Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea Calculatoare, Informatică şi Microelectronică

Departamentul Microelectronică și Inginerie Biomedicală

ÎNDRUMAR
(partea II)

la lucrări de laborator la cursul

BIOMATERIALE

Chișinău – 2021
 CUPRINS

LL4. Proiectarea elementelor de implantare în organismul uman prin utilizarea

softului SoilidWorks.
LL5. Proiectarea elementelor de implantare în organismul uman prin utilizarea
softului Fusion 360.
LL6. Imprimarea elementelor de implanturi proiectate prin utilizarea imprimantei
Ender-3.
LL7. Studiul structurii morfologice a colagenului cu utilizarea tehnicilor microscopiei
(stereomicroscopului SM-4, microscopului electronic).
LL8. Metoda de microscopie electronică cu baleaj de analiză
morfologică a colagenului sintetic.

Lucrarea de laborator nr.4

Proiectarea elementelor de implantare în organismul uman prin utilizarea

softului SoilidWorks.

Obiectivele lucrării:
- Însușirea tehnicii de utilizare a softului în scopul proiectării componentelor inginerești.
- Proiectarea unui obiect biologic prin utilizarea softului dat.
Conceptul softului.
 SolidWorks este un pachet de programe de modelare geometrica tridimensionala (3D) destinat în
principal pentru automatizarea proiectarii mecanice.
Principalele caracteristici: 

- Cuprinde toate facilitatile importante ale unui pachet de programe pentru proiectarea asistata
de calculator;
- Dispune de un nucleu geometric propriu, având modulul de desenare integrat;
- Strategia de modelare are ca punct de pornire proiectarea bazata pe caracteristicile constructiv-
tehnologice ale reperelor, continuând cu realizarea ansamblurilor, cotarea functionala si
generarea semi-automata a desenelor de executie;
- Contine instrumente dedicate diferitelor domenii industriale.
- Contine facilitati de modelare a ansamblurilor ce permit stabilirea de suprafete de referinta
pentru montaj, introducerea constrângerilor geometrice ca baza de pozitionare a componen-
telor, reprezentarea desfasurata a ansamblului, detectarea zonelor de interferenta între
componente si modificarea pieselor în context [1];
- Posibilitati de reorganizare a ansamblurilor pe nivele de subansamble;

- Include posibilitati de identificare si definire automata a relatiilor de asamblare si a suprafetelor

conjugate, precum si analiza variantelor posibile de asamblare;
- Generarea rapida, direct din modelul tridimensional, a documentatiei 2D formata din vederi,
sectiuni, detalii cote, tolerante, elemente de text, tabel de componenta si liste de materiale;
- Documentatia este într-o corespondenta permanenta cu modelul geometric, astfel încât orice
modificare operata în model se reflecta automat în documentatia 2D;
- Crearea de desene 2D si actualizarea lor automată cu o acuratețe de 100%.
- În domeniul modelarii suprafetelor se pot genera forme complexe;
- Posibilitati de creare a prototipurilor virtuale și simularea fenomenele înainte ca produsul să fie
implementat [2].
Etapa Modelarii Grafice.
Programul CAD SolidWorks poate fi descarcat de pe site-ul oficial al producatorilor
https://my.solidworks.com/try-solidworks.
 Softul SolidWorks este un redactor grafic ingineresc ce permite crearea unui model virtual in
spatiu, care poate avea anumite caracteristici, cum ar fi dimensiuni, textura si altele. SolidWorks este
utilizat mai mult de inginerii mecanici si poate fi folosit in procesul modelarii grafice a unui obiect
pentru imprimare 3D.

Workspace=Spațiu de lucru: spațiul de lucru este locul unde este afișat modelul 3D.
Function tree=Arbore de funcții: reprezinta functiile utilizate intr-o ordine.
View Setting=Setarea de vizualizare= Setarea de vizualizare conține câteva opțiuni privind
vizualizarea modelului. Unele opțiuni care pot fi selectate, cum ar fi vizualizarea secțiunii, orientarea
vizualizării, scena de fundal, zoomul etc.
Customizable toolbar= Bara de instrumente personalizabilă: Dacă bara de instrumente nu
este suficientă pentru a conține toate comenzile rapide care sunt nece sare, se poate personaliza
propria bară de instrumente.
Libraries=Biblioteci: Biblioteca conține o funcție predefinită a componentelor standard, cum ar
fi șurub, piuliță, șaibă și altele.
Ribbon=Panglica cu instrumente: Panglica cu instrumente conține comenzile rapide la cele
mai frecvent utilizate funcții. Panglica însăși conține câteva file, cum ar fi caracteristici, schiță,
evaluare etc.
 *Notă. Inca un redactor grafic care poate fi utilizat pentru modelare este programul
Blender.
Poate fi descarcat de pe site-ul oficial al producatorului https://www.blender.org/.
Acest soft este utilizat pe larg de numerosi designeri grafici din toata lumea si permite crearea
unor modele grafice complexe.

