Tema 5.

Sistemul urinar
Lucrul individual
Stînă Adrea-Elisa IBM-191
1.Reprezintă schematic sistemul excretor

2. Numeşte rolurile multiple ale rinichilor în homeostazie.

1. Excreţia produşilor de catabolism şi a substanţelor chimice străine
2. Reglarea balanţei hidro-electrolitice
3. Regalarea echilibrului osmotic
4. Reglarea echilibrului acido-bazic
5. Reglarea TA (tensiunii arteriale)
6. Reglarea eritropoiezei (sinteza eritropoietinei)
7. Sinteza Vit. D activă (calcitriol)
8. Gluconeogeneză (în timpul postului prelungit)
2. Rata de excreţie în urină a diferitor substanţe depind de 3 procese renale:
1. Filtrarea glomerurala (FG)
2. Reabsorbtia tubulara (R)
3. Secretia tubulara (S)
⇒ Rata de excreţie = FG – R + S
3. RFG -valoarea este egală cu 125 ml/min sau 180 l/zi (20% din fluxul plasmatic renal).
4. Desenează rezumatul forţelor, ce determină presiunea netă de filtrare la nivelul renal:

1. Forţele ce favorizează FG:

- Presiunea hidrostatică intracapilară cu
valoare ↑ (Ph=60 mmHg)
- Ponc capsulară -considerând că Pr sunt f.
reduse în urină (Ponc capsulară =0 mmHg )
2. Forţele ce se opun FG:
- Presiunea hidrostatică din capsula Bowman
(Ph caps= 18mmHg)
- Ponc intracapilară (Ponc =32 mmHg)

Presiunea de filtrare netă = Ph – (Ponc +

Pcapsulară) = 60 – (32 – 18) = 10 mmHg

5.Determină presiunea netă de filtrare în cazul în care apare stenoza (îngustarea) a.renalis şi
presiunea hidrostatică din capilare scade pîna la 85 mm Hg:
La pacienții cu stenoza arterei renale, rata de filtrare glomerulară este dependentă de angiotensina II
și alți modulatori care mențin sistemul de autoreglare între arterele aferente și eferente, putând scădea
când presiunea de perfuzie renală scade sub 85 mm Hg. Rata de filtrare glomerulară scade când
stenoza arterei renale depășește 50% din lumen. Gradul stenozei care ar justifica o încercare
intervenționala chirurgicală sau radiologică nu este cunoscut.

6. Determină presiunea netă de filtrare în cazul în care apare obstrucţia căilor renale cu
cresterea ulterioară a presiunii din capsula Bowman:
Obstructia de tract urinar (calculi) poate modifica presiunea hidrostatica din capsula Bowman, o
scade pana la 18mmHg.

7. La nivelul tubulilor renali proximali sodiul este absorbit prin transportul tubular, apa fiind
absorbită prin în cantitatea de 65% din volumul total RFG.
Desenează mecanismul absorbtiei asociate a apei cu Na+ la nivelul tubulilor proximali:

8. La nivelul tubulilor renali proximali glucoza şi aminoacizii sunt absorbite prin mecanismul de
transport activ în cantitatea de 80% din filtratul glomerular.
Desenează mecanismul absorbţiei asociate a apei cu glucoză şi aminoacizi la nivelul tubulilor
proximali:
9. Explică mecanismul contracurentului la nivelul ansei Henle:
Mecanismele cu rol in transportul ionilor de sodiu, clor si potasiu, care actioneaza in celulele
epiteliale din segmentul gros al bratutlui ascendent al ansei Henle. Pompa sodiu-potasiu ATP-aza din
membranele celulare bazo-laterale mentine o concentratie intracelulara scazuta a sodiului si totadata
potentialul electric negativ intracelular. Sistemul de co-transport 1-sodiu, 2-clor, 1- potasiu din
membrana luminala transporta aceste trei tipuri de ioni din lumenul tubular in celule, utilizand
energia potentiala eliberata prin difuziunea intracelulara a sodiului in sensuI gradientului sau de
concentratie. De asemenea, transportul intracerular al ionilor de sodiu este realizat si de sistemul de
contra-transport sodiu-hidrogen. Sarcina neta pozitiva (+8 mV) a lumenului tubular fata de spatiul
interstitial forteaza difuziunea unor cationi precum Mg++ si Ca++ din lumen in lichidul interstitial pe
calea paracelulara.

