!

Computer Aided Design/Computer Aided Manufacturing

Curs Anul IV MD,

UMF, Cluj-Napoca

- note de curs -

sef. lucrari dr. Bogdan Culic

sef. lucrari dr. Cristina Gasparik,
asist. univ dr. Mihai Varvara
asist. univ dr. Alexandru Burde

Cursul I. Introducere. Generalitati

Expresia CAD/CAM folosită în domeniul dentar, ne duce cu gândul la

realizarea unor lucrări protetice prin tehnologia de frezare. CAD, prescurtarea pentru
“computer aided design”, semnifică obţinerea designului cu ajutorul computerului, iar
CAM “ computer aided manufacturing” reprezintă manufacturarea prin intermediul
computerului.
Tehnologia CAD/CAM a fost pusă în aplicare de mai bine de jumătate de
secol. Încă de la începuturile sale, în anii 1950, a fost parte integrantă în multe aspecte
ale utilizării industriale. 10 ani mai tarziu progresul a constat în introducerea unui
program de calculator rapid, care a permis realizarea designului produselor din
industria de aeronave şi automobile.
Primele studii cu privire la inlocuire amprentei clasice cu amprenta optica au
fost initiate in 1972 de catre Francois Duret in teza sa de doctorat.
În 1980, dentistul elveţian, dr. Werner Mörmann, împreună cu inginerul
electrician, Marco Brandestini, au dezvoltat primul sistem CAD/CAM viabil
comercial pentru fabricarea restaurărilor dentare, introdus în 1987 de către Sirona
Dental Systems (Brensheim, Germania), sub denumirea de CEREC.
Utilizarea sistemelor CAD/CAM în stomatologie a devenit din ce în ce mai
populară în ultimii 25 ani. Această inovaţie a fost dezvoltată pentru a rezolva trei
probleme. Prima provocare a fost de a asigura o rezistență adecvată de restaurare, în
special pentru dinții posteriori. A doua provocare a fost de a crea restaurări cu un
aspect cât mai apropiat de cel natural. Cea de a treia a avut ca scop restaurarea dinţilor
într-o manieră cât mai ușoară, mai rapidă și mai precisă.

!
!
!
Sistemul CAD/CAM se foloseşte atât în laboratorul de tehnică dentară, cât şi
în cabinetul stomatologic. În unele cazuri le sunt oferite pacienţilor restaurări în
aceeaşi zi sau chiar restaurări într-o oră.

Sistemele CAD/CAM prezintă 3 părţi componente:

!! Scannerul
Prin intermediul camerei digitale intra-orale amprenta convenţională este înlocuită de
o amprentă optică. Informaţiile preluate sunt transformate în seturi de date digitale.
Sistemele de amprentare digitală oferă o multitudine de beneficii faţă de amprentarea
tradiţională:
• amprentare uşoară, rapidă şi precisă;
• oferă medicului posibilitatea de a revedea amprenta, preparaţia şi de a
interveni în cazul în care este necesar;
• uşurinţa de a vizualiza detaliile pe un ecran
• obţinerea unui model digital pe baza informaţiilor primite în urma
amprentei digitale;
• obţinerea unor restaurări precise cu ajutorul modelului digital;
• elimină disconfortul pacientului cauzat de: materialele de amprentare, de
portamprente, de reflexul de vomă;
• elimină imperfecţiunile cauzate de materialele de amprentare.
În cazul scannerelor Bluecam (Cerec), Lava COS (3M) suprefeţele dentare se
pudrează cu o pulbere antireflexivă de oxid de titaniu, însă acest lucru nu mai este
necesar în cazul scannerelor Omnicam, E4D, iTero, Trios.

!! Softul
Programele software ale sistemului de amprentare digitală înregistrează
informaţiile identificate, servind ca ghid pentru procesarea modelului digital. Pachetul
de date obţinut este transmis în format electronic laboratorului de tehnică dentară sau
proiectat in cabinet pe ecranul monitorului, urmând ca medicul să realizeze designul
viitoarei structuri şi să trasfere datele unităţii de frezare “in office”.
Softul sistemului CAD/CAM este îmbunătăţit în mod continuu, oferind astfel
utilizatorului cele mai noi posibilităţi de reconstrucţie. Datele obţinute pot fi stocate în
formate de date diferite, însă de cele mai multe ori acestea sunt stocate în format STL
(standard transformation language). Mulţi producători folosesc propriile lor sisteme,
astfel că datele programelor de construcţie nu sunt compatibile între ele .

!
!
!! Unitatea de frezare: realizează produsul dorit prin intermediul datelor
procesate

Dispozitivele de prelucrare se diferenţiază prin numărul axelor de frezare.

Dispozitivele cu 3 axe:
-efectuează mişcarea în trei direcţii spaţiale;
-au timp redus de frezare;
-control simplificat, prin intermediul celor 3 axe;
-mai ieftine decât cele cu mai multe axe de frezare.
Exemple de astfel de dispositive: MCXL inLab (Sirona), Lava (3M ESPE), Cercon
brain (DeguDent).

Dispozitivele cu 5 axe:
-aduc în plus posibilitatea rotirii axului de frezare
-modalitatea de frezare este îmbunătăţită, permiţând frezarea diferitelor tipuri de
lucrări
Exemple: inLab Everest Engine (KaVo), HSC (etkon).

Calitatea restaurărilor este dată mai mult de modul de scanare, de procesare şi

de prelucrare a datelor, decât de numărul mare de axe de frezare. Frezarea se poate
efectua printr-un proces uscat sau umed. Frezarea uscată este recomandată pentru
blocurile de oxid de zirconiu cu un grad scăzut de pre-sinterizare. În cazul procesului
umed, frezele de prelucrare sunt protejate prin pulverizarea lor cu un lichid rece pentru
a evita supraîncălzirea materialului frezat. Frezarea umedă este folosită când ceramica
de oxid de zirconium prezintă un grad ridicat de pre-sinterizare. Pentru sistemele de
prelucrare folosite în cabinet frezarea este umedă, utilizându-se un amestec pe bază de
apă distilată si un lubrifiant [4].

Variante de sisteme CAD/CAM in Medicina Dentara

A. Scanner intraoral cu posibilitate de fabricare a restauratiei in-office

B. Scanner intraoral fara posibilitate de fabricare a restauratiei in-office: verificare si
apoi trimitere la lab
C. Sisteme In lab

Avantajele tehnologiei CAD/CAM:

- Restauratii integral ceramice/compozite in aceeasi sedinta, timp (sub 2 ore !!!)
- Materiale de f. buna calitate prefabricate indusrial
- Diminuarea erorilor – elimina etape de laborator
- Design biogeneric (din 2010)

!
!
!
- Adaptare foarte buna, pana la 20 micr. – ultimele sisteme
- Costuri de laborator scazute sau absente
- Reproductibilitate oricând posibilă, pe baza datelor digitale;
- Analiza ocluziei;
- Restaurarea este frezată corespunzător cu informaţiile oferite de către soft şi de către
imaginile scanate vizibile pe ecran;
- Restaurările s-au dovedit a avea o bună longevitate

Dezavantajele tehnologiei CAD/CAM

- Achizitia aparaturii – cost ridicat

- Pentru individualizare – necesara pictura externa
- Artistii ceramisti – rezultate superioare.

A. Sisteme CAD/CAM pentru cabinetul de medicina dentara

Evoluția tehnologiei informatice de-a lungul timpului a dus la posibilitatea

proiectării şi frezării în cabinet atât a unor restaurări unidentare, cât şi a unor lucrări ce
cuprind un număr mai mare de unităţi dentare. Sistemul de cabinet prezintă o cameră
pentru scanarea suprafeţelor dentare, un soft specializat şi o unitare de frezare căreia îi
sunt transferate datele procesate. Amprenta tradiţională este înlocuită de o amprentă
optică, ceea ce reprezintă un avantaj atât pentru medicul stomatolog, cât şi pentru
pacient. Actualele sisteme de scanare şi frezare în cabinet sunt reprezentate de
CEREC (Sirona) şi E4D (Planmeca).

!! Sistemul CEREC (Sirona, Germania)

Cea mai nouă versiune a sistemului Cerec (CEREC acronim pentru CEamic
REConstructions sau Chairside Economical Restoration of Esthetic Ceramics) este
CEREC AC Omnicam, introdus în august 2012 la la Sirona 27th and a half
Congress, in Las vegas, SUA. Cerec AC şi E4D Dentist (D4D Technologies) au fost
introduse precum sisteme digitale capabile să producă restaurări protetice în cabinet,
urmând cei trei paşi: obţinerea imaginii, realizarea designului şi frezarea. Cerec AC
Omnicam are o cameră video, tehnologie white LED, capabila sa inregistreze imagini
in mod continuu, color, cu obtinerea unor date de mare precizie în comparaţie cu
sistemele anterioare, care folosesc o cameră cu lumină laser UV albastra “BlueCam”
sau roşie, “Redcam” .

!
!

!! D4D Technologies LLC (Planmeca),

Este acronim pentru Dream, Design, Develop, Deliver, a introdus în 2008

sistemul CAD/CAM E4D Dentist. Structura sistemul E4D este asemănătoare
sistemului Cerec. Scannerul, IntraOral Digitizer, are un profil vertical mai scurt în
comparaţie cu scannerul Cerec.
Beneficiul acestui scanner este dat de faptul că pacientul nu mai este solicitat
la o deschidere foarte largă a gurii în cazul scanării regiunii posterioare. Sistemul de
design este capabil de autodetectare şi marcare a marginilor preparaţiei. Camera
digitală foloseşte lumina laser roşie pentru scanarea ţesuturilor dure şi moi, a
modelelor sau amprentelor. Este necesar utilizarea unui mediu reflexiv (E4D Accent
liquid) la scanarea printr-o zonă subţire, transparentă a cavităţii preparate.
Caracteristica ICE (I C Everything) a software-ului permite obţinerea unor imagini
reale asupra structurilor dentare şi a ţesuturilor gingivale înaintea tratamentului şi
după prepararea ţesuturilor dure. Pe masură ce imaginile sunt preluate, ele alcătuiesc
un model 3D pentru a forma modelul ICE.

Indicatii:
(in functie de performantele sistemului)
Toate tipurile de lucrari protetice fixe unitare (inlay, onlay, coroane, fatete) si plurale
(4-5 elemente), ghiduri chirurgicale.

B. Scanner intraoral fara posibilitate de fabricare a restauratiei in-office.

Amprenta optica este preluata cu ajutorul scannerelor intraorale (in cabinet)

-In urma scanarii campului protetic, un fisier STL (stereolithography file) este obtinut
si trimis unui laborator care are in dotare un soft de design (ex. Dental Wings, Exocad,
Inlab, etc.)
- Laboratorul realizeaza designul restaurarii cerute in cabinet,
- Restaurarea este frezata sau printata cu ajutorul unei unitati de frezare/printare 3D
conform indicatiilor primite din cabinet.

Scannerele intraorale:
ex. Trios (3 Shape), 3M True Definition (3M), Apollo Di (Sirona)
-! Accesibile
-! Elimina complet amprenta clasica
-! Sisteme Open STL

!
!
!

Rezultatele :
•! exceptionale
•! usureaza munca tehnicianului
•! inlatura cateva etape (o saptamana)
•! maxim 4 zile - durata de realizare

Indicatii:
(in functie de performantele sistemului)
Toate tipurile de lucrari protetice fixe, unitare si plurale (5 elemente), ghiduri
chirurgicale, gutiere ortodontice, structuri de punte - asociere cu printarea 3D.

C. Sisteme de laborator

Componente:
- Scanner de model/amprenta
- Soft pentru design
- Unitate de frezare si/sau imprimare 3D

Laboratorul primeste din cabinet amprente clasice, si realizeaza modele din gips
extradur scanabil prin tehnicile cunoscute. Din aces moment, tehnologia clasica este
inlocuita cu tehnologia digitala.

- Modelele sunt scanate

- Articulatia virtuala este realizata
- Designul restaurarii este realizat
- Lucrarea protetica este frezata/printata respectand indicatiile primite din cabinet.
Dupa individualizare lucrarile protetice sunt trimise medcului.

Indicatii:
(in functie de performantele sistemului)
Toate tipurile de lucrari protetice fixe si mobilizabile, ghiduri chirurgicale, gutiere
ortodontice, structuri de punte, etc.

!
!

Curs II. Preparatii - integral ceramice

Caracteristicile preparatiilor CAD/CAM pentru inlay/onlay

Prepararea:
- fara bizou
- baza cavitatii rotunjita
- fara margini ascuite
- unghiuri interne rotunjite
- fara zone retentive

Reduceri minime in preparatie:

- 2 mm la nivelul cuspizilor de sprijin
- 1,5 mm la nivelul fosetei centrale
- 2 mm in sens vestibulo - lingual

Reducerea la nivel ocluzal - respecta morfologia cuspidiana - se agigura o grosime

uniforma a ceramicii, cu un risc de fractura scazut

Designul marginilor la nivel cervical:

- prag shoulder 900
- sloped shoulder 1100
- chamfer
Se vor evita marginile preparatiei tip preparare tangentiala.

Peretii axiali - conicitate 6-80

Unghiurile de tranzitie intre suprafete:

- rotunjite
- sa nu fie exprimate - se concentreaza stress in preparatie, adaptarea scazuta

Build - up - Nu este necesar in cavitatile profunde - se creaza prea multe interfete

intre diversele materiale utilizate, scade adeziunea

Consideratii privind preparatiile pentru coroane de invelis

Reducerea ocluzala 1.5 - 2 mm respectand morfologia ocluzala

Reducerea peretilor axiali 1.5 mm, in 2 planuri (cervical si ocluzal) la nivelul
cuspizilor de sprijin - pentru a facilita o grosime adecvata a ceramicii
- conicitate 6-8o
- unghiuri interne rotunjite
!
!
!
- margini izolate, vizibile
- tipurile de preparatii cervicale - idem cu inlay/olnay
Realizarea preparatiilor in functe de limitele aparaturii de frezare

Pentru exepmlificare - prezentata tehhnologia de frezare, cu implicatii in realizarea

preparatiilor pentru sistemul MCXL (Sirona), sistem utilizat in cadrul lucrarilor
practice.

Unitatea utilizeaza urmatoarele freze:

- Step bur 10 - frezarea suprafetelor interne
- Cylinder pointed bur - frezarea suprafetelor ocluzale

Limitari ale frezei step bur 10:

- grosimea la varf 1 mm - impune realizarea unor preparatii cu margini incizale de
peste 1 mm
- unghiurile dintre suprafete, rotunjite, mai largi de 1mm, in caz contrar frezarea nu va
vi corespunzatoare
- nu se pot freza pereti interni verticali > 4 mm, (designul frezei) si mai lungi de 10.5
mm (lungimea frezei). O conicitate de peste 3o in realizarea preparatiei este
recomandata.

Reguli generale in realizarea preparatiilor:

- Pereti bine finisati - asigura o buna adaptare a supreafetelor interne ale restaurarilor.
- margini vizibile, bine definite - ajuta la identificarea marginilor.
- unghiuri interne rotunjite - asigura adaptarea pasiva a restauratiei si evita fracturarea
datorita stressului intern.
- unghiuri cavo superficiale de 90 0
- reducere adecvata a suprafetelor - asigura o grosime suficienta a ceramicii. O
reducere inadecvata a tesuturilor dure dentare favorizeaza fracturarea ceramicii.

Cursul III. Amprente optice. Materiale pentru tehnologia CAD/CAM

Amprenta optica. Caracteristici

- timp de realizare redus comparativ cu amprenta clasica
- confortabila oentru pacinet
- acuratete mai mare si refaceri mai putine comparativ cu amprenta clasica
- imbunatateste comnunicarea cabinet/laborator
- avantaj competitiv

!
!
- necesita o izolatie foarte buna a campului operator
- dificultati la pozitionarea camerei in zona posteriara.

Arhitectura Open/Closed:
- Fisierele obtinute de tip proprietar (apartin exclusiv unei companii) pot fi utilizate in
sistemul inchis al companiei respective
sau fisiere de tip STL, cu arhitectura open - utilizabile deschis intre toate sistemele de
pe piata.
Avantajele sistemelor inchise sunt:
- acuratetea transmisiei infrmatiei
- fara pierderi de date
- garantarea desgnului si a fabricatii restaurarii de catre proprietar
Sistemele Open STL - pot necesita softuri de conversie
- se pot pierde date daca se constata lipsa toatala de
compatibilitate

Amprenta optica elimina in cabinet urmatoarele etape de lucru:

- alegerea portamprentei
- prepararea materialului de amprenta
- asteptarea timpului de priza
- dezinfectia amprentei
- impachetarea si expedierea amprentei la laborator
Amprenta optica elimina in laborator urmatoarele etape de lucru:
- prepararea gipsului
- realizarea modelului cu bonturi mobile si a soclului modelului
- reducerea bonturilor la nivelul pragului
- montarea in articlator

Toate aceste etape pot provoca erori, atat in cabinet cat si in laborator.

!
!
!

