CUM ELIMINATI PADUCHELE LANOS

Paduchele lanos (Eriosoma lanigerum) este unul dintre cei mai periculosi daunatori. Ataca in special
pomii fructiferi, insa si plantele ornamentale cad deseori prada atacului vorace. Se mai numeste si
Paduchele de sange pentru ca, daca e strivit se elibereaza un lichid rosu ca sangele.

Formeaza colonii masive pe tulpini, ramuri, lastari si radacini, uneori chiar pe radacini in apropierea
coletului.
Paduchele lanos inteapa tesuturile si suge sucul celular, iar acestea se hipertrofiaza si apar umflaturi.
Cu vremea, ele se maresc si iau forma de tumori sau nodozitati. Atacurile puternice provoaca
crapaturi care pot fi infectate cu ciuperci patogene.
Paduchele lanos este o insecta vizibila cu ochiul liber, are corpul oval si ajunge pana la 2.5 mm
lungime. Corpul sau e acoperit cu o secretie abundenta ceroasa, care formeaza un invelis filamentos
de culoare alba.
Plantele atacate sunt usor de depistat. Insecta formeaza colonii pe ramurele si trunchi. Acestea arata
ca un invelis alb-vatos.
Ingrijirea florilor. Pentru combatere specialistii recomanda tratamente cu insecticide sistemice si
insecticide de contact: Actara, Movento, Mospilan, Dantop, Decis, Fastac, Imidan. Pentru o
eficienta sporita, puteti alterna tratamentele.
Atentie la doze! Daca veti folosi substante diluate nu faceti decat sa cresteti rezistenta la insecticide
a daunatorilor, iar tratamentele nu isi vor mai face efectul! Repetati tratamentele la 7 zile. Uneori e
nevoie chiar si de 6-7 serii pentru a elimina complet paduchele.

Daca paduchele a atacat pomii din gradina, faceti imbaieri ale trunchiului primavara pentru a
distruge larvele.
De asemenea puteti inlatura si manual o parte din colonii. Un dusman natural al Paduchelui lanos
este buburuza, care il vaneaza si se hraneste cu el.
 PAIANJENUL ROSU – CUM COMBATETI CEL MAI PERICULOS ACARIAN

Paianjenul rosu (Tetranychus urticae) este cel mai periculos si raspandit acarian. Incepand din
martie-aprilie pana la sfarsitul lunii noiembrie, paianjenul rosu e intalnit in toate zonele de vegetatie,
pe cele mai importante culturi.

Ingrijirea florilor. Ataca peste 90 specii de plante. Colonizeaza partea dorsala a frunzelor. Femelele
depun oualele intr-o panza, pe partea inferioara a frunzelor, mai ales de-a lungul nervurilor. Inteapa
frunzele si se hranesc cu sucul celular. Pe frunzele atacate apar la inceput pete de culoare galbena,
care se transforma in rosu sau maro.
Decolorarea incepe de la la baza frunzei, inainteaza de-a lungul nervurii principale si cuprinde in
final toata suprafata. Frunzele atacate se usuca si cad. Se intampla ca, in cazul unui atac masiv,
planta sa piarda 80-100 % din numarul de frunze. Lastarii frunzelor atacate nu mai cresc.

Alaturi de afide, paianjenul este principalul vector de transmitere a virusilor la plante.

In natura, Paianjenul rosu prezinta 10 generatii pe an, dar in spatii protejate este mult mai prolific,
poate ajunge la 20 de generatii.
In natura ierneaza in stadiu de adult, sub scoarta exfoliata a pomilor, pe sub frunzele cazute sau
buruieni uscate, in pamant. Femelele apar primavara devreme, in unii ani incepand din luna aprilie,
o data cu pornirea in vegetatie a plantelor.
Cum il recunoasteti. Femela de paianjen rosu are corpul de forma elipsoidala, de pana la o jumatate
de milimetru lungime. In ciuda numelui, nu toti paianjenii rosii sunt rosii. Unii indivizi pot fi de
culoare galben.

Masculul are corp piriform, mai mic decat femela, cam 0.35 mm lungime, mai deschis la culoare.
Larva are forma elipsoidala, de culoare galben. Oul are forma sferica, este neted, si imediat dupa
depunere are aspect albicios, sticlos, iar pe masura dezvoltarii embrionului, culoarea devine
galbena-portocalie.
Cum il combateti. Primul tratament trebuie facut primavara, iar tinta o reprezinta femelele
hibernante, inaintea de depunerea oualelor.
Produse acaricide eficiente in combaterea paianjenului sunt Nissorun 10 WP, Envidor 240 SC,
Milbeknock, Safran, Kenemite SC. Respectati intotdeauna instructiunile de pe ambalaj si dozele
recomandate. Ca acricid bio puteti folosi extractul de uzici sau de coada calului.
Stropiti intotdeauana si plantele din jur, chiar daca nu au fost atacate inca. Paianjenii migreaza usor
de la o planta pe alta cand nu mai au conditii prielnice.