10.Desenează mecanismul contracurentului la nivelul ansei Henle:

11. Indică valorile densităţii urinei în condiţii fiziologice: 1.005 - 1.030

Indică importanţa clinică:
Urina este un produs de filtrare, reabsorbție și excreție, reprezentând activitatea funcției renale.
Importanta clinica a densitatii urinei este determinarea si evaluarea valorilor anormale ele acesteia ,
care indica diferite disfunctii ale sistemului excretor sau prezenta unor boli ca : diabetul zaharat ,
insuficienta cardiaca congestiva , transpiratii abundente, insuficienta renala acita sau cronica . Prin
determinarea densitatii urinei se poate determina cauza aparitiei unor disfunctii ale organismului.
Densitatea urinei depinde de cantitatea de lichide ingerată de pacient şi poate fi afectată de
dieta sau de efortul fizic.
Modificări de densitate ale urinei:
a. Hipostenurie
Diureza apoasă sau scăderea densității urinare (hipostenurie, densitate < 1.015) apare în
cazurile de:

• diabet insipid;
• glomerulonefrite;
• pielonefrite cronice;
• insuficiență renală acută;
• insuficiență renală cronică (fază compensată).

b. Izostenurie
Conditie in care se elimina o urina finala cu presiune osmotica constanta, aproximativ egala cu cea a
plasmei dezalbuminate.
c. Hiperstenurie

Creșterea densității urinare (hiperstenurie, densitate > 1.025) apare în:

• deshidratare;
• proteinurie;
• diabet zaharat;
• hipercalciurii;
• insuficiență cardiacă congestivă;
• toxemie gravidică;
• diaree;
• vărsături;
• transpirații abundente.
 Lucrare de laborator
Lucrarea N 1. Determinarea densităţii urinei.
Materiale necesare: urodensimetru, cilindru de sticlă, urină.Enumeră etapele pentru determinarea
densităţii urinei
(Fig.V.1).
A: 1. Densimetru ;
2. Cilindru de sticla;
B – determinarea densitati specifice.

Fig.V.1 Determinarea densităţii urinei cu urodensimetrul (B)

În cazurile, când măsurările se fac la altă temperatură decât 150C, este necesar de făcut corecţie.
Când temperatura este mai mică ca 150C, din valoarea primită se scade cifra, care corespunde
temperaturii date, iar când temperatura este mai mare, atunci la valoarea primită se adaugă cifra, care
corespunde temperaturii date, conform tabelului lui Bouchardat. Dacă în urină se află glucoză, atunci
pentru corecţie se folosesc datele din coloana a treia a tabelului (vezi tab.5.1).
1. Notează rezultatul obţinut şi compară-l cu valoarea normală.
Urodensimetrul –are gradațiicuprinse între1,001 –1,040 g/cm3, acestea fiind extremitățileintervalului
la care poate săajungădensitatea urinei încazuri patologice. AM obtinut un rezultat de aproximativ
1.025 g/cm3.
2.Concluzii:
Am comparat rezultatele obtinute cu datele densitatii urinei in mod normal, care este in jurul valorii
1,018 g/cm3(de-a lungul unei zile variază între1,015 –1,025 g/cm3). Prin urmare , am determinat
experimental densitatea urinei , care s-a dovedit a fi u unui pacient sanatos.
Tab. 5.1 Bouchardat pentru facerea corecţiilor în dependenţă de temperatură şi prezenţa glucozei
în urină.
Temperatura, C0 Urina fără zahăr Urina cu zahăr
1 -0,9 -1,3
2 -0,9 -1,3
3 -0,9 -1,3
4 -0,9 -1,3
5 -0,9 -1,3
6 -0,8 -1,2
7 -0,8 -1,1
8 -0,7 -1,0
9 -0,6 -0,9
10 -0,5 -0,8
11 -0,4 -0,7
12 -0,3 -0,6
13 -0,2 -0,4
14 -0,1 -0,2
16 +0,1 +0,2
17 +0,2 +0,4
18 +0,3 +0,6
19 +0,5 +0,8
20 +0,9 +1,0
21 +0,9 +1,2
22 +1,1 +1,4
23 +1,3 +1,6
24 +1,5 +1,9
25 +1,7 +2,2
26 +2,0 +2,5
27 +2,3 +2,8
28 +2,5 +3,1
29 +2,7 +3,4
30 +3,0 +3,7
 PHYSIOEX 9.0 Renal System Physiology (CAPITOLUL 9)

