UNIVERSITATEA “AUREL VLAICU” DIN ARAD

FACULTATEA DE INGINERIE
DOMENIUL: INGINERIE INDUSTRIALĂ
PROGRAMUL DE STUDIU: TEHNOLOGIA ŞI DESIGNUL
PRODUSELOR TEXTILE
FORMA DE ÎNVĂŢĂMÂNT: cu frecvenţă

TEMA PROIECT
PROGRAM DE PROIECTARE
ACCUMARK 10

ÎNDRUMĂTOR
Prof. univ. dr. ing. Adina Bucevschi

STUDENT
Carpaciu Anamaria Cristina

ARAD
 SOFTWARE DE PROIECTARE
Suita programelor de proiectare asistată de calculator acoperă de la un capăt la altul lanțul
procesului de proiectare pornind de la conceperea tiparelor, gradarea în cazul particular al
confecțiilor textile, până la realizarea semi- sau complet automată a încadrărilor. Suita de
programe include și programe pentru proiectarea și vizualizarea 3D a îmbrăcămintei,
automatizarea producției de tip Made-To-Measure și multe altele.
.

AccuMark®
Este de câteva decenii poate cel mai
avansat și perfecționat program de proiectare a
tiparelor și încadrărilor în industria bunurilor din
materiale flexibile. Ajuns la versiunea a 10-a,
AccuMark este cea ce se poate numi referință
șimodel pentru orice competitor care are pretenția să
lanseze un astfelde program.Gândit să satisfacă cât
mai bine nevoile și specificul activității fiecărui client, AccuMark este disponibil în două
pachete, unul destinat proiectării avansate, numit Ediția Profesională (PE), iar altul destinat celor
care nu au nevoie de funcții avansate prelucrând în principal tipare sau modele ale partenerilor în
industria ușoară sau având tipare în forme geometrice relativ simple, cum este cazul industriei
Automotive sau tapițeriei, numit Ediția Avansată (AE).

În același spirit în care clientul plătește exact pentru ce are nevoie, fiecare pachet dintre cele
enumerate este modular, incluzând fie doar modulul de creare și editare tipare, inclusiv gradare,
(PDS), fie pe cel de pregătire și realizare a încadrărilor (GMS), fie pe ambele într-un pachet
complet (PDS+GMS).

Economisește timp.
Cu AccuMark 10.0 se automatizează procesul de fabricație de la început până la sfârșit,
indiferent de volumul producției și există posibilitatea importării fișierelor din bazele de date
proprii în formatul standard CSV sau XML.

Economisește bani.
AccuMark 10.0 permite estimarea precisă a costurilor de producție și permite integrarea cu liniile
de șpănuire și croire în vederea urmăririi finalizării comenzilor de lansare în producție.
Reduce erorile.

Cu AccuMark 10.0 se pot valida tiparele folosind instrumentele specifice înaintea producției, se
pot defini și defini puncte de măsurare și se poate manipula desenul țesăturii în vederea
potrivirilor.
 ACCUMARK 3D
AccuMark 3D este un pachet software de simulare vizuală în spațiu tridimensional a modului în
care un model de confecție "îmbrăcă" un manechin virtual în baza tiparelor plane 2D
proiectateanterior.

Generează mostre virtual.

Modul tradițional de creare a mostrelor este consumator
de timp și presupune mult efort manual de potrivire și
re-potrivire. AccuMark 10.0 3D este o soluție integrată
care permite departamentului de proiectare să creeze
mai multe modele într-un timp mai scurt.

Accelerează timpul de lansare a noilor modele

AccuMark 10.0 3D reduce timpul de punere pe piață a
unor noi modele, precum și costurile aferente oferind
simulări virtuale ale noilor comportărilor pieseleor de
îmbrăcăminte.

Crește eficiența producției

AccuMark 10.0 3D crește eficiența departamentului de design integrând ultima tehnologie de
modelare 3D într-un sistem de proiectare a tiparelor foarte răspândit și cunoscut.