CUM COMBATETI LIMAXUL, UNUL DINTRE CEI MAI PERICULOSI LOCUITORI

DIN GRADINA
Limaxul este numit popular melcul fara cochilie. Se intalneste frecvent in gradini, in special in
locurile mai umede. Apare in gradini la inceputul lunii mai, cand temperaturile cresc, iar melcii
parasesc adaposturile in care au hibernat.

Limaxul se inmulteste prin oua, pe care le depune sub bulgarii de pamant, intre frunze sau in gaurile
din pamant. Melcii eclozati, se maturizeaza de obicei in 2-3 luni. Intr-un an se pot dezvolta doua sau
chiar trei generatii.
Limaxul atacă numeroase specii de plante – legume, flori, vita de vie, pomi si arbusti fructiferi,
cereale etc. Mananca petalele florilor si frunzele pe care lasa perforatii de diferite forme si marimi.

In radacini sapa cavitati adanci. Partile atacate sunt acoperite de un mucus albicios, iar frunzele
atacate se usuca si radacinile putrezesc.
Ingrijirea florilor. Pe suprafete mici, in gradini si sere, se recomanda imprastierea pe sol de pulbere
de var nestins sau superfosfat.
Cele mai bune rezultate se obtin prin folosirea preparatelor moluscocide. In fitofarmacii
gasiti Agrosan B,Mesurol RB, Optimol 4G, Ferramol.
Exista si solutii bio de combatere a limacsilor. Cea mai eficienta este capcana cu lapte sau cu bere.
Puneti in gradina din loc in loc vase pe care le umpleti cu lapte. Melcii fara cochilie vor alege
laptele in detrimentul plantei. La fel se intampla si in cazul berii. Puteti proteja de asemenea
plantelor presarand in jururl lor substante rugoase pe care limacsii nu le suporta: rumegus, ace de
brad sau alte conifere, coji de oua sau pur si simplu nisip.
 SECRETII LIPICIOASE PE FRUNZE – CAUZE SI TRATAMENTE

Daca pe plante apar secretii lipicioase aveti o problema majora. Aceste secretii lipicioase sunt
produse de o serie de insecte daunatoare. Pe langa atacul insectelor, planta se poate confrunta si cu
atacul unor ciuperci a caror aparitie si dezvoltare este legata de prezenta acestor secretiile lipicioase
care nu sunt altceva decat dejectiile insectelor.
Ingrijirea florilor. O data ce ati descoperit ca planta este acoperita de aceste secretii lipicioase,
verificati cu atentie partea dorsala a frunzelor, zonele de prindere a frunzelor de tulpina, tijele
florale.

In cazul unui atac al paduchilor testosi pe planta vei observa mici carapace maro. Insectele se prind
de tulpini, sub frunze si pe nervuri, sugand seva si secretand acea substanta. Daca nu este oprit,
acesta poate acoperi planta in intregime. Ideal ar fi sa desprindeti aceste carapace de pe frunze si
apoi sa folositi un insecticid: Actara, Calypso, Dantop, Eforia, Karate Zeon. Respectati intotdeauana
dozele indicate pe ambalaj. O doza mai concentrata poate intoxica planta, una prea diluata o face
ineficienta.
Un alt daunator care isi lasa dejectiile lipicioase pe frunze este musculita alba. Dupa ce frunzele sunt
acoperite cu substanta lipicioasa, se ingalbenesc, se usuca si cad. Musculia alba de sera se combate
cu insecticide: Karate Zeon, Mospilan, Admiral 10 EC, Actellic 50 EC, Decis Mega, Fastac 10 CE.
Secretia lasata pe frunze atrage dupa sine atacul de Fumagina. Fumagina este o ciuperca. Ea se
devolta numai pe seama substantelor dulci secretate de insecte sau produse de unele plante ca
urmare a intepaturilor de afide. Pe frunze, ramuri si uneori pe fructe, se formeaza cruste negricioase,
asemanatoare funinginei. Aceste cruste acopera numai partea superioara a frunzelor, cea inferioara
pastrandu-si culoarea verde. Uscarea frunzelor incepe de la margine.

Tot dejectiile musculitei albe favorizeaza aparitia altor ciuperci patogene precum Alternaria sau
Fusarium. Pentru Alternarioza puteti folosi Equantion (sistemic), ROVRAL 500SC (sistemic),
BRAVO (de contact). In cazul Fusariozei, specialistii recomanda un tratament Topsin impreuna cu
Pikalin.
 DE CE CAD FRUNZELE DE LAMAI

Pentru Lamai, problemele apar atunci cand in camera este putina lumina, dar este caldura mare. Din
cauza temperaturii ridicate, plantele nu mai pot sintetiza substante organice si le consuma pe cele pe
care le-au acumulat. In timp, acest lucru duce la epuizarea plantei, care isi pierde frunzele. Pentru a
evita aceasta situatie, iernarea Lamaiului trebuie sa se faca fie la lumina, intr-o camera unde
temperatura nu trece de 18 grade ziua si cu pana la 4 grade mai putin noaptea, fie intr-un spatiu mai
rece, in jur de 4-6 grade, dar la intuneric. La aceasta temperatura, la Lamai metabolismul este foarte
mult incetinit, iar consumul de substante nutritive este foarte mic. In acest fel, plantele nu isi pierd
frunzele, desi pot sta la intuneric chiar si 3 luni.