Activitatea 1
Efectul razei arteriolei asupra ratei filtrării glomerulare

Tab.5.3 Efectul razei arteriolei asupra ratei filtrării glomerulare

Raza arteriolei aferente Raza arteriolei eferente Presiunea capilară Rata filtrării glomerulare
(mm) (mm) glomerulară (mm Hg) (ml/min)
0.50 0.45 55.08 124.99
0.50 0.45 55.08 124.99
0.45 0.45 51.54 81.06
0.40 0.45 48.52 43.66
0.35 0.45 46.16 14.35
0.55 0.45 58.94 172.86
0.60 0.45 62.88 221.69
0.50 0.45 55.08 124.99
0.50 0.40 56.10 137.69
0.50 0.35 56.84 146.82
0.50 0.30 57.34 152.96

FIŞĂ DE LUCRU ÎN LABORATOR

1.Care sunt componentele corpusculului renal?
Componentele corpusculului renal sunt : capsula Bowman si arteriola eferenta glomerulara.
2.Începând de la corpusculul renal, enumeră componentele tubului renal în ordinea implicării
lor în procesul de filtrare.
Capsula Bowman, tubul contort proximal, Ansa Henle, tubul contort distal, canalul colector.
3.Descrie efectul de scădere a razei arteriolei aferente asupra presiunii capilare glomerulare şi
a ratei de filtrare.
In urma scaderii razei artetiolei aferente , presiunea capilara si rata filtrarii glomerurale a scazut.
4.Descrie efectul de creştere a razei arteriolei aferente asupra presiunii capilare glomerulare şi a
ratei de filtrare.

Cresterea razei arterioleo aferente a determinat cresterea presiunii capilare glomerulare si a ratei
de filtrare.
 Activitatea 2
Efectul presiunii asupra filtrării glomerulare.
Tab.5.4 Efectul presiunii asupra filtrării glomerulare.
Presiunea sanguină Valva (inchisă/ Presiunea capilară Rata filtrării Volumul urinei (ml)
(mm Hg) deschisă) glomerulară (mm glomerulare
Hg) (ml/min)
70 deschisa 49.72 58.79 161.76
80 deschisa 52.40 91.78 186.23
90 deschisa 55.08 124.99 200.44
100 deschisa 57.76 158.20 209.72
70 deschisa 49.72 58.57 161.76
70 inchisa 49.72 26.94 0.00
100 inchisa 57.76 115.80 0.00
100 deschisa 57.76 158.20 209.72

FIŞĂ DE LUCRU ÎN LABORATOR

1. Odată cu creşterea presiunii sanguine, ce se întîmplă cu presiunea în capilarele
glomerulare şi cu rata filtrării glomerulare?
Odata cu cresterea presiunii sanguine , creste si presiunea in capilarele glomerulare si rata
filtrarii glomerulare. Deoarece cu cât intră mai mult sânge în capilare în capsula Bowman, cu atât
crește presiunea, precum și rata de filtrare crescând din cauza presiunii ridicate. Aceasta
întotdeauna pentru o mai bună filtrare a sângelui.
2. Compară volumul de urină din datele de bază cu volumul de urină în timpul creşterii
presiunii arteriale. Cum s-a modificat volumul urinei?
Se poate observa că, atunci când tensiunea arterială crește, crește și producția de urină. Arătând astfel
că presiunea glomerulară, rata de filtrare și volumul de urină vor crește, deoarece de fiecare dată când
presiunea glomerulară a crescut, rata de filtrare a trebuit să crească de la presiunea înaltă și, în cele
din urmă, rata ridicată de filtrare determină o creștere a volumului de urină.
3. La o creştere a presiunii sanguine, care sunt beneficiile pentru organism ale modificării
volumului de urină?
O creștere a volumului de urină poate fi benefică pentru organism, deoarece aceasta înseamnă că
deșeurile se filtrează din corp mai repede decât ar fi în mod normal. Urinarea mai frecventă
determină pierderea apei, rezultând un consum mai mare de lichide pentru a înlocui lichidul pierdut
din urinare. Ceea ce crește, de asemenea, volumul de urină, creând un ciclu benefic în filtrarea
deșeurilor la o rată rapidă de la consumul de fluide la o rată crescândă pentru a înlocui ceea ce a fost.
 Activitatea 3
Răspunsul renal la modificarea presiunii sanguine.
Raza arteriolei Raza arteriolei Presiunea sanguină Presiunea capilară Rata filtrării
aferente (mm) eferente (mm)) (mm Hg) glomerulară (mm glomerulare (ml/min
Hg)
0.50 0.45 90 55.08 124.99

