Definiții 

și clasificarea materialelor.        Tema 2

Pocaznoi I., conf.univ.,dr.

Materiale
Biomateriale
Materiale inteligente
Nanomateriale
 DEFINIREA
 Materialele - totalitatea substanțelor simple sau compuse aflate in stare solida ce
prezinta o compoziție chimica data si proprietăți specifice domeniului de utilizare
ales.
 CRITERII: natura materialului din punct de vedere fizico-chimic și structural.
Dupa acest criteriu materialele se impart in trei mari categorii de materiale:
 metalice, 
 ceramice si 
 polimerice. 
Fac parte din clasa de materiale clasice, cunoscute si sub numele de conventionale sau traditionale.
Materialele ceramice si polimerice sunt materiale nemetalice. 
Din punct de vedere al caracteristicilor de conductivitate electrică, din categoria materialelor nemetalice mai fac parte si
materialele semiconductoare. 
Materialele semiconductoare sunt materiale pure sau compusi care au patru electroni de valentă si au nevoie de o mica
energie spre a deveni liberi, adică sa devina materiale bune conducatoare de electricitate.
 Materialele compozite reprezintă combinații ale materialelor tradiționale si intra in categoria materialelor noi,
moderne si anume a materialele neconvenționale/avansate,
CLASIFICARE și materiale NOI

  Noi,din punct de vedere al

comportamentului materialelor sub influenta
unor factori externi : materiale inteligente -
neconvenționale. 
 Din punct de vedere al marmii lor (la scara
nano) exista o categorie aparte de materiale
cunoscute   - NANOMATERIALE 
 Din puncte de vedere al biocompatibilitatii
materialelor cu țesutul uman-  - biomateriale. 
 Biomaterialele - medicina si cele din
domeniul ingineriei materialelor, ingineriei
mecanice sau mecatronice conlucrează in
vederea obținerii de materiale performante cu
aplicabilitate in domeniul medical.
 MATERIALE METALICE  fierul si aliajele sale oțelurile si fontele.
 Metale și aliajele lor.  Fontele sunt aliajele fierului cu carbonul care
 bimetalele si pulberile metalice. conțin mai mult de 2,08 respectiv 2,11%C.
CARACTERISTICI:  Fonte albe, fonte cenușii,
 opacitate,   Fonte pestrițe.
 luciu metalic,   fonte nealiate, care, in afara de Fe si C,
conțin maxim: 3%Si, 1,5% Mn, 0,3% P, 0,1%
 plasticitate, 
S.
 ductilitate, au   si fonte aliate, care conțin in plus elemente de
 rezistenta mecanica buna sau foarte aliere, ca Cr, Ni, Cu, Al(min 0,3% fiecare),
buna (in functie de elementul/ele de aliere),  min 0,1% Mo, V, Ti, precum si Si peste 3—
 au caracter bazic al oxizilor si au  4%, Mn peste 1,5—2%, P peste 0,3%, toate
adăugate in mod voit in vederea obținerii
conductibilitate termica si electrica ridicate. unor proprietăți superioare. 
 in funcție de temperatura,  In funcție de conținutul total de elemente de
rezistivitatea electrica a acestor materiale aliere fontele sunt: slab aliate (suma
creste. elementelor de aliere sub 4%), mediu
aliate (4—8%) si înalt aliate (peste 10%).
 MATERIALE METALICE  Metalele neferoase foarte grele: Mo,
 Materialele metalice neferoase sunt metalele
Ag, Pb, Tl, Rh, Pd, Hf, Hg, cu
neferoase (Al, Cu, Mg, Mn, Zr, Ni, Zn, Sn, Cr,
Ti, etc.) si aliajele acestora.  densitatea cuprinsa intre 10 si 15
g/cm3. 
 Metalele neferoase sunt clasificate după greutatea
specifica (densitate) in: metale neferoase mai  metale neferoase foarte
ușoare ca apa, cu densitatea (r) mai mica de grele (15<r<22.5 g/cm3): Ta, Au, U,
1g/cm3, de ex. : Li, K, Na; 
W, Pt, Ir, Os. 
 neferoase ultraușoare, cu densitatea cuprinsa
 Din aceasta clasificare cel mai ușor
intre 1 si 2 g/cm3 : Ca, Cs, Mg, Be; 
metal neferos este litiul (r=0,53
 neferoase ușoare ( 2 <r<4g/cm3):Sr, Ba, Al; 
g/cm3) , cel mai greu - osmiul
 neferoase semiușoare  (Ti, Ge, V) cu densitatea (r=0,53 g/cm3).
situata intre 4 si 6g/cm . 
3