1. Interfata grafica a programului Blender.

2. Salvarea unui model grafic in formatul dorit:

Dupa ce este ales formatul se scrie numele fisierului si se salvează in calculator sau pe un
purtatorul de memorie.

Surse de informație
[1] http://www.scritub.com/stiinta/informatica/INTRODUCERE-IN-SOLID-WORKS91812219.php
[2] https://www.3dcadvegra.com/de-ce-solidworks/
 Lucrarea de laborator nr.5
Proiectarea elementelor de implantare în organismul uman prin utilizarea
softului Fusion 360.

Obiectivele lucrării:
- Însușirea tehnicii de utilizare a softului în scopul proiectării componentelor inginerești.
- Proiectarea unui obiect biologic prin utilizarea softului dat.

Autodesk Fusion 360 este un set de instrumente concepute pentru a combina toate
procesele în cadrul dezvoltării unui proiect.  Pachetul software vă permite să dezvoltați un
design, să efectuați calculele necesare, să analizați modele și să le pregătiți pentru
producție. Platforma face posibilă interacțiunea cu colegii, organizarea convenabilă a
colaborării accelerează primirea unui rezultat pozitiv. Pe site-ul nostru puteți descărca
gratuit o versiune demo pentru a evalua toate avantajele produsului software.

SCOPUL ȘI DOMENIUL DE UTILIZARE

Autodesk Fusion 360 este un instrument cuprinzător CAD / CAE / CAM pentru
proiectare industrială și inginerie. Cea mai recentă versiune a programului deschide un
domeniu larg de activitate pentru analiza tehnică, permite procesarea modelelor pe 4 și 5
axe, dezvoltarea completă de la o idee creativă la producerea unui produs finit.

Pachetul software include următoarele componente:

- CAD: proiectare. Programul ajută la crearea și analiza formei viitorului produs, la

determinarea caracteristicilor sale de design. Vă permite să lucrați cu metode solide,
spline, de suprafață și alte metode de proiectare.
- CAE: Analiza inginerească. Produsul software vă va ajuta să efectuați toate calculele
necesare pentru a crea un produs. Poate fi folosit pentru a analiza puterea, pentru a
calcula mișcarea dinamică a componentelor în mișcare și pentru a efectua alte calcule.
- CAM: producție. Aplicația vă va permite să pregătiți produsul pentru producția în
serie. Cu ajutorul acestuia, puteți scrie un program pentru procesare pe o mașină CNC,
puteți crea desene, puteți dezvolta modele pentru imprimare tridimensională.

Surse de informative

https://www.autodesk.com/campaigns/education/fusion-360

1. https://www.pointcad.ru/product/autodesk-fusion-360/funkczional-autodesk-fusion-360
2. https://fusion-360.ru/
3. https://www.autodesk.com/education/edu-software/overview?sorting=featured&page=1
4. https://getfab.ru/post/47820/
5. https://3d-p.eu/wp-content/uploads/2018/08/IO3_3DP-courseware_RO.pdf
6. https://www.pointcad.ru/product/autodesk-fusion-360/besplatnaya-demoversiya
 Lucrarea de laborator nr.6

Imprimarea elementelor de implanturi proiectate prin utilizarea imprimantei Ender-3.

Obiective:
1. Studierea construcției imprimantei 3D Ender-3 si procesului de imprimare prin metoda aditivă.
2. Analiza softurilor de modelare grafica si crearea unui model grafic virtual.
3. Configurarea parametrilor de imprimare si efectuarea imprimarii cu ajutorul filamentului de Acid
Polilactic (PLA).
4. Studiul funcționării imprimantei 3D-Bioplotter

3. Imprimanta 3D este alcatuita din mai multe elemente functionale ce permit realizarea imprimarii unor
obiecte tridimensionale
4. Carcasa imprimantei este alcetuita intr-un mod special
ce permite realizare imprimarii tridimensionale
5. Suportul permite positionarea: platformei de imprimare,
barelor pentru axele xyz, blocului operational, blocului
de alimentare.
1.Caracteristicile de baza a 3D-printerului Ender 3:
- Tehnologia de modelare: FDM (Modelarea depunerii fuzionate).
- Dimensiune de imprimare: 220 * 220 * 250 mm.
- Dimensiunea mașinii: 440 * 410 * 465 mm.
- Greutatea totala: 8,6 kg.
- Viteză maximă de deplasare: 180mm / s.
- Filament:PLA,ABS, etc.
- Intrare: AC 100-265V 50-60Hz.
- Ieșire: DC 24V 15A 360W.
- Grosimea stratului: 0,1-0,4mm.
- Diametrul duzei: 0,4 mm
- Precizie: ± 0.1mm.
- Format fisier: STL, OBJ, cod G. Fig. 1. Imprimanta 3D Ender-3
- Mod de lucru: on-line sau SD on-line
- Temperatura maximă a duzei: 255 ℃
- Permite reluarea imprimarii după oprirea alimentării.