Colaborare fără frontiere

AccuMark 10.0 3D permite ca modelele 3D cât mai realiste să fie partajate între mai multe
echipe, indiferent de platformele folosite sau de amplasarea geografică, ridicând colaborarea cu
încă o treaptă.

Soluția 3D folosită de Gerber utilizează o tehnologie sofisticată de simulare și animație

tridimensională numită Blender. Această tehnologie este utilizată pe scară largă în producția
filmelor, inclusiv celor de animație, a jocurilor video, dar și în simulare virtuală în alte industrii.
Blender oferă mai multe capabilități de modelare funcție de textura materialului, iluminare sau
alte variante de simulare, bazându-se pe cea mai răspândită aplicație de grafică 3D de tip Open
Source din lume.
 ACCUNEST

Programul ideal pentru realizarea automată a încadrărilor trebuie să îndeplinească

următoarele criterii: eficiență maximă în utilizarea materialului, interfață ușoară care să nu
necesite decât câteva minute pentru învățare, posibilitatea funcționării non-stop încât să
acopere inclusiv vârfuri de producție și să elimine cât mai mult din costurile cu manopera.
Toate aceste criterii sunt îndeplinite de programul AccuNest.

Calculează costurile mult mai rapid.

AccuNest este mult mai rapid și mai eficient decât plasarea manuală, economisind timp și
bani. Generează automat și rapid încadrări, dar și calculație de cost foarte precisă.

Maximizează controlul de calitate.

AccuNest respectă toate constrângerile de material aplicate pieselor cum ar fi sensul de
rotație, gradul de înclinare sau constrângeri de șpănuire încât să asigure calitatea necesară și
să reducă pierderile din cauza erorilor umane din sala de croit.

Maximizează productivitatea.
Cu AccuNest se pot face încadrări automate 24 de ore pe zi, fără intervenție umană atât
pentru a a face față vârfurilor de producție, dar și a reduce costurile de manoperă.

AccuNest este disponibil în două variante, corespunzător tipului de procesor al

calculatorului pe care va rula:

AccuNest Professional Edition (PE) destinată rulării pe calculatoare având procesoare cu un

singur nucleu și care analizează mai mulți algoritmi de plasare din care alege varianta optimă
fără intervenția operatorului.

AccuNest Multi-Core (MC) care asigură obținerea celei mai bune așezări prin rularea în
paralel și simultan a mai multor strategii de plasare utilizând arhitectura procesoarelor de
ultimă generație tip multi-nucleu (multi-core MC). Cu acest pachet se poate obține o utilizare
mai bună cu până la 2% față de varianta cu un singur nucleu.
 MADE-TO-MEASURE
Programul AccuMark® Made-to-Measure (MTM) ajută croitorii și producătorii de confecții pe
comandă adaptate la măsurile clientului să obțină produsele corespunzătoare în timp record. Este
singura soluție software care oferă automatizarea completă pornind de la generarea tiparelor
conforme măsurilor individuale ale corpului, pe baza unor reguli de bază predefinite, până la
obținerea comenzii de lansare în producție.

Scurtează timpul de livrare al confecțiilor pe comandă.

AccuMark MTM modifică tiparele de bază conform măsurătorilor corporale obținute prin
scannere corporale 3D sau prin măsurarea tradițională cu metrul de croitorie.
Simplifică procesul de fabricație.
AccuMark MTM importă directa datele din surse diverse, de la servere până la pagini web și
generează și exportă datele de croire.

Crește productivitatea.
AccuMark MTM se integrează cu programul de realizarea automată a încadrărilor, Gerber’s
AccuNest™, generând automat planul optimizat de croire și maximizând astfel atât
productivitatea, dar și reducând consumul de material.
 CUTWORKS
Pachetul de programe CutWorks reprezintă soluția completă pentru proiectarea, plasarea și
pregătirea datelor în vederea croirii pieselor din materiale flexibile.