 Cele mai uzuale metale neferoase

 neferoaselor grele (6<r<10 g/cm3): Zr, Sb, Zn, Sn,
Cr, In, Mn, Nb, Co, Ni, Cu si Bi). sunt: Cu, Ni, Co, Cr, Mn, Zn si Sn -
clasa metalelor grele.
 MATERIALE CERAMICE
 oxizi,
 carburi, 
 nitruri, 
 boruri, etc. - compuși ai metalelor, legați de aceștia
prin legături ionice sau covalente. 
 Materialele ceramice – caracterizate:
 printr-o excelenta rezistenta la temperaturi înalte
(sunt refractare),
 rezistenta la coroziune in diverse medii,
 proprietăți optice,
 electrice si
 termice deosebite.
 MATERIALE CERAMICE
 Traditionale: teracota, faianța, gresia, porțelanul, cărămida iar,
 Tehnice:
- materiale pentru scule abrazive așchietoare al acestora,
 materiale utilizate in electronică și electrotehnică (izolatori, ceramice
feroelectrice, ceramice cu proprietăți magnetice),
 materiale refractare,
 sticle, grafitul, cimenturi si betoane. 
 Substanța de bază pentru fabricarea materialelor ceramice este argilă, care
conține o cantitate mare de silicat de aluminiu si alti oxizi metalici (Fe2O3,
TiO2, CaO, MgO, etc.). 
 Materialele ceramice sunt substanțe obținute prin modelare în stare plastică a
unor amestecuri de substanțe minerale, care apoi se incălzesc si se intăresc
prin ardere.
 MATERIALE POLIMERICE
 Materialele organice solide constituite pe baza de compusi macromoleculari
naturali sau sintetici dintr-un mare numar de unitati fundamentale numite
monomeri.
  Monomerii sunt molecule organice al caror miez este in principal alcatuit
dintr-un atom de carbon sau de siliciu, in cazul polimerilor siliconati, de
hidrogen sau alte elemente nemetalice. 
 Atomul elementelor nemetalice poate stabili legaturi covalente cu atomi de
acelasi fel sau cu atomi diferiti, formand astfel lanturi lungi cu structura liniara
sau ramificata. 
 Aceste tipuri de materiale au: densitate foarte mica, plasticitate si ductilitate
foarte mare, se comporta bine la socuri mecanice si au o excelenta rezistenta la
coroziune. 
 Polimerii au in componenta lianțul ca masa de baza, iar ca adaosuri materiale de
umplutura, plastifianti si coloranti. 
 Polimerii se obtin in principal prin injectie in matrite, prin turnare in vid,
extrudare, etc.
 MATERIALE SEMICONDUCTOARE
 Materiale a căror conductivitate electrica
este cuprinsa aproximativ intre (10-10103 )
si se situează din acest punct de vedere intre
conductoare (104106 ) si izolatoare (10-
1210-18 ). 
       Proprietățile lor electrice legate de
conductivitate sunt puternic influențate de
prezenta dorita a anumitor impurități.
Semiconductoarele se deosebesc
fundamental de conductoare nu numai prin
valoarea conductivității dar si prin modul in
care aceasta variază cu temperatura
(valoarea conductiviățtii creste cu
temperatura in timp ce in conductoare
aceasta scade). https://
msl.utcluj.ro/down/Cursul%20Nr12.pdf
 MATERIALE COMPOZITE
Amestecarea și consolidarea Un alt criteriu important de clasificare este
amestecului dintre două sau mai  în funcție de geometria materialului de 
multe tipuri de materiale distincte
obținînd un material nou cu adaos: 
proprietăți distincte de cele ale  materiale compozite cu armatura sub
fiecărei componente.  formă de fibre lungi (armare
Materialele compozite, în funcție de continuă), sub formă de particule, 
natura materialului pot fi clasificate in  fibre scurte sau foarte scurte (armare
compozite cu:  discontinuă), 
 - matrice (ce reprezintă materialul  forma de benzi stratificate
de bază) metalică,  (compozite laminate sau stratificate). 
 - ceramică sau, 
 - polimerică. 
 MATERIALE INTELIGENTE Materialele multifunctionale compuse,
 Capabile sa-si modifice comportarea,
 absorb vibratiile in mod autonom, reducand astfel
forma, rigiditatea sau frecventa de vibratii sub acti-
poluarea fonica, 
unea unor FACTORI EXTERNI. 
 În Acestea sunt echipate cu senzori care înregistrează
sensul de autoadaptabilitate, memorie
momentul cand materialul incepe sa vibreze.
si/sau multipla functionalitate,
 Senzorii lansează un semnal care este apoi
Fortele externe ce produc modificarile pot fi generate de:
procesat de un regulator, care controleazîă
  variata temperaturii, motoarele integrate, iar acestea actionează  pentru
  variatia campului electric,  a absorbi vibrațiile. Fibre ceramice extrem de fine
sunt utilizate pentru a converti tensiunea mecanica
  magnetic care actioneaza asupra lor.  sau termica in semnale electrice.
Materiale inteligente sunt incluse materialele sau aliajele: Notificri:
  - cu memorie a formei,   -Smart materials – materiale destepte, 
 - piezomaterialele,   - Inteligent materials – materiale inteligente, 
 - materialele magnetostrictive,   - Active materials – materiale active, 
 - fluidele electroreologice.   - Adaptive materials – materiale adaptive, 
Materialele 'cu memorie' isi 'amintesc' de forma  - Smart devices, smart systems, smart structure.
lor initiala si, dupa ce sunt deformate, revin la forma initiala,
sub  actiunea caldurii sau luminii. 
 BIOMATERIALELE
 DEFINIȚII:
 Orice material utilizat pentru a realiza
dispozitive destinate inlocuirii unei
parți sau funcții a corpului intr-un mod
sigur, eficient, economic si acceptabil
fiziologic. 
 „O substanta inerta sistemic si
farmacologic conceputa pentru
implantare de-a lungul, sau incorporata
intr-un organism viu”.
Studiului biomaterialelor intrevede trei puncte
de interes:
 analiza materialelor biologice,
  testarea materialelor destinate
confecționarii implantelor si,
 caracterizarea interactiunilor dintre
acestea si organismul uman. 
Succesul unui biomaterial sau al unui implant
este in mare masura dependent de factori
majori: 
- de proprietatile, si de - biocompatibilitatea
implantului, 
- starea de sanatate a receptorului, 
- competența chirurgului care introduce
implantul in organism și il monitorizează.
 Domeniu interdisciplinar, cuprinde:
BIOCOMPATIBILITATEA
  știința biomaterialelor si 