Materiale utilizate in tehnica CAD/CAM

Progresele în domeniul tehnicilor de procesare şi al tehnologiei de frezare au

facilitat dezvoltarea ceramicilor dentare superioare. Evolutia materialelor a fost mana
in mana cu cea a tehnologiilor CAD/CAM. Tehnologia CAD/CAM permite utilizarea
unor materiale care nu pot fi folosite în tehnicile convenţionale. În conformitate cu
metoda de fabricare, ceramica folosită în restaurările dentare se clasifică în:
sinterizată, infiltrată, injectată şi frezată cu sistemul CAD/CAM. Blocurile ceramice
pentru sistemele CAD/CAM se găsesc în 2 variante: presinterizată şi în formă complet
sinterizată.
Pentru restaurările realizate cu sistemul CAD/CAM sunt disponibile o serie de
categorii de materiale. Fiecare dintre aceste categorii oferă caracteristici unice
concepute pentru aplicaţii clinice specifice.

Evoulutia materialelor CAD/CAM

!
 !
Categoriile de materiale CAD/CAM sunt urmatoarele:

"! A. Ceramica Feldspatica

"! B. Ceramica Litiu Disilicat

"! C. Ceramica Hibrida

"! D. Oxidul de Zirconiu

Materiale Ceramice

Tipul de Blocul Compoziţia Sistemul de Indicaţii

Material ceramic frezare clinice

Vitablocs Mark II Faţete

Cerec Blocs feldspatică CEREC Inlay
Onlay
Coroane
IPS Empress consolidată CEREC Faţete
CAD cu leucit E4D Inlay
Onlay
Coroane

Fatete
Ceramica CEREC Restaurări
IPS e.max CAD feldspatica cu E4D parţiale
Ceramică litiu disilicat inLab Coroane
vitroasă Punţi
Bonturi
pe
Implante

!
 !
!
Ceramica CEREC Fatete
Vita Suprinity feldspatica E4D Restaurări
litiu disilicat inLab parţiale
oxid de zirconiu Coroane
Bonturi
pe
Implante

oxid de magneziu CEREC Coroane

In-Ceram Spinell oxid de aluminiu inLab

CEREC Coroane
Ceramică
In-Ceram oxid de aluminiu inLab Punţi
infiltrată
Alumina

CEREC Coroane
Incoris ZI/TZI oxid de zirconiu inLab Punţi

Retea Ceramica CEREC Faţete

infiltrata cu polimer E4D Inlay
Vita Enamic inLab Onlay
Ceramici Coroane
hibride
Lava Ultimate Polimer infiltrat cu CEREC Faţete
particule ceramice E4D Inlay
inLab Onlay

Fig. Principalele categorii de materiale ceramice utilizate de sistemele CAD/CAM

!
!
A. Ceramicia feldspaticea

Reprezentanti comerciali:

- Vita Mark II

- Vita Trilux Forte

- Vita Real Life

-!Sirona Blocs/(PC)

-! Empress CAD / Multi

VitaBlocs Mark II au fost introduse în 1991. Blocurile monocromatice Mark II sunt

disponibile în 10 nuanţe Vita 3D-Master, 6 dimensiuni şi 3 variante de transluciditate
şi saturaţie.

Caracteristici:

• blocuri din ceramică feldspatică

• permit gravarea cu acid fluorhidric

• granulaţie fină

• uzură abrazivă minimă

• rezistenţă la fractură

• finisaj lucios

• specifice sistemului CEREC.

!
!
!

Fig. Bloc monocromatic Vita Mark II

Blocurile multicromatice Triluxe prezintă

3 straturi de culoare pentru a recrea opacitatea

şi transluciditatea dintelui din zona cervicală

spre cea incizală. Sunt disponibile în 3 variante

comerciale:

1M2C, 2M2C, 3M2C [10]. (fig. 21,22)

Fig. Bloc multicromatic Vita Triluxe

!
!
Apariţia blocurilor Triluxe forte a permis creşterea fluorescenţei şi cromei în
zona cervicală. Cel mai recent introdus, RealLife block, are un gradient radial 3D de
culoare şi transluciditate de la portiunea internă a blocului ceramic, la cea externă
pentru a simula trecerea naturală de la dentină la ceramică.

Fig. Blocuri multicromatice

Primul bloc ceramic CAD/CAM de ceramică sticloasă îmbunătăţită cu leucit

a fost introdus în 1998, sub denumirea de ProCAD, actualul IPS Empress CAD
(Ivoclar Vivadent). Blocurile monocromatice se găsesc în varianta HT (transluciditate
înaltă) şi LT (transluciditate joasă).

Fig. Bloc
ceramic IPS Empress CAD

Blocurile multicromatice, IPS Empress CAD Multi sunt disponibile în

variantele de culori A-D, care oferă diferite nivele de transluciditate şi luminozitate.
Aceste blocuri permit imitarea îndeaproape a proprietăţilor optice ale dinţilor naturali.
Pentru a evita trecerile vizibile ochiului uman între straturile cromatice individuale,
!
!
!
aceste zone sunt special concepute pentru a crea o iluzie optică. Blocurile ceramice
sunt alcătuite dintr-un total de patru până la opt straturi principale şi intermediare.

Fig. 25- Bloc multicromatic

B. Ceramica cu Lithiu Disilicat

Un exemplu de ceramică de înaltă rezistenţă folosită în sistemele

CAD/CAM este reprezentat de blocurile ceramice IPS e.max CAD (Ivoclar
Vivadent). Acestea au fost introduse în 2006 sub forma unor blocuri din ceramică
imbogatite cu disilicat de litiu, având o rezistenţă la flectare de două până la trei ori
mai mare decât a ceramicii feldspatice. Blocul ceramic are o culoare albastru-violet,
utilizat în mod obişnuit sub denumirea “blue block” Este livrat de producator in
varianta presinterizata, având o structură parţial cristalizată, blocul poate fi frezat mai
uşor, fără uzura excesivă a frezei sau deteriorări asupra materialului. După ce
restaurarea a fost frezată trebuie să fie supusă unui proces de ardere în două etape într-
un cuptor de porţelan sub vid pentru a finaliza procesul de cristalizare al disilicatului
de litiu si a ajunge la culoarea indicata.

!
!

Fig. Bloc ceramic IPS e.max CAD. Aspectul coroanei inainte si dupa cristalizare

Blocurile ceramice disponibile prezintă 3 nivele de transluciditate: MO

(opacitate medie) cu 5 nivele de opacitate de la MO 0 LA MO 4, LT (transluciditate
scăzută) si HT (transluciditate crescuta)

!
!
!
Variantele de ceramică anterior prezentate sunt dintre cele mai folosite în
sistemele CAD/CAM de cabinet. Cele mai multe dintre studiile in vitro au indicat o
creştere simnificativă a rezistenţei restaurării, dacă ceramica este fixată adeziv şi nu
cimentată .

În ultimii ani, tehnologia CAD/CAM şi-a extins în mod clar paleta de

materiale de înaltă fiabilitate. În prezent există posibilitatea de a combina estetica,
rezistenţa şi precizia în diferite sisteme ceramice cu ajutorul tenologiei CAD/CAM,
realizând o predictibilitate pe termen lung cu aceste tipuri de restaurări .

Vita Suprinity (Vita) este o ceramica feldsptrica imbogatita cu litiu disilicat si oxid
de zirconiu, lansata in 2013. Proprietatile imbunatatite ca fluorescenta si opalescenta
si transluciditatea fac ca acest material sa fie unul estetic de buna calitate. Blocurile
sunt livrate presinterizate, avand un aspect de cihlimbar. Este produs in doua oracitati:
HT (high transucent) si T (translucent). Necesita cristalizare pentru definitivarea
proprietatilor mecanice si a culorii.

Fig.Vita Suprinity

C. Ceramici hibride

!
!
Vita Enamic (Vita) este un material produs exclusiv pentru tehnica CAD/CAM,
combinand proprietatile ceramicii feldspatice cu ale polimerilor. Intr-o retea ceramica
84% este infiltrat polimerul 16%. Produsul finit avand o dubla retea: ceramica/
polimer. Individualizarea externa se realizeaza utilizand modificatori de culoare
fotopolimerizabili.

Fig. Vita Enamic structura duala si aspectul bocului

Lava ultimate (3M) este un material compus dintr-o matrice de polimer infiltrata cu
particule de ceramica feldspatica Cu o rezistenta de 200 MPa materialul este mai putin

!
!
!
casant decat ceramica si se poate freza in strat foarte subtire (pana la 0.2 mm).
Lustruirea manuala si glazurarea fotopolimerizabila este necesara.

Fig. Lava Ultimate. Structura duala si aspectul bocului

D. Oxidul de Zirconiu

Caracteristici:

a. zirconiu complet sinterizat (HIP= hot isostatic pressing) – tehnica

de sinterizare foloseste temperaturi si presiuni foarte inalte pentru a se obtine structuri
foarte dense Necesita tehnologie nejustificat de scumpa, speciala, fiind greoi
prelucrabila datorita duritatii crescute.
b. zirconiu partial sinterizat (non HIP) – blocurile sunt fabricate prin
sprayerea de pulbere de zirconiu si comprimarea la presiune isostatica, fiind partial
sinterizate. Reprezinta cea mai raspandita varianta in medicina dentara si cu cele mai
bune rezultate clinice.
Vita YZ (VITA), InCorris ZI (Sirona), Lava (3M ESPE), Ceramco (DENTSPLY)
c. zirconiu nesinterizat – foloseste oxidul de zirconiu in forma
naturala Procera (Nobel Biocare)
- Poate fi utilizat fie sub forma de lucrari anatomice, frezate de catre sistemul
CAD/CAM si ulterior lucruite si pigmentate
- poate fi utilizat sub foma de capa, structuri pentru coroane si punti, stratificata
ulterior in laborator cu ceramica feldspatica. Daca structura de zirconiu se realizeaza

!
!
pe un model digital, obtinut in urma unei amprente optice intraorale, este necesara
printarea 3D a modelului real pentru startificarea ceramicii.

Curs 5. Softuri pentru Designul restarurarilor protetice. Cerec

SW, Inlab

dr. Mihai Varvara

Prezentare Generală

O pagină a programului de operare prezintă 4 zone importante:

consola superioară, consola laterală, consola inferioară și imaginea din centrul
monitorului.

A. Consola superioară

- conține date sumare de identificare a pacientului (nume, data

nașterii)

- ghidează utilizatorul asupra etapei (de realizare a restaurării Cad-

Cam) în care se află: (ex: administrare, achiziție, model, design, frezare)

- permite deschiderea unei bare de management a programului în sine.

Aceasta apare în partea superioară a ecranului, deasupra consolei superioare.

Bara de management a programului; Aceasta prezintă mai multe

butoane pe care le putem accesa pentru a face următoarele acțiuni asupra unui
anumit caz: salvarea cazului (Save Case), salvarea cazului sub o anumită
denumire (Save case as), importarea unui caz (Import case), exportarea
cazului (Export case). Tot în interiorul acestei bări se pot accesa anumite
butoane de administrare a programului în sine: managementul versiunii
licenței (Licence Manager), configurarea anumitor setări ale programului
(Configuration), vizualizarea programului ca o fereastră (Window Mode),
date despre Cerec (About Cerec), ieșirea din program (Exit Cerec),
întoarcere în pagina de start a programului (Start Screen).

B. Consola laterală

- conține diferite unelte necesare etapei de realizare a restaurărilor

protetice

!
!
!
- conține diferite aplicații și funcții speciale pentru o mai bună
vizualizare, manipulare, sau evaluare a imaginii din centrul monitorului

C. Consola inferioară

- Conține diferite subetape ale etapelor de realizare a restaurărilor

protetice

- Conține enumerati dinții pe care se realizează restaurări

D. Imaginea din centrul monitorului

Aceasta poate fi o reprezentare schematică a arcadelor dentare (în

etapa de administrare), o amprentă optică (în etapa de amprentare), un model
virtual (în etapa de model), o restaurare virtuala (în etapa de design) sau o
reprezentare grafică a unui bloc ceramic în interiorul căreia este poziționată
restaurarea (în etapa de frezare).

Tehnica de lucru

Pentru a realiza o restaurare cu ajutorul acestui program, operatorul

trebuie sa îndeplinească succesiv mai multe etape de lucru. Acestea sunt
evidențiate în consola superioară : administrare (Administration), amprentare
(Acquisition), model (Model), design (Design), frezare (Mill).

I. Administrare

În această etapă operatorul trebuie să introducă în program câteva date

despre restaurarea pe care dorește să o realizeze. Există 3 subetape care trebuie
îndeplinite pentru a trece la etapa următoare: introducerea datelor de
identificare a restaurării (Define Restoration), selectarea unității de frezare
(Select milling device), selectarea materialului din care se dorește a fi
realizată restaurarea (Select Material).

1. Definirea restaurării

În această subetapă, operatorul trebuie să introducă în program date

despre restaurarea pe care dorește să o realizeze. Acestea se referă la

!
!
amploarea restaurării, tipul restaurării, modul de lucru și dintele pe care
urmează să se realizeze această restaurare.

A. Amploarea restaurării

Operatorul trebuie să aleagă din consola laterală una din cele 2

variante pentru a defini amploarea restaurării : restaurare unidentară (Single
Restoration) sau o restaurare parțială (Brige Restoration). În funcție de
alegerea uneia sau a celeilalte, se va deschide o fereastră anexă consolei
laterale, de unde operatorul poate alege alte caracteristici ale restaurării (tipul
restaurării și modul de lucru)

B. Tipul restaurării

Operatorul trebuie sa aleagă din consola laterală tipul preparației

existente pe dintele pe care se dorește a fi realizată restaurarea. Pentru varianta
de restaurare unidentară exista 4 tipuri de preparații posibile: Coroană,
Inlay/Onlay, Fațetă, Abutment, iar pentru varianta de restaurare parțială, pe
lângă acestea se mai adaugă două butoane: dinte lipsă (Missing) și dinte
intermediar (Pontic).

După alegerea tipului de design, imaginea din centrul monitorului se

poate modifica. Vor rămâne activi doar dinți pe care se poate realiza tipul
respectiv de design (ex: la apăsarea butonului fațetă (Veneer) vor rămâne
activi doar dinții anteriori și primii premolari. Premolarii doi și molarii vor
deveni inactivi, pe ei neputându-se realiza nici o restaurare de tip fațetă).

C. Dintele pe care se dorește a fi realizată restaurarea

Pe imaginea din centrul monitorului se selectează dintele/dinții pe care

se dorește să se realizeze tipul de restaurare deja selectat. După această
selecție, dintele respectiv își va modifică culoarea (semn că este deja selectat
în vederea realizării unei restaurări). Doar dinții activi după selectarea tipului
restaurării vor putea fi selectați.

D. Modul de lucru

Pentru selectarea modului de lucru există în principal 3 opțiuni:

Biogeneric Individual, Biogeneric Copy și Biogeneric Reference.

1.Biogeneric individual
!
!
!
Acest modul folosește morfologia restaurativă a dinților adiacenți
dacă aceștia sunt intacți sau dacă prezintă morfologia intactă în procent de
50% din suprafața lor ocluzală. Pentru dinții frontali, soft-ul va analiza, de
obicei, dinții situați mezial de dintele ce urmează a fi restaurat, iar pentru dinții
laterali, dinții de referință sunt cei situați distal de dintele preparat.

2. Biogeneric copy

Acest mod redă morfologia pre-existentă a dintelui în cauză pentru

acele situații în care forma, funcția și morfologia acestuia nu au fost afectate.
Se realizează o amprentă a situației inițiale, se prepară dintele apoi se
înregistrează din nou amprenta dintelui de restaurat. Se va obține o restaurare
finală - replică a situației inițiale.

Ex: înlocuirea unei coroane metalo-ceramică cu una integral ceramică

3. Biogeneric reference

Se foloseste în cazul în care dintele de restaurat și dinții adiacenți

acestuia nu au o morfologie care poate fi luată în considerare Se va folosi ca
referință dintele din hemiarcada contralaterală.

2. Selectarea unității de frezare (Select milling Device)

În această subetapă, este necesară selectarea unității cu care se dorește

a fi realizată frezarea piesei protetice la care se va realiza designul în etapele
ce urmează. Pe ecran vor aparea unitățile de frezare la care există acces. Cele
care sunt active vor avea în dreptul lor semnul √ și vor fi iluminate cu culoarea
verde, iar cele inactive vor avea în dreptul lor semnul exclamării (!) și vor fi
iluminate cu culoarea roșie.

3. Selectarea materialului (Select Material)

În această subetapă, operatorul trebuie să aleagă materialul din care

dorește să realizeze restaurarea. Pe monitor vor apărea enumerate companiile
producătoare de blocuri frezabile pe care programul le cunoaște (compatibile
cu versiunea respectivă de soft). Operatorul trebuie să selecteze una dintre
acestea. În momentul in care s-a ales una dintre companii, într-un meniu
subiacent vor fi enumerate toate tipurile de blocuri pe care compania
respectivă le comercializează și care vor putea fi selectate. Operatorul trebuie
!
!
sa aleagă din lista respectivă, materialul din care dorește să realizeze
restaurarea.

Daca s-au completat toate cele 3 subetape, se poate trece la etapa

următoare, cea de achiziție de informatii, adică de realizare a amprentei optice.

II. Amprentare

În această etapă, operatorul trebuie sa realizeze amprenta optică a

cazului clinic. Pentru aceasta, el va trebui să realizeze succesiv 3 amprente
separate: o amprentă a arcadei maxilare, o amprentă a arcadei mandibulare și o
amprenta a ocluziei celor 2 arcade. În cazul în care există o concordanță între
cele 3 amprente, se poate obține modelul virtual al cazului clinic.

III. Model

În această etapă se pot face anumite modificări la nivelul modelului

virtual al cazului clinic.