O cauza frecventa a caderii frunzelor este temperatura prea scazuta a apei de udare. Ea trebuie sa fie
aceeasi cu temperatura din aer, nu mai rece. Urmarile stresului provocat de apa rece pot fi cu greu
remediate.
Lamaiul este sensibil la cantitatea mare de Clor din apa. Daca nu aveti apa de ploaie, lasati apa cu
care udati cateva zile intr-un recipient cu gura larga, descoperit. Turnati apa in farfurioara
ghiveciului, nu direct la radacina de Lamai.
Schimbarea intensitatii luminoase este de asemenea o cauza a caderii frunzelor. Nu mutati planta
des dintr-un loc in altul la intervale scurte de timp.
Nu scoateti niciodata lamaiul din casa direct afara. El trebuie obisnuit treptat cu conditiile de afara.
In caz contrar, lasat in soare, pe frunze apar pete, iar in final acestea cad.

Asezati intotdeauana Lamaiul, fie in casa fie afara, intr-o zona ferita de curent. Curentul de aer, mai
ales iarna, determina caderea frunzelor si perturbarea metabolismului pentru o lunga perioada de
timp.
Aveti grija intotdeauana sa udati suficient planta. Lamaiul este sensibil la stresul hidric si frunzele
cad imediat ce planta are de suferit. Ajuta mult daca pulverizati frunzele. Atentie, nu stropiti planta
daca sta in plin soare pentru ca ardeti frunzele.
 CUM PREPARATI ZEAMA DE URZICI, INSECTICID SI INGRASAMANT BIO

Zeama de urzici este atat un ingrasamant cat si un insecticid bio la indemana oricui. Ajuta la
combaterea paduchilor si ofera plantelor multe substante nutritive, fiind o sursa importanta de azot.
Administrarea regulata de zeama de urzici plantelor la fereste de daunatori si boli.

Ingrijirea florilor. Niciodata nu se administreaza solutia concentrata pentru ca este prea mare
cantitatea de azot pe care o contine. Ea se dilueaza.
Zeama se prepara din lastari proaspat taiati. Acestia se lasa la macerat intr-o galeata cu apa. Folositi
1 kilogram de urzici la 10 litri de apa.
Amestecul se pastreaza 10 zile intr-un loc insorit. Atentie, la un moment dat va incepe sa miroasa
urat. Acoperti recipientul pentru a impiedica acest lucru.
Este foarte important insa sa amestecati zilnic preparatul.

Dupa cele 10 zile zeama se trece printr-o sita si se dilueaza in proportie de 1:10. Se administreaza
plantelor direct la radacina. De asemenea, se pot pulveriza frunzele in fiecare saptamana.
Se foloseste cu precadere ca fertilizator natural pentru plantele care exceleaza prin frunze, nu prin
flori si fructe. Restrictii sunt in privinta plantelor care au capacitatea de a fixa azotul in sol, cu sunt
cele din familia Leguminosae.

TRATAMENTE CONTRA INSECTELOR – CAND SI CUM LE FACETI

Leave a comment

Inainte de orice tratamente impotriva daunatorilor, analizati planta cu atentie. Observati cat de mare
e gradul de infestare. Controlati si plantele din jur pentru ca, in majoritatea cazurilor, insectele
migreaza de pe o planta pe alta. Stabiliti ce insecta este sau macar cu ce tip de daunator aveti de-a
face – musculite, tripsi,nematozi etc.
Ingrijirea florilor. In cazul unui atac nu foarte intens al daunatorilor, insecticidele eco ar trebui sa fie
prima optiune. Ele sunt folosite cu mare succes in cazul plantelor de apartament sau terase, dar sunt
o solutie si pentru gradinile nu prea mari din jurul casei. Despre tratamente bio gasiti informatii aici.

In cazul in care atacul este unul consistent, apelati la insecticide mai puternice. Le gasiti in
fitofarmacii. Tratamentele foliare se vor face inca de la aparitia primilor adulti depistati. Se repeta la
un interval de 5-7 zile atat cu insecticid impotriva insectelor adulte cat si impotriva larvelor. Pentru
a fi eficace dat fiind ca daunatorii dezvolta o anumita rezistenta la substantele active, fiecare
insecticid se va administra de maximum 3 ori.
Intotdeauna utilizati produsul insecticid conform recomandarilor de pe eticheta. Nu depasiti doza
pentru ca ar putea afecta planta.
Daca tineti plantele afara nu aplicati insecticidele pe vreme insorita intrucat poate cauza arsuri
plantelor. Dimineata si seara e numai bine sa stropiti.

Daca trebuie sa faceti si tratamente pentru substrat, apelati la insecticide sistemice din clasa
neonicotinoizi prin udarea plantelor.