0.50 0.45 70 49.72 58.57

0.60 0.45 70 54.25 114.72

0.50 0.35 70 51.24 77.41

0.60 0.35 70 55.58 131.15

FIŞĂ DE LUCRU ÎN LABORATOR

1. Numeşte câteva din mecanismele studiate, care pot schimba rata filtrării glomerulare.
Cum acţionează fiecare mecanism, în parte, asupra filtrării glomerulare?
Modificările arteriolelor anterioare și anterioare ale razelor au avut un efect asupra ratei de filtrare
glomerulară, deoarece arteriolele controlează tensiunea arterială. Ori de câte ori tensiunea arterială
este crescută datorită creșterii razei arteriolelor, crește și rata de filtrare glomerulară.
2. Descrie şi explică, ce se întâmplă cu presiunea capilară glomerulară şi rata filtrării
glomerulare, când razele ambelor arteriole sunt modificate în condiţii de presiune
sanguină joasă.
Tensiunea arterială scăzută va avea ca rezultat o lărgire a arteriolei anterioare pentru a permite
sângelui să curgă mai ușor, precum și o scădere a arteriolei anterioare pentru a încetini fluxul în
afară din capsulă. Acest lucru permite ca rata de filtrare glomerulară și presiunea capilară
glomerulară să reacționeze normal fără a duce la o presiune arterială prea mare sau prea mică.
3. Cum poţi ajusta razele arteriolelor aferentă şi eferentă pentru a compensa efectul
presiunii sanguine scăzute asupra ratei filtrării glomerulare?
Raza arteriolei aeriene și eerente poate fi ajustată pentru a compensa efectul tensiunii arteriale reduse
pe rata de filtrare glomerulară, deoarece dacă este dilatată, în felul acesta mai mult sânge poate curge
către capsula Bowman. Raza arteriolei diferite poate fi restrânsă, astfel sângele este îndepărtat cu o
rată mult mai mică. Reglarea atât a arteriolelor aeriene, cât și a celor diferite va menține normală rata
de filtrare glomerulară.
4. Ajustarea razei arteriolei a fost mai efectivă la compensarea efectului presiunii
sanguine scăzute asupra ratei filtrării glomerulare? Argumentează răspunsul.
Dilatarea arteriolă aeriană este cea mai eficientă la compensarea efectului tensiunii arteriale scăzute
pe rata de filtrare glomerulară. Această ajustare este capabilă să mențină rata de filtrare glomerulară
și tensiunea arterială la valori normale.
 5. Cum reuseşte nefronul să menţină o rată de filtrare glomerulară constantă, dacă
presiunea sanguină permanent se modifică?
Nefronul poate menține o rată de filtrare glomerulară aproape constantă, în ciuda tensiunii arteriale în
fluctuație, datorită capacității sale de a dilata și constrânge arteriola aeriană și eerentă.

Activitatea 4
Gradientul soluţilor şi impactul lor asupra concentraţiei urinei.
Gradientul soluţilor şi impactul lor asupra concentraţiei urinei.

Volumul urinei Concentraţia urinei (mOsm) Gradientul de concentraţie

(ml) (mOsm)
80.57 300 300
40.28 600 600
26.86 900 900
16.86 1200 1200

FIŞĂ DE LUCRU ÎN LABORATOR

1. Ce se întâmplă cu concentraţia urinei dacă concentraţia soluţiei din spaţiul interstiţial
creşte?
La cresterea gradientului de concentratie in spatiul intersitial , respectiv concentratial urinei
creste.
2. Ce se întimpla cu volumul urinei daca concentraţia soluţiei din spaţiul interstiţial
creşte?
La cresterea gradientului de concentratie in spatiul intersitial , respectiv volumul urinei
descreste.
3. Cum crezi, ce se va întâmpla în lipsa ADH-lui cu ductul colector?
In lipsa ADH-ului cu ductul colector, volumul urinei va scadea.
4. Cea mai mare parte a filtratului se reabsoarbe sau se excretă din organism? Explică.
Cea mai mare parte a filtratului este reabsorbita in organism datorita reabsorbtiei renale.
5. Cum poate reabsorbţia soluţiilor influenţa reabsorbţia apei? Explică.
Pe măsură ce fluidul tubular trece prin Ansa henel, cantitatea de ADH va influența direct
reabsorbția apei.
 Activitatea 5
Reabsorbtia glucozei cu ajutorul proteinelor carrier.
Reabsorbtia glucozei cu ajutorul proteinelor carrier.