Printerele simple care realizeaza imprimarea cernelii pe hîrtie conțin doar doua axe de imprimare
(X,Y). 3D printerele (care utilizează o serie larga de mareriale ce au proprietăți aditive foarte bune in
urma incalzirii) contin si axa Z, fapt ce permite imprimarea in trei dimensiuni (X,Y,Z).
Sistemul de poziționare 3D este compus din 3 axe. Axele X și Y corespund mișcării laterale a
imprimantei 3D, iar axa Z corespunde mișcării verticale.
Axa-X, de obicei, este controlata de un servo-motor și pe care se pozitioneaza extrudererul,
ventilatorul de racier si vîrful incalzitorului.
Axa-Y poate fi de mai multe tipuri:
- tip ''platforma'', controlata de servo-motoare ce permit realizarea deplasarii platformei pe axa Y.
- tip ''axa',' atunci cind platforma de imprimare este fixa si axele X-Y sunt cuplate (aceast tip este mai
eficient dar mai greu de configurat din punct de vedere tehnic).
Axa-Z, de obicei, reprezintă deplasarea platformei în directia sus-jos sau, extruderului cuplat cu
axa X pe verticală.
 Fig.2. 3D- printer cu axe carteziane Fig.3. Suprafața de printare

Patul de tipărire este suprafața pe care sunt tipărite obiectele. În mod obișnuit, acesta va consta
dintr-o foaie de sticlă, un element de încălzire și o anumită suprafață exterioara de sus pentru a ajuta
la adeziunea plasticului.
Spre deosebire de motoarele de curent continuu, care se rotesc continuu atunci cind este dat
curent, motoarele pas cu pas se rotesc în trepte. Acest lucru le oferă un control precis asupra poziției
lor. Majoritatea imprimantelor utilizează motoare de tip NEMA 17 cu 200 trepte (pași) per revoluție.

Fig. 4. Servo-motor și bobina cu filament și filamentele

Acesta este plasticul consumat de imprimantă, care este imbobinat.Imprimantele utilizează două
dimensiuni diferite de filament, de 1,75 mm și de 3 mm. Există o varietate de materiale.

Pentru printare se va utiliza un filament din Acid Polilactic (PLA).

Fig. 5. Extruderul

Extruderul este nucleul imprimantei. Este locul unde plasticul este tras, topit și împins. Este, în
esență, un pistol de lipici fierbinte. Are dimensiuni mici, dar este locul în care se află cea mai mare
parte a tehnologiei imprimantei.
Extruderul este format din două părți; capătul cald și capătul rece.
Capătul rece are un motor care trage filamentul și îl împinge. Capătul
fierbinte este locul în care filamentul se topeste și se învârte. Sursele
de alimentare tranformacurentul alternativ de 220V în curent continuu
de joasă tensiune pentru a utiliza imprimanta. Surse de alimentare –
asemanatoare cu sursele de alimentareutilizate în calculatoare.

Fig. 6. Sursa de alimentare

Acestea au fost repurtate pentru utilizare în mai multe imprimante.
Ele sunt foarte sigure și eficiente, și au linii separate care oferă putere
la o varietate de tensiune (12V, 5V, 3.3V).

Placa de bază este creierul imprimantei. Își ia comenzile

date de calculator (sub formă de G-cod) și le orchestrează
execuția.
Placa de baza contine un microcontroler (in esenta un
calculator mic, self-contained) si toate circuitele necesare
pentru rularea motoarelor, citirea senzorilor si vorbirea
cu calculatorul.

Fig.7. Placa de bază

Aceste cipuri sunt responsabile de funcționarea

motoarelor pas cu pas. Se conectează în mod succesiv
bobinele motorului, determinând mutarea în trepte.
Prin echilibrarea puterii alimentate la fiecare bobină,
operatorul poate, de asemenea, să împartă treptele în trepte
suplimentare. Aceasta se numește microstepping și
permite controlul mai precis asupra motorului decât este
posibil în mod normal. De asemenea, driverul pas cu pas
măsoară cantitatea de curent electric alimentat de motor.
Mai multă putere face ca motorul să fie mai puternic,
dar, de asemenea, îl face să se incalzească.
Fig.8. Driverele pentru servo-
motoare

2. Slot pentru carduri SD.

Unele imprimante au, de asemenea, un slot pentru card SD de la care pot încărca fișierele de tipul
G-Code. Acest lucru le permite să ruleze independent fără un calculator.