GANDACUL DE COLORADO – METODE DE COMBATERE

Gandacul de Colorado (Leptinotarsa decemlineata) face prapad in gradini daca nu ii veniti de hac la
timp. Ataca deopotriva legume si flori si nu se multumeste cu frunzele, ci devoreaza si fructele.
Ca sa gasim cele mai bune metode pentru a-l combate, e important sa-l identificam in toate stadiile
lui. Adultul e usor de recunoscut, are corpul oval, bombat, de culoare galben portocalie. Oul are
forma ovala, tot colorat in galben-portocaliu. Larva in ultima varsta este de 8 – 10 mm si are
culoarea portocalie cu pete negre. Pupa masoara 10 – 12 mm si are corpul bombat, de culoare
portocalie-roscata, cu abdomenul cenusiu.
Adultii si larvele perforeaza frunzele sau le rod complet. Pentru combaterea lui putem folosi
substante chimice, unele extrecte din plante dar si metode mecanice.
Gandacul din Colorado ierneaza in stadiul de adult in sol, la adancimi cuprinse intre 10 si 90 cm.
Primavara, cand temperaturile trec de 10 grade mai multe zile la rand, gandacii ies din pamant. De
aceea daca sapati adanc puteti distruge adultii care hiberneaza.
Acestia au chiar si 3 generatii pe an. Ouale sunt depuse in grupe de pana la 95, pe partea inferioara a
frunzelor. Larvele apar dupa 4 – 16 zile si se hranesc cu frunzele plantelor pe care au
eclozat. Larvele retrase in sol pentru impupare sau pupele pot fi distruse prin prasile repetate.

In magazinele de specialitate exista un dispozitiv numit Bio-Collector. Cu ajutorul unui curent de

aer, aparatul desprinde prin insuflare gandacii si larvele lor care ajung in rezervoarele de colectare.
Eficacitatea aparatului este de 85% pentru larve si de 95% pentru adulti.
Cele mai bune rezultate in combaterea Gandacului din Colorado se obtin prin tratamente chimice.
Dintre insecticide amintim Cipersan, Dackillin, Karate, Karate Zeon, Polytrin, Sumicidin, Vantex,
Mospilan, Laser. In functie de stadiul dezvoltarii gandacului, puteti folosi si inhibitori ai
metamorfozei artropodelor precum Calypso sau Sonet. Impotriva populatiilor rezistente
specialistii recomanda folosirea amestecurilor de insecticide.
Exista si metode naturale de combatere a gandacului, e adevarat cu rezultate mai slabe. Plantati in
gradini Craite sau Galbenele pentru ca mirosul frunzelor lor va alunga daunatorii. Acelasi efect il
are si Coriandrul. De asemenea, o infuzie de Galbenele cu care strpiti frunzele plantelor va tine
gandacii la distanta. Inamicul natural al Gandacului de Colorado este Gargarita. Ea se hraneste cu
larvele daunatorilor. De aceea populati gradinile cu cat mai multe Gargarite. Puteti face asta
plantand Galbenele, Chimen si Marar care atrag buburuzele.

PERICOL PENTRU HIBISCUS: AFIDELE, MUSCULITA ALBA SI FAINAREA

Frunzele Hibiscusului sunt indicatorul sanatatii lui. Frunzele unui Hibiscus sanatos sunt de culoare
verde inchis, netede, fara pete. Orice schimbare aparuta e semn ca ceva nu e in regula. Cele mai
frecvente atacuri sunt cele ale afidelor si ale musculitei albe. Hibiscusul poate fi atacat de asemenea
de fainare.

Afide sau paduchii de frunze ataca mai ales bobocii si frunzele tinere de Hibiscus. O planta atacata
are frunzele contorsionate, iar in zonele intepate apar initial pete rosietice care cuprind treptat toata
frunza, ducand in final la uscarea plantei. Adultii sunt vizibili cu ochiul liber. O infestare de afide
slabeste o planta si o face mai vulnerabila si la alte probleme. Ele se reproduc foarte repede , prin
urmare este necesar sa luam masuri rapid. Se combat cu insecticide sistemice, cel mai cunoscut
tratament fiind cu Actara.

Musculita alba e unul dintre cei mai enervanti daunatori. Uneori pare ca niciun tratament nu e
eficace impotriva ei! Adultii si larvele colonizeaza frunzele de Hibiscus, deseori si lastarii, intepand
si sugand seva din tesuturi. In urma atacului, frunzele se usuca si cad. Pe langa asta, dejectiile
eliminate de insecta favorizeaza dezvoltarea unor ciuperci care influenteaza negativ procesele
fiziologice ale plantelor si care in final duc la uscarea frunzelor.