Teste necesare pentru a aprecia  ingineria medicala. 

biocompatibilitatea unui material, trebuie Unul dintre factorii determinanți privind
efectuate experimentari privind:  performanța dispozitivelor medicale rezultă din
 1. toxicitateea sistemică acută;  compatibilitatea acestora cu structura și funcțiile
țesutului sau organului viu in care acestea sunt
 2. citotoxicitatea;  implantate. 
 3. hemoliza;   Raspunsul tesutului nu ar trebui sa interfereze
cu functia implantului.
 4. toxicitatea intravenoasă; 
 Problema reala a biocompatibilitații nu este dacă
 5. mutagenitatea;  există reacții adverse la material, ci dacă
materialul se comporta satisfacător în aplicația
 6. toxicitatea orală;  respectiva și dacă poate fi considerat un
 7. pirogenicitatea;  biomaterial de succes. 
  Printre factorii luați in considerare trebuie sa se
 8. sensibilizarea.
regaseasca și interacțiunea materialului cu
procesele biologice de la locul intervenției
chirurgicale.
 CLASIFICAREA BIOMATERIALELOR

   după origine, 
   compoziţia chimică, 
   timpul de şedere în organism,
 scopul aplicaţiei, 
 localizarea, 
 interacţiune cu organismul, ş.a.

Schema locurilor de plasare a implanturilor.

