, Ariocarpus
kotschoubeyanus, Coryphantha poselgeriana, Lophophora alberto-vojtechii, Mammillaria coahuilensis și
Pelecyphora strobiliformis, majoritatea descoperiri de dată recentă. Sunt necesare studii extensive ale populațiilor
de Peyote pentru a înțelege exact vulnerabilitățile și pentru a putea crea sisteme de supraveghere și securitate. Nu
în ultimul rând, este necesară o intensă muncă educativă în școli, pentru a învăța copii despre importanța
conservării mediului ambient pentru generațiile viitoare.

Xerophilia – Volume 2, No. 4 (7) – December 2013 4

ISSN 2285 – 3987