Se combate destul de greu. Trebuie folosite insecticide chimice repetat si alternativ. Cele mai
eficace sunt Karate Zeon, Mospilan, Admiral 10 EC, Actellic 50 EC, Decis Mega, Fastac 10 CE.
Fainarea este o boala care apare pe frunze si adesea este greu de combatut. Pe frunzele atacate
apare un fel de pasla de culoare alba pe care se formeaza ciuperci, moment in care frunzele atacate
par date cu faina. Aceste frunze sunt deformate, raman mai mici, se rasucesc si se usuca.

La fel, pasla infasoara si lastarii tineri de Hibiscus care se indoaie, se vestejesc si apoi se usuca. In
timpul perioadei de vegetatie sunt necesare tratamente cu fungicide – Mirage 45 EC, Thiovit Jet,
Topas.

INSECTICIDE BIO PE BAZA DE CEAPA SI USTUROI

Ceapa si usturoiul sunt unele dintre cele mai eficiente insecticide bio. Se pot folosi in mai multe
modalitati. Va prezentam doua dintre ele, testate de doamna profesoara Beatrice Iacomi. Nu uitati,
inaintea oricarui tratament impotriva daunatorilor, analizati planta cu atentie. Daca tineti plantele
afara nu aplicati insecticide bio pe vreme insorita intrucat poate cauza arsuri plantelor. Dimineata si
seara e numai bine sa stropiti. Respectati regulile de stropire la fel ca in cazul oricarui insecticid sau
fungicid.
Ingrijirea florilor. Pentru a realiza un insecticid din macerat de ceapa taiati un pumn de ceapa in
bucati cat mai mici pentru a extrage substantele active. Puneti-le intr-un borcan cu apa si lasati-le la
macerat 24 de ore, la temperatura camerei 20-23 de grade. Dupa ce au trecut cele 24 de ore, filtrati
substanta. Puneti-o intr-un pulverizator, fara a o dilua. Pulverizati imediat plantele cu aceasta
solutie. Maceratul rezultat este un foarte bun fungicid si un insectifug repulsiv.

Si din usturoi puteti face un macerat eficient. Trebuie sa striviti 100 de grame de usturoi cu tot cu
coaja. Adaugati 3 linguri de ulei de masline. Lasati la macerat, acoperit, 24 de ore. Filtrati printr-o
strecuratoare fina, apoi striviti pulpa pentru a extrage la maximum principiile active. Adaugati o
lingurita de sapun lichid, bateti cu telul, apoi adaugati un litru de apa. Se conserva la rece si
intuneric in jur de 3 saptamani. Pentru a stropi plantele, faceti o solutie din 1 parte emulsie de
usturoi si 20 parti de apa. Este un insecticid sau repelent foarte bun contra afidelor si acarienilor. E
folosit de asemenea cu succes contra ruginilor, Botrytissi Taphrina.
 RAME SI LIMACSI IN GHIVECI – CE E DE FACUT

Odata ce mutati in casa jardinierele si ghivecele cu flori tinute in gradini in timpul verii, riscati sa
aduceti si intrusi. In ghivece pot ajunge accidental rame sau limacsi, ceea ce reprezinta o reala
problema.
Desi in gradini prezenta lor e benefica pentru ca aerisesc solul, in ghiveci, din cauza volumului mic
de pamant, ramele pot fi daunatoare. Prezenta lor poate deranja radacinile anumitor plante si de
asemenea pot infunda orificiile de scurgere ale vasului.

Ingrijirea florilor. Puteti apela la o metoda bio sa scapati de rame, cu tutun. Desfaceti 5 pana la 10
tigari, iar tutunul il fierbeti intr-un litru de apa cateva minute.
Dupa ce s-a racit, lichidul e folosit pentru udarea din abundenta a ghivecelor si asa puteti scapa de
rame.
Exista si o solutie chimica: stropiti cu o solutie de 0.05% permanganat de potasiu, iar ramele ar
trebui sa iasa la suprafata.
Mult mai grav stau lucrurile daca in pamantul din ghivece au ajuns limacsi. Melcii fara cochilie
mananca plantele, partile atacate sunt acoperite de un mucus albicios, iar frunzele se usuca si
radacinile putrezesc.
In radacini sapa cavitati adanci.

O metoda bio de eliminare a limacsilor este ceaiul de pelin cu care udati planta. Zatul poate fi si el
aplicat in jurul tulpinii plantelor atacate.
Nici substanta activa din cafea, nici zatul nu sunt agreate de melci.
Dar cea mai eficienta metoda de combatere a limacsilor ramane utilizarea de substanțe
chimice. Cele mai bune rezultate se obtin prin folosirea preparatelor moluscocide.
In fitofarmacii gasiti Agrosan B, Mesurol RB, Optimol 4G, Ferramol.

PATAREA NEAGRA LA TRANDAFIRI – CUM O COMBATETI

Patarea neagra este o boala provocata de o ciuperca, cu consecinte dintre cele mai grave: provoca
defolierea aproape completa a trandafirilor. Ploaia sau udarea prin puverizare este principalul mijloc
de propagare a bolii. Infectia apare dupa ce frunzele au stat umede pentru mai mult timp.
Patarea neagra se identifica usor: pe partea superioara a frunzelor, pornind de la baza plantei catre
varf, apar pete rotunde, de culoare negru-violaceu, de 3-10 mm in diametru. Frunzele infectate se
ingalbenesc si cad. Nu numai frunzele sunt afectate, ci si tulpinile trandafirilor, pe care apar pete
violet-rosiatice. Plantele afectate de patarea neagra fac flori putine.