 Ramurile ingineriei biomedicale conform clasificării IEEE -
EMBS (Societatea de Inginerie în Medicină şi Biologie )
 Biomecanica,
 Biomateriale,
 Biotehnologii medicale,
 Biosenzori,
 Modelarea, simularea şi controlul sistemelor biologice
 Instrumentaţie biomedicală,
 Analiza semnalelor în medicină şi biologie,
 Bioingineria de recuperare, 
 Implanturi - proteze şi organe artificial,
 Efecte biologice ale câmpului electromagnetic,
 Informatica medicală,
 Imagistica medicală,
 Inginerie clinică,ș.a.
 CLASIFICAREA IMPLANTURILOR.CRITERII DE CLASIFICARE
3.După modalitatea de transmitere a forţei: 
 1.După poziţia faţă de ţesutul osos: 
 implante care transmit rigid solicitarea
 implante juxtaosoase (subperiostale sau submucoase);
spre suportul osos, fapt ce poate genera
 implante endoosoase, implante în masa oaselor osteoliză,
alveolare;
 implante care transmit  rezilient forţa de
 implante mixte (endo-juxtaosoase).
solicitare.
 2.După natura materialelor din care sunt
4.Dupa modalitatea de fabricaţie: 
confecţionate: 
 implante individualizate/personalizate.
 Anorganice (metalice, ceramice sau carbon vitrificat),
 implante standardizate,cu forme şi
 Organice (polimetacrilat de metal, os conservat sau
dimensiuni variate(şurub,cilindru)
liofilizat, hidroxilapatita, burete de fibrină sau diferite
tipuri de gelatine), 5.După numarul pieselor componente: 
 mixte, din combinaţia metal şi nemetal.  implante monolit;
 implante alcătuite din mai multe piese.
 CLASIFICAREA IMPLANTURILOR.
 implant calciu-teck, acoperit cu
CRITERII DE CLASIFICARE hidroxilapatită.
 6.După formă:   implant lamelar,de mai multe forme:
 implante în formă de ac.  tip Linkow, cu porţiunea retentivă
 implante în formă de şurub, care, la rândul lor, sunt de ascuţită sau nu,
mai multe feluri:  trident, tip Heinrich.
 sub formă de spirală,    7.După timpii de realizare : 
 cu spirala dublă,  implante într-un timp;
 cu filet redus,  implante în doi timpi.
 cu spire largi şi bontul extra –alveolar pătrat ;  8.După poziţia spaţială: 
 şurub tronconic.  - bidimensionale într-un singur plan,
 implante cilidrice, de mai multe feluri: sub formă de lamă:
  implant cilindru, cu orificii ovalare, pentru asigurarea  - tridimensionale în două planuri:
retentiei, implant şurub şi implantele
tronconice.
 Procese biologice în raport cu implantul (DENTAR)
Acceptarea implantului presupune formarea si consolidarea legăturii dintre suprafata implantului
si ţesutul osos şi se realizează în prezenţa următoarelor procese biologice :
 Osteogeneza - reprezintă procesul de producere de os nou şi apare atunci când se
aplică pe creasta edentată, resorbită, un fragment de creastă iliacă împreună cu
măduva osoasă. Implantul va străbate adiţia de os şi se va fixa de creasta alveolară ;
 Osteofilia - proprietate esenţială a implantelor de a fi în relaţii favorabile cu osul din
vecinătate;
 Osteoinducţia - constă în transformarea celulelor mezenchimale în osteoblaste, la
nivelul periostului;
 Osteointegrarea - depunerea unui strat de acid condroitin-sulfuric pe suprafaţa
externă a implantului şi apariţia de fibre de colagen fixate direct la implant.
Tipuri de osteointegrare 
 1. De contact, direct între os şi suprafaţa implantului.
 2. Indirectă, prin formarea unei capsule conjuctive în jurul
implantului, în afara acesteia producându-se osificarea.
 3. Directă adezivă, prin depunerea de fibre de colagen ce aderă la
suprafaţa externă a implantului.
 METALE ȘI ALIAJELE DE METALE
La materialele metalice folosite la implanturi, trebuie avute în vedere proprietațile:
 Mecanice, precum si studii ale formelor acestora în funcție de utilizarea acestora.
  modulul de elasticitate longitudinal, care trebuie sa fie similar cu al organului a cărui
funcție este înlocuita,
  rezistența la coroziune si uzare,
  rezistența la oboseala timp îndelungat,
  biocompatibilitate, 
  bioadeziune,
  la granița dintre țesut si material, electronii sa fie liberi si grțaniele metalice trebuie sa fie
nedirecționale,
  proprietați la suprafața de contact (energia superficiala, tensiunea superficiala, sarcina superficiala),
  metode de studiu pentru determinarea formei implantului,
  efectul tratamentelor suprafețelor metalelor în scopul unei adeziuni mai mari fata de țesut,
  preț redus.
 Implanturile trebuie sa prezinte proprietați apropiate țesuturilor pe care le înlocuiește.