Există mai multe subetape pe care operatorul are posibilitatea să le parcurgă în

aceasta etapă:

1.! Editarea modelului

2.! Corelarea manuală (pentru modulul biogeneric copy și referance)
3.! Înregistrarea contactelor ocluzale (pentru modulul biogeneric copy și
referance)
4.! Orientarea modelului pe anumite axe
5.! Trim - decuparea modelului
6.! Delimitarea preparației
7.! Alegerea axului de inserție

1. Editarea Modelului (Edit)

Imediat dupa realizarea amprentei optice se intră în această subetapă

în care modelul poate fi editat. În această subetapă, consola laterală prezintă 4
butoane: opțiuni de vizualizare (View options), unelte de modificare a

!
!
!
modelului (Tools), alegerea modelului expus (Display objects) respectiv
unelte de analiză (Analizing Tools).

A. Optiuni de vizualizare (View options)

Cu o simplă selectare a acestei opțiuni se poate vedea modelul din

diferite unghiuri (mesial, distal, vestibular, oral, ocluzal și cervical). Același
efect se poate obține și prin simpla rotire a modelului cu ajutorul fixării și
tracționării cursorului (de la nivelul mouse-ului), astfel încât opțiunea de
vizualizare este mai rar folosită de către operator.

B. Unelte de modificare a modelului (Tools)

Acest buton permite deschiderea unei ferestre adiacente în care există

butoane care ne permit modificarea modelului virtual: modificarea formei
(Form), selectarea unei porțiuni (Cut), înlocuirea unei porțiuni (Replace) și
resetarea modelului (Reset Model).

1.Modificarea formei (Form)

Cu ajutorul acestei funcții se poate modifica forma modelului. Trebuie

aleasă una dintre cele 3 variante de modificare a formei: eliminarea de
substanță (Remove), adaugare de substanță (Add) sau netezirea unei porțiuni
(Smooth).

Pentru orice variantă de modificare se alege, va trebui să se selecteze

și mărimea zonei de lucru (Size) și intensitatea modificărilor (Strenght). În
momentul în care cursorul este poziționat pe unul din butoanele Size sau
Strenght, în dreptul acestora va apărea scris cu cifre dimensiunea care este
activă în acel moment (ex: 2,24mm pt butonul Size); (aceasta este
dimensiunea cu care se lucrează în acel moment). Această dimensiune este
evidențiată și sub forma unui segment de cerc (un segment de cerc mic
înseamnă implicit o valoare mică a dimensiunilor și un cerc complet înseamnă
valoarea maximă posibilă a dimensiunilor). Dimensiunea zonei de lucru
variază între 0.40 mm și 5 mm, iar intensitatea variază între 20% și 100%.
Modificarea dimensiunilor se face tinând apăsat butonul respectiv (Size sau
Strenght) și mutând cursorul spre partea superioară (pentru creșterea valorii
existente în acel moment) sau inferioară a ecranului (pentru diminuarea valorii
existante în acel moment).
!
!
În cazul în care modificarea facută în acel moment nu este
satisfăcătoare, se poate reveni la situația de dinainte de începerea modificării
respective cu ajutorul butonului Undo. De asemenea, se poate reveni la
situația inițială de dinaintea tuturor modificărilor de formă cu ajutorul
butonului Reset (aceste 2 butoane – Undo și Reset – sunt valabile pentru
aproape toate funcțiile existente în program)

2. Selectarea unei porțiuni (Cut)

Cu ajutorul acestei funcții se poate selecta o anumită porțiune de pe

modelul virtual. Pentru a face acest lucru, operatorul trebuie să stabilească
conturul acestei zone, adică să evidențieze perimetrul zonei de selectat:
operatorul trebuie să selecteze puncte succesive pe perimetrul zonei (două
puncte succesive selectate de operator vor fi unite automat de o linie de către
calculator). Începutul și sfârșitul selecție se face cu apăsarea de două ori a
butonului stânga al mouse-ului, iar evidențierea conturului zonei se face
plimbând mouse-ul pe perimetrul zonei și apăsând o singură dată butonul
stânga al mouse-ului deasupra punctului care se dorește a fi selectat. Trebuie
făcută o circumscriere totală a zonei selectate (punctul de început al selecției și
punctul final sunt de fapt în același loc.)

3. Înlocuirea unei porțiuni (Replace)

Cu ajutorul acestei funcții putem înlocui o porțiune din cadrul

modelului. Selectarea zonei se face exact ca și cu ajutorul funcției precedente
și înlocuirea se face cu o zonă asemănătoare soclului modelului.

4. Resetarea modelului (Reset)

În cazul în care numeroasele modificări făcute până în acel moment

nu mai convin operatorului, acesta are posibilitatea să se întoarcă la situația
inițială a modelului (situația survenită exact după etapa de achiziție a
amprentelor optice).

C. Alegerea modelului expus (Display objects)

Acest buton permite selectarea modelului care apare în centrul

monitorului (modelul pe care se pot realiza modificări în acel moment). De
obicei exista 2 variante: modelul maxilar și modelul mandibular. În cazul în
care lucrăm în modul biogeneric copy, atunci există situația în care putem

!
!
!
selecta și un al treilea model care sa fie expus în centrul monitorului (modelul
situației inițiale, înainte de preparare).

Butoanele existente (Upper Jaw și Lower Jaw) prezintă în jurul lor

un segment de arc de cerc, care reprezintă gradul de opacitate al modelului
prezentat pe monitor (un segment de cerc mic înseamnă o anumită
transparentizare a modelului și un cerc complet înseamnă opacifierea totală).
Transparentizarea modelului permite vizualizarea prin model (în principal
când se dorește evaluarea punctelor de contact ocluzale). Valorile variază între
20% (transparentizare maximă) și 100% (opacifiere maximă). Modificarea
opacității se face ținând apăsat butonul respectiv și mutând cursorul spre
partea superioară a ecranului (pentru creșterea valorii existente în acel
moment) sau inferioară a ecranului (pentru diminuarea valorii existente în acel
moment).

D. Unelte de analiză (Analysing tools)

Acest buton permite selectarea unuia din cele 2 butoane de analiză

existente în această subetapă care permit evidențierea contactelor ocluzale ale
modelului (Model Contacts) și selectarea culorii modelului (Color Model).

1 Evidentierea Contactele ocluzale (Model contacts)

Acest buton permite evidențierea cu culori distincte a zonelor de

contact al modelului expus pe ecran cu modelul antagonist. Culorile variază în
funcție de intensitatea contactului: albastru închis înseamnă un contact șters,
albastru deschis înseamnă un contact mai intens puțin, verde înseamnă un
contact intens, galben înseamnă un contact foarte intens, iar roșu înseamnă un
contact atât de intens încât zona respectivă a depășit suprafața modelului
antagonist, adică a intrat efectiv în interiorul modelului antagonist.

Intensitatea contactelor ocluzale pe modelul virtual trebuie să fie în

concordanță cu cele existente în cavitatea orală a pacientului. Orice
neconcordanță între acestea, înseamnă că deja undeva s-a realizat o greșeală
(de obicei problema apare în etapa de achiziție a amprentei optice.)

2. Selectarea culorii modelului (Color Model)

!
!
Cu ajutorul acestui buton operatorul are posibilitatea să vadă pe
monitor modelul virtual în culori vii (gingia roșie, dinții albi- gălbui.. etc) sau
poate trece totul în varianta de alb și negru, moment în care tot modelul apare
în diferite variante de gri.

Calculatorul face automat îmbinarea celor 2 modele în funcție de

amprenta ocluziei. În cazul în care operatorul dorește să facă manual această
îmbinare, poate folosi subetapele Corelarea manuală și Înregistrarea
contactelor ocluzale. Pentru a realiza acest lucru trebuie selectate mai multe
puncte de pe un model și pentru fiecare punct selectat va trebui selectat
punctul antagonist corespunzător de pe modelul antagonist.

4. Orientarea modelului pe anumite axe (Set model axis)

În această subetapă unul dintre modele (cel maxilar sau cel

mandibular) se orientează pe un sistem de axe care apare la nivelul
monitorului. Este suficient orientarea unui singur model, calculatorul generând
automat poziția celuilalt în funcție de orientarea primului.

În partea din stânga sus a monitorului există o reprezentare grafică a

sistemului de axe necesar orientării modelului din normă frontală, reprezentat
de împărțirea în cele 4 cadrane (4 hemiarcade). Orientarea se face în funcție de
poziția modelului față de planul medio-sagital (reprezentat de o linie verticală)
și de planul ocluzal (reprezentat de o linie orizontală).

În partea din stanga jos a monitorului există o reprezentare grafică a

sistemului de axe necesar pentru orientarea modelului din normă laterală.
Orientarea se face în funcție de planul frontal (reprezentat de o linie verticală)
și de planul ocluzal (reprezentat de o linie orizontală).

În centrul monitorului există o reprezentare grafică asemănătoare unei

portamprente în care modelul trebuie poziționat. În cadrul acestei
portamprentei există individualizate câteva repere necesare poziționării
modelului (zona specifică dinților anteriori, zona specifică premolarilor, zona
specifică molarilor, linia mediană și planul frontal).

În cazul în care avem un model integral (arcada în totalitate),

orientarea este mai ușoara (sunt evidente aspecte legate de simetrie și linia

!
!
!
mediană). Lucrurile sunt mai complicate în cazul în care există doar un model
segmentar (ex: în cazul în care nu avem repere ca linia mediană incluse în
modelul virtual). Orientarea modelului trebuie facută aproximativ, nefiind
obligatorie o potrivire perfecta. Cu cât potrivirea modelului pe sistemul de axe
este mai bună cu atât propunerea de design pe care calculatorul o va face
pentru restaurarea solicitată va fi mai bună.

5. Decuparea modelului (Trim Area)

În această subetapă se face decuparea bontului pe care există

preparația de restul modelului (realizarea bontului mobilizabil). Această
decupare are ca utilitate posibilitatea de a vizualiza ulterior restaurarea pe bont
dinspre mezial și distal (în etapa de design), fără a avea interpuși dinții
adiacenți în imagine (ex: pentru evaluarea contactelor proximale, a
suprafețelor proximale sau a marginii restaurării ăn zona proximalp).

Pentru a face acest lucru, operatorul trebuie sp stabileascp conturul

zonei pe care doreste sp o decupeze: operatorul trebuie sp selecteze puncte
succesive pe perimetrul zonei (două puncte succesive selectate de operator vor
fi unite automat de o linie de catre calculator). Începutul și sfârșitul selecției se
face cu o dublă apăsarea a butonului stânga al mouse-ului, iar evidențierea
conturului zonei se face plimbând mouse-ul pe perimetrul zonei și apăsând o
singură dată butonul stânga al mouse-ului deasupra punctului care se dorește a
fi selectat ( ex: dublu click, click, click, click ... click, dublu click). În
momentul în care se termină decuparea, zona respectivă devine transparentă.
În cazul în care se dorește a se inversa trasparența (zona selectată să devină
opacă și restul modelului transparent) se poate selecta Invert selection (buton
aflat în consola laterală) sau se poate apăsa o dată butonul stânga al mouse-
ului în momentul în care cursorul este poziționat pe zona transparentă
(moment în care se inverseaza starea zonelor: ceea ce era opac devine
transparent și ceea ce era transparent devine opac)

6. Delimitarea preparației (Draw margin)

În această subetapă se evidențiază marginile preparației. Se începe cu

o dublă apăsare a butonului stânga al mouse-ului într-un anumit punct de pe
model de pe marginea preparației și apoi se continuă evidențierea selectând
puncte succesive pe conturul preparației. Calculatorul unește automat printr-o

!
!
linie distanța între 2 puncte succesive selectate de operator. Pentru punctele
succesive este suficient o singură apăsare a butonului stânga al mouse-ului, iar
la final, când se dorește încheierea delimitării preparației este nevoie de o
dublă apăsara a acestui buton (punctul de încheiere trebuie să coincida cu cel
inițial, abia atunci se poate face circumscrierea totală a preparației). În cazul în
care după finalizarea delimitări marginilor, operatorul nu este mulțumit de o
anumită zonă, el poate corecta foarte ușor acest lucru urmând secvența de
selecție a marginilor ( ex: dublu click, click, click, click ... click, dublu click):
dubla apăsare a butonului stânga al mouse-ului într-o zonă în care marginea
este corect delimitată, selectarea punctelor succesive pe conturul corect al
marginii printr-o singură apăsara a butonului pentru fiecare punct în parte și o
nouă dublă apăsare a butonului stânga al mouse-ului în punctul final, acolo
unde limita preparației este din nou într-o zonă corectă. Astfel se va realiza o
modificare a vechiului contur al marginii pe nouă propunere de margine dorită
de operator.

7. Alegerea axului de inserție (Define insertion axis)

În această subetapă se selecteaza axul de inserție al viitoarei restaurări

pe dintele preparat. În functie de axul de inserție, în cazul în care există zone
retentive, programul le va evidenția cu alta culoare (galben). Operatorul
trebuie sa selecteze un ax de inserție corespunzător, zona retentivă trebuind să
fie cât mai redusă sau chiar absentă dacă se poate. Imposibilitatea alegerii unui
ax de inserție fără zone retentive poate indica greșeli în realizarea preparației
pe dintele respectiv.

IV Design

În cazul în care s-au finalizat toți pașii din etapa de design, ăn funcție
de selecțiile făcute, calculatorul face o propunere de design pentru restaurarea
în cauză. În marea majoritate a cazurilor această propunere este una
corespunzătoare și se poate trece direct la ultima etapă, cea de frezare. În cazul
în care propunerea de design este nesatisfăcătoare, atunci designul restaurării
se poate modifica în această etapă.

Pentru a realiza aceasta etapă, trebuie satisfăcute cerințele din cele

două subetape: editarea restaurării (Edit Restoration) și modificarea
parametrilor restaurării (Restoration Parameters).
!
!
!
1. Editarea restaurării (Edit Restoration)

În această subetapă se poate modifica designul restaurării. La nivelul

consolei laterale exista aceleași 4 butoane ca și în subetapa de editare a
modelului: opțiuni de vizualizare (View Options), unelte de modificare a
restaurării (Tools), alegerea obiectului expus (Display objects) respectiv
unelte de analiză (Analizing Tools).

A. Opțiuni de vizualizare (View options)

Acestea sunt aceleași ca și în subetapa de editare a modelului.

B. Unelte de modificare a restaurarii (Tools)

Cu ajutorul acestora putem modifica de această dată restaurarea

propusă de calculator. Există mai multe butoane pe care le putem accesa, cu
ele putând modifica forma (Form), poziția (Move) sau aspectul restaurării
(Shape), putem reveni la propunerea inițiala (Recalculate) sau putem alege o
variantp morfologicp (Incisal variation).

1. Modificarea formei (Form)

Cu ajutorul acestei funcții se poate modifica forma restaurării. Trebuie

aleasă una dintre cele 3 variante de modificare a formei: eliminarea de
substanță (Remove), adaugare de substanță (Add) sau netezirea unei porțiuni
(Smooth).

Pentru orice variantă de modificare se alege, va trebui sa se selecteze

și mărimea zonei de lucru (Size) și intensitatea modificărilor (Strenght). În
momentul în care cursorul este poziționat pe unul din butoanele Size sau
Strenght, în dreptul acestora va apărea scris cu cifre dimensiunea care este
activă în acel moment (ex: 2,24 mm pt butonul Size); (aceasta este
dimensiunea cu care se lucrează în acel moment). Această dimensiune este
evidențiată și sub forma unui segment de cerc (un segment de cerc mic
înseamnă implicit o valoare mică a dimensiunii de lucru și un cerc complet
înseamnă valoarea maximă posibilă a dimensiunii). Dimensiunea zonei de
lucru variază între 0.40 mm și 5 mm, iar intensitatea variază între 20% și
100%. Modificarea dimensiunilor se face ținând apăsat butonul respectiv (Size
sau Strenght) și mutând cursorul spre partea superioară (pentru creșterea

!
!
valorii existente în acel moment) sau inferioara a ecranului (pentru diminuarea
valorii existente în acel moment).

2. Modificarea poziției (Move)

În momentul în care este activă această funcție, putem modifica

poziția sau putem roti tridimensional restaurarea (Position and Rotation),
dar putem modifica și scala restaurării (Scale).

a. Modificarea poziției și a rotației (Position and Rotation)

Dacă alegem această funcție, atunci în jurul restaurării va apărea un

sistem de săgeți care permite tracționarea tridimensională spre orice direcție și
bineînțeles rotirea restaurării în jurul axului propriu.

b. Modificarea scalei (Scale)

Dacă alegem această funcție, putem modifica scala restaurării. Prin

aplicarea cursorului pe suprafața restaurării selectăm de fapt zona care va fi
supusă modificării (aceasta zonă își va modifica culoarea, semn că este
selectată). Putem modifica scala întregii restaurări, dar la fel de bine putem
lucra doar în anumite direcții (ex: putem modifica doar diametrul vestibulo-
oral, cel mezio-distal rămânând neschimbat). După selectarea zonei prin
aplicarea cursorului pe suprafața restaurării, se menține apăsat butonul stânga
al mouse-ului și se tracționează într-un sens sau în altul, în funcție de cum
dorim să facem modificarea (să creștem dimensiunile restaurării, sau să le
micșorăm). În momentul în care eliberăm butonul mouse-ului, restaurarea
rămâne la noul aspect.