Ingrijirea florilor. Primavara, taiati trandafirii drastic. Eliminati toate frunzele si toate ramurile
afectate. Ramurile pe care le-ati taiat trebuie arse, astfel incat sa nu ramana nimic pe pamant pentru
a nu se propaga boala. Greblati pamantul in jurul trandafirilor.
Incepeti un tratament cu fungicide imediat ce au aparut primele frunzulite. Puteti folosi Funginex,
Orthenex Daconil, Phyton27, Mancozeb plus, Systhane Plus 24 E, Mirage 45 EC sau alte produse
pe care le gasiti la fitofarmacie. Puteti folosi doua produse care au substanta activa diferita,
alternativ, pentru o eficienta mai mare.
Evitati sa udati frunzele trandafirilor si aveti grija ca in jur sa fie suficient spatiu pentru o buna
circulatie a aerului.

Nu in ultimul rand, cultivati soiuri de trandafir rezistente la atacul fungilor

PADUCHELE VERDE AL TRANDAFIRULUI – CUM SCAPATI PLANTELE DE EL

Paduchele verde al trandafirului (Macrosiphum rosae) este o insecta pe cat de raspandita, pe atat de
daunatoare. Paduchii sug seva din lastarii tineri dar și din boboci, blocand dezvoltarea acestora.
Paduchele verde al trandafirului are o dezvoltare dioecica, adica are nevoie pentru dezvoltare de
doua organisme gazda. Planta gazda primara este trandafirul, iar plantele gazda secundare sunt
diferite specii ierboase.
Insecta ataca mai ales trandafirul, preferand soiurile cultivate, dar si zmeurul si coacazul. Paduchele
formează colonii pe bobocii florilor, pe lastarii tineri si pe partea inferioara a frunzelor. Frunzele
atacate se incretesc, apoi se ingalbenesc, se usuca si cad. Bobocii atacati nu se mai deschid sau se
deschid cu greutate, formand flori mici.
Afidele secreta pe plante o substanta lipicioasa cu aspect stralucitor, bogata in zaharuri. Organele
atacat e sunt acoperite cu “roua de miere”. In acest fel, pe plantele atacate se vor instala mai usor
ciupercile saprofite, iar alte insecte sunt atrase de aceste secretii. Afidele sunt principalul vector de
transmitere a virusurilor la trandafir.

Pentru combaterea chimica se aplica stropiri de iarna, in timpul repausului vegetativ, si tratamente
in perioada de vegetatie, la semnalarea primelor atacuri. Distrugerea plantelor gazda secundare
contribuie la reducerea numarului de daunatori. Distrugerea manuala si spalarea cu furtunul cu jet
puternic de apa nu rezolva problema.
In fitofarmacii gasiti produse pentru a combate eficient paduchele verde al trandafirului. Printre cele
mai eficiente produse se afla Actara, Calypso, Dantop, Eforia, Karate Zeon. Respectati intotdeauana
dozajul indicat pe ambalaje. O doza mai concentrata poate intoxica planta, una prea diluata o face
ineficienta. Tineti seama si de faptul ca in cazul unor produse trebuie sa treaca o anumita perioada
de la aplicarea tratamentului pana la recoltarea fructelor.
Se recomanda folosirea alternativa a insecticidelor pentru a evita aparitia afidelor rezistente la
anumite produse.

DAUNATORI SI TRATAMENTE PENTRU CITRICE

Citricele crescute pe terasa sunt mai sensibile decat cele crescute in mediul natural. Ele pot fi
afectate de afide, acarieni si paduchi.
Afidele afecteaza varfurile de crestere si frunzele tinere. Plantele atacate au frunze incretite,
deformate si lastari incovoiati, care cu timpul se usuca. Se combat cu insecticide sistemice, de
exemplu Actara, Sumithion, Zolone, Perfection, Pirimor sau Decis.
Cei mai periculosi pentru citrice sunt paduchii testosi care ataca frunzele si lastarii tineri.
Paduchii testosi se pot combate cu una din solutiile urmatoare, care pot fi preparate in casa:
– o parte alcool medicinal si trei parti apa,
– o parte solutie de sapun de casa trei parti de apa
– tutun si apa – 5 tigari la o jumatate de litru de apa, lasate 24 de ore la macerat

Cu aceste solutii se sterg frunzele, in special pe fata inferioara. Tratamentul se repeta la doua-trei
saptamani. Daca infectia e puternica, dupa ce plantele au fost sterse cu una din aceste solutii se
foloseste si un insecticid.
Acarienii ataca in special in conditii de canicula. Insecta depune ouale pe partea inferioara a
frunzelor. Un paienjenis alb se formeaza intre frunze si lastari. Se combat prin stropiri repetate cu
substane de genul Padan, Karate, Sintox, Nissorun, Danirun.