Prin intermediul CutWorks se pot importa și exporta date dintre cele mai răspândite formate, se
pot preprocesa datele de tăiere sau se poate optimiza traseul și ordinea de tăiere în vederea
creșterii productivității prin reducerea timpului de producție. Este un pachet modular prin care
clientul își poate achiziționa strict modulele de care are nevoie. Este disponibil atât ca licență
instalată pe calculatorul cutter-ului cât și instalabil pe stații separate pe care să se poată în paralel
proiecta sau pregăti datele de tăiere.

Îmbunătățește calitate pieselor croite.

Adaptează datele primite de la sistemul CAD specificului sistemului și tehnologiei de croire în
scopul ceșterii calității. Înlătură automat vârfurile sau punctele neutile. Controleazâ atât sensul
croirii cât și punctul de început pentru a preveni deplasarea materialului pe timpul tăierii.

Reduce timpii de croire.

Prin intermediul CutWorks și a modului ToolPath se poate controla ordinea tăierii atât a
componentelor din interiorul unei piese, cât și a pieselor în încadrarea completă.. Reduce timpul
de croire optimizând traiectoria pe care se deplasează capul de tăiere.

Plasare rapidă.
CutWorks oferă mai multe posibilități de plasare, de la plasarea manuală până la cea automată,
folosind module integrate în vederea reducerii consumurilor materiale și a timpului.
Compatibilitate cu alte echipamente de croire.
CutWorks generează fișiere de tăiere compatibile atât cu sistemele de croire Gerber, dar și cu alte
sisteme existente pe piață.
 COMPOSINEST
ComposiNest este programul de realizare automată a încadrărilor în domeniul materialelor
compozite sau altor aplicații industriale ale materialelor flexibile. Beneficiind de motoare de
optimizare avansate, ComposiNest a fost optimizat și i-au fost selectate acele strategii care dau
randament maxim pentru piesele care au forme conforme aplicațiilor din aceste domenii și ține
cont cont de cerințele și constrângerile specifice. Rezultatul este reducerea consumurilor
materiale, a timpului și costurilor de manoperă. Se integrează cu programul de proiectare
CutWorks.

Maximizează gradul de utilizare a materialului.

ComposiNest poate crește gradul de utilizare a materialului și cu până la 4% folosind cei mai
performanți algoritmi de plasare.

Reduce costurile de manoperă.

ComposiNest dă posibilitatea obținerii automate de încadrări, timp de 24 de ore pe zi, fără
intervenție umană, acoperind vârfurile de producție fără să genereze costuri suplimentare.

Flexibil.
ComposiNest importă și exportă datele în formate standard în proiecatrea asistatată, inclusiv
răspânditele formate de fișiere tip DXF, NC și IGES.
 Geometria structurii ţesăturilor

Țesătura este un produs textil realizat prin îmbinarea a cel puțin două sisteme de fire:
unul dispus longitudinal, numit urzeala și unul transversal, numit bătătură. Componentele
structurale de bază ale unei țesături sunt firele.
În studiul structurii țesăturilor se cunosc mai multe modele. Ele se clasifică:
a. După forma imaginară a structurii țesute:
- Teoria modelului geometric ce are în vedere forma geometrică a firelor
- Teoria modelului mecano-geometric ce are în vedere atât forma geometrică a firelor cât și
interacțiunea dintre firele integrate în țesătură
b. După forma secțiunii firului:
- Teorii ale secțiunii circulare
- Teorii ale secțiunii necirculare

Prima teorie asupra structurilor țesute dateaza din 1937, fiind elaborată de Pirce. Se considera că
firele au secțiune circulară și propune două modele:
a. Firele sunt perfect flexibile și nu opun rezistență la îndoire
b. Firele prezintă o anume rigiditate, apătând teoria arcelor.
În zonele de contact dintre fire, acestea se ating într-un punct sau pe o suprafață foarte mică.