Un ecran LCD cu iluminare încorporată oferă acces

la lista normală de comenzi, cum ar fi preîncălzirea impri-
mantei, selectarea fișierelor de imprima,t și chiar controlul
mișcărilor axelor X, Y și Z, pentru a ajuta la ajustarea patului.
Un singur buton de control permite să efectuieze cicluri
prin elementelede meniu, selectând elementele prin apăsarea
butonului.

Fig.9. Ecranele și interfețe utilizator

Etapa pregatirii pentru imprimare 3D. Analiza Sliserului Cura.

Instalarea programului.
Dupa descarcarea fisierului programului de pe site-ul official
[https://ultimaker.com/en/products/ultimaker-cura-software] se instalează programul pe calculator.
Dupa finalizarea instalarii apasam rularea programului.

6. Interfata programului Ultimaker Cura.

Dupa rularea programului se examinează funcționarea acestuia.

Meniul principal.

În mediu se poate lucra cu fisierele, schimbînd parametii de printare, modificînd setarile interfetii
grafice etc. Urmatoarea etapa este adaugarea unui fisier de formatul OBJ, STL, sau X3D.
Alegerea fisierului si deschiderea:

Bara de modelare
dimensională, unde pot fi
modelate obiectele grafice
3-dimensionale

9.Setarea parametrilor de printare.

Alegerea 3D-printerului.

Alegerea materialului.

Setarea grosimii generale a filamentului.

Setarea calitatii.
Setarea conturului.
Setarea umpluturii.
Setari pentru material.
Setarea vitezei de printare.
Setarile de deplasare.
Setarile de racier.
Setarea suporturilor.

Etc.

Bara de vizualizare a straturilor

 Meniul setarilor Cura

Crearea G-codurilor de depunere prin straruri..

G-codul este un fisier în care se contine un șir ordonat de instrucțiuni care controlează fiecare
etapa a imprimarii unui obiect.
Salvarea si crearea G-codului:

Alegerea directoriei:

Ctrl V
Copierea G-Codului pe SD card.

Ctrl C

Exemplu de G-coduri.
……….. ……..

Ordinea efectuării lucrării.

……..SD-cardului in blocul operational al 3D-printerului si pornirea procesului de
Introducerea
imprimare.
……….

SD-cardul ce contine G-codul salvat,

este introdus in portul displazului LCD
si este citit de catre blocul operational
si, prin urmare, se executa comenzile
ce sunt introduse in G-coduri.
 Imprimanta biomedicală Bioplotter.
Envisiontec 3D-BioPlotter este o imprimanta 3D ce foloseste biomateriale in realizarea de
implanturi sau alte obiecte pentru aplicatii bio-medicale (fig.1, https://youtu.be/ukEQSroCvZ8). Imprimanta
are aplicabilitate extrem la larga in medicina moderna, fiind folosita in Ingineria Tesuturilor (lucrari
de regenerare osoasa, printare de organe, biofabricare tesuturi), in cercetare medicala si bioinginerie
(modelare conceptuala) sau in medicatia controlata (eliberare controlata de medicamente).

Fig.1. Imprimanta 3D-BioPlotter

1. Caracteristicile tehnice ale imprimantei 3D-Bioplotter

 Sistem de pozitionare cu 3 axe si cu schimbare automata a materialelor;

 Pot fi utilizate 5 cartuse cu biomateriale diferite in acelasi proces de printare 3D;
 Control diametral datorita camerei foto de inalta rezolutie;
 Filtru primar si filtru steril incluse;
 Temperatura maxima de lucru a capului de printare 3D – pana la 250°C;
 Temperatura minima de lucru a capului de printare 3D – de la 2°C pana la 70°C;
 Manipulare si curatare usoara a capetelor de printare 3D;
 Aplicatie software CAD/CAM cu interfata prietenoasa si intuitiva pentru o utilizare usoara;
 Utilizarea de platane interschimbabile cu caracteristici de incalzire si racire (~ 0 °C la 65 ° C).

Specificatii tehnice 3D-Bioplotter:

- Rezolutie 3D - axele XYZ 0,001 mm

- Viteza printare 3D 0,1 - 150mm/s
- Volum printare 3D 150 x 150 x 140mm
- Rezolutie senzor ac - axa Z 0,001 mm
- Rezolutie camera - axele XY 0,009mm per Pixel
- Diamentru minim componenta 0,100mm (depinde de material).
- Dimensiuni 976 x 623 x 773mm
- Greutate 80 Kg
- Sistem presiune Sistemul are nevoie de presiune 6 - 8 bar , aprox. 30 l / min
- Cerinte electrice 100 - 240V AC, 10A, 50/60Hz
Imprimanta producatorului german Envisiontec este special proiectata pentru aplicatii de
prototipare rapida, avand capacitatea de a prelucra o gama variata de biomateriale in cadrul
proceselor de CATE (Computer Aided Tissue Engineering) pentru a transforma o matrice (schela
structurala) 3D CAD obtinuta cu un Tomograf intr-o schela structurala 3D fizica, schela avand un
design exterior bine definit si o structura deschisa la interior (Fig.2).
 Fig.2 Matricea suport confecționată cu imprimnata 3D-BioPlotter
Scopul final al matricei suport (schelei structurale) poate fi de :
- schelet în ingineria tesuturilor,
- protectia si vindecarea ranilor si leziunilor,
- sisteme de eliberare predictibila si îndelungata a celulelor, proteinelor, acizilor nucleici si
medicamentelor,
- stimularea si accelerarea legarii si cresterii celulelor si tesuturilor.