3. Modificarea aspectului (Shape)

Cu ajutorul acestei funcții putem modifica aspectul restaurării în două

variante: putem lucra cu elemente morfologice (ex: o suprafață, un
cuspid...etc)(Anatomical) sau putem lucra cu o anumită zonă circulară
(Circular). Pentru orice variantă se alege, există 3 moduri de a face
modificările: auto, 2- direcțional și respectiv 4 direcțional.

Selectarea unei zone in modul auto permite tracționarea acesteia în

cele 3 direcții: vestibulo -oral, mezio - distal și respectiv cervico – ocluzal.

!
!
!
Selectarea unei zone în modul 2-direcțional permite tracținarea
acesteia doar într-o singură direcție, în cele două sensuri (ex: selectarea
suprafeței vestibulare în modul 2 direcțional permite doar tracționarea acesteia
fie spre vestibular fie spre oral...etc). Direcția de deplasare este perpendiculară
pe suprafața zonei selectate (ex: Pentru suprafața vestibulară, direcția de
deplasare este vestibulo-orala, fie în sens vestibular, fie în sens oral. Pentru
suprafata mezială, direcția de deplasare este mezio- distală, fie în sens mezial
fie în sens distal...etc)

Selectarea unei zone în modul 4-directional permite tracționarea

acesteia în 2 direcții, fiecare cu cute 2 sensuri (ex: selectarea suprafeței
ocluzale în modul 4-direcțional permite tracționarea acesteia spre vestibular,
oral, mezial sau distal.) Direcțiile de deplasare sunt in același plan cu suprafața
( ex: Pentru suprafața vestibulară, direcțiile de deplasare sunt mezio-distal și
cervico-ocluzal, fie în sens mezial, fie în sens distal, respectiv în sens cervical
sau ocluzal...etc)

Când selectarea zonei se face cu ajutorul butonului Anatomical, se

pot accesa doar elemente morfologice: fie întreaga restaurare, fie doar o
suprafață (ex: suprafața vestibulară), sau chiar o jumătate de suprafață (ex:
jumătatea cervicală a suprafeței vestibulare), fie doar un element morfologic
(ex: cuspid).

Când selectarea zonei se face cu ajutorul butonului Circular, atunci

zona selectată este evidențiată printr-un cerc de o altă culoare în momentul în
care cursorul este poziționat pe restaurare. Diametrul zonei selectate se poate
modifica de la nivelul butonului Size (din cadrul ferestrei accesorii deschisă în
consola laterală), asemănător cu același buton descris la modificarea formei
restaurării. Dimensiunile zonei selectate variază între 0.4 mm și 5 mm în
funcție de selecția operatorului.

4. Recalcularea designului (Recalculate)

În cazul în care modificările realizate designului nu mai sunt în

concordanță cu dorințele operatorului, în orice moment se poate reveni la
situația inițială a restaurării cu ajutorul acestei funcții.

5. Varianta morfologică (Incizal Variation)

!
!
Aceasta funcție mai avansată permite operatorului să individualizeze
mai bine restaurarea, cu ajutorul accentuării sau diminuării morfologiei
primare și secundare. Există mai multe tipuri de variante morfologice și pentru
fiecare tip există un procent de modificări care se poate realiza (de la 0% -
relief șters până la 100% - relief foarte accentuat)

C. Alegerea obiectului expus (Display objects)

Acest buton permite selectarea imaginii care apare în centrul

monitorului (modelul pe care se pot realiza modificari în acel moment). De
obicei exista 2 variante principale de modele: modelul maxilar și modelul
mandibular. În cazul în care lucram în modul biogeneric copy, atunci există
situația în care putem selecta și un al treilea model care să fie expus în centrul
monitorului (modelul situației inițiale, inainte de preparare).

De asemenea, tot din acest meniu putem selecta în acest moment și

vizualizarea restaurării sau a modelului decupat ( subetapă realizată în etapa
de model).

Butoanele existente (Upper Jaw, Lower Jaw și Restauration)

prezintă în jurul lor un segment de arc de cerc, care reprezintă gradul de
opacitate al imaginii prezente pe monitor (un segment de cerc mic înseamnă o
anumită transparentizare a imaginii și un cerc complet înseamnă opacifierea
totală). Transparentizarea imaginii permite vizualizarea prin aceasta (ex: Când
se dorește evaluarea punctelor de contact ocluzale se transparentizează unul
dintre modele).Valorile variază între 20% (transparentizare maximă) și 100%
(opacifiere maximă). Modificarea opacității se face ținând apăsat butonul
respectiv și mutând cursorul spre partea superioară (pentru creșterea valorii
existente în acel moment) sau inferioară a ecranului (pentru diminuarea valorii
existente în acel moment).

Tot în acest meniu mai există încă un buton deosebit de util, care
permite evidențierea zonelor de grosime minima de pe suprafața restaurării
(Minimal thickness). În momentul în care acest buton este activ, zonele de pe
suprafața restaurării care nu prezintă o grosime adecvată sunt evidențiate cu o
culoare specifica- albastru azur. Dimensiunile grosimii minime evidențiate de
calculator pot fi modificate de la nivelul parametrilor restaurării (cealaltă
subetapă din etapa de design). Aceste dimensiuni ar trebui modificate în
funcție de materialul din care se dorește a fi făcută restaurarea.

!
!
!
D. Unelte de analiză (Analizing Tools)

Acest buton permite selectarea mai multor butoane de analiză

existente în această subetapă: evidențierea contactelor ocluzale și proximale
ale restaurării (Contacts) și ocluzale ale modelului (Model contacts),
modificarea culorii modelului (Color Model) și a restaurării (Color
restoration), evidențierea suportului modelului (Model Box), secționarea
modelului și a restaurarii (Slice), evidențierea anumitor detalii de la nivelul
restaurării (Cursor details) și măsurarea distanței dintre 2 puncte de la nivelul
imaginii din centrul monitorului (Distance).

1. Evidențierea contactelor restaurării (Contacts)

Acest buton permite evidențierea cu culori distincte a zonelor de

contact ale restaurării cu dinții vecini și cu cei antagoniști. Culorile variază în
funcție de intensitatea contactului: albastru închis înseamnă un contact șters,
albastru deschis înseamnă un contact mai intens puțin, verde înseamnă un
contact intens, galben înseamnă un contact foarte intens, iar roșu înseamnă un
contact atât de intens încât zona respectiva a depășit suprafața modelului
antagonist, adică a intrat efectiv în acesta. Intensitatea contactelor ocluzale ale
restaurării cu dinții antagoniști ar trebui să fie în concordanță cu contactele
celorlalți dinți de pe model cu dinții antagoniști.

2. Evidențierea contactele ocluzale ale modelului (Model contacts)

Acest buton permite evidențierea cu culori distincte a zonelor de

contact al modelului expus pe ecran cu modelul antagonist. Culorile variază în
funcție de intensitatea contactului: albastru inchis înseamnă un contact șters,
albastru deschis înseamnă un contact mai intens puțin, verde înseamnă un
contact intens, galben înseamnă un contact foarte intens, iar roșu înseamnă un
contact atât de intens încât zona respectivă a depășit suprafața modelului
antagonist, adică a intrat efectiv în acesta.

3. Selectarea culorii modelului (Color Model)

Cu ajutorul acestui buton operatorul are posibilitatea să vadă pe

monitor modelul virtual în culori vii (gingia roșie, dinții albi- gălbui.. etc) sau

!
!
poate trece totul în varianta de alb și negru, moment în care tot modelul apare
în diferite variante de gri.

4. Selectarea culorii restaurării (Restoration color)

Cu ajutorul acestui buton operatorul poate schimba culoarea

restaurării vizibile pe monitor. Aceasta poate varia de la alb mat la nuanțe de
gri - gălbui. În jurul acestui buton există un segment de arc de cerc care
semnifică de fapt gradul de intensitatea a culori restaurării (cu cât segmentul
este mai mic cu atât culoare se apropie de albul mat și cu cât segmentul este
mai mare cu atât culoarea va deveni mai închisă). Atenție!: Culoarea
restaurării vizibile pe monitor nu va însemna automat că restaurarea reală va
avea aceeași culoare (culoarea restaurării reale va fi in concordanță cu
culoarea materialului frezabil și eventual cu pigmentările realizate ulterior
etapei de frezare).

5. Selectarea suportului modelului (Model Box)

Cu ajutorul acestui buton, operatorul poate adăuga un soclu

modelului. În cazul în care soclul este absent, vizualizarea modelului dinspre
cervical, va permite vizualizarea negativului câmpului protetic (imagine
identică cu vizualizarea unei amprente clasice realizate pe câmpul protetic).

6. Secționarea modelului și a restaurării (Slice)

Cu ajutorul acestui buton, operatorul poate secționa atât modelul cât și

restaurarea. În partea stânga sus a monitorul vor apărea 2 butoane auxiliare
care permit operatorului navigarea către secțiuni mai profunde sau mai
superficiale. Același lucru se poate face și cu rotița Scroll de la nivelul mouse-
ului.

7. Evidențierea detaliilor restaurării (Cursor Details)

Cu ajutorul acestui buton, operatorul poate obține informații legate de

anumite caracteristici ale restaurării (ex: grosimea restaurării într-un anumit
punct). În momentul în care cursorul mouse-ului este poziționat la nivelul
restaurării într-un anumit punct, în partea stânga jos a monitorului va apărea
un meniu în care vor fi prezentate detaliile acelui punct.

8. Măsurarea distanței (Distance)

!
!
!
Cu ajutorul acestui buton, operatorul poate măsura distanța între 2
puncte de pe model sau restaurare. Se apasă o singură dată butonul stânga al
mouse-ului în dreptul punctului inițial și același lucru se face și pentru punctul
final. Calculatorul calculează automat distanța în linie dreaptă între cele 2
puncte și o afișează într-un meniu auxiliar în partea stânga jos a monitorului.

2. Parametrii restaurării (Restoration parameters)

În aceasta subetapă, operatorul poate seta mai mulți parametri ai

restaurării: spațiul dintre preparație și restaurare, tipul frezajului ocluzal,
intimitatea contactelor proximale, ocluzale și a contactelor dinamice, grosimea
minimă ocluzală și proximală evidențiată de calculator și nu în ultimul rând
grosimea marginilor restaurării.

1.Spațierea (Spacer)

Cu ajutorul acestui buton, operatorul poate seta dimensiunile spațiului

dintre restaurare și preparație. Acesta trebuie să fie în concordanță cu tipul de
preparație (o preparație foarte retentivă va necesita un spațiu mai mare intre
aceasta și restaurare pentru o inserție corespunzătoare) și cu tipul de ciment
folosit la cimentare (spațiul setat va trebui sa fie în concordanță cu
dimensiunile componentelor cimentului utilizat pentru cimentarea restaurării).
Dimensiunile spațiului pot varia între 0 și 200 µm.

2. Frezajul ocluzal (Occlusal Milling Offset)

Cu ajutorul acestui buton, operatorul poate să seteze modul de frezare

al suprafeței ocluzale (frezajul poate fi făcut în așa fel încât suprafața ocluzală
să fie mai înaltă sau mai joasă). Acest frezaj trebuie făcut în acord cu ceea ce
se va face cu restaurarea dupa etapa de frezare: dacă peste restaurare se va
adăuga un strat de glaze sau pigmenți pentru individualizare, atunci încă din
această subetapă se va alege un frezaj ocluzal mai profund (astfel la finalul
frezării restaurarea va avea dimensiuni mai reduse în zona ocluzală,
dimensiuni care vor fi completate cu straturile de glaze sau pigmenți). În
același mod se procedează și dacă ulterior frezării, restaurarea va fi prelucrată
mecanic cu ajutorul sistemelor de finisare (freze, polipanturi, perii și paste
abrazive), cu mențiunea că de această dată frezajul ocluzal va fi mai redus
!
!
(imediat dupa etapa de frezare, restaurarea va avea un plus de material la
nivelul suprafeței ocluzale care va fi înlăturat ulterior prin prelucrarea
mecanică de finisare). Dimensiunile frezajului ocluzal variază între -500 µm și
+500 µm.

3. Contactele proximale (Proximal Contacts Strenght)

Cu ajutorul acestui buton, operatorul poate seta intensitatea

contactelor proximale ale restaurării. Dimensiunile variază între -200 µm și
+200 µm.

4. Contactele ocluzale (Occlusal Contacts Strenght)

Cu ajutorul acestui buton, operatorul poate seta intensitatea

contactelor ocluzale ale restaurării cu dinții antagoniști. Dimensiunile variază
între -200 µm și +200 µm.

5. Contactele dinamice (Dynamic Contacts Strenght)

Cu ajutorul acestui buton, operatorul poate seta intensitatea ocluziei

dinamice ale restaurării cu dinții antagoniști (mișcări de propulsie și
lateralitate). Dimensiunile variază între -200 µm și +200 µm.

6. Grosimea minimă laterală (Minimal Thickness Radial)

Cu ajutorul acestui buton, operatorul poate seta grosimea minima

laterală a restaurări, la care să fie atentionat de către calculator. (Dacă exista o
anumită zonă de pe pereții axiali cu o grosime sub valoarea setată cu această
opțiune, calculatorul o va evidenția cu o altă culoare- albastru azur). Această
valoare trebuie să fie în acord cu tipul de material folosi (ex: unele ceramici nu
prezintă proprietăți mecanice satisfăcătoare sub o anumită grosime și de aceea
trebuie setată o valoare mai mare a acestei limite în momentul în care se
dorește realizarea unei restaurări din acest tip de material). Dimensiunile
variază între 0 și 2000 µm.

7. Grosime minima ocluzala (Minimal Thickness Occlusal)

Cu ajutorul acestui buton, operatorul poate seta grosimea minima

ocluzală a restaurări, la care să fie atentionat de către calculator. (Dacă exista
o anumită zonă de pe suprafața ocluzală cu o grosime sub valoarea setată cu
această opțiune, calculatorul o va evidenția cu o altă culoare- albastru azur).
!
!
!
Această valoare trebuie să fie în acord cu tipul de material folosi (ex: unele
ceramici nu prezintă proprietăți mecanice satisfăcătoare sub o anumită
grosime și de aceea trebuie setată o valoare mai mare a acestei limite în
momentul în care se dorește realizarea unei restaurări din acest tip de
material). Dimensiunile variază între 0 și 2000 µm.

8. Grosimea marginilor (Marginal Thickness)

Cu ajutorul acestui buton, operatorul poate seta poziționarea marginii

restaurării în interiorul sau exact la limita exterioară a preparațiein(pragului).
Dimensiunile posibile sunt între 0 și 300 µm.

V. Frezare (Mill)

În această ultimă etapă se stabilesc ultimii parametri, cei ai frezării. Pe

monitor apare un bloc frezabil în interiorul căruia se află restaurarea a cărui
design tocmai s-a finalizat. În principal sunt 4 subetape care trebuie parcurse:
selectarea unității de frezare, selectarea modului de frezare, selectarea
dimensiunilor blocului materialului frezabil și nu în ultimul rând selectarea
poziției optime a restaurării în blocul ceramic pentru a începe frezarea.

1. Selectarea unității de frezare (Change Mill Device)

În această subetapă, este necesară selectarea unității cu care se dorește

a fi realizată frezarea piesei protetice la care s-a realizat designul în etapa
precedentă (se mai realizează această etapă doar în cazul în care ea nu s-a
completat în prima etapa, cea de administrare). Pe ecran vor aparea unitățile
de frezare la care există acces. Cele care sunt active vor avea în dreptul lor
semnul √ și vor fi iluminate cu culoarea verde, iar cele inactive vor avea în
dreptul lor semnul exclamării (!) și vor fi iluminate cu culoarea roșie.

2. Selectarea modului de frezare (Edit Mill Options)

În această subetapă, operatorul va selecta modul frezării și anume

timpul în care se dorește a fi realizată frezarea. Există 3 variante: un mod
normal (Normal Milling), un mod scurt (Fast Milling) și frezare în 2 etape (2
Step Milling).

!
!
În cazul în care se alege un mod normal, frezarea se realizează în
parametri normali într-un timp normal de frezare.

În cazul în care se alege modul redus, atunci frezarea se va desfășura

într-un timp mult mai scurt, dar presiunea pe freze va fi mai mare (uzura
frezelor este mai mare și gradul de finisare al suprafețelor restaurării este mai
redus- aspect mai denivelat).

Frezarea în 2 etape se realizeaza în momentul în care se doreste

realizarea unei restaurări din 2 piese (o infrastructură de obicei de zirconiu și o
suprastructură de obicei din ceramică).

Un exemplu de utilizare a acestui mod este în momentul în care dorim

sa realizăm o lucrare parțială de dimensiuni mai mari, din 2 tipuri de materiale
(infrastructura se realizează dintr-un material cu proprietăți mecanice
corespunzătoare (ex: zirconiu) și suprastructura dintr-un material cu
proprietăți optice corespunzătoare (ex: ceramică feldspatică)). Alegerea a 2
materiale în detrimentul unuia singur se face deoarece o lucrare integrală din
ceramică ar fi fost contraindicată într-o zonă cu forțe masticatorii mari
(aceasta nu ar fi avut proprietățile mecanice corespunzătoare). Calculatorul
potriveste perfect suprafața externă a infrastructurii cu suprafața internă a
suprastructurii (cele 2 vor veni cimentate una peste cealaltă și vor deveni o
lucrare de sine stătătoare).