Există și o teorie a secțiunilor eliptice a firelor:

Teoria lui Novicov:

La elaborarea modelului geometric al structurii ţesăturilor se au în vedere următoarele
premise simplificatoare:
 – firele sistemelor de urzeală şi bătătură sunt considerate corpuri cilindrice, cu secţiuni
nedeformabile la integrarea lor în ţesătură, sub acţiunea forţelor transversale reciproce;
– firele sistemelor nu se deformează în lungime (nu sunt elastice);
– firele sunt perfect deformabile la încovoiere.
În procesul de formare a ţesăturii, precum şi după aceea, firele celor două sisteme,
urzeală şi bătătură, sunt supuse unui complex de solicitări ca: întindere, încovoiere, compresiune
transversală (strivire), care duc la apariţia unor fenomene de deformare, dintre care semnificative
sunt modificarea secţiunii prin strivire şi ondulare, prin abaterea de la forma liniară pe care
acestea o au înainte de integrare în ţesătură. Cea mai importantă formă de manifestare a
deformării firelor în ţesătură este abaterea de la poziţia liniară a axei firelor, din ambele sisteme.

Gradul de ondulare

Gradul de ondulare este intensitatea abaterii axei firelor de la forma liniară şi se măsoară
prin două componente: amplitudinea ondulării şi frecvenţa ondulării.

Amplitudinea ondulării
Abaterea axei firului de la forma liniară se măsoară prin:
– înălţimea de undă a firelor de urzeală, hu: distanţa dintre proiecţiile în plan vertical ale
centrelor de secţiune a două fire consecutive de urzeală
– înălţimea de undă a firelor de bătătură, hb: distanţa dintre proiecţiile în plan orizontal ale
centrelor de secţiune a două fire consecutive de bătătură

Corelaţia dintre înălţimile de undă şi diametrul firelor (legea de bază a geometriei structurii
ţesăturilor):
hu + hb = du + db
în care: du + db = D.

Frecvenţa ondulării reprezintă numărul de semiunde pe unitatea de lungime şi se calculează

cu relaţiile:
– pentru ţesături cu legături diverse:
 Pb Pu
f u=t u f b=t b
Rb Ru
– pentru ţesături cu legătura pânză:
f u=Pb f b=Pu

În funcție de mărimea gradului de ondulare se propune noțiunea de fază de structură

Faze de structură

Faza de structură este definită prin gradul de ondulare al firelor măsurat prin înălţimile de
undă hu şi hb.
Pentru studiul şi analiza structurii ţesăturilor pe baza „geometriei structurii“ s-au propus 9
(nouă) faze de structură
Faze de structură extreme:
– faza I: hu = 0, hb = D;
– faza a IX-a: hu = D, hb = 0.

Faza de structură medie

– faza a V-a:
D
hu =hb =
2
 Desimea firelor

Desimea geometrică (lu, lb) este distanţa măsurată între proiecţiile în plan (orizontal pentru
urzeală şi vertical pentru bătătură) ale centrelor de secţiune a două fire consecutive din sistemul
considerat, în mm:
– lu reprezintă desimea geometrică a firelor de urzeală, iar lb, desimea geometrică a firelor de
bătătură.

Concluzie:
Faza de structură a unei țesături este definite de gradul de ondulare al firelor măsurat prin
înălțimea de undă hu și hb.
Cele 9 faze de stuctură sunt decalate între ele cu o defazare:
d u+¿d D
h= b
= ¿
8 8
În toate structurile țesute, indiferent de faza în care se află țesătura există o relație între
înălțimile de undă și diametrul firelor:

du+db=hu+hb=D
Fazele de structură:

Faza de hU hB lU lB
structură (mm) (mm) (mm) (mm)
I 0 D D dB
II h 7h
√ D −h
2
2
Ui dB
a
III 2h 6h
√ D −h
2
2
Ui
√ D −h
2
2
Bi