- înlocuirea fizica a tesuturilor dure sau moi,degradate sau distruse în urma unor procese
patologice.

Imprimanta 3D pentru medicina are capacitatea unica de a fabrica aceste matrici (schele
structurale) de tesuturi dintr-o gama larga de bio-materiale pornind de la hidrogeluri moi peste
polimeri topiti pana la materiale ceramice si metale rezistente. Bio-materialele ce pot fi utilizate de
3D-Bioplotter sunt extrem de numeroase:

 hidroxiapatita, titan, fosfat tricalcic -utile in regenerare osoasa;

 PCL, PLGA, PLLA -utile in medicatia controlata;
 gelatina, agar, hidrogeluri de colagen, fibrin, alginat, chitosan – utile in biofabricare tesuturi si
printare de organe;
 silicon, poliuretan -utile in modelare conceptuala;

Nota:Domeniile de aplicatii ale biomaterialelor sunt vaste si includ articulatii pentru sold,
genunchi sau deget, membre artificiale, inima artificiala, materiale inlocuitoare de artere, piele
artificiala, lentile de contact, proteze dentare, etc.
Sistemul 3D-Bioplotter este special proiectat pentru lucrul in medii sterile din boxe cu flux
laminar, ca de exemplu in cazul folosirii suspensiilor celulare din alginat pentru construirea schelelor
structurale. Spre deosebire de celelalte tehnici de prototipare rapida 3D-Bioplotter foloseste o
tehnologie foarte simpla si directa dezvoltata de Centrul de Cercetare Materiale din Germania.
Anumite implanturi realizate cu 3D-Bioplotter sunt realizate pentru a se dizolva in corp dupa o
anumita perioada (PLLA, PLGA, si silicon) - procedura fiind denumita medicatie controlata.
Alte implanturi realizate cu termoplastice (un polimer care devine maleabil la peste o anumita
temperatura ) se dizolva in corp in apa si CO2, fiind apoi eliminat natural din corpul uman in cateva
luni. Alte materiale, cum ar fi pastele ceramice, pot fi de asemenea folosite pentru a printa implanturi.
Implanturile printate folosind aceste paste ceramice nu se dizolva; in schimb, corpul absoarbe acest
material si il foloseste pentru a crea material osos nou. In acest fel este accelerat procesul regenerarii
corpului uman.

Utilizarea sistemului 3D-Bioplotter

Sistemul 3D-bioplotter este furnizat impreuna cu o statie de lucru (PC) care opereaza si
supravegheaza sistemul de printare 3D. Dupa transferarea datelor 3D CAD in statia de lucru aceste
date sunt procesate cu software-ul aferent 3D-Bioplotter Software. Datele procesate sunt directionate
apoi catre echipamentul de printare 3D utilizand o conexiune de retea. Software-ul monitorizeaza
procesul de printare 3D pana cand acesta este finalizat.

13. Conținutul raportului.

Raportul va conține următoarele:
1. Descrierea construcției imprimantei și caracteristicile tehnice.
2. Tipurile material și particularitățile acestora.
3. Destinația și modul de lucru cu softurile SolidWorks și Cura.
4. Modul de lucru pentru efectuarea imprimării unui obiect.
5. Proiectul unui model de obiect în softul SolidWorks.
6. Descriewrea operațiunilor de imprimare a modelului de obiect proiectat.
7. Analiza procesului si obiectului imprimat.
8. Analiza defectelor observate pe obiectul imprimat.
9. Sursele bibliografice.
10. Concluzii.
 Lucrarea de laborator nr.7
Studiul structurii morfologice a colagenului cu utilizarea
tehnicilor microscopiei (stereomicroscopului SM-4, microscopului electronic)

Scopul lucrării: însuşirea metodei microscopice de analiză a structurii golagenului.

Obiectivele:
- A face cunoştinţă cu metodele de obţinere a colagenului, proprietăţile şi semnificaţia
colagenului.
- Însuşirea tehnicii de preparare a probelor de colagen pentru efectuarea cercetărilor
microscopice.
- Însuşirea tehnicii de microscopie electronică.
- descrierea rezultatelor obţinute şi perfectarea raportului.