CUM SCAPATI DE FOCUL BACTERIAN, O BOALA GRAVA

Focul bacterian este o boala grava produsa de bacteria Erwinia amylovora. Incidenta bolii
este in crestere constanta in Romania in ultimii 10 ani, asa cum arata Ministerul Agriculturii intr-un
avertisment trimis fermierilor.
Aceasta boala afecteaza mai ales marul, parul, gutuiul, dar si specii de Cotoneaster,
Pyracantha, Crataegus, Sorbus, Eryobotria, Mespilus, Stranvaesia, provocand pierderi mari, atat in
livezi cat si in pepiniere. Are viteza de raspandire rapida, boala putand distruge tot pomul in numai
trei luni de la infectie.

Evolutia bolii cuprinde trei faze, fiecare cu simptome caracteristice:

▪ Arsura inflorescentelor – apare primavara devreme
▪ Arsura lastarilor – frunzele se ofilesc si intregul lastar se brunifica sau se innegresc
▪ Ulceratiile – se manifesta pe ramuri mai batrane, sarpante si trunchi, provocand leziuni.
Frunze afectate de Focul bacterian se brunifică, se răsucesc şi se usucă. In cazul inflorescenţelor
primele semne ale bolii apar la scurt timp după fecundare. Florile şi fructele abia legate, se ofilesc,
se usucă, devenind brune-negricioase. Infectia progreseaza spre peduncul care in final se innegreste.
Pe timp calduros si umed din peduncul exudeaza picaturi de lichid. Bacteria trece apoi rapid de la
inflorescente la lastari si ramuri, pe care se formează ulceraţii.
 Varful lastarului la inceput se ofileste, se brunifica si deseori se indoaie sub forma de carja.
Fructele tinere afectate de Focul bacterian se înnegresc sau se brunifică, rămânând, prinse pe lăstari,
ca şi florile şi frunzele (cele mai multe, rămân acolo şi peste iarnă). Si fructele dezvoltate sunt
atacate, chiar şi cele în curs de maturare. Pe ele apar pete rotunde decolorate, apoi brune şi cu
picături de exsudat pe suprafata.
Pe ramurile şi trunchiul plantei apar pete mari, adâncite; scoarţa atacată se necrozează şi este
lipită pe lemn. Indepărtând scoarţa, se observă lemnul colorat în brun-roşcat . La suprafaţa plăgilor
apar picături de exudat, cleioase şi incolore la început, apoi acestea se întăresc, devin galben –
brune.

Bacteriile se propagă rapid, atât în coroana pomului respectiv, cât şi la pomii vecini. In condiţii
favorabile de vreme, respectiv ploaie cu vânt, infecţia se generalizează, iar pomii par a fi arşi de
flăcări şi, după cca. 3 luni, livada se usucă aproape total.
Agentul patogen este Erwinia amylovora, o bacterie bastonaş, lofotrichă.
Bacteriile rezistă iarna în ulceraţiile dezvoltate din contaminări tardive şi dificil de reperat.
Răspândirea se face prin materialul vegetal infectat, transportat dintr-un loc în altul; pe plan local –
prin picăturile de ploaie duse de vânt, insecte (albine, muşte, viespi, afide, psilide, furnici). Păsările
migratoare (graurii) au avut şi au un rol important în transportul bacteriei dintr-o ţară în alta.
Infecţiile se fac prin leziuni sau prin deschiderile naturale (stomate, lenticele, nectarii).
Ingrijirea florilor. Limitarea raspandirii Focului bacterian presupune efectuarea controalelor pentru
detectarea noilor focare, folosirea soiurilor mai putin sensibile, evitarea transportarii materialului
contaminat, indepartarea ramurilor cu simptome la o distanta de cel putin 50 cm sub limita prezentei
simptomelor si arderea acestora dezinfectarea instrumentelor folosite la taiere.
Tratamente chimice:
 ▪ înainte de înflorit (produse cuprice – Champion, Funguran, Kocide);
▪ în timpul înfloritului: 2- 3 tratamente, la interval de 5-7 zile (Aliette);
▪ ultimul tratament – toamna, înainte de căderea frunzelor, cu produse cuprice.
După precipitaţii sau imediat după căderea grindinei tratamentele trebuie repetate. Dacă pragul este
constant depăşit, tratamentul se reia la 3 zile dupa cel anterior sau la 4-5 zile dacă pragul este atins
din nou.