IV 3h 5h
√ D −h
2
2
Ui
√ D −h
2
2
Bi
 V 4h 4h
√ D −h
2
2
Ui
√ D −h
2
2
Bi

VI 5h 3h
√ D −h
2
2
Ui
√ D −h
2
2
Bi

VII 6h 2h
√ D −h
2
2
Ui
√ D −h
2
2
Bi

b
VIII 7h h dU
√ D −h
2
2
Bi

IX D 0 dU D

Faze speciale de structură

Faza „a“ este faza în care desimea geometrică a firelor de bătătură este egală cu diametrul
firelor de bătătură, lb = db, şi este caracterizată prin înălţimile de undă de valoare:
√
h BFa= D2 −d 2
B mm
hUFa =D−h BFa mm
Faza „b“ este o fază în care desimea geometrică a sistemului de urzeală este egală cu
diametrul firelor de urzeală, lu = du, şi este caracterizată prin înălţimile de undă de valoare:
√
hUFb = D 2 −d 2
U mm
h BFb =D−hUFb mm

Locul fazelor de structură „a“ şi „b“

Fazele de structură „a“ şi „b“ pot ocupa orice loc între cele nouă faze de structură. Factorul
determinat este raportul diametrelor celor două sisteme de fire (du/db).

Faze limită de structură

 Faze limite de structură există numai pentru sistemul de fire la care desimea geometrică este
mai mică decât desimea geometrică critică, l < lc.

Faza limită superioară există pentru ţesăturile care au desimea geometrică a firelor de
bătătură mai mică decât desimea geometrică critică, lb < lc). Înălţimile de undă se calculează cu
relaţiile:
√
h B l s = D 2 −l 2
B
hU l s = D - hB l s
hU l s
N f l s= +1
h
unde:
h
- U ls înălţimea de undă pentru firul de urzeală în faza limită superioară
h
- B ls înălţimea de undă pentru firul de bătătură în faza limită superioară
- lB - desimea geometrică a sistemului de bătătură
- D - suma diametrelor celor două sisteme
- NF l s - numărul fazei limită superioară
- h - defazajul, mm
Faza limită inferioară există pentru ţesăturile care au desimea geometrică a firelor de urzeală
mai mică decât desimea geometrică critică, lu < lc
Înălţimile de undă se calculează cu relaţiile:
√
hU li = D 2 −l 2
U mm
hB l i = D - hU l i mm
h
N f l i= 9 − B l i
h
unde:
h
- U li înălţimea de undă pentru firul de urzeală în faza limită inferioară, mm
h
- B li înălţimea de undă pentru firul de bătătură în faza limită inferioară, mm
- lB - desimea geometrică a sistemului de urzeală, mm
- D - suma diametrelor celor două sisteme
- NF l i - numărul fazei limită inferioare
- h - defazajul, mm

Metode pentru calculul înălţimilor de undă

Metoda V.I. Smirnov

Caracteristicile modelului geometric sunt:
– secţiunea firelor: circulară;
– densitatea de lungime diferită, du ≠ db;
– desimi geometrice minime, lumin, lbmin.
 Secţiune într-o ţesătură cu desime geometrică minimă.

Înălţimile de undă se calculează cu relaţiile:

Numărul fazei de structură este dat de relaţiile:

Metoda K.G. Alexeev

Caracteristicile modelului geometric sun:
– secţiunea firelor: necirculară;
– coeficient de strivire (s) cu valori cuprinse între 0,85 ≤ s ≤ 0,9 sau se determină din
diagrama;
– indice de fază

Secţiune longitudinală şi transversală într-o ţesătură.

 Desimea firelor

Desimea geometrică (lu, lb) este distanţa măsurată între proiecţiile în plan (orizontal pentru
urzeală şi vertical pentru bătătură) ale centrelor de secţiune a două fire consecutive din sistemul
considerat, în mm: – lu reprezintă desimea geometrică a firelor de urzeală, iar lb, desimea
geometrică a firelor de bătătură.

Secţiune: a – transversală; b – longitudinală.

Desimea geometrică critică este cea mai mică desime geometrică ce permite realizarea
ţesăturii în orice fază de structură

Secţiune în ţesătura cu desime gometrică critică: a – faza I; b – faza a IX-a.