1. NOŢIUNI GENERALE DESPRE PREPARAREA COLAGENULUI ŞI FORMELE DE

STRUCTURĂ
Datorită biocompatibilităţii şi biodegradabilităţii excelente, structurii bine definite,
caracteristicilor biologice şi modului în care interacţionează cu organismul, colagenul reprezintă unul
dintre cele mai utilizate biomateriale. Extras sub formă de soluţie apoasă sau gel, colagenul fibrilar
tip I poate fi modelat în diferite forme: dispozitive medicale, implanturi artificiale, suporturi pentru
cedarea medicamentelor şi schelete (scaffold) pentru regenerare tisulară, cu rol important în prezent
în medicină.
Molecula de colagen reprezintă un arc răsucit din trei lanţuri numite α - lanţuri. Lungimea unui lanţ
este de 300 nm cu grosimea de 1,5 nm (fig.1).

Funcţiile colagenului.
Este o spirala din proteină macromoleculară care permite țesutului conjunctiv menținerea în stare
bună. Are rezistență foarte mare și greu extensibila. Pentru diferite țesuturi există diferite tipuri de
colagen (mai mult de 19). Funcțiile sale principale sunt:
- protecție - asigurarea puterii ţesutului și protejarea de daune;
- de sprijin;
- înlocuire - regenerarea celulelor;
- oferă elasticitate ţesuturilor, împreună cu fibrelor de elastina;
- inhibă dezvoltarea melanomului (formarea tumorilor pielii);
- stimulează formarea membranelor celulare.

În acelaşi timp colagenul însuşi este considerat medicament/principiu activ, fiind utilizat – sub
diferite forme – ca hemostatic şi pansament în tratamentul diferitelor tipuri de leziuni. Totuşi – fiind
proteină naturală – nu poate vindeca singur ţesutul infectat, deoarece bacteriile îl pot utiliza ca
substrat. În infecţiile severe ale rănilor, administrarea sistemică a medicamentelor poate conduce la o
concentraţie insuficientă de medicament la locul infectat sau la efecte secundare asociate
medicamentului şi/sau la toxicitate sistemică. Această deficienţă şi-a găsit rezolvarea cu succes în
aplicaţiile locale ale medicamentelor, dezvoltându-se astfel sisteme de cedare care au ca suport
colagen şi ca medicament un antibiotic/antiseptic pentru controlul infecţiei.

Tabela 1. Repartiţia colagenului în ţesuturi şi organe

Типы Гены Ткани и органы

I COL1A1, COL1A2 Piele, tendoane, oase, cornee, placenta, artere, ficat,
dentina
II COL2A1 Cartilaj, discuri intervertebrale, tumoarea vitroasă,
corneea
 III COL3A1 Arterele, uterul, pielea fătului, stroma organelor
parenchimatoase
IV COL4A1-COL4A6 membranele bazale
V COL5A1-COL5A3 Componenta minoră de țesut care conțin tipuri de
colagen I și II (piele, cornee, oase, cartilagii,
discurile intervertebrale, placenta)
VI COL6A1-COL6A3 Cartilaj, vasele de sînge, ligamente, piele, uter,
plămânii, rinichii,
VII COL7A1 Amnion, piele, esofag, cornee, corion
VIII COL8A1-COL8A2 Corneea, vasele de sânge, mediul de cultură
endotelială
IX COL9A1-COL9A3 Țesături care conțin colagen de tip II (cartilaj,
discurile intervertebrale, etc. )
X COL10A1 Cartilaj (hipertrofică)
XI COL11A1-COL11A2 Ţesuturi care conțin colagen de tip II (cartilaj,
discurile intervertebrale, etc.)
XII COL12A1 Ţesuturi care conțin colagen tip I (piele, oase,
tendoane, etc.).
XIII COL13A1 Variate țesături
XIV COL14A1 Ţesuturi care conțin colagen tip I (piele, oase,
tendoane, etc.).
XV COL15A1 Variate ţesuturi
XVI COL16A1 Variate ţesuturi
XVII COL17A1 Hemidesmosomesa pielii
XVIII COL18A1 Multe țesături, de exemplu ficat, rinichi
XIX COL19A1 celulele rabdomiosarcome

În dependenţă de materialul sindical sunt trei tipuri de colagen: de origine animală, vegetală şi de
mare.

Până în prezent au fost descoperite 29 tipuri de colagen. Dintre acestea, cunoscute şi caracterizate
până în prezent, cel mai utilizat ca biomaterial este colagenul tip I.