PADUCHELE TESTOS AL TRANDAFIRULUI – CUM IL COMBATEM

Alaturi de Paduchele verde al trandafirului (Macrosiphum rosae L.) un alt paduche care da de furca
gradinarilor este Paduchele testos (Aulacaspis rosae Bché.). Il recunoasteti usor – femela are corpul
piriform de culoare roz. Scutul femelei este de culoare alba, mai mare decat cel al masculului.
 Masculul este de culoare roscată, cu aripile albe. Scutul mascul este liniar, albicios, prevăzut
cu 3 carene.
Larvele primare apar la sfarsitul lunii mai si se raspandesc si formeaza colonii pe ramurile
trandafirului. Adultii apar incepand din luna septembrie. Dupa imperechere masculii mor. Larvele si
femelele colonizeaza ramurile si tulpinile din care sug sucul celular. In urma atacului frunzele
raman mici, se ingalbenesc, se usuca si cad, bobocii florali nu se deschid, tesuturile lastarilor nu se
lignifică, se necrozeaza si scoarta se exfoliaza. La atacuri puternice ramurile si lastarii sunt acoperte
cu o crusta formata din scuturile albicioase ale paduchelui.

Ingrijirea florilor si combatere. Combaterea chimica se face in perioada de repaus vegetativ si

in timpul perioadei de vegetatie. Dupa caz, tratamentele de vara se pot repeta la 8 -12 zile.
Printre cele mai eficiente produse se afla Actara, Calypso, Dantop, Eforia, Karate Zeon. Respectati
intotdeauana dozajul indicat pe ambalaje. O doza mai concentrata poate intoxica planta, una prea
diluata o face ineficienta. Tineti seama si de faptul ca in cazul unor produse trebuie sa treaca o
anumita perioada de la aplicarea tratamentului pana la recoltarea fructelor.
Se recomanda folosirea alternativa a insecticidelor pentru a evita aparitia afidelor rezistente la
anumite produse.
 FICUS – DE CE SE INGALBENESC, SE USUCA SI CAD FRUNZELE

Ingalbenirea frunzelor la Ficus este ca febra la om. Poate avea cauze multiple, indicand atat
insuficienta unuia dintre factorii esentiali, cat si excesul. Poate fi insa si semnul unei afectiuni mai
grave.
In cazul Ficusului, daca frunzele se ingalbenesc si incep sa cada poate fi efect al subnutritiei.
Fertilizati de doua ori pe luna in toata perioada de crestere. Folositi un fertilizant cu continut mai
ridicat de azot (N), cu eliberare lenta, cum sunt batoanele fertilizante.

Frunzele Ficusului se zbarcesc frecvent si chiar se usuca. Cele mai plauzibile motive sunt
expunerea la lumina directa a soarelui arzator, pulverizarea neregulata a frunzelor si lasarea
compostului sa se usuce prea mult. Este o problema comuna la Ficus pumila. Tipurile taratoare au
nevoie de udari ma frecvente. Nu folositi apa prea rece.
Caderea brusca a frunzelor la Ficus elastica e cauzata de udarea excesiva. Alte motive pot fi
temperatura scazuta iarna, lumina prea putina, fertilizarea in exces sau tinerea plantei in curent rece.
La Ficus benjaminalumina prea putina sau mutarea plantei dintr-un loc in altul au efecte similare.
Ficus elastica si Ficus benjamina prefera spatiile luminoase, in timp ce Ficus pumila prefera locurile
cu semiumbra.

Ce nu ar trebui sa va ingrijoreze este caderea frunzelor de jos. La arbusti, acesta este un

proces natural si dupa cativa ani tulpinile raman golase.
Ficusii pot cadea prada atacului insectelor daunatoare. Pulverizati plantele care sunt infestate cu
daunatori. Daca sunt insecte care se misca rapid cum ar fi musculita alba sau afidele, pulverizati si
plantele din jurul celei bolnave. Daca sunt daunatori care se misca incet, cum sunt viermii sau
paduchii, pulverizati numai plantele bolnave.

ZATUL DE CAFEA, FOLOSIT CU SUCCES IMPOTRIVA MELCILOR SI CA

INGRASAMANT BIO

Zatul de cafea are un continut ridicat de azot, care face frunzele sa straluceasca de sanatate,
iar plantele sa fie mai robuste si sa reziste mai bine. Muscatele, rododendronii si azaleele, trandafirii
si hotensiile sunt cateva dintre plantele care reactioneaza foarte bine la acest ingrasamant.
 Nu faceti exces, e suficient sa fertilizati cu zat de cafea de doua ori pe an.
Ingrijirea florilor. Incorporati zatul de cafea pana la 8 cm adancime in sol ca sa eliminati parazitii
din pamant, ciupercile si viermii care ataca radacinile.De asemenea, impiedica buruienile sa
invadeze gradina si aereaza solul.
Poate fi folosit cu succes si la mulcirea plantelor, dar in anumite conditii. Textura zatului de cafea
este una fina, de aceea ar trebui utilizat numai in combinatie cu alte materiale grosiere organice.
Daca este folosit singur, intr-un strat gros, zatul de cafea poate sa usuce si sa compacteze solul, ceea
ce nu e de dorit.

Zatul de cafea e folosit cu succes si pentru protejarea plantelor impotriva melcilor. E o

alternativa ieftina si bio la moluscocidele de pe piata. Trebuie sa faceti un cerc din cafeaua macinata
de jur imprejurul plantei. Melcii si limacsii nu vor trece de el.