Desimea geometrică supracritică (lsc) este mai mare decât desimea geometrică critică şi
permite, cu atât mai mult, realizarea ţesăturii în orice fază de structură:

Desimea geometrică minimă (lmin) este cea mai mică desime geometrică ce corespunde
unei anumite faze de structură
 Secţiune în ţesătură cu desime geometrică minimă: a – transversală ; b – longitudinală.

Desimea geometrică minimă simultană (lmins) este cea mai mică desime geometrică
corespunzătoare fazei a V-a de structură

Secţiune în ţesătură cu desime geometrică minimă simultană: a – transversală; b –

longitudinală.

Desimea tehnologică (P) este numărul de fire pe unitatea de lungime (în fire/1 mm, fire/1 cm
sau fire/10 cm)

Desimea tehnologică critică

Este cea mai mare desime tehnologică ce permite realizarea ţesăturii în orice fază de
structură
100
Pcr =
l cr (fire/10cm)
 Domeniul de existenţă al ţesăturilor
Criteriul pentru stabilirea domeniului de existenţă al ţesăturilor este corelaţia dintre desimea
geometrică a sistemelor de fire lu şi lb şi desimea geometrică critică. Elemente de delimitare şi
faze limită de structură:
a. Când lu ≥ lc şi lb ≥ lc, domeniul de existenţă al ţesăturii este nelimitat:
FI < E > FIX
b. Când lu < lc şi lb ≥ lc, apare faza limită inferioară pentru sistemul de urzeală, sub care
ţesătura nu se poate realiza.
Când atunci faza limită inferioară este cuprinsă în intervalul:

iar domeniul de existenţă în intervalul:

Domeniul de existenţă al ţesăturii

c. Când lb < lc şi lu ≥ lc, apare faza limită superioară pentru sistemul de

bătătură, peste care ţesătura nu se poate realiza.

, atunci faza limită superioară este cuprinsă în intervalul:

 Domeniul de existenţă al ţesăturii
d. Când lu < lc şi lb < lc, apar faze limită pentru ambele sisteme de fire: superioară pentru
bătătură şi inferioară pentru urzeală.

Grosimea ţesăturii
Grosimea este cea de a treia dimensiune a ţesăturii, deosebindu-se de celelalte (lungime şi
lăţime) prin mărimea semnificativ mai mică. Grosimea ţesăturii este măsura distanţei dintre
două plane paralele, tangente la cele două părţi ale ţesăturii. Factorii care determină grosimea
ţesăturii sunt: numărul de sisteme de fire, care pot forma un strat sau mai multe straturi,
densitatea de lungime, desimea, compactitatea firelor, amplitudinea ondulării şi legătura.
Grosimea ţesăturii se poate determina şi prin calcul, utilizând teoria geometrică a structurii
ţesăturilor. Din acest punct de vedere, factorii care definesc grosimea ţesăturii sunt densitatea
de lungime a sistemelor de fire, exprimată prin diametru (du şi db) şi gradul de ondulare,
exprimat prin înălţimile de undă (hu şi hb). Rezultă că grosimea ţesăturii variază cu faza de
structură în care se formează. Grosimea minimă este cea mai mică grosime în care ambele
sisteme de fire sunt, în egală măsură, în contact cu cele două plane paralele între care ea se
măsoară. În toate cazurile, indiferent de valoarea densităţii de lungime (diametrului) a firelor:
Gmin = dU + d B
d ;d
unde : - U B diametrul sistemului de urzeală respectiv bătătură, mm
Dacă ţesătura se realizează într-o fază inferioară fazei de grosime minimă, grosimea
ţesăturii se determină cu relaţia:
G = hB + d B
Dacă ţesătura se realizează într-o fază superioară fazei de grosime minimă, grosimea
ţesăturii se determină cu relaţia:
G = h U + dU
unde: hU, hB - înălţimile de undă ale sistemului de urzeală, respectiv de bătătură
corespunzătoare fazei de structură în care se realizează ţesătura.