Molecula de colagen tip I (tropocolagen) este un heterotrimer alcătuit din trei lanţuri α-
polipeptidice (două identice – α1 şi unul diferit – α2) răsucite împreună de la dreapta spre stânga în
jurul unei axe comune, formând helixul triplu. Formarea acestuia necesită prezenţa Gly în fiecare a
treia poziţie a lanţului, aceasta fiind singurul aminoacid ce poate intra în poziţiile interne ale helixului
triplu datorită volumului mic, determinat de singurul său atom de hidrogen. Formarea helixului triplu
este favorizată, de asemenea, de prezenţa Pro şi Hyp în poziţiile X şi Y care, datorită rigidităţii
inelelor pirolidinice, impun restricţii privind rotaţia lanţurilor. Conformaţia de helix triplu este
stabilizată prin legături de hidrogen între lanţurile constituente, cu participarea grupelor hidroxil ale
Hyp şi a moleculelor de apă, precum şi prin alte tipuri de forţe: Van der Waals, hidrofobe, covalente.
 Fig. 1 Forma fibrelor de colagen: ţesut fibrilar dens, fibrocite şi pachet de fibre

Colagenul, singur sau în asociere cu alte molecule din MEC, are rol important în fiziologia şi
comportamentul celulelor din ţesuturile conjunctive. Altă proprietate biologică importantă este
biocompatibilitatea, datorată toxicităţii scăzute şi reacţiilor imunogene slabe.

2. CACARACTERISTICA GENERALĂ A COLAGENULUI NEDENATURAT

Sursa principală de colagen fibrilar tip I este pielea animală, ţesut conjunctiv dens. Pentru a fi
utilizat ca biomaterial, colagenul extras trebuie să aibă structură cât mai apropiată de cea nativă, de
helix triplu, caracteristică moleculei de colagen.
Extragerea colagenului se face prin diferite tehnologii, cea mai veche fiind fierberea ţesuturilor în
apă, care însă denaturează colagenul şi conduce la binecunoscuta gelatină.
Pentru utilizarea ca biomaterial, colagenul trebuie obţinut în stare nedenaturată.
Tehnologiile de extragere a colagenului se împart în două grupe [1] (fig.2):
- în stare denaturată – TECD – când cca 90% din molecule sunt în stare denaturată;
- în stare nedenaturată – TECN – când cca 70% din molecule sunt în stare nedenaturată (cu
păstrarea structurii elicoidale).

Fig. 2 Nivele structurale de extractie a colagenului din piele prin TECN şi TECD
Tehnologiile de extracţie a colagenului în stare nedenaturată permit obţinerea colagenului sub
formă de suspensii de fibre – pastă de colagen, gel fibrilar şi soluţii coloidale.
Colagenul nedenaturat se poate izola şi purifica prin două tehnologii, în funcţie de nivelul
structural dorit: în stare moleculară şi fibrilară. Acestea permit extragerea colagenului tip I din piele
de bovină în mediu apos cu păstrarea structurii triplu helicoidale a moleculelor, respectiv
microfibrilelor şi fibrilelor.
Cele mai utilizate extracte colagenice care stau la baza obţinerii biomaterialelor sunt gelurile şi
soluţiile de colagen tip I. Gelul este definit ca un sistem cu proprietăţi intermediare între ale unui
lichid şi ale unui solid. Astfel, gel poate fi un fluid puţin viscos, dar şi un material foarte viscos. La
pH-ul izoelectric gelul de colagen separă fibrile şi fibre, devenind dispersie.
 Capacitatea de combinare a colagenului cu acizii este determinată de numărul grupelor bazice, iar
cea de combinare cu bazele de numărul grupelor carboxilice. Datorită grupelor bazice şi acide din
catenele laterale ale lanţurilor polipeptidice, colagenul este un polimer amfoter.
Obţinerea biomaterialelor pe bază de colagen pleacă de la extracte de colagen nedenaturat –
geluri sau soluţii – care se condiţioneză prin modificări chimice şi fizice, uscare liberă sau liofilizare.
Pentru păstrarea conformaţiei de helix triplu, procedeele de condiţionare nu trebuie să utilizeze o
temperatură mai mare de 300C.
În procedeele elaborate pentru obţinerea biomaterialelor pe bază de colagen nedenaturat, operaţii
cheie sunt considerate renaturarea, modificarea chimică, compatibilitatea cu compuşi bioactivi,
uscarea sau condiţionarea sub formă finală.
Metodele de reticulare conduc la crearea de legături chimice suplimentare între moleculele şi/sau
fibrilele de colagen, mărind stabilitatea mecanică şi chimică şi, în consecinţă, reducând
biodegradabilitatea.
Reticularea chimică constă în reacţia colagenului cu aldehide, diizocianaţi, carboimide, acil-
azide, compuşi poliepoxidici şi polifenolici, care conduc la formarea de legături ionice sau covalente
între molecule sau fibrile.
După reticulare, gelurile de colagen pot fi condiţionate prin procedeele de uscare, cele mai
utilizate fiind liofilizarea şi uscarea liberă la temperaturi de cca 25°C.