Concentratia glucozei (m/W)

Transportatorii de glucoza
Capsula Bowman Tubul contort Vezica urinară (proteinele carrier)
distal
6.00 6.00 6.00 0

6.00 4.29 4.29 100

6.00 2.57 2.57 200

6.00 0.86 0.86 300

6.00 0.00 0.00 400

FIŞĂ DE LUCRU ÎN LABORATOR

1. Ce se întâmplă cu concentraţia glucozei în vezica urinară daca numărul carrierilor de
glucoză creşte?
Pe măsură ce purtătorii de glucoză cresc, concentrația de glucoză în vezica urinară scade. Deoarece
sodiul este forța motrice principală pentru reabsorbția renală.
2. Ce tipuri de transport sunt folosite în reabsorbţia glucozei şi unde ele decurg?
Tipurile de transport utilizate în timpul reabsorbției glucozei sunt transportul activ secundar (indirect)
care are loc de-a lungul membranei basolaterale.
3. De ce concentraţia glucozei în vezica urinară a fost zero în experimente ?
Concentrația de glucoză în vezica urinară a fost zero în experiment, deoarece nivelurile de glucoză
din sistemul de filtrare nu ating pragul, rezultând mai multe proteine de transport disponibile decât
există glucoză
4. Pancreasul unei persoane cu diabet de tip 1 nu poate produce insulina, persoana cu
diabet de tip 2 este nereceptivă la insulina produsă de pancreas. În ambele cazuri, de ce
te-ai aştepta să gaseşti glucoza în urina acestor persoane?
Deoarece o persoană cu diabet de tip I nu poate produce insulină în pancreas, rezultând un nivel
crescut de glucoză în sânge. Mai multă glucoză în sânge are ca rezultat creșterea nivelului de glucoză
în sistemul de filtrare, ducând la evacuarea glucozei în timpul urinării. La rândul său, o persoană cu
diabet de tip 2 nu răspunde la insulina produsă în pancreas, ceea ce duce la creșterea nivelului de
glucoză în sistem, care este filtrat și evacuat în urină.
 Activitatea 6
Efectul hormonilor asupra formării urinei.
Tab.5.8 Efectul hormonilor asupra formării urinei.

Concentraţia Volumul urinei Concentraţia Aldosteronul ADH

potasiului (m/W) (ml) urinei (mOsm)
6.25 201.00 100 Absent Absent
10.42 180.90 100 Prezent Absent
62.37 16.86 1200 Absent Prezent
65.37 12.67 1200 Prezent Prezent

FIŞĂ DE LUCRU ÎN LABORATOR

1. Cum poate aldosteronul afecta volumul urinei finale? Poate reabsorbţia soluţiilor
influenţa reabsorbţia apei în nefron? Explică.
Când s-a adăugat aldosteron, aceasta a afectat urina, provocând o ușoară creștere a concentrației de
potasiu și o ușoară scădere a volumului comparativ cu valorile inițiale. Se produce o reabsorbție a
NaCl în tubul distal. Apa poate fi, de asemenea, absorbită în timpul reabsorbției NaCl, ceea ce
contribuie la scăderea volumului de urină.
2. Cum poate ADH-l afecta volumul urinei finale?
ADH la conducta de colectare a dus la o scădere mare a volumului de urină în comparație cu valorile
inițiale. ADH a provocat, de asemenea, o creștere mare a concentrației de potasiu.
3. Care este factorul determinant în eliberarea aldosteronului din cortexul
suprarenalelor?
Principalul factor determinant pentru eliberarea aldosteronului din cortexul suprarenal este scăderea
tensiunii arteriale, detectată de celulele din arteriola aeriană care declanșează eliberarea angiotensinei
2 de către celulele endoteliale.
4. Cum poate concomitent aldosteronul şi ADH-l afecta volumul?
Când aldosteronul și ADH s-au adăugat ambii la tubulul distal, a rezultat o creștere a concentrației de
urină și o scădere a volumului de urină comparativ cu valorile inițiale.
5. Care este factorul determinant în eliberarea ADH-lui din hipofiza posterioară? ADH-ul
favorizează formarea sau diluţia urinei concentrate? Explică de ce?
Ori de câte ori există o scădere a osmolarității, glanda pituitară posterioară eliberează ADH. ADH
favorizează formarea de urină concentrată. Acest lucru poate fi văzut în date când ADH este prezent,
concentrația de urină crește pe măsură ce volumul de urină scade.
6. Daca ADH-ul nu este disponibil, poate în continuare varia concentraţia urinei?
Argumentează raspunsul.
Pe baza datelor, dacă ADH este indisponibil, concentrația de urină nu poate varia în continuare. Cu
toate acestea, volumul de urină poate varia în continuare fără ADH. Când se adaugă numai
aldosteron, concentrația de urină rămâne aceeași cu valoarea inițială de 100 mOsm. Cu toate acestea,
când se adaugă numai ADH, datele arată o creștere a concentrației de urină de la 100 mOsm, la
valoarea inițială, la 1200 mOsm. Arătând astfel că ADH afectează în principal concentrația de urină

Semnătura profesorului ____________________________