Un alt exemplu de utilizare a acestui mod este acela în care dorim sa

realizăm prin tehnica CAD CAM atât abutmentul cât și coroana pe lucrările
pe implante. Se poate realiza un abutment din zirconiu, iar coroana care se va
cimenta pe el va fi realizată în a doua etapă dintr-un alt material(ex: ceramică).
Calculatorul va sti să potrivească perfect suprafața externă a abutment-ului cu
suprafața mucozală a coroanei.

3. Selectarea dimensiunilor materialului frezabil (Change Block

Size)

În aceasta subetapă, operatorul are posibilitatea să aleagă dimensiunea

blocului materialului din care se dorește a fi realizată restaurarea. În momentul
în care se intră în această subetapă, pe monitor, de la stânga la dreapta, vor fi
enumerate (crescator în funcție de dimensiuni) dimensiunile posibile ale
materialului selectat de către operator în etapa de administrare. Dimensiunile
care prezintă în dreptul lor semnul exclamării (!) sunt dimensiuni prea mici
!
!
!
pentru ca restaurarea să se încadreze în interiorul blocului respectiv. Trebuie
aleasă așadar o dimensiune mai mare a blocului pentru ca restaurarea să poate
fi realizată corespunzător.

4. Selectarea poziției optime a restaurării în interiorul blocului

(Adjust Mill Position)

În această subetapă, operatorul trebuie să ajusteze optim poziția

restaurării în interiorul blocului frezabil. Pentru aceasta, de la nivelul consolei
laterale poate să realizeze 2 acțiuni: ajustarea poziției tijei de manipulare și
ajustarea poziției restaurării în bloc.

a. Ajustarea poziției tijei de manipulare (Sprue)

În momentul în care acest buton este activ, în interiorul blocului

frezabil, în jurul restaurării apare un sistem de săgeți care permit rotirea
blocului în jurul restaurării. Tot timpul tija de manipulare este îndreptată spre
cotorul blocului frezabil (partea metalică / plastică a blocului). Cu alte cuvinte,
trebuie rotit blocul frezabil în jurul restaurării astfel încât cotorul blocului să
fie cât mai aproape de suprafața pe care se dorește a fi poziționată tija de
manipulare.

b. Ajustarea poziției restaurării în blocul frezabil (Move)

În momentul în care acest buton este activ, în interiorul blocului

frezabil, în jurul restaurării apare un sistem de săgeți care permite tracționarea
tridimensională a restaurării în interiorul blocului. Pentru o economie atât a
timpului de lucru cât și a vieții frezelor se încearcă o poziționare optimă a
restaurării în blocul frezabil (restaurarea va fi poziționată cât mai departe
posibil de cotorul metalic al blocului, astfel încât frezele să nu elimine inutil
substanța până să ajungă la restaurare și asta deoarece frezarea începe de la
capătul blocului opus cotorului).

O altă utilitate al modificării poziției restaurării în bloc este situația în

care se lucrează cu materiale multicromatice. În funcție de poziționarea
restaurării în blocul multicromatic (către partea mai închisă la culoare sau
către cea mai deschisă la culoare), depinde culoarea finală a restaurării.

!
!
În cazul în care s-au finalizat toate subetapele etapelor de lucru, se
poata apăsa butonul începe frezarea (Start Milling) iar aparatul va afișa un
mesaj în care atenționează operatorul să introducă în unitatea de frezare
materialul frezabil selectat și să închidă capacul. Dacă s-au realizat deja aceste
lucruri se poate apăsa butonul Start, moment în care se începe efectiv
frezarea. Pe monitor va aparea în timp real, timpul rămas până la finalizarea
frezării.

Materiale CAD CAM- Indicații

Coroane Provizorii:

-! PPMA (poli metil metacrilati)

Coroane dentare:

–! Ceramică feldspatică

–! Ceramică de disilicat de litiu

–! Oxid de zirconiu presinterizat

–! Ceramici hibride (exclus Lava Ultimate)

–! Materiale compozite

Inlay-uri/ Onlay-uri:

–! Ceramică feldspatică

–! Ceramică de disilicat de litiu

–! Oxid de zirconiu presinterizat

–! Ceramici hibride

–! Materiale compozite

!
!
!
Fațete dentare:

–! Ceramică feldspatică

–! Ceramică de disilicat de litiu

–! Ceramici hibride

Proteze partiale fixe:

–! Ceramică de disilicat de litiu ( zona frontala – limitate la 1

intermediar)

–! Oxid de zirconiu presinterizat

Proteze partiale fixe provizorii:

–! PMMA

CURS 6 - CIMENTAREA RESTAURARILOR CAD/CAM

Sef.lucr.dr. Cristina Gasparik

Tematica cursului

I.! Tipuri de materiale de fixare

II.! Adeziunea la structurile dentare

III.! Alegerea materialului de fixare

IV.! Protocolul de lucru in funcţie de tipul de material

Materiale care pot fi procesate prin tehnica CAD CAM in vederea realizării
restaurărilor protetice

!
!
•! Aliaje
•! Răşini compozite
•! Ceramica sticloasa
#! Feldspatica
#! Litiu disilicat
•! Ceramica pe baza de oxizi
#! Oxid de zirconiu
#! InCeram alumina
•! Ceramica hibrida
$! Varietate mare de materiale care pot fi procesate CAD
CAM % tehnici specifice de fixare pentru fiecare material

I.! Tipuri de materiale de fixare

Metode de cimentare

•! Cimentare convențională
•! Fixare adeziva

Cimenturile convenționale

−! Cimentare de scurta durata - Cimenturi pe baza de ZOE sau non-eugenol

−! Cimentare de lunga durata: ciment fosfat de zinc (Adhesor), ciment
policarboxilat, cimeturi glass-ionomere (Ketac cem), etc.

Pentru a obţine o buna retenție a restaurării protetice, este necesara respectarea

unor principii ce ţin de realizarea preparațiilor (pereți axiali cu o convergenta
minima, cat mai lungi, plasarea preparațiilor subgingival) sau a restaurărilor
(adaptare marginala si axiala cat mai precisa).

Aceste cimenturi tradiționale au doar rolul de a umple spațiul dintre structura

dentara si restaurare. Prin urmare, cu excepția cimenturilor glass-ionomere, nu
va fi realizata o adeziune chimica intre materialul de cimentare si restaurare.

Noile materiale de fixare, pe lângă acest rol, au capacitatea de a se fixa adeziv

atât de structurile dentare cat si de restaurare (in cazul celor ceramice sau
compozite) creând un “Monobloc”
!
!
!
Alegerea tipului de ciment se face in funcţie de tipul de restaurare, material,
indicaţia clinica. Nu exista un material ideal, pentru toate situaţiile. Trebuie
luate in considerare si aspecte ce tin de: biocompatibilitate, rezistenta,
proprietăţi optice, ușurința de manipulare, timp de priza

•! Tipuri de restaurări CAD CAM care se pot cimenta convențional

−! Coroane parţiale, coroane de înveliş, PPF metalice sau cu

structura metalica

−! Coroane de înveliş sau PPF cu schelet de zirconiu sau

InCeram Alumina

−! Coroane parţiale, coroane de înveliş, PPF din răşini compozite

II.! Adeziunea la structurile dentare

Scopul aplicării unei restaurări adezive este de a obţine o legătura strânsă,

etanșa, intre substratul dentar si materialul de restaurare

Aceasta legătura intima este dificil de obţinut datorita faptului ca dentina

conține o cantitate mare de apa si componenta organica, in timp ce smalţul
conține mai mult de 90% cristale de hidroxiapatită % substrat heterogen

Majoritatea adezivilor dentari conţin monomeri hidrofili si monomeri

hidrofobi. Monomerii hidrofili potentează umectabilitatea structurilor dentare,
iar monomerii hidrofobi interacționează si polimerizează cu materialul de
restaurare. Buonocore a fost primul care a demonstrat ca gravajul acid al
smalţului utilizând acid fosforic îmbunătăţeşte adeziunea dintre smalt si
materialul de restaurare. John Gwinnett, unul dintre studenții lui Buonocore, a
evidențiat faptul ca răşinile adezive pot penetra smalţul gravat acid,
pătrunzând printre prismele de smalt. Mai târziu, Nakabayashi si colaboratorii
au pus in evidenta formarea stratului hibrid la nivelul dentinei.

Initial % gravaj acid selectiv (doar la nivelul smalţului)

Ulterior, Fusayama a introdus conceptul total-etch (gravaj simultan al

smalţului si dentinei)

!
!

Generaţii de adezivi: I % VII

#! Etch & rinse

−! 3 etape acid (spălare) + primer + adeziv (generația IV)
−! 2 etape acid (spălare) + (primer+adeziv) (generația V)
#! Self-etch
−! 2 etape (acid+primer) + adeziv (generația VI)
−! 1 etape (acid+primer+adeziv) (generația VII)

III.! Alegerea materialului de fixare

Clasificare cimenturilor adezive in funcţie de reacția de priza

1.! Răşini autopolimerizabile:

−! utilizate pentru cimentarea inlay-urilor, onlay-urilor metalice sau a
coroanelor metalice sau metalo-ceramice, a pivoților endodontici;
−! reacția de polimerizare este inițiata in momentul in care cele doua
componente (baza si activatorul) sunt amestecate

2.! Răşini fotopolimerizabile:

−! utilizate pentru restaurări integral ceramice cu grosime mica (faţete) si
pentru fixarea bracket-urilor ortodontice sau a șinelor de imobilizare;
−! in cazul acestor cimenturi este esențial ca lumina lămpii de
fotopolimerizare să ajungă in contact cu toate suprafețele acoperite de
rășina;
−! in cazul in care restaurarea are o grosime prea mare, sau stratul de
ciment este prea gros, pot rămâne zone nepolimerizate care reprezintă
puncte de minima rezistenta

3.! Răşini duale (auto- si fotopolimerizabile):

−! pot fi indicate in aceleași situaţii ca si cele autopolimerizabile,
−! in plus putând fi utilizate si in cazul restaurărilor integral ceramice cu
grosime mai mare

!
!
!

IV.! Protocolul de lucru in funcţie de tipul de material

A.! Pregătirea restaurării

#! Sablarea
−! Cu precauție % Potențial de inducere a fisurilor in interiorul
restaurării
−! Pulbere de oxid de aluminiu 50µ, 2bari
−! Doar pentru:
o! zirconiu
−! Cimentare convențională
−! Cimentare adeziva % primer zirconiu
o! nanoceramica (Lava Ultimate),
o! Răşini compozite (Paradigm MZ100),
o! Răşini acrilice (Telio CAD)

SAU

#! Gravajul acid al suprafeţei interne a restaurării

−! Acid fluorhidric (4.9% - 60sec)
−! Gel, culoare contrastanta
−! Caustic!!!
−! Clătire abundenta cu apa şi uscare cu jet de aer
−! Aspect alb, cretos al restaurării
−! Doar pentru ceramici sticloase (ceramic feldspatica, pe baza de leucit,
disilicat de litiu, ceramici hibride – VITA Enamic)

SI

#! Silanizarea restaurării gravate acid

−! Silanii sunt compuși chimici, volatili
−! Îmbunătățesc umectabilitatea suprafeţei ceramice
−! Contribuie la formarea legăturii covalente dintre rășina compozita si
ceramic
−! Aplicare in strat subțire, 60sec

!
!
−! Uscare cu jetul de aer
−! Noua generație de silani % gravaj acid + silanizare

B.! Pregătirea substratului dentar şi cimentarea propriu-zisă

−! O bună izolare a câmpului operator este esențiala

−! Aplicarea firelor de retracție nu poate înlocui izolarea cu diga
−! Curățirea suprafeţei dentare cu paste de periaj fără fluor

Clasificare metodelor de fixare in funcţie de sistemul adeziv

1.! Total etch + primer + adeziv + rășina

−! Demineralizarea selectiva a suprafeţelor dentare
#! smalţul cu acid ortofosforic 35-37% timp de 30-40 secunde,
#! dentina timp de 15 - 20 secunde
−! spălare cu jet de apă timp de 30 – 60 secunde
−! uscare cu jetul de aer pentru a îndepărta toate urmele de umiditate
−! Aplicarea primer-ului mono sau bicomponent
#! aplicarea prin frecare la nivelul pereților dentinari, timp de 30
- 60 sec
#! uscare cu jetul de aer 10 sec
−! Aplicarea adezivului
#! Aplicare prin frecare la nivelul dentine si a smalţului timp de
10 secunde
#! Uscare cu jetul de aer 10 sec
#! Fotopolimerizare 20-40 sec
−! Aplicarea răşinii de cimentare in interiorul restaurării si poziționarea
acesteia la nivelul preparației aplicând o presiune ușoara pentru
refularea excesului
−! Fotopolimerizare 2sec si curățarea excesului
−! Aplicarea unui strat de glicerina la nivelul marginilor restaurării
−! Fotopolimerizare finala – 20 sec pe fiecare suprafaţa
−! Curățarea resturilor de rășina
−! Lustruirea
−! Fluorizare topica
!
!
!

2.! Total etch + adeziv (one bottle system) + rășina

−! Demineralizarea selectiva a suprafeţelor dentare
#! smalţul cu acid ortofosforic 35-37% timp de 30-40 secunde,
#! dentina timp de 15 - 20 secunde
−! spălare cu jet de apă timp de 30 – 60 secunde
−! uscare cu jetul de aer pentru a îndepărta toate urmele de umiditate
−! Aplicarea adezivului (generația V)
#! Aplicare prin frecare la nivelul dentine si a smalţului timp de
10 secunde
#! Uscare cu jetul de aer 10 sec
#! Fotopolimerizare 20-40 sec
−! Aplicarea răşinii de cimentare in interiorul restaurării si poziționarea
acesteia la nivelul preparației aplicând o presiune ușoara pentru
refularea excesului
−! Fotopolimerizare 2sec si curățarea excesului
−! Aplicarea unui strat de glicerina la nivelul marginilor restaurării
−! Fotopolimerizare finala – 20 sec pe fiecare suprafaţa
−! Curățarea resturilor de rășina
−! Lustruirea
−! Fluorizare topica

3.! Adeziv autogravant + rășina

−! Nu necesita utilizarea acidului ortofosforic
−! Rata mai mica de sensibilitate postoperatorie
−! Adeziune mai slaba decât in cazul adezivilor convenționali
−! Etape
#! Curățarea suprafeţei cu paste profesionale
#! Izolare, Uscare cu jet de aer
#! Aplicarea adezivului autogravant la nivelul pereților timp de
20 sec
#! Aplicarea unui jet de aer pentru dispersarea adezivului
#! Fotopolimerizare timp de 10 sec
#! Aplicarea răşinii in interiorul restaurării si poziționarea la
nivelul preparației
#! Fotopolomerizare timp de 20 sec pe toate suprafețele
!
!

4.!Rășina autogravanta-autoadeziva
−! Nu necesita gravaj acid
−! Nu necesita aplicarea primerului sau a adezivului
−! Rășina se aplica in interiorul restaurării si se poziționează la nivelul
preparațiilor
−! Se utilizează răşini cu priza duala sau autopolimerizabile

RESTAURARI PROTETICE SUPRAIMPLANTARE

•! Cimentarea bonturilor hibride % extra-oral

#! Pregătirea bontului de titan

−! Înșurubarea intr-un analog de implant
−! Aplicarea unui silicon la nivelul profilului de emergentă si la
nivelul orificiului de înșurubare
−! Sablarea cu pulbere de oxid de alumniu (50-100microni) pana
se obţine o suprafaţa mata
−! Aplicarea silanului pe suprafaţa sablata
#! Pregătirea componentei ceramice
−! Gravaj acid cu acid fluorhidric
−! Aplicarea silanului
#! Cimentarea propriu-zisa, îndepărtarea excesului de ciment si
finisarea
#!

Curs 7 Sisteme CAD/CAM de laborator

asist. univ. dr. Alexandru Burde

1. Manufacturarea digitală directă

Progresele înregistrate în ultimele trei decenii în tehnologia de scanare

tridimensională cu lumină și laser, dezvoltarea de software-uri de proiectare
asistată digital, precum și adaptarea tehniciilor de fabricație asistată de
calculator, au contribuit la revoluția digitală din domeniul stomatologic (1).
Digitalizarea a pătruns în toate specializăriile medicinei dentare (2-5),
devenind o componentă integrantă atât pentru tehnicienii dentari, cât și pentru
!
!
!
medicii dentiști, având ca obiective principale creșterea eficienței
tratamentelor dentare și scurtarea timpilor clinici și tehnici de realizare a
tratamentelor stomatologice. Termenul "digitalizarea" se referă la conversia
unei imagini sau a unui set de date în format digital- electronic, ca urmare a
unui proces de scanare, trasare grafică sau prin utilizarea unui dispozitiv de
conversie digitală a unui analog fizic- real. Acesta este un proces de obținere
a unei copii digitale sau a unei înregistrari a unui analog, reprezentat de un
document, obiect, sunet, performanța sau fenomen natural (6). Digitalizarea
oricărui set de date este interdependentă de existența calculatorului. Integrarea
calaculatorului în domeniul medicinei dentare s-a realizat în țăriile dezvoltate,
în urmă cu mai bine de 50 ani, când aplicația practică a acestora era limitată
strict la administrarea bazei de date a paciențiilor(0). Apariția primelor
calculatoare personale a contribuit la popularizarea acestei tehnologii în
medicina dentară: dacă în anul 1984, doar 11% din cabinetele de medicină
dentară din Statele Unite ale Americii dețineau un calculator (01), în anul
2000, acest procent a crescut considerabil la 85,1% (02). Mai mult,
dezvoltarea calculatoarelor a permis obținerea datelor pacienților în alte
moduri decât prin înregistrăriile deja tradiționale a fișei digitale a pacientului.
Aceste date pot fi apoi prelucrate prin aplicarea tehnicilor digitale care
furnizează clinicianului noi modalitati de a integra și interpreta datele
relevante ale pacientului. Pe de o parte, acestă posibilitate îmbunătățește
diagnosticul stării de sănătate sau de boală a pacientului, iar pe de altă parte,
lucrul cu aceste date digitale sprijină planificarea și executarea diferitelor
etape de tratament.
Astfel, în domeniul medicinei dentare există posibilități nenumărate de
exploatare a mijloacelor de digitalizare și tehnologizare, pornind de la
mijloacele de comunicare cu pacientul (7), la realizarea fișei digitale a
pacientului, prin intermediul aplicațiilor specifice unde medicul are
posibilitatea să atașeze amprentele digitale, radiografiile digitale și fotografiile
în format digital (8), la utilizarea de arcuri faciale digitale și articulatoare
virtuale utile în planificarea și fabricarea pieselor protetice (9), fie la realizarea
restaurăriilor prin utilizarea tehnologiilor substractive sau aditive.
Utilizarea tehnicilor de manufacturare digitală directă în medicina
dentară se bazează pe principiul fluxului de lucru digital "Scan, Plan and
Manufacture" (Scanare, Design și Fabricare) (Figura 1).