Biomaterialele pe bază de colagen au o varietate de forme: hidrogeluri, membrane, matrici,

fire, tuburi, compozite, obţinute din extracte de colagen nedenaturat.
Caracterizarea morfologică.
Structura morfologică a matricilor de colagen este importantă, deoarece influenţează hidrofilia,
difuzia medicamentului prin reţea, proprietăţile de degradare şi interacţiunea cu celulele. Morfologia
matricilor s-a determinat din măsurători de densitate şi de absorbţie de apă, iar forma şi dimensiunea
porilor prin microscopie electronică de baleiaj.
Densitatea matricilor de collagen.
Matricile de colagen studiate au densitatea aparentă cuprinsă între 0,02 şi 0,30 g/cm 3, variind cu
concentraţia colagenului şi a componentelor care intră în compoziţia lor.

3. ANALIZA MICROSCOPICĂ
Analiza microscopică este o metoda de cercetare a structurii materialelor, inclusiv polimerice, cu
ajutorul microscopului electronic la măriri de peste 50 de ori, pe probe pregătite special. Analiza
microscopică dă indicaţii asupra:
- compoziţiei chimice şi structurale, adică asupra aspectului general al microstructurii,
determinând forma, mărimea şi repartizarea constituenţilor metalografici;
- caracteristicilor fizico-mecanice;
- tratamentelor termice, termochimice si mecanice efectuate anterior asupra materialelor metalice
examinate;
- diferitelor defecte provenite din elaborarea, prelucrarea prin deformare plastica sau tratamentelor
termice şi termochimice.

Pregătirea probelor pentru studiul la microscopul electronic cu baleiaj Tescan VEGA 5130
MM.
În cazul probelor dielectrice sau puţin conductibile, cercetarea lor la microscopul electronic se
complică, deoarece, datorită rezistenţei înalte sarcinile electrice se acumulează în probă ducând la
suprasaturarea detectorului. În rezultat, nu este posibil de salvat imaginea SEM, fiindcă totul este alb
pe ecran.
Pentru a minimiza acumularea sarcinilor pe probă, ele trebuie sa fie pregătite conform unor
cerinţe. Spre exemplu: pe probele dielectrice sau cu rezistenţă înaltă se depune cu un strat subţire (~
10 – 20 nm) de metal (Au, Pt, Cu etc) din plazmă, apoi peste stratul depus se confecţionează contacte
cu pasta de Ag care, la rândul sau, asigură o conductibilitate bună a sarcinilor de pe suprafaţa probei
cercetate.
Microscopia electronica.
Matricile de colagen sunt structuri poroase cu dimensiuni ale porilor cuprinse între 50 şi 1500
μm, cu pori având formă, orientare şi dimensiuni diferite.
Modul de lucru.
In cadrul lucrarii se vor analiza probe de colagen obţinute în Laboratorul de Inginerie a
Biomaterialelor din cadrul Facultăţii Bioinginerie Medicală a Universităţii de Medicină şi Farmacie
„Gr.T.Popa”, Iaşi.
Colagen fibrilar tip I sub formă de gel, a fost obţinut din piele de viţel prin tratamente chimice (fig.3).
Cercetările vor fi efectuate cu microscopul electronic cu baleiaj Tescan VEGA 5130 MM din
Laboratorul Centrului Naţional de Studiu a Materialelor al Universităţii Tehnice a Moldovei,
Facultatea Calculatoare, Informatică şi Microelectronică. Microscopul permite următoarele cercetări,
după anumite pregătiri a probelor:
a) Dupa compozitie:
- biomateriale polimerice,
- biomateriale ceramice,
- biomateriale metalice,
- biomateriale compozite.
b) Morfologiea:
- materiale poroase:
 cu pori izolati,
 cu pori intercomunicabili.
- Materiale compacte.

Fig. 3 Forma probelor de colagen supuse analizei microscopice electronice

Efectuaţi analiza imaginilor obţinute la microscop şi desrieţi morfologia probelor examinate.

Exemplu de analiză a rezultatului microscopic:
1. Imagine obţinută la microscopul________________________
2. Scara analizei: _______________________________________
3. Analiza imaginei, descriere_____________________________
4. Compararea rezultatelor cu date din alte surse.

Fig. 4 Exemplu de analiză microscopică a probei de colagen

 4. REZULTATELE CERCETĂRILOR

Rezultatul analizei va fi indicat in urmatorul tabel.

Nr. Descrierea probei Clasificare proba Observatii

probe (compozitie)
i
1
2

NOTĂ: Raportul va conţine, inclusiv, date despre microscop şi principiul de funcţionare.

Bibliografie
1. Trandafir V., Popescu, G., Albu, M.G., Iovu, H. şi Georgescu, M., „Bioproduse pe bază de
colagen”, Editura Ars Docendi, Bucureşti, 2007.
2. Park, J.B. „Biomaterials: Principles and Application”CRC Press, Boca Raton, 2002.

Lucrarea de laborator nr.8

Metoda de microscopie electronică cu baleaj de analiză morfologică a colagenului sintetic