!
!

Fig.2. Fluxul de lucru posibil în manufacturarea

digitală directă

Fiecare parte a acestui flux de lucru se bazează pe tehnologii distincte:

scanarea- procesul tehnologic utilizat pentru a captura topografia câmpului de
lucru, designul digital- constituit de aplicațiile software utilizate pentru
prefigurarea viitoarei piese protetice și fabricarea- procesul tehnologic de
transpunere a designului într-un obiect fizic.
Piesele proiectate prin utilizarea unei aplicații CAD (CAD-Computer
Assisted Design) sunt fabricate printr-un dispozitiv de manufacturare digitală
directă. Aceste dispozitive pot fi încadrate, în general, într-una din cele două
categorii: 1. tehnologia de fabricare substractivă prin frezare sau 2. tehnologia
de fabricare aditivă prin imprimare tridimensională.

!
!
!
2. Sisteme de manufacturare substractivă

În decursul existenței sale, domeniul medicinei dentare a trecut prin

numeroase etape de evoluție în cunoaștere, tehnici și tehnologii. Printre
numeroasele provocări recente ale practicieniilor din acest domeniu se află și
paradoxul realizării restaurărilor dentare estetice, funcționale și bine adaptate,
într-un interval scurt de timp. Utilizarea calculatorului în aceast domeniu a
constituit și constituie o provocare pentru entuziaști și vizionari, care au
dezvoltat un concept cu totul nou: stomatologia digitală. În contextul
abordării tehnologizate a tratamentelor, acest concept a condus la
introducerea și dezvoltarea sistemelor de proiectare și fabricarea asistată de
calculator, cunoscute după acronimul denumirii engleze ”CAD/CAM” (CAD=
Computer Assisted Design= proiectarea asistată de calculator; CAM=
Computer Assisted Manufacturing= manufacturarea asistată de calculator).
În medicina dentară, conceptul CAD/CAM este utilizat pentru a defini un
sistem computerizat ce permite a manufacturarea exclusiv prin frezare a unei
piese protetice dintr-un bloc de material. Însă, în realitate, termenul
CAD/CAM nu sugerează nici o informație cu privire la modul de
manufacturare (03).
Modurile de manufacturare pot fi:
a) substractive= procesul de obținere a unui model fizic tridimensional,
pe baza modelului digital(CAD) al acelui obiect, prin frezare/îndepărtare
mecanică a unor straturi succesive dintr-un bloc de material
b) aditive= procesul de obținere a unui model fizic tridimensional, pe
baza modelului digital(CAD) al acelui obiect, prin adiție succesivă de straturi
de material
Fabricarea substractivă este tehnologia cea mai frecvent întalnită în
domeniul medicinei dentare și este bazată pe sistemele CNC (Computer
Numeric Control= Maşinile-unelte controlate numeric) (12). Tehnologia
substractivă este limitată de numărul de axe carteziene în care se execută
frezarea. Axele au numele coordonatelor X, Y, Z. Axa X este întotdeauna
aceea pe care maşina, sau o parte a maşinii, se deplasează (acoperă) cea mai
mare lungime. De exmplu, axa X poate reprezenta mişcarea faţă – spate, iar
axa Y mişcarea stânga – dreapta. Axa Z reprezintă mişcarea verticală, sus –
jos. Unealta de prelucrare este montată, de obicei, pe axa Z.
Aparatele de manufacturare substractivă pot realiza frezare în trei
(X,Y,Z) până la cinci axe (suplimentar față de cele trei axe liniare, se mai
!
!
adaugă două axe de rotație- dacă axa X se rotește în plan orizontal sau
vertical,atunci se notează axa de rotație cu A, iar pentru axa Y se notează cu
B) , find necesare un minimum de patru axe de frezare pentru a putea realiza
formele mai complexe ale restaurăriilor dentare (13). Dificultățiile de ordin
tehnic în exploatarea sistemelor subtractive apar când obiectul ce se dorește a
fi confecționat are dimensiuni reduse sau forme geometrice complexe, fie
conține cavități sau orificii în interior. Complexitatea și dimensiunea minimă a
formelor ce pot fi realizate prin această metodă de fabricare mai poate fi
influențată și de diametrul frezelor utilizate (14), rigiditatea materialului
frezat, gradul de uzură a frezelor, viteza de rotație a frezelor sau de rigiditatea
aparatului în sine. Astfel, deși sistemele de frezare bazate pe CNC reprezintă
tehnologia predominantă de manufacturare digitală directă în stomatologie,
dezvoltarea metodei aditive oferă flexibilitate în design și fabricare, precum și
reducerea costurilor (15).

2. 1. Istoricul sistemelor de manufacturare substractivă

Originea sistemelor de manufacturare substractivă asistată de calculator
poate fi atribuită către cel puțin trei surse diferite, fiecare dintre aceste surse
fiind rodul digitalizării unui segment din procesul de design și manufacturare
asistată de calculator.
Prima sursă de dezvoltare a acestei tehnologii este corelată cu
dezvoltarea sistemelor de scanare/ digitalizare a câmpului protetic. Această
sursă se bazează pe studiile ștințifice realizate de Dennis Gabor, care în anul
1947 a dezvoltat teoria holografiei în timp ce lucra la îmbunătățirea rezoluției
unui microscop electronic. Holografia reprezintă procedura de înregistrare şi
redare a imaginii tridimensionale a unui obiect. Pentru realizarea unei
holograme se utilizează o sursă de radiație luminoasă, de exemplu un laser.
Fasciculul laserului este divizat în două: un fascicul este reflectat pe obiect și
ajunge apoi pe mediul pe care se înregistrează holograma, iar cel de-al doilea
fascicul este trimis direct pe mediul de înregistrare. Prin interacțiunea
fasciculului împrăştiat pe obiect şi a fasciculului de pe mediul de înregistrare,
se obţine o figură cu linii microscopice luminoase şi întunecoase. Figura se
înregistrează pe mediul de înregistrare obţinându-se o hologramă, care conţine
informaţii cu privire la amplitudinea şi faza luminii difractate de către obiect.
În medicina dentară, Bruce Altschuler prezintă în anul 1971 conceptul
holodontografiei, având la baza principiile holografiei enunțate de Gabor.
Altschuler descrie un sistem holografic experimental ce utilizează două laser

!
!
!
He-Ne de mică putere pentru scanarea unui câmp protetic. Bazându-se tot pe
principiul holografiei, Dr. Francois Duret prezintă în cadrul lucrării sale de
doctorat susținută în 1973 la Universitatea Claude- Bernard din Lyon,
conceptul de amprentă optică. În cele 10 capitole ale tezei, dr. Duret expune
dezavantajele amprentei chimico-manuală, descrie componetele ce vor alcătui
viitorul sistem de captare și masurare a formelor dentare, tipul de laser utilizat
și interacțiunea acestuia cu țesuturile din cavitatea bucală, modul de conversie
a holografiei în semnale electronice ce pot fi prelucrate de calculator, tipul de
calculator și software-ul utilizat pentru prefigurarea viitoarei lucrări protetice,
modul de transmitere a designului către sistemul de frezare, modul de frezare
și materiale prefigurate pentru utilizare.
Cea de-a doua sursă de dezvoltare a sistemelor de manufacturare
substractivă în medicina dentară o constituie sistemele de frezare controlate de
calculator. Aceste sisteme de frezare nu au fost de la început controlate prin
intermediul unui calculator, deoarece aceasta tehnologie precede apariția
calculatoarelor, debutând în industria aeronautică în anul 1947 sub denumirea
de mașini-unelte controlate numeric (NC). Prima mașină controlată numeric a
fost realizată de John Parsons și era utilizată pentru manufacturarea palelor
pentru elicopterele Sikorsky R-5 prin frezarea intr-un bloc metalic a 200
puncte precise, ce defineau profilul palei. Pentru frezarea punctelor,
pozițonarea axelor X și Y a mașinii de frezare eraa controlată manual de către
un operator pentru fiecare axă. Un al treilea operator citea coordonatele
numerice a punctelor de frezare, iar operatorii axelor mutau instrumentul de
frezare în poziția indicată, fapt ce a dat astfel denumirea de mașini-unelte
”controlate numeric”. În anul 1949, John Parsons primește o finanțare din
partea US Air Force, pentru construcția unei mașini-unelte controlate numeric,
care să utilizeze benzi perforate ca suport de introducere a coordonatelor
numerice necesare pentru frezare, iar aceste benzi să fie generate prin
utilizarea unui calculator. John Parsons subcontractează institutul
Massachusetts Institute of Technology în proiect și împreună cu John Runyon
realizează codificarea unor subrutine a calculatorului Whirlwind, subrutine ce
permit utilizatorului să introducă o serie de coordonate și să specifice viteza
instrumentului de lucru, iar calculatorul genera automat benziile perforate. În
anul 1952, Fred Cunningham lansează pe piață prima mașină NC disponibilă
comercial, iar în 1955, US Air Force achiziționează 105 mașini NC și le
închiriază firmelor producătoare de avioane, pentru a stimula popularizarea
acestor mașini-unelte. Treptat, mașiniile depind tot mai puțin de operator
!
!
pentru realizarea procesului de frezare, un exemplu în acest sens fiind mașina
NC Milwaukee Matic II, care avea capacitatea să își schimbe instrumentul de
frezare fără aportul operatorului. Deoarece, pe piața mașinilor NC au început
să apară tot mai multe mașini, US Air Force propune crearea unui limbaj
generalizat de programare pentru comanda numerică. Astfel, în anul 1959,
Douglas Ross dezvoltă programul APT (Automatically Programmed Tool), un
predecesor a programelor CAM, ce permite operatorului să realizeze un
program de frezare, prin descrierea piesei în forme geometrice și nu
coordonate numerice.
Odată cu dezvoltarea programului APT, sistemele de manufacturare
substractivă evoluează spre comanda numerică controlată de calculator și se
inițiază și cea de-a treia sursă de dezvoltare a sistemelor de manufacture
substractivă în forma softwareurilor de proiectare asistată de calculator și
manufacturare asistată de calculator. Prima formă a unui software de
proiectare asistată de calculatorul a fost dezvoltată de Ivan Sutherland în 1960
și avea denumirea de Sketchpad. Utilizând acest pachet inițial de software de
proiectare asistată de calculator, operatorul avea posibilitatea să interacționeze
în mod grafic cu calculatorul prin intermediul unui creion optic (light pen) și a
unui ecran (display screen). Utilizatorul avea posibilitatea să realizeze astfel
forme geometrice prin interacțiune directă cu calculator, iar calculatorul
realiza forme geometrice pe baza unor puncte și planuri specificate de
utilizator. Sketchpad a fost primul software CAD, dar primul software CAM
disponibil comercial a fost deja elaborat în 1957 de către Dr. Patrick J.
Hanratty, în forma unui instrument de control numeric de programare numit
PRONTO. Din acest motiv, este Dr. Hanratty este cel mai adesea numit
"părintele CAD CAM".
Sketchpad a fost primul software CAD, dar primul software CAM
disponibil comercial a fost deja elaborat în 1957 de către Dr. Patrick Hanratty,
în forma unui instrument de control numeric de programare numit PRONTO.
Din acest motiv, Dr. Hanratty este cel mai adesea numit "părintele
CAD/CAM-ului".
Spre sfârșitul anilor 1960, interesul pentru aplicațiile comerciale ale
software-ului CAD și CAM au fost în creștere și spre sfârșitul deceniului,
multe companii din industria automobilelor și aeronautică și-au dezvoltat
propriile software-uri. Printre cele mai notabile exemple de astfel de software-
uri se află DAC-1 (Design Augmented by Computer-1), acest software fiind
realizat în urma unui parteneriat dintre companiile General Motors și IBM
între anii 1959-1963, Design CADD realizat de compania McDonnell-
!
!
!
Douglas în 1966 și software-ul CADAM dezvoltat de compania Lockheed,
responsabil pentru aplicarea primului proces integral CAD/CAM în
confecționarea componentelor pentru aeronova militară de transport C-5
Galaxy.
În medicina dentară, după conceptualizarea sistemelor de achiziție opto-
electronică, John Young împreună cu Bruce Altschuler realizează în 1977
prima frezare a unei suprafețe ocluzale a unui molar 1 inferior. Pentru frezare
s-a utilizat o mașină de frezare CNC, care realizat fața ocluzală a molarului
dintr-un bloc metalic, la diverse scale. Mașina CNC experimentală se afla în
dezvoltare la Școala de Medicină Aeronautică din cadrul Bazei Forțelor
Aerine din Brooks,Texas, SUA și a folosit pentru frezare contururile obținute
prin holografia unui molar 1 inferior extras.
Doi ani mai târziu, Dr. Paul Heitlinger și Dr. Fritz Rodder au realizat un
sistem de amprentare optoelectronică intraorală care se cupla la un aparat de
frezare, iar prin acest sistem au obținut un model de lucru frezat. Pe acest
model, un tehnician dentar, a realizat un inlay, o coroană de înveliș și o punte
prin metode convenționale. Acest sistem de amprentare optoelectronică,
împreună cu sistem de frezare au fost patentate un an mai târziu.
La începutul anului 1980, Werner Mormann de la Universitatea din
Zurich și Marco Bradestini de la compania Brandestini Instruments din Zurch,
au prevăzut posibilitatea de a restaura dinții posteriori cu materiale de culoarea
dintelui. La acea vreme obturațiile directe prezentau rezultate nesatisfăcătoare
din cauza contracției de polimerizare și a contracției termice, absorbției
ridicate, stresul mecanic și modificări dimensionale induse structurii dintelui,
ceea ce cauza formarea unui închideri marginale defectuoase și, în consecință
eșecul restaurației (Staninec et al, 1986). Pe baza propriilor studii in vitro și in
vivo, cu incrustații din rașini compozite presate și polimerizate la cald, Dr.
Mörmann a dezvoltat ipoteza conform căreia incrustațiile din ceramică pot fi
agregate adeziv cu o rășină compozită ca agent de cimentare (Mörmann,
2004). Conceptul cimentării adezive a fost confirmat ulterior prin studii in
vitro (Schmalz, Federlin și Reich, 1995) si studiile in-vivo (Mörmann și
Krejci, 1992; Bindl și Mörmann, 2003; Posselt și Kerschbaum, 2003).
Mörmann a dezvoltat conceptul clinic de incrustatii ceramice agregate adeziv
și în același timp, a ridicat și problema fabricării rapide a acestui tip de
restaurații. Astfel, Mormann și Bradestini au dezvoltat un prototip de sistem
CAD / CAM pentru cabinetul de medicină dentară, pentru a permite realizarea
inlayurilor din ceramică într-o singură ședință de tratament. Prototipul
!
!
sistemului a fost numit CEREC (CEramic REConstruction) și era alcătuit din
o unitate CAD / CAM mobilă care integra un calculator, tastatura, trackball,
pedala, un sistem de amprentare optoelectronică intraorală ca dispozitive de
intrare, un monitor și un compartiment de frezare ca dispozitive de ieșire
(MORMANN, 2006). Utilizând acest prototip și un bloc de ceramică
feldspatică produs de firma VITA, fața internă a unui inlay este frezată, pe
baza a unei singure imagini a cavității.
La data de 22 septembrie 1983, dr. Francois Duret realizează o primă
demonstație publică a unui sistem CAD/CAM dedicat medicinei dentare în
cadrul congresului de medicină dentară din Garanciere. Cu prilejul
congresului internațional ADF din Franță din anul 1985, Dr. Duret realizează
prima coroană de înveliș procesată CAD/CAM pentru un caz clinic, în
aproximativ o oră. În aceelași an, pe data de 19 septembrie 1985, se realizează
primul tratament a unui caz clinic cu sistemul CEREC la Facultatea de
Medicină Dentară din Zurich, utilizând blocuri de ceramică feldspatică Vita
Mark I.
Începând cu anul 1987, sunt disponibile comercial trei sisteme
CAD/CAM: Mormann în colaborare cu Siemens lansează sistemul CEREC 1,
Dr. Duret în colaborare cu compania Henson lansează sistemul DURET, iar
Dr. Matts Andersson în colaborare cu compania Nobel Biocare lansează
sistemul PROCERA. În stadiul de prototip se afla, în acel an, sistemul
CAD/CAM Minnesota care a fost dezvoltat de colectivul Facultații de
Medicină Dentară din Minnesota condus de Dr. Dianne Rekow.
După acest an, viteza de dezvoltare a unor noi sisteme CAD/CAM
dedicate medicinei dentare este tot mai accelerată și întocmai ca Internetul,
care a schimbat pentru totdeauna peisajul de comunicare prin intermediul
tehnologiei digitale, posibilitatea de a utiliza sistemele CAD-CAM a consituit
un catalizator pentru schimbarea semnificativă în structura relației cabinet-
laborator.

2. 2. Structura sistemelor de manufacturare substractivă

Încă de la începuturile dezvoltării sistemelor CAD/CAM destinate

exclusiv medicinei dentare, etapele fluxului de lucru se bazează pe principiul
fluxului "Scan, Plan and Manufacture” (Scanare, Design și Fabricare). Astfel,
prima componentă a oricărui sistem CAD/CAM este dispozitivul de
digitalizare/ achiziționare a datelor câmpului protetic, urmat de dispozitivul și
software-urile de proiectare asistată de calculator, concepere a design-ului
!
!
!
restaurării și conversiei designului în formatul necesar pentru frezare, iar
componenta care închide acest flux de lucru este dispozitivul de frezare
asistată de calculator.
2. 2. 1. Dispozitivul de digitalizare a datelor

Dispozitivul de digitalizare a datelor are rolul de a transforma geometria

câmpului protetic într-un format digital tridimensional, care poate fi procesat
și recreat de calculator într-un spațiu de lucru virtual și poartă numele de
scanner sau sistem de amprentare digitală. Detaliile câmpului protetic sunt
înregistrate sub formă de puncte și sunt reprezentate printr-o rețea poligonală
3D.
Clasificarea scannerelor poate fi realizată în funcție de:
I. Modul de utilizare a scanner-ului și/sau destinația
a) Amprentare digitală intraorală- de cabinet: aceste sisteme sunt
utilizate de către medicul dentist pentru scanarea directă a câmpului protetic a
pacientului și sunt alcătuite dintr-o cameră intraorală.
La rândul lor, aceste sisteme de amprentare intraorală pot fi integarate
într-un sistem CAD/CAM de cabinet (1), deci să permită digitalizarea
intraorală, realizarea designului și frezarea restaurației exclusiv în cabinet sau
(2) camere intraorale, care permit doar digitalizarea intraorală a câmpului
protetic și trimiterea, prin intermediul unei platforme on-line, a modelului
digital către un laborator de tehnică dentară care va realiza designul și
manufacturarea restaurației.
b) Amprentare digitală extraorală- de laborator: aceste scannere sunt
utilizate de către tehnicianul dentar pentru digitalizarea amprentelor/
modelelor convenționale
II. Metoda de preluare a datelor
a) Mecanică (de contact): după cum sugerează și numele, prin această
metodă se stabilește un contact fizic între tija palpatorie a scanner-ului și
obiectul scanat. Principiul de lucru pentru metoda mecanică de scanare
necesită utilizarea unei sonde palpatorii, care are formă de sferă și care ia
contact cu obiectul scanat (liniar sau radial) și este purtată pe toată suprafața
obiectului, înregistrând cu ajutorul unei unități de captare, la intervale
regulate, poziția sondei în planuri x,y și z. Aceste poziții sunt reprezentate ca
puncte de date, dând naștere unor ”nori de puncte”, care definesc astfel
suprafața obiectului scanat

!
!
b) Optică (non-contact): folosesc senzori optici, surse de radiație
luminoasă coerentă (laser) sau necoerentă, sau o combinație a celor două
pentru reproducerea fidelă a suprafeței scanate. Aceste scanere folosesc o
serie de tehnici pentru obținerea punctelor de date: 1) principiul triangulației,
2) conoscopia hologarfică, 3) fotogrametria, 4) principiul luminii structurate
sau 5) principiul efectului Moire. Obținerea ”norului de puncte” permite
medicului dentist sau a tehnicianului dentar, explorarea și manipularea 3D a
imaginii virtuale. Cu toate acestea, deși ar putea fi relativ ușor să vizualizam
un dinte așa cum este reprezentat printr-un nor de puncte atunci când privim
într-o singură direcție, atunci când aceeași imagine a norului de puncte este
privită dintr-o altă direcție, aceasta nu poate fi la fel de ușor de vizualizat,
după cum se poate observa în Figura X. Astfel, pentru optimizarea vizualizării
3D a imaginii virtuale punctele de date sunt legate de punctele adiacente din
cadrul norului pentru a forma o rețea poligonală numită ”mesh”.

Fig.X. Norul de puncte (A) și rețeaua poligonală(B) a unui molar 1 maxilar

2. 2. 2. Componenta software de proiectare asistată de calculator

Componenta software de proiectare asistată de calculator (CAD)

include o interfață grafică cu utilizatorul care permite afișarea a cel puțin o
imagine tri-dimensională a câmpului protetic scanat, o interfață de acces
pentru a primi comenzi din partea operatorului și un modul de proiectare a
piesei protetice care furnizează instrumentele virtuale de proiectare necesare
pentru crearea unui model virtual 3D a unei viitoare restaurații.
!
!
!
Softwareul CAD furnizează utilizatorului- medic dentist sau
technician dentar- posibilitatea de a manipula în mod interactiv datele obținute
în urma scanării, pentru a diagnostica și trata cu acuratețe și în mod
convenabil tulburăriile din sfera oro-maxilo-facială, în special acele situații în
care este necesară proiectarea unor piese protetice. Funcțiile pentru
manipularea interactivă a datelor includ pre-procesare, vizualizare câmpului
protetic scanat, editare virtuală a câmpului protetic, măsurători ale câmpului în
scop proprotetic, proiectarea piesei protetice și simulare virtuală a unor funcții.
Modelul virtual a restaurației realizat prin softwareul CAD poate fi exportat
pentru a fi folosit în alte aplicații sau poate fi utilizat pentru manufacturarea
piesei protetice.
Funcțiile softwareului CAD pentru crearea și manipularea modelelor
virtuale, elimină necesitatea de depozitare a modelelor convenționale și de
montare a acestora în mijloacele de simulare ale aparatului dento-facial.
Aceste pachete de software rulează fie pe calculator de uz general capabil să
execute o gamă largă de aplicații software, fie pe un calculator dedicat limitat
la anumite funcții. Calculatorul include cel puțin un dispozitiv de acces și/sau
o interfață care să permită operatorului să manipuleze informațiile digitale.
Dispozitivul de acces și/sau interfața poate include, dar nu se limitează la: o
tastatură, un mouse, touch screen, stylus-ul, mouse 3D, trackball, comandă
vocală, dispozitive haptic, interfață grafică cu utilizatorul , ecran de afișare,
precum și alte dispositive și interfețe cunoscute de intrare sau de ieșire a
datelor.
Clasificarea software-urilor de proiectare asistată de calculator poate fi
realizată în funcție de:
I. Destinația sau mediul de utilizare
a) Software CAD de cabinet- sunt utilizate împreună cu sistemele
CAD/CAM de cabinet și permit realizarea designului pentru protezele fixe
unidentare și parțiale fixe. Majoritatea software-urilor de cabinet au integrată
și etapa de CAM, adică poziționează restaurația digitală în blocul de material,
poziționează tijele de susținere a lucrării, generează strategia de frezare și
generează fișierul de comenzi pentru unitatea de frezare.
b) Software CAD de laborator- sunt utilizate împreună cu sistemele
CAD/CAM de laborator și, în funcție de modulele de design achiziționate de
utilizator, permit realizarea designului pentru protezele fixe unidentare
(inclusiv dispozitive corono-radiculare), parțiale fixe, parțial mobilizabile-
scheletate, totale, ghiduri chirurgicale sau pentru poziționarea implantelor,
!
!
diverse tipuri de gutiere si gutiere pt pozitionarea aparatelor ortodontice fixe
prin tehnica indirectă. Acestea nu includ de obicei software-ul de CAM, care
trebuie achiziționat separat de utilizator.
II. Tipul de arhitectură
a) Software cu arhitectură închisă- fișierul CAD generat după etapa de
design și strategia de fabricare sunt compatibile și utilizabile numai în cadrul
aceluiași tip de sistem. Astfel, nu a existat posibilitatea de a îmbina diferite
sisteme de achiziție a modelului digital, cu diverse software-uri de proiectare
și optarea pentru un procedeu de manufacturare digitală directă, după
preferințele utilizatorului. Utilizatorul care opta pentru utilizarea unui
procedeu de manufacturare digitală era nevoit să achiziționeze întreg pachetul
de componente (scanner, software CAD ± CAM, unitatea de producție) și
materiale de la un singur furnizor.
b) Software cu arhitectură deschisă- fișierul CAD generat după etapa de
design permite interoperabilitatea cu alte softwareuri de proiectare asistată sau
cu sisteme de manufacturare digitală directă de la diverși producător. În
prezent, există un număr ridicat de formate digitale de fișiere care permit
intercompatibilitatea între sistemele CAD/CAM (Exemplu: .ply, obj, .vrml,
.amf etc), însă cu toate acestea, cel mai frecvent format de fișier digital este
.stl (surface tessellation language).
2. 2. 3. Dispozitivul de frezare asistată de calculator

Dispozitivul de frezare asistată de calculator este alcătuit dintr-o

unitate de frezare, care permite obținerea restaurației fizice, reale, pe baza
modelului CAD generat în etape de proiectare asistată de calculator, prin
frezarea unui bloc de material. Unitățiile de frezare sunt bazate pe mașinile de
frezare CNC și sunt echipate cu axe multiple care conduc instrumentele de
frezare pe un anumit traseu stabilit în etapa de CAM. Sistemele de frezare
utilizează diverese sisteme de coordonate pentru procesarea informației
integrate în fișierul CAM, aceste coordonte fiind integrate într-un limbaj cod
G (G-code). Acest cod G este criptic și conține o serie de litere și numere care
determină traseul abordat de instrumentul de frezare, viteza de rotație și
înaintare a instrumentului, tipul instrumentului folosit, timpii de schimbare a
instrumentului de frezare, precum și timpii de utilizare a lichidului de răcire.
Clasificarea dispozitivelor de frezare poate fi realizată în funcție de:
I. Numărul de axe utilizate în procesul de frezare

!
!
!
a) sisteme de frezare în 3 axe- X Y Z: axa X este întotdeauna aceea
pe care maşina, sau o parte a maşinii, se deplasează (acoperă) cea mai mare
lungime. De exmplu, axa X poate reprezenta mişcarea faţă – spate, iar axa Y
mişcarea stânga – dreapta. Axa Z reprezintă mişcarea verticală, sus – jos.
Unealta de prelucrare este montată, de obicei, pe axa Z.
b) sisteme de frezare în 4 axe- X Y Z+ A: pe lângă cele 3 axe
caretiziene liniare XYZ, mașina de frezare mai are posibilitatea să rotească
axa X în plan orizontal sau vertical, iar în acest caz apare cea de-a patra axă,
care este o axă de rotație și se notează cu A. Astfel, mașinile de frezare în 4
axe au posibilitatea să realizeze atât frezarea pe suprafațele axiale și
proximale, cât și în interiorul restaurației.
c) sisteme de frezare în 5 axe- X Y Z+ A B: cu aceste sisteme există
posibilitatea și de rotire a axului de frezare, dând astfel naștere și celei de-a 5-a
axe, notată ca axa de rotație B. Aceste sisteme permit și frezare punțiilor care
au ax de inserție diferit la elementele de agregare.
II. Mediul în care se realizează frezarea
a) mediu uscat- prelucrarea uscată nu utilizează nici un lichid de
lubrifiere/ răcire a instrumentelor de frezare și se utilizează în principal la
prelucrarea oxidului de zirconiu pre-sinterizat, precum și a unor rășini
compozite sau ceruri
b)mediu umed- în acest proces se utilizează un lichid cu rol de lubrifiere
a instrumentului de frezare și cu rol de protecție împotriva supraîncălzirii a
materialului frezat. Acest tip de frezare se utilizează pentru toate metalele și
materialele ceramice (ceramică feldspatică, litiu disilicat, unele tipuri de oxid
de zirconiu).

!
!

3. Tehnici de manufacturare aditivă utilizată în medicina dentară

Tehnologia de manufacturare de tip aditiv s-a dezvoltat concomitent cu

sistemele de frezare substractive, fiind disponibilă de aproape 30 ani, moment
în care a fost patentat procesul cunoscut drept Stereolitografie (SLA) (16).
Acest proces presupunea formarea unor geometrii tridimensionale de
complexitate arbitrară, depunând straturi subțiri ale unui rășini fotopolimerice
și expunându-le la acțiunea unei raze concentrate de lumină ultravioletă. De
atunci până în prezent, procesul ”imprimării” de straturi subțiri a progresat
spre diverse tehnologii utilizând o mare varietate de materiale. Manufacturarea
aditivă a avut numeroase denumiri de-a lungul timpului: Rapid Prototyping
(Prototipărire rapidă), Layered Manufacturing Technology (Tehnologie de
producție stratificată), eManufacturing (Producție electronică), Freeform
fabrication (Producția liberă de forme), dar, cel mai adesea, i s-a atribuit
numele generic de imprimare tridimensională (17). Deoarece, la ora actuală,
există mai multe procedee de imprimare tridimensională, iar producătorii
acestor sisteme utilizează denumirile comerciale proprii pentru
comercializarea produselor lor, Societatea Americană pentru Testare și
Materiale (ASTM) a adoptat în luna iunie 2012, un termen standard pentru
această clasă de procese de producție: Additive Manufacturing (manufacturare
aditivă), abreviat AM. Terminologia generală și clasificarea diverselor procese
și sisteme utilizate în cadrul acestei tehnologii sunt descrise de standardele
ASTM F2792-12a și ISO/ASTM 52921:2013.
Majoritatea proceselor de tip AM disponibile în comerț construiesc o
componentă din straturi succesive, suprapuse pe verticală (axa z). Materialul
este depozitat într-un plan situat oblic față de verticală (planul x-y), iar
straturile sunt depuse în mod secvențial. În funcție de natura procesului, sunt
adesea necesare structuri de sprijin suplimentar cu rolul de fixare a
componentelor manufacturate în timpul procesului de stratificare. Procese
secundare sau de postprocesare, desfășurate după ce aparatul AM a încheiat
etapa de stratificare, sunt deseori necesare pentru a completa procesul de
fabricare. Aceste procese pot include: eliminarea structuriilor suplimentare de
sprijin, eliminarea excesului de material și creșterea rezistenței mecanice a

!
!
!
formelor generate prin manufacturare. De asemenea, sunt necesare finisarea
terțiară a suprafațelor, precum și procese de tratament estetic a componentelor.
Spre deosebire de manufacturarea substractivă, manufacturarea aditivă oferă
nu doar flexibilitatea și posibilitatea de a produce forme mai apropiate de cele
organice, ci constituie un proces cu reduceri semnificative ale costuriilor de
producție (17).
Avantajele prezentate de sistemele de manufacturare aditivă includ (18):
libertate în alegerea designului – potențial nelimitată, întrucât se poate proiecta
orice tip de dispozitiv, fie cavitar, cu diverse grade de porozitate sau modele
funcționale, cu componente mobile; geometrie complexă a produsului – un
design complex poate fi produs într-un singur ciclu de fabricare, spre
„deosebire de manufacturarea substractivă, unde diferitele componente ale
unui angrenaj necesită mai întâi fabricarea, iar mai apoi asamblarea într-un
întreg; ușurința în utilizare – simplitatea sistemelor rezidă în designul
extensiei de fișier de tip .stl (Standard Template Library), care permite
redimensionarea și orientarea cu ușurință pe platformele de fabricare.
Dezavantajele manufacturării aditive includ (18): costul inițial –acesta
este dependent de tehnologia de manufacturare aditivă pe care o utilizează și
de rezoluția și mărimea obiectului ce poate fi produs; finisarea – în general,
produsele obținute prin manufacturare aditivă necesită o etapă suplimentară de
post-procesare și șlefuire. Astfel, este nevoie să se asigure o etapă de post-
șlefuire fie prin CNC, fie prin metode manuale, deși rezoluția aparatelor și
dimensiunile pulberiilor utilizate sunt în continuare îmbunătățite și vor ajunge
la un moment dat să fie de calitatea suprafețelor obținute prin frezare;
materialele – gama de materiale este specifică tipului de manufacturare aditivă
folosită. Spre deosebire de frezarea CNC, care poate fi folosită în general cu
orice material ce poate suporta forțele generate de frezare, fabricarea aditivă
prezintă anumite limite în alegere. Designul produsului – deși există o libertate
semnificativă în ceea ce privește designul, manufacturarea aditivă este foarte
sensibilă la defectele apărute în structura fișierelor .stl, de unde apare și
necesitatea unor designuri închise ”ermetic”.
3. 1. Procedee de manufacturare aditivă
În anul 2013, Organizația Internațională de Standardizare (ISO-
International Organization for Standardization) în colaborare cu echivalentul
american al acestei institutii ”Amercian Society for Testing and Materials-
ASTM” adoptă standardul ISO/ASTM 52921:2013 (Standard terminology for
!
!
additive manufacturing - Coordinate systems and test methodologies), prin
care manufacturarea aditivă este definită ca fiind ”procesul de adăugare de
material ,de obicei strat cu strat, pentru a obţine un obiect real pe baza
modelului său digital tridimensional; procesul apare definit ca fiind opus
tehnologiilor de fabricaţie prin eliminare de material”. Astfel, este necesar de
subliniat, că obiectul digitial pe care dorim să îl fabricăm prin manufacturare
aditivă, trebuie să fie feliat pe straturi de-a lungul axei Z (Figura 2).

Fig.2. Felierea pe straturi de-a lungul axei Z al unui

model CAD

De asemenea, în cadrul acestui standard sunt clasificate șapte tipuri de

procedee de manufacturare aditivă, sintetizate în tabelul I.

Tabel I. Procedeele de manufacturare aditivă (19)

Denumire Descriere proces Tehnologii conexe

procedeu
Fotopolimerizare Un laser sau o altă sursă de SLA
în cuvă radiație luminoasă produce (Stereolitografia)
solidificarea succesivă a DLP (Direct Light
straturiilor din care este compus Processing)
obiectul realizat, prin tratarea 3SP (Scan,Spin &
selectivă a suprafeței sau a bazei Selectively
unei cuve care conține Photocure)
fotopolimer lichid. LCM (Lithography-
based Ceramic
Manufacturing)
!
!
!
2PP (Two-Photon
Polymerization)
Extrudare de Un material termoplastic este FFF (Fused
material încălzit până în stadiul semi- Filament
lichid și este distribuit selectiv Fabrication) = FDM
printr-o duză sau orificiu, pentru (Fused Deposition
formarea succesivă a straturilor Modelling)
obiectului manufacturat
Pulverizare de O duză aplică prin pulverizare un Polyjet
material fotopolimer sau un material (Photopolymer
termoplastic care devine ulterior Jetting)
solid, fie prin solidificare la MJP (Multijet
contactul cu suprafața de lucru Printing)
sau prin fotopolimerizare UV. WDM (Wax
Acest procedeu poate utiliza mai Deposition
multe materiale concomitent. Modelling)
Pulverizare de Liantul este depus selectiv cu
liant ajutorul unei duze pe o suprafața
de lucru acoperită de un strat fin
de material, sub formă de
pulbere. După realizarea unui
strat, suprafața de lucru coboară
cu o distanță presetată și este
acoperită cu incă un strat de
pulbere, procesul fiind reluat
până la realizarea obiectului.
Poate realiza obiecte
multicolore.
Fuziunea patului O sursă de energia termică SLS (Selective Laser
cu pulberi topeşte şi leagă selectiv regiuni
Sintering)
ale unui pat de material, depus DMLS (Direct
sub formă de straturi de pulbere.
Metal Laser
După realizarea unui strat, Sintering)
suprafața de lucru coboară cu o SLM (Selective
distanță presetată și este
Laser Melting)
acoperită cu incă un strat de DMP (Direct Metal
pulbere, procesul fiind reluat Printing)
până la realizarea obiectului EBM (Electron
Beam Melting)
SHS (Selective Heat
Sintering)
Depunere cu Energia termică focalizată este LENS (Laser
!
!
energie directă utilizată pentru a lipi materialul Engineered Net
prin topire, în timp ce acesta este Shaping)
depus pe suprafața de lucru
Laminare de foi Foi de hârtie, plastic sau metal LOM (Laminated
sunt depuse pe suprafața de Object Manufacture)
lucru, apoi forma obiectului este SDL (Selective
decupată, excesul de material Deposition
este îndepărtat și se lipește un Lamination)
nou strat de material, procesul UAM (Ultrasonic
fiind reluat până la realizarea Additive
obiectului Manufacturing)
În prezent, un număr redus de producători din domeniul manufacturării
aditive își comercializează produsele prin încadrarea acestora într-una din
categoriile de procedee enunțate în standard. Cu toate acestea, tot mai mulți
consumatori, în special cei din sectorul medical, resimt nevoia unei
standardizări în acest domeniu.
3. 2. Aplicațiile manufacturării aditive în medicina dentară

Având în vedere rapiditatea cu care a fost integrată tehnologia de

manufacturare substractivă în domeniul medicinei dentare, nu este de mirare
că manufacturarea aditivă prezintă și ea multiple aplicații în acest domeniu.
Însă, datorită diverselor tipuri de materiale care pot fi utilizate în procedeele
de manufacturare rapidă, a proprietățiilor mecanice ale acestora și a gradului
diferit de postprocesare pe care îl necesită piesele obținute, domeniul
stomatologic utilizează cu precădere următoarele procese de fabricație aditivă:
fotopolimerizare în cuvă (SLA, DLP), extrudarea de material (FFF),
pulverizarea de material (Polyjet, MJP, WDM), pulverizarea de liant și
fuziunea patului cu pulberi (SLS,SLM,EBM)(22).
Stereolitografia (SLA) este primul procedeu de manufactuare aditivă
apărut în anul 1986. Acest procedeu implică secționarea modelului CAD în
straturi cu o grosime cuprinsă între 25 µm- 100 µm și utilizează rășini
fotopolimerice cu proprietăți mecanice diferite, existând și rășini transparente
sau variante de rășină care să ardă fară reziduu. Rășina este introdusă într-o
cuvă, în interiorul căruia se gasește și platforma de lucru, mobilă pe axa Z.
Pentru fiecare strat, fasciculul laser trasează o secțiune transversală a
modelului componentei pe suprafața rășinei lichide. Expunerea la fasciculul
laser solidifică modelul trasat pe rășină și îl unește cu stratul subiacent. Odată
ce modelul a fost trasat, platforma mobilă coboară cu o distanță egală cu
grosimea unui singur strat, iar o lamă umplută cu rășină traversează secțiunea
!
!
!
transversală a platformei, aplicând un nou strat de material, iar procesul se
reia până la finalizarea obiectului.

Fig.3. Reprezentarea grafică a procesului SLA

După finalizare, obiectele sunt imersate în alcool izopropilic pentru a fi

curățate de excesul de rășină, urmând să mai fie fotopolimerizate suplimentar
într-un cuptor cu lumină ultraviolet. SLA necesită folosirea unor structuri de
sprijin, acestea ajutând la atașarea componentei la platforma mobilă,
prevenind devierea din cauza gravitației și menținând secțiunile transversale
într-un întreg astfel încât să reziste presiunii laterale exercitate de lama ce re-
aplică materialul. Suporții sunt generați automat în timpul pregătirii modelelor
3D CAD și necesită înlăturarea manuală de pe produsul final, lucru care nu se
întâmplă în cazul altor tehnologii de manufacturare aditivă.
Acest procedeu poate fi utilizat pentru realizarea modelelor de studiu și
de lucru (23), a ghidurilor chirurgicale (24), a ghidurilor utilizate pentru
poziționarea implantelor (25), a scuturilor pentru protecție în radioterapie (26)
și pentru replicarea unor segmente anatomice în timpul proceduriilor
chirurgicale (27).
Un procedeu derivat din SLA este Direct Light Processing (DLP),
prezentând principiul de utilizare și componente identice, cu excepția sursei de
radiație luminoasă, care este reprezentată în acest caz de un proiector. Astfel,
în acest caz fotopolimerizarea unui strat se face prin proiectarea unei imagini
!
!
alb-negru a stratului respectiv pe suprafața rășinii. După o scurtă expunere,
platforma de lucru coboară cu distanța egală grosimii stratului și procesul este
reluat. DLP tinde să înlocuiască SLA, cel puțin în sectorul de imprimante
tridimensionale low-cost, datorită vitezei de lucru îmbunătățită. În prezent,
aceste imprimante sunt utilizate în stomatologie pentru realizarea modelelor de
studiu (28).
Extrudarea de filament (FFF) este un procedeu de manufacturare aditivă
prin care un material termoplastic este încălzit cu puțin peste pragul său de
topire, acesta devenind semi-lichid și fiind distribuit selectiv printr-o duză sau
orificiu pe o suprafață de lucru, încălzită sau nu. Duza trasează o secțiune
transversală a modelului, iar la finalizarea unui strat, duza se ridică pe axa Z
cu o înălțime egală cu grosimea stratului. Există o mare varietate de filamente
termo-plastice ce pot fi utilizate în cadrul acestei technologii: acid polilactic
(PLA), poliamide, policarbonat, polietil, polipropil, acronitril butadin stirenul
(ABS) sau ceară. În domeniul stomatologic, acest procedeu poate fi folosit
pentru realizarea modelelor de studiu (29), replicarea unor segmente
anatomice (30) și pentru obținerea epitezelor faciale complexe (31).

Fig.4. Reprezentarea grafică a procesului FDM

Pe lângă extrudarea filamentelor termoplastice, există sisteme FFF care

folosesc un rezervor de materiale lichide, care sunt extrudate printr-o duză și
!
!
!
depozitate într-o manieră similară, putând fi întrebuințat pentru o varietate de
materiale, de la paste ceramice utilizate pentru realizarea scaffold-urilor
(suporturi) de tip poros pentru regenarea țesutului dur osos, polimeri
bioresorbabili și o gamă de materiale care ajută la transportarea celulelor prin
structurile poroase folosite în imprimarea organelor (32).
Un alt procedeu care utilizează solidificarea unor rășini fotopolimerice
este pulverizarea de material. Există numeroase derivații ale acestui procedeu,
însă în majoritatea acestora rășina fotopolimerică este pulverizată prin
intermediul unui cap de pulverizare, prevăzut cu orificii multiple, similar celor
utilizate în imprimantele convenționale ink-jet. Capul de pulverizare execută
depunerea de fotopolimer pe o secțiune transversală a modelului imprimat,
rășina fiind solidificată prin intermediul unui fascicul de lumină UV, a cărui
sursă se află tot la nivelul capului de pulverizare. După depunerea unui strat,
capul de pulverizare fie se ridică pe axa Z cu o distanță egală cu grosimea unui
singur strat, fie platforma de lucru pe care sunt depuse straturile de material
coboră cu o distanță egală cu grosimea unui singur strat, iar procesul este mai
apoi reluat până la finalizarea obiectului. Această tehnologie este foarte
versatilă, având o gamă foarte variată de materiale, cu proprietăți mecanice,
fizice și optice diferite. Aplicațiile acestui procedeu în medicina dentară sunt
variate: a) realizarea modelelor de studiu sau lucru (33), b) replicarea unor
segmente anatomice preluate prin CT și utilizarea lor etapa de studiu
prechirurgicală (34), c)realizarea endotezelor în chirurgia oro-maxilo-facială
(35) și d) realizarea diverselor tipuri de gutiere în ortodonție și chirurgia
ortognată (36).

!
!

Fig.5. Reprezentarea grafică a procesului pulverizare de material

Pulverizarea de liant utilizează tehnologia care solidarizează

particulele de pulbere de material între ele. Procesul debutează cu aplicarea
unui strat fin de pulbere pe suprafața de lucru (numit și pat de pulberi).
Rezervorul de pulbere se află într-un spațiu adiacent suprafeței de lucru, iar
pentru aplicarea fină a stratului de pulbere se utilizează o lamă care distribuie
pulberea uniform. Rezervorul se ridică ușor după fiecare tapetare, iar suprafața
de lucru coboară cu o distanță egală cu grosimea unui strat. Pe patul de
pulbere se aplică ,prin intermediul unui cap de pulverizare, un liant ce
facilitează aderarea particulelor de pulbere aflate pe patul de pulbere. Acest
procedeu nu necesită structuri de susținere suplimentare, întrucât straturile
imprimate sunt susținute de pulbere de material nepolimerizat. Acestă
tehnologie este utilă pentru simularea geometriei complexe a osului cortical
(37) și a matrițelor necesare pentru realizarea epitezelor faciale (38).

!
!
!

Fig.6. Reprezentarea grafică a procesului pulverizare de liant

Sistemele de fuziune a patului cu pulberi folosesc pulberi de metal,

materiale termoplastice sau ceramice ca sursă de material, care sunt fuzionate
sau sinterizate într-o formă solidă, cel mai adesea prin utilizarea unei surse
laser. Acest proces promite cele mai bune rezultate în ceea ce privește
fabricarea dispozitivelor medicale personalizate, datorită rezoluției acestor
sisteme și a gradului redus de postprocesare a obiectului manufacturat. În
cadrul acestui procedeu de manufacturare aditivă există trei procese utilizate
în mod frecvent în medicina dentară și anume topirea selectivă cu laser
(SLM), sinterizarea selectivă cu laser (SLS) și topirea selectivă cu fascicul de
electroni (EBM).
Aceste procese sunt asemănătoare, în ceea ce privește modul de
desfășurare a procedeului propriu-zis: un strat fin de pulbere este depus peste
suprafața de lucru cu ajutorul unei lame, care preia pulberea de pe suprafața
rezervorului de material aflat în zona adiacentă și o distribuie uniform peste
zona de lucru. Un fascicul laser realizează topirea sau sinterizarea selectivă a
unui strat de particule de material de pe suprafața de lucru, iar apoi suprafața
de lucru coboară cu o distanță egală cu grosimea unui singur strat, iar lama
aplică un nou strat de material, procesul repetându-se până la finalizarea
obiectului manufacturat. Acest proces se desfășoară într-o incintă ermetic
!
!
închisă, în atmosferă de azot sau argon, în cazul SLS și SLM sau sub vaccum,
în cazul EBM.

Fig.7. Reprezentarea grafică a procesului fuziune a patului cu pulberi

Există însă și diferențe între cele trei procedee: a) SLS realizează

încălzirea selectivă a pulberii până ce aceasta are capacitatea de a fuziona la
nivel molecular, în timp ce SLM și EBM realizează încălzirea pulberii până ce
aceasta ajunge la punctul de topire și devine o masă omogenă b) SLS și SLM
utilizează surse laser de mare putere, în timp ce EBM utilizează un fascicul de
electroni c) SLM necesită suporți de fixare a obiectului manufacturat, în timp
ce în cazul EBM și SLS acest lucru nu este necesar d) SLS și EBM realizează
încălzirea pudrei de material în rezervor, în timp ce SLM nu necesită
preîncălzirea materialului.
SLM este utilizat în mod curent pentru realizarea componentei metalice
a protezelor dentare fixe (39), realizarea implanturilor dentare customizate

!
!
!
(40) și a implanturilor customizate pentru reconstructii în sfera oro-maxilo-
facială (41).
Astfel, având în vedere gradul înalt de tehnologizare a medicinei
dentare moderne, suntem în prezent martorii unei tranziții de la aptitudinile
manufacturale, la cele asociate unui medic și tehnician cu înclinații spre
domeniul informatic. Tehnologiile de manufacturare digitală directă prezintă
potențialul de creștere a productivății și de standardizare a calității produselor
de laborator. Deși, este evident că nu putem abandona principiile
convenționale după care am desfășurat până acum medicina dentară,
practicienii moderni din domeniul serviciilor de sănătate orală sunt provocați
să accepte tehnologia pentru a-și putea servi într-un mod mai eficient
pacienții.

Bibliografie:

1.! Beuer F, Schweiger J, Edelhoff D. Digital dentistry: an overview of

recent developments for CAD/CAM generated restorations. British Dental
Journal 2008; 204(9):505-511.
2.! Birnbaum Nathan S, Aaronson Heidi B. Dental impressions using
3D digital scanners: virtual becomes reality. Compedium 2008; 29(8):494-505.
3.! Feuerstein P, Puri S. An overview of CAD/CAM and digital
impressions. Oralhealth 2009; 99(9):65-71.
4.! Davidowitz G, Kotick PG. The use of CAD/CAM in dentistry. Dent
Clin North Am.2011; 55(3):559-70.
5.! Otto T, De Nisco S. Computer-aided direct ceramic restorations: A
10-year prospective clinical study of Cerec CAD/CAM inlays and onlays.
International Journal of Prosthodontics 2002; 5(2):122-128.
6.! Otto T, Schneider D. Long-term clinical results of chairside Cerec
CAD/CAM inlays and onlays: A case series. The International Journal of
Prosthodontics 2008; 21(1):53-59.
7.! Reiss, B., Walther, W. (2000), “Clinical long-term results and 10-
year Kaplan-Meier analysis of Cerec restorations”, International Journal of
Computerized Dentistry, Vol 3, No 1, 2000, pp. 9-23,
8.! Arnetzl, GV., Arnetzl G. (2012), “Reliability of nonretentive all-
cermic CAD/CAM overlays”, International Journal of Computerized Dentistry,
Vol 15, Number 3, , 2013, pp. 185-97
9.! Wiedhahn K. CEREC Veneers: Esthetics and Longevity. In
Mormann WH (ed.) State of the Art of CAD/CAM Restorations, 20 years of
CEREC. Berlin: Quintessence, 2006: 101-112.

!
!
10.! Goldstein, R E. (1998), Esthetics in Dentistry, Second Edition, B.C.
Decker Ink., Hamilton.
11.! Conrad et al. Current ceramic materials and systems with clinical
recommendations: a systematic review. The Journal of Prosthetic Dentistry
2007; 98(5):389-404.
12.! McLaren E A, Hyo L. CAD/CAM Update: technologies and
materials and clinical perspective. Inside Dentistry 2006.
13.! Fasbinder D J. Chairside CAD/CAM: an overview of restorative
material options. Compedium 2012; 33(